După ediţia din 1946.

     Care cuprinde slujba dumnezeiască, cu începere de la Duminica Vameşului şi a Fariseului până la Sfânta Înviere.

    Duminica Vameșului și a Fariseului    *   Duminica Fiului Risipitor   *   Săptămâna Lăsatului sec de Carne   *   Duminica Lăsatului sec de Carne    *   Săptămâna Lăsatului sec de Brânză   *   Duminica Lăsatului sec de Brânză     *     Din Învățătura de Tipic a lui Marcu       *    Săptămâna 1-a din Postul Mare    *    Săptămâna a 2-a din Postul Mare    *   Săptămâna a 3-a din Postul Mare      *     Săptămâna a 4-a din Postul Mare   *   Săptămâna a 5-a din Postul Mare      *     Săptămâna a 6-a din Postul Mare    *    Duminica Floriilor     *   Săptămâna Patimilor   *   Cântări Treimice   *   Stihiri de Umilință   *   Viața Cuvioasei Maria Egipteanca   *   Istorie de folos 

  Înălţatu-s-a dreptul fariseu; şi a căzut; iar vameşul cel îngreuiat cu mulţimea răutăţilor, s-a smerit şi s-a înălţat, fără nădejde îndreptându-se.

   Pricinuitoare de sărăcie, din bogăţia bunătăţilor s-a arătat înălţarea; şi îndestulare iarăşi smerenia îndreptării din sărăcia cea desăvârşită, care să o câştigăm.

   Zis-ai mai-nainte, Stăpâne, că stai cu adevărat împotriva celor ce se mândresc; iar celor smeriţi, le dai, Mântuitorule, darul Tău. Deci trimite-ne darul Tău nouă celor ce ne-am smerit.

Slavă...

   Către dumnezeiasca înălţare suindu-ne pe noi pururea Mântuitorul şi Stăpânul, a arătat smerenia făcătoare de înălţime; că a spălat cu mâinile Sale picioarele ucenicilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca ceea ce ai născut Lumina cea neapropiată, Fecioară, risipeşte întunericul sufletului meu cu raza cea luminătoare, şi îndreptează viaţa mea la cărările mântuirii.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea Ta...

   Să ne sârguim a urma bunătăţilor fariseului şi a râvni smereniei vameşului; urând necuviinţa greşelilor cea de la amândoi adică trufia şi pierzarea.

   Văditu-s-a călătoria dreptăţii cea deşartă, deoarece a însoţit cu dânsa fariseul trufia; asemenea şi vameşul cu bunătatea cea făcătoare de înălţime, câştigând împreună mergătoare smerenia.

   Întru bunătăţi, ca un şezător în căruţă, se părea fariseului că aleargă; iar vameşul pedestru alergând, ca pe lângă o căruţă, bine a trecut, înjugând smerenia cu umilinţa.

   Pilda vameşului înţelegând-o toţi cu mintea, veniţi să-i urmăm cu lacrimi, aducând lui Dumnezeu duh umilit, cerând iertare păcatelor.

Slavă...

   Să lepădăm, înţelepţilor, departe năravul cel măreţ şi urât, trufaş şi obraznic al fariseului, cel mult lăudăros şi cumplit, ca să nu ne lipsim de dumnezeiescul Dar.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti bună, trimite toiag de putere nouă tuturor celor ce scăpăm la tine; ca să biruim în mijlocul tuturor vrăjmaşilor, ajutorându-ne şi din toată vătămarea scoţându-ne.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Marea vieţii văzându-o...

   Prin curgerea vieţii, tot deodată, au alergat fariseul şi cu vameşul. Deci acela de mândrie fiind cuprins, s-a primejduit în chip ruşinos; iar acesta s-a mântuit prin smerenie.

   Călătoria vieţii cu cea dreaptă schimbându-o, noi să urmăm înţelepciunii celei dorite a vameşului şi să fugim de trufia cea urâtă a fariseului, ca să fim vii.

   Să urmăm obiceiurilor bune ale lui Iisus, Mântuitorul, şi smereniei Lui, noi cei ce dorim a dobândi sălaşul bucuriei celei fără sfârşit, sălăşluindu-ne în locul celor vii.

   Arătat-ai, Stăpâne, ucenicilor Tăi smerenie înaltă; căci încingându-Te cu ştergătorul peste mijloc, şi spălându-le picioarele, le-ai poruncit să urmeze acestui obicei.

Slavă...

   Fariseul şi-a petrecut viaţa cu bunătăţile, şi vameşul cu greşelile; ci acela, din înălţarea cea stricătoare de minte, a luat smerenia; iar acesta s-a înălţat, arătându-se smerit cu mintea.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Gol fiind zidit întru nerăutate şi întru viaţă neamăgitoare m-a îmbrăcat vrăjmaşul cu răutatea călcării de poruncă şi cu grosimea trupului; iar acum prin mijlocirea ta Fecioară mă mântuiesc.

CONDACUL Glasul al 4-lea, după Podobia : Arătatu-Te-ai astăzi...

   Să fugim de vorba cea trufaşă a fariseului şi să ne învăţăm înălţimea graiurilor celor smerite ale vameşului, cu pocăinţă strigând : Mântuitorul lumii, milostiveşte-Te spre robii Tăi.

Alt condac, glasul al 3-lea, după Podobia : Fecioara astăzi...

   Suspinuri ca ale vameşului să aducem Domnului, şi la Dânsul să cădem ca la un Stăpân, noi păcătoşii; că voieşte mântuirea tuturor oamenilor şi dă iertare tuturor celor ce se căiesc. Că pentru noi s-a întraripat, Dumnezeu fiind împreună cu Tatăl; fără de început.

ICOS

   Pe noi înşine, fraţilor, toţi să ne smerim, cu suspinuri şi cu tânguiri să ne batem gândurile, ca atunci, la judecata cea veşnică, să ne arătăm acolo credincioşi, nevinovaţi, dobândind iertare; că acolo este odihna cea adevărată, pe care să ne rugăm acum să o vedem noi. Acolo durerea, întristarea şi suspinurile cele dintru adânc sunt depărtate, din Edenul cel minunat. Al căruia făcător este Hristos, Dumnezeu fiind împreună cu Tatăl, fără de început.

PROLOG

PE SCURT DESPRE SINAXARELE LUI XANTOPOL LA SLUJBA TRIODULUI.

   Sinaxarele lui Nichifor Calist Xantopol arată pentru fiecare din praznicele vestite ale Triodului pricina pentru care s-au rânduit, cum s-au rânduit, când au luat început și pentru ce sunt aşa acum. Ele au fost orânduite de sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi cu amănunţită grijă; încep de la Duminica vameşului şi fariseului şi ţin până la Duminica tuturor Sfinţilor. Se cuvine aşadar ca înainte de cântarea a şaptea a canonului să se citească mai întâi după cum este datina, sinaxarul din Minei şi apoi sinaxarul Triodului. După citirea sinaxarului din Minei vei spune aşa :

În aceeaşi zi facem pomenire de pilda din Sfânta Evanghelie a vameşului şi fariseului.

Stih : Trăind ca fariseul, departe eşti de Biserică;

Căci Hristos este înlăuntru aceluia care-L primeşte cu smerenie.

    Alte stihuri la Triod :

Ziditorul al celor de sus şi al celor de jos,

Primeşte de la îngeri cântarea întreit sfântă.

Iar de la oameni, primeşte Triodul !

   Cu ajutorul lui Dumnezeu, începem astăzi şi Triodul. Triodul a fost întocmit cu înţelepciune şi în chipul cel mai bun şi cum se cuvenea de mulţi din sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu părinţii noştri făcători de cântări, insuflat fiind de Sfântul Duh. Primul dintre toţi părinţii, care au izvodit cântarea triodică, adică a celor trei cântări, după părerea mea spre a închipui Sfânta şi începătoarea de viaţă Treime, a fost marele poet Cosma. El a izvodit cânturile ce se cântă în marea şi sfânta săptămână a patimilor Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acrostih, după numele fiecărei zile. După pilda lui şi alţi părinţi, dar mai mult decât alţii Teodor şi Iosif, Studiții, au alcătuit, cu aceeaşi râvnă ca şi Cosma, cântări pentru celelalte săptămâni ale Sfântului şi marelui post al Patruzecimii. Cântările lor au fost întrebuinţate mai întâi la Mănăstirea Studion. În cea mai mare parte ei au alcătuit şi au cadenţat odele şi celelalte cântări ale Triodului adunând şi strângând material din Sfinţii Părinţi. Aşadar pentru că Duminica se socoteşte cea dintâi dintre zile, după cum Duminica învierii se socoteşte întâia, a opta şi cea din urmă, au făcut foarte bine când au pus Luni cântarea întâia, Marţi cântarea a doua, Miercuri cântarea a treia, Joi cântarea a patra, Vineri cântarea a cincea, Sâmbătă cântarea a şasea, a şaptea şi celelalte două, a opta şi a noua; acestea pentru că sunt mai de seamă, sunt comune tuturor zilelor săptămânii. Tot aşa a făcut şi dumnezeiescul Cosma la canonul din Marea Sâmbătă, căci a alcătuit numai patru cântări : cântarea a şasea, a şaptea, a opta și a noua. Mai târziu, preaînţeleptul împărat Leon a poruncit lui Marcu monahul, episcopul Idruntului, să-i facă canon deplin. Cartea aceasta se numeşte pe nedrept Triod, căci nu are totdeauna trei cântări, ci are şi canoane depline. După părerea mea şi-a luat numele său din pricină că cele mai multe canoane au trei cântări sau pentru că, după cum am spus, canoanele din săptămâna mare au fost alcătuite la început din trei cântări. Când sfinţii noştri Părinţi au alcătuit această carte de slujbă, scopul lor a fost ca să ne aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a Triodului de toată binefacerea dintru început a lui Dumnezeu faţă de noi, ca să ne amintească tuturora că am fost plăsmuiţi de el; că prin călcarea poruncii, dată nouă spre încercare, am fost alungaţi din desfătarea paradisului; că am fost izgoniţi din pricina zavistiei şarpelui şi vrăjmaşului, începătorul răutăţii, doborât din pricina mândriei; că am fost îndepărtaţi de la bunătăţile raiului şi am ajuns să fim conduşi de diavol; că Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul, prin milostivirea milei sale, a plecat cerurile şi S-a pogorât, a locuit în Fecioară şi S-a făcut om; că ne-a arătat chipul de a ne sui la cer, prin vieţuirea Sa, prin smerenia Sa mai cu seamă, prin postul, prin îndepărtarea de rele şi prin celelalte fapte ale Lui; că a pătimit, a înviat şi S-a suit iarăşi la cer; că a trimis pe Sfântul Duh, sfinţilor Lui ucenici şi Apostoli; că Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu desăvârşit, a fost predicat de ei pretutindenea; că şi dumnezeieştii Apostoli au făcut minuni prin harul Preasfântului Duh; că în acelaşi timp au adunat prin predica lor, pe toţi sfinţii de la marginile lumii, umplând lumea cea de sus. Aceasta a şi fost la început gândul Ziditorului. Prin cele spuse am arătat care este scopul Triodului. Aceste trei sărbători; a vameşului şi fariseului, a Fiului Risipitor, și a înfricoşatei Judecăţi au fost izvodite de sfinţii Părinţi ca un fel de pregătire şi îndemnare, ca să ne pregătim şi să fim gata pentru nevoinţele duhovniceşti ale postului, lepădând deprinderea noastră cea ticăloasă. Cea dintâi din aceste sărbători ne înfăţişează pilda vameşului şi a fariseului. Această săptămână se mai numeşte şi vestitoare. În adevăr, după cum cei care vor să meargă la război sunt vestiţi mai dinainte de generali despre timpul când va începe lupta, ca să-şi curăţească şi să-şi ascută săbiile, ca să-şi cerceteze bine toate celelalte arme, ca să îndepărteze orice piedică spre a se arunca cu râvnă în luptă şi spre a-şi lua cele de trebuinţă; de multe ori, înainte de luptă, li se ţin ostaşilor cuvântări, li se spun povestiri şi pilde ca să înflăcăreze sufletele lor şi să îndepărteze de la ei lenea, trândăvia, frica şi orice altă primejdie; tot astfel şi Sfinţii Părinţi vestesc mai dinainte, ca printr-o trâmbiţă, lupta ce o vom da prin post împotriva diavolului, spre a curăţi păcatul care a pus stăpânire mai dinainte pe sufletele noastre şi care s-a prefăcut în venin din pricina timpului îndelungat de când ne stăpâneşte; mai mult încă, să ne sârguim să dobândim faptele bune pe care nu le avem şi, într-armându-ne cum se cuvine, să mergem pregătiţi spre nevoinţele postului. Aşadar pentru că cea dintâi armă pentru dobândirea virtuţii este pocăinţa şi smerenia, iar cea mai mare piedică mândria și îngâmfarea, Sfinţii Părinţi ne înfăţişează în cea dintâi sărbătoare a Triodului această pildă vrednică de credinţă din dumnezeiasca Evanghelie. Prin fariseu ne îndeamnă să ne ferim de păcatul mândriei şi al îngâmfării iar prin vameș ne îndeamnă să ne însuşim smerenia şi pocăinţa, virtuţi potrivnice acestui păcat. Cel dintâi şi cel mai rău dintre păcate este mândria şi îngâmfarea. Din pricina mândriei şi îngâmfării a căzut diavolul din cer; mai-nainte era și se numea luceafăr luminos; din pricina lor este şi se numeşte întuneric. Tot din pricina acestui păcat a fost alungat şi Adam, începătorul neamului omenesc din desfătarea raiului. Prin această pildă ne îndeamnă Sfinţi Părinţi să nu ne mândrim cu faptele noastre bune, să nu defăimăm pe aproapele, ci să fim totdeauna smeriţi. Căci Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Şi este mai bine ca să se întoarcă cel păcătos decât să se mândrească cel care face fapte bune. Vă spun vouă, zice Domnul, că s-a coborât vameşul mai îndreptat decât fariseul. Aşadar pilda aceasta ne arată că nimeni nu trebuie să se mândrească, chiar dacă face fapte bune; dimpotrivă să se smerească şi să se roage din suflet lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi căzut în cele mai mari păcate. Făcând aşa nu este departe de mântuire.  Vameş este omul care ia de la ocârmuire dreptul de a lua vamă. El cumpără acest drept cu multă nedreptate şi pentru aceea ia de la oameni vamă mai mare decât se cuvine. Fariseu este omul care se socoteşte desăvârşit în toate, depăşind pe ceilalţi oameni prin ştiinţa sa. Saducheul, care îşi are numele de la un oarecare Sadochie, este omul care se crede drept căci Sedec înseamnă dreptate. La evrei erau trei erezii : eseii, fariseii şi saducheii; aceştia din urmă nu credeau în înviere, în îngeri și în Duhul Sfânt.

   Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi făcători de cântări, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi mântuieşte-ne pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Dătător de rouă...

   Cu lucrurile îndreptării înălţându-se fariseul, în lațurile slavei deşarte rău s-a încurcat, lăudându-se peste măsură; iar vameşul înălţându-se cu aripile smereniei, prea uşor s-a apropiat de Dumnezeu.

   Prin mijlocirea smereniei, ca de o scară servindu-se vameşul s-a înălţat la înălţimea cerurilor; iar fariseul, cu putreda uşurime a trufiei înălţându-se, s-a pogorât în adâncimea iadului.

   Pe cei drepţi vânându-i vicleanul, îi fură prin mijlocirea slavei deşarte; iar pe cei păcătoşi cu lanţurile deznădăjduirii îi leagă. Ci să ne sârguim a scăpa de amândouă răutăţile, noi râvnitorii vameşului.

   Cu rugăciune să cădem la Dumnezeul nostru, cu lacrimi şi cu suspinuri fierbinţi, urmând smereniei vameşului celei înălţătoare, şi să cântăm noi credincioşii : Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă...

   Învăţând pe ucenici mai înainte le-ai poruncit, Stăpâne, să nu cugete cele înalte, ci să se unească cu cei smeriţi. Pentru aceasta, Mântuitorule, noi credincioşii strigăm Ție : Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Frumuseţea şi scara cea dumnezeiască, pe care mai înainte a văzut-o Iacov, de jos întinsă către înălţime, pe tine te cunoaştem a fi Preacurată; pogorând de sus pe Dumnezeu întrupat, şi pe oameni printr-însa ridicându-i.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Din văpaie cuvioşilor...

   Cu minte smerită suspinând vameşul, a aflat pe Domnul milostiv, şi s-a mântuit; iar prin mijlocirea cea rea a limbii ce grăia cu trufie, a căzut fariseul din dreptate.

   De trufia gândului fariseului şi de numirea curăţiei, să fugim noi credincioşii, râvnind smereniei şi gândului vameşului, celui bine primit.

   Cuvintele vameşului credincioşii să le grăim în Sfânta Biserică : Dumnezeule, milostiveşte-Te ! Ca împreună cu dânsul să aflăm iertare, scăpând de pieirea fariseului celui mult lăudăros.

   Suspinării vameşului să urmăm toţi şi, cu Dumnezeu vorbind, să strigăm către Dânsul cu lacrimi fierbinţi : Iubitorule; de oameni, greşit-am ! Milostive îndurate, milostiveşte-Te; şi mă mântuieşte.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

   Spre suspinul vameşului s-a uitat Dumnezeu, şi pe el îndreptându-l, l-a arătat pildă tuturor; ca să se plece pururea cu suspinuri şi cu lacrimi, cerând dezlegarea păcatelor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nu ştiu alt sprijin afară de tine, Curată şi cu totul fără prihană. Pe tine te pun rugătoare, pe tine mijlocitoare către Cel ce S-a născut din tine; scapă-mă de toate cele ce mă întristează.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Pe Dumnezeu a-L vedea...

   Luând de la Hristos cale de înălţare smerenia, pilda mântuirii, să dorim obiceiul vameşului și lepădând departe înălţarea trufiei, cu minte smerită să facem pe Dumnezeu îndurător.

   Trufia sufletului să o lepădăm, să câştigăm cuget drept cu smerenie, să nu ne sârguim a ne îndreptăţi pe noi înşine, să urâm deşarta mândrie, şi să milostivim cu vameşul pe Dumnezeu.

   Să aducem rugăciuni de umilinţă, cu osârdie, Ziditorului ca vameşul; lepădându-ne de nerecunoscătoarele rugi ale fariseului; de glasurile cele cu laudă mare, care aduc defăimare împotriva aproapelui; ca să ne agonisim pe Dumnezeu milostiv şi lumină.

   Cu multă adunare de păcate îngreuindu-mă, am întrecut pe vameşul cu prisoseala răutăţii, şi am câştigat şi trufia cea lăudăroasă a fariseului, făcându-mă în totul pustiu de toate bunătăţile. Doamne, fie-Ți milă de mine.

   Învredniceşte fericirii Tale pe cei ce sunt săraci cu duhul pentru Tine, că după învăţătura poruncii Tale, aducem Ție duh umilit. Şi primindu-l, Mântuitorule, mântuieşte pe cei ce-Ți slujesc Ție.

Slavă...

   Vameşul suindu-se în Biserică cu credinţă oarecând, şi rugându-se lui Dumnezeu s-a îndreptat, căci cu suspinuri venind şi cu lacrimi şi cu sfărâmarea inimii, toată povara păcatelor a lepădat-o prin rugăciune.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Dă-ne nouă a te lăuda, a te slăvi şi a te ferici după cuviinţă, celor ce te cinstim pe tine Preacurată, şi mărim naşterea ta, ceea ce eşti singură binecuvântată. Că tu eşti lauda creştinilor, şi către Dumnezeu rugătoare bineprimită.

LUMINÂNDA

A Învierii din Octoih. Slavă..., a Triodului, după Podobia : Cu ucenicii să ne suim...

   Să fugim de grăirea cea înaltă şi înrăutăţită a fariseului, şi să ne învăţăm smerenia vameşului cea prea aleasă, ca să ne înălţăm, strigând către Dumnezeu, împreună cu acela; Milostiveşte-Te spre robii Tăi, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, Hristoase Mântuitorule, şi răbdând Crucea de voie, ai ridicat lumea Ta cu dumnezeiasca putere.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcătorul zidirii şi Dumnezeul tuturor a luat trup omenesc, Născătoare de Dumnezeu, din curatul tău pântece, întrutot lăudată, şi toată firea mea cea stricată o a înnoit; lăsându-te după naştere iarăşi ca şi mai-nainte de naştere. Pentru aceasta cu credinţă toţi lăudându-te, strigăm : Bucură-te lauda lumii.

LA LAUDE

Stihiri : Din Octoih 4 ale învierii, și ale Triodului aceste 4 idiomele :

Glasul 1.

   Să nu ne rugăm ca fariseul, fraţilor; că cel ce se înalţă pe sine, se va smeri. Să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameşul, prin postire, strigând : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii.

   Fariseul de slava deşartă biruindu-se iar vameşul, cu pocăinţă plecându-se, au venit la Tine însuţi, Stăpâne. Ci acela lăudându-se, s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta negrăind s-a învrednicit darurilor. Întru aceste suspinuri întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

Glasul al 3-lea.

    Stih : Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu; înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.

   Cunoscând suflete al meu osebirea vameşului şi a fariseului, urăşte glasul cel trufaş al aceluia; iar a acestuia poftește-i rugăciunea cea cu bună umilinţă, şi strigă : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul şi mă miluieşte.

    Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima inima, spune-voi toate minunile Tale.

   Glasul fariseului cel mult lăudăros, credincioşii urându-l şi râvnind rugăciunii vameşului, celei cu bună umilinţă, smerindu-ne pe noi înşine, să nu cugetăm cele înalte; ci să strigăm cu umilinţă : Dumnezeule, milostiveşte-Te spre păcatele noastre.

Slavă..., Glasul al 8-lea.

   Pe fariseul ce se îndrepta pe sine lăudându-şi faptele, l-ai osândit, Doamne, şi pe vameşul, ce s-a smerit şi cu suspinuri a cerut iertare, l-ai îndreptat. Că nu primeşti cugetele cele măreţe şi inimile cele umilite nu le defăimezi. Pentru aceasta şi noi cu smerenie cădem înaintea Ta. Cel ce ai pătimit pentru noi, dă-ne iertare şi mare milă.

Şi acum... Prea binecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu...

    Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi obişnuita Litie, în pridvor, la care cântăm : Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei de la Utrenie. După Apolisul Litiei se citește învăţătura Cuviosului Teodor Studitul şi cântăm Troparul Cuviosului Teodor pe glasul al 8-lea : Al ortodoxiei îndreptătorule..., fără a Născătoarei :

Ceasul 1 şi Apolisul deplin.

    Se cade a şti : Că toate cele 11 Stihiri ale Evangheliilor de la Utrenie, începând din această Duminică până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă în pridvor, la Litiile Utreniilor, la Slavă..., Şi acum... Iarăşi să se ştie : Că dintru această Duminică începem a citi în pridvor, după Apolisul Litiei, învăţătura Sfântului Părintelui nostru Teodor Studitul, pe care o citeşte Egumenul, dacă este de faţă iar de nu, o citeşte Eclesiarhul. Fraţii stau, ascultând cu luare aminte.

LA LITURGHIE

    Fericirile din Octoih pe 6; şi din Triod, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul Glasului de rând. Apostolul către Timotei; Evanghelia de la Luca. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri... Iar de se va întâmpla Sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Sâmbăta lăsatului de carne, slujba morţilor de seară şi de dimineaţă se cântă la Biserica cimitirului. Iar de nu este Biserică la cimitir, atunci se cântă Sâmbătă, înaintea Duminicii Fiului desfrânat iar în Sâmbăta lăsatului de carne se cântă numai slujba întâmpinării.

...

DUMINICA

ÎN CARE SE CITEŞTE SFÂNTA EVANGHELIE CU PILDA FIULUI CELUI DESFRÂNAT

LA VECERNIE, SÂMBĂTĂ SEARA

    După psalmul cel obişnuit, cântăm Fericit bărbatul..., Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10, cântând din Octoih 6 Stihiri ale învierii, 3 ale lui Anatolie şi ale Triodului pe 4, repetându-le.

Glasul 1.

   În ţară fără de păcat şi plină de viață m-am încredinţat şi, semănând păcatul, cu secera am secerat spicele lenevirii şi, în loc de snopi, am grămădit stogurile faptelor mele, pe care nu le-am şi aşternut în aria pocăinţei. Ci Te rog pe Tine, prea-Veşnicul, lucrătorul nostru Dumnezeu, vântură pleava lucrurilor mele în vântul milostivirii Tale, şi adună grâu; iertarea sufletului meu; încuindu-mă în jitniţa Ta cea cerească, şi mă mântuieşte.  (de două ori)

   Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei, că preabunul părinte, întâmpinând pe fiul cel desfrânat, carele s-a întors de la păcat la casa părintească, îl îmbrăţişează şi iarăşi îi dăruieşte cunoştinţele slavei sale; şi veselie de taină face celor de sus, înjunghiind viţelul cel hrănit; ca noi să vieţuim cu vrednicie Celui ce a junghiat atunci, iubitorului de oameni Părinte, şi Celui slăvit, ce S-a junghiat, Mântuitorului sufletelor noastre.  (de două ori)

Slavă..., Glasul al 2-lea.

   O, de cât bine m-am lipsit, eu ticălosul, pe mine însumi ! O, de la ce împărăţie am căzut, eu pătimaşul. Avuţia care am luat, o am cheltuit, porunca o am călcat. Vai mie ticăloase suflete; că în focul cel veşnic, vei să te osândeşti. Pentru aceasta mai-nainte de sfârşit, strigă către Hristos Dumnezeu : Primeşte-mă, Dumnezeule, ca pe fiul cel desfrânat, şi mă miluieşte.

Şi acum..., a Născătoarei, cea dintâi a glasului de rând.

Vohod : Lumină lină...

Prochimenul : Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat.

LA LITIE

Stihira hramului după obicei.

Slavă..., Glasul al 4-lea.

   Ca fiul cel desfrânat am venit şi eu, Îndurate, carele toată viaţa o am cheltuit întru înstrăinare; risipit-am bogăţia, care mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas.

   Caută spre rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără de priha­nă, potolind pornirile cele rele îm­potriva noastră, din tot necazul izbăvindu-ne pe noi; că pe tine sin­gură te avem ancoră tare şi neclin­tită, şi a ta ocrotire am dobândit. Să nu fim ruşinaţi, Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre ru­găciunea celor ce strigă către tine cu credinţă : Bucură-te, Stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria şi acoperământul şi mântuirea suflete­lor noastre. 

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Octoihului după Alfa-Vita.

Slavă..., Glasul al 6-lea.

   Risipind bogăţia darului celui părintesc, m-am păscut, eu ticălosul, împreună cu dobitoacele cele necuvântătoare şi, poftind hrana lor, leşinam de foame, nesăturându-mă. Ci întorcându-mă la Tatăl cel milostiv, strig cu lacrimi : Primeşte-mă ca pe un năimit, pe mine cel ce cad la iubirea Ta de oameni, şi mă mântuieşte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcătorul şi răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se din blestemul cel dintâi, pe Adam l-a slobozit Pentru aceasta, ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te ! Bucură-te, Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.

Troparul, de trei ori : Născătoare de Dumnezeu Fecioară...

    Şi cealaltă urmare a Privegherii, după obicei. Iar de nu este Priveghere, zicem : troparul Învierii şi al Născătoarei. Apoi Apolisul.

LA UTRENIE

    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii, de două ori; Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, şi obişnuitele Catisme. Polieleul, cei doi Psalmi obişnuiţi, la care adăugăm și al treilea Psalm; La râul Babilonului... cu Aliluia, frumos. Antifoanele şi prochimenul glasului. Toată suflarea..., Evanghelia învierii, Învierea lui Hristos... Psalmul 50. 

Slavă..., Glasul al 8-lea.

   Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.

Apoi : Glasul al 6-lea,

    Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.

Şi Stihira aceasta :

   La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ție; Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.

    Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... şi Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările...

    Canoanele se pun : Al învierii, din Octoih, cu irmosul pe 4, al Crucii şi al învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 6. Iar slujba de la Minei o cântăm la Pavecerniţă, Vineri seara.

CANONUL Triodului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, Glasul al 2-lea,

Irmos : Cântarea lui Moise...

   Iisuse, Dumnezeule, primeşte-mă acum şi pe mine cel ce mă pocăiesc, ca pe fiul cel desfrânat; căci toată viaţa în lene mi-am petrecut şi pe Tine Te-am mâniat.

   Rău am risipit dumnezeiasca bogăţie, care mai-nainte mi-ai dat; depărtatu-m-am de la Tine, necurat vieţuind, milostive Părinte. Primeşte-mă dar şi pe mine cel ce mă întorc.

Slavă...

   Braţele părinteşti acum tinzându-le, primeşte-mă, Doamne şi pe mine ca pe desfrânatul, prea Îndurate; ca să Te slăvesc cu mulţumire.

Şi acum..., a Născătoarei : 

   Arătându-Ți, Dumnezeule, toată bunătatea spre mine, treci mulţimea greşalelor mele, ca un făcător de bine; pentru dumnezeieştile rugăciuni ale Maicii Tale.

Catavasie, zicem Irmoasele Canonului.

   Cântarea lui Moise luând, suflete, strigă : Ajutor şi acoperitor mi-a fost mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi preaslăvi pe El.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Mintea mea cea neroditoare...

   Ieşindu-mi cu totul din fire, ca un stricat la minte, m-am lipit de izvoditorii poftelor; ci mă primeşte, Hristoase, ca pe desfrânatul.

   Urmând glasului celui pierdut, strig : Greşit-am, Părinte, îmbrăţişează-mă şi pe mine ca pe acela, şi nu mă lepăda.

Slavă...

   Tinzându-Ți, Hristoase, braţele Tale cu milostivire, primeşte-mă pe mine, carele mă întorc din latura cea depărtată a păcatului şi a poftelor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti bună între femei, îmbogăţeşte-mă, Preacurată, cu chipurile bunătăţilor tale şi pe mine, cel ce am sărăcit pentru păcate multe; ca să te slăvesc.

Catavasie :

   Mintea mea cea neroditoare, aducătoare de roadă arată-o, Dumnezeule; Lucrătorule al bunătăţilor şi Săditorule al celor cuvioase, cu milostivirea Ta.

Sedealna, Glasul 1,

Podobie : Mormântul Tău...

   Grăbeşte de-mi deschide braţele părinteşti, că rău mi-am cheltuit viaţa mea. Ci căutând spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale, Mântuitorule, nu-mi trece cu vederea acum inima mea cea sărăcită; că Ție, Doamne, cu umilinţă strig : Greşit-am, Părinte, la cer şi înaintea Ta.

Slavă...

Tot Sedealna : Grăbeşte de-mi deschide...

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce nu ştii de mire, curată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care singură eşti folositoarea şi acoperământul credincioşilor, izbăveşte de primejdii şi de necazuri şi de cumplitele nevoi pe toţi cei ce-şi au nădejdile spre tine, Fecioară; şi cu dumnezeieştile tale rugăciuni mântuieşte sufletele noastre.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Naşterea Ta cea din Fecioară...

   Bogăţia bunătăţilor, care mi-ai dat, cerescule Părinte, o am risipit rău, făcându-mă rob străinilor cetăţeni. Pentru aceasta strig : Greşit-am Ție primeşte-mă ca odinioară pe desfrânatul, întinzându-mi braţele Tale.

   La toată răutatea m-am robit plecându-mă ca un ticălos făcătorilor de pofte, şi din firea mea ieşindu-mi prin nebăgare de seamă, miluieşte-mă, Mântuitorule, cerescule Părinte, pe mine, cel ce scap la îndurările Tale cele multe.

Slavă...

   De toată ruşinea m-am umplut, necutezând a căuta la înălţimea cerului, că fără socoteală m-am plecat păcatului. Iar acum întorcându-mă, cu umilinţă strig : Greşit-am Ție, Împărate al tuturor, primeşte-mă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ajutătoarea oamenilor, nădejdea cea tare a tuturor creştinilor, scăparea celor ce se mântuiesc, Preacurată Fecioară, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale cele de Maică şi vieţii celei ce va să fie mă învredniceşte.

Catavasie :

   Nașterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai-nainte văzându-o, a propovăduit strigând : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; că de la amiază-zi şi din muntele cel sfânt şi umbrit ai venit, Hristoase.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Noaptea trecând...

   Robitu-m-am cetăţenilor celor străini, şi la loc stricăcios m-am depărtat, şi de ruşine m-am umplut; iar acum întorcându-mă, strig Ție, Îndurate : Greşit-am !

   Deschide-mi acum milostivirea cea părintească, mie celui ce mă întorc de la răutăţi, cerescule Părinte, şi nu mă lepăda, Cela ce ai milă prea îndestulată.

Slavă...

   Nu cutez a căuta sus la înălţime, că Te-am mâniat pe Tine, Hristoase, fără măsură; ci ştiind milostivirea Ta, Îndurate, strig Ție : Greşit-am ! Milostiveşte-Te şi mă mântuieşte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preasfântă Fecioară plină de dar, ceea ce ai născut curăţirea tuturor, uşurează povara cea grea a păcatelor mele, cu rugăciunile tale.

Catavasie :

   Noaptea trecând, s-a apropiat ziua şi lumina în lume a strălucit. Pentru aceasta Te laudă cetele îngereşti şi Te slăvesc pe Tine, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Întru adâncul păcatelor...

   Adâncul păcatelor mă cuprinde pururea şi valul greşalelor mă cufundă; îndreptează-mă la limanul vieţii, Hristoase Dumnezeule, şi mă mântuieşte, Împărate al slavei.

   Bogăţia părintească o am risipit rău şi, sărăcind, m-am umplut de ruşine, rob făcându-mă gândurilor celor neroditoare. Pentru aceasta strig Ție, Iubitorule de oameni, îndurându-Te, mântuieşte-mă.

Slavă...

   Pe mine cel rupt de foamea a tot felul de bunătăţi şi înstrăinat de la Tine Preabunule, miluieşte-mă şi mă mântuieşte, Hristoase, acum pe cel ce mă întorc şi laud iubirea Ta de oameni.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Stăpână, ceea ce ai născut pe Hristos, Mântuitorul şi Domnul, mântuirii învredniceşte-mă; că am sărăcit de tot felul de bunătăţi, Fecioară curată, ca să laud slăvirile tale.

Catavasie :

   Întru adâncul păcatelor sunt cuprins, Mântuitorule, şi în marea vieţii mă cufund; ci precum ai scos pe Iona din fiară, aşa mă scoate şi pe mine din patimi, şi mă mântuieşte.

CONDACUL Glasul al 8-lea, după Podobia : Fecioara astăzi...

   De la părintească slava Ta depărtându-mă neînțelepţeşte, întru răutăţi am risipit bogăţia care mi-ai dat. Pentru aceasta glasul desfrânatului aduc Ție : Greşit-am înaintea Ta, Părinte îndurate. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca pe unul din argaţii Tăi.

ICOS

   Să auzim scripturile Mântuitorului nostru, care ne învaţă totdeauna cu glasul Său, pentru cel ce a fost desfrânat şi în urmă iarăşi s-a înţelepţit şi cu credinţă să urmăm pocăinţei celei bune a acestuia; şi, Celui ce ştie toate cele ascunse, cu inimă smerită să strigăm : Greşit-am Ție, Părinte îndurate, şi nu suntem vrednici nici odinioară să ne chemăm fii ai Tăi, ca mai înainte; ci ca Cela ce eşti din fire iubitor de oameni, Tu ne primeşte şi ne fă ca pe unul din argaţii Tăi.

SINAXAR

LA DUMINICA FIULUI DESFRÂNAT

Sinaxarul din Minei, apoi acesta.

    În aceeaşi ai facem pomenire de pilda fiului desfrânat din Sfânta Evanghelie; pe care dumnezeieştii noştri Părinţi au aşezat-o în a doua Duminică a Triodului.

Stih : Chiar dacă ai fi desfrânat ca şi mine, îndrăznind, vino;

Căci ușa milostivirii dumnezeieşti a fost deschisă tuturor !

   Sunt unii oameni, care, cunoscând că au săvârşit multe fapte rele, că au trăit din tinereţe în chip destrăbălat, că şi-au petrecut viaţa în beţii şi desfrânări şi că au căzut astfel în adâncul păcatelor, ajung în deznădejde, care este odrasla mândriei. Din pricina deznădejdii nu vor cu niciun chip să se mai sârguiască să fie virtuoşi, aşa că săvârşesc un roi de păcate şi cad mereu în aceleaşi şi mai mari păcate. Sfinţii Părinţi, purtându-se faţă de astfel de oameni cu multă dragoste şi părinteşte şi voind să-i scoată din deznădejde, au aşezat acum, după pilda vameşului şi fariseului, pilda fiului desfrânat. Prin aceasta ei le smulg din rădăcină, păcatul deznădejdii şi-i ridică iarăşi spre săvârşirea virtuţii; arată prin fiul cel desfrânat, oamenilor încărcaţi cu multe păcate îndurarea iubitoare, de oameni şi prea bună a lui Dumnezeu; înfăţişează prin pilda spusă de Hristos, că nu este nici un păcat care să biruiască voinţa cea iubitoare de oameni a Domnului. Doi sunt fiii omului, adică ai Cuvântului lui Dumnezeu Întrupat : drepţii şi păcătoşii. Fiul cel mai mare este omul care stăruie totdeauna în poruncile şi în calea cea bună a lui Dumnezeu şi niciodată nu se depărtează de El. Fiul cel mai tânăr este omul care a poftit păcatul, care a tăgăduit prin fapte ruşinoase împreună-vieţuirea cu Dumnezeu, care a trăit în chip desfrânat, cheltuind iubirea de oameni ce o avea Dumnezeu pentru el, care n-a păstrat în el întreg chipul lui Dumnezeu, care a urmat vicleanului diavol, care a slujit, prin plăcerile sale, voinţei diavolului, care n-a putut să-și sature pofta. În adevăr păcatul este fără de saţ; prin deprindere, păcatul încântă prin ceea ce vremelnic face plăcere. El se aseamănă cu roşcovele, mâncarea porcilor. Roşcovele, în adevăr, la început sunt dulci, dar mai pe urmă sunt amare şi asemănătoare paielor. Tot aşa este îndeobşte şi păcatul. Dar fiul cel desfrânat, pentru că pierise de foamea virtuţii, şi-a venit îndată în fire şi vine la Tatăl său zicând : Tată am păcătuit la cer şi înaintea ta ! Nu mai sunt vrednic să mă mai numesc fiul tău ! Tatăl îl primeşte pe cel ce se căieşte; nu-l ţine de rău; dimpotrivă, îl strânge la piept şi-l îmbrăţişează, arătându-i îndurările sale dumnezeiești şi părinteşti îi dă haină, adică Sfântul Botez, pecete şi inel, adică harul Preasfântului Duh. Pe lângă aceasta îi dă şi încălţăminte, ca să nu mai fie vătămate umbletele sale cele potrivit voii lui Dumnezeu de şerpi şi de scorpii, ci mai degrabă să poată zdrobi capetele lor. În urmă, Tatăl, cuprins de mare bucurie, junghie pentru el viţelul cel gras, adică pe Fiul său Unul-Născut, şi îi dă să se împărtăşească cu trupul şi sângele lui. Fiul cel mai mare, minunându-se de milostivirea nemăsurată a Tatălui, cârteşte. Dar Tatăl cel iubitor de oameni îi închide gura, întorcându-l de la gândurile lui cu linişte, prin vorbe blânde şi binevoitoare, spunându-i : Tu totdeauna eşti cu mine; tu trebuia să te bucuri și să te veseleşti împreună cu Tatăl tău, căci acest fiu al meu a fost mai-nainte mort prin păcat şi a înviat, căindu-se de toate cele ce fără de judecată le săvârşise; a fost pierdut, pentru că s-a îndepărtat de mine prin deprinderea plăcerilor, dar a fost găsit de mine, care am suferit din adâncul inimii pentru el şi l-am chemat înapoi prin dragostea sufletului meu. Această pildă poate să se ia şi despre poporul evreu şi despre noi. Sfinţii Părinţi deci au orânduit în această Duminică, pilda fiului desfrânat pentru această pricină : ca să curme deznădejdea și teama de a ne apuca de fapte bune şi ca să îndemne spre pocăinţă şi căinţă pe păcătos, ca şi pe fiul cel desfrânat. În adevăr căinţa este cea mai bună armă şi o pavăză puternică pentru înlăturarea săgeţilor vrăjmaşului.

   Cu iubirea Ta de oameni cea negrăită, Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Heruvimilor asemănându-se...

   Desfătărilor trupeşti m-am plecat ca un ticălos şi m-am făcut rob cu totul născocitorilor de pofte; şi m-am înstrăinat de la Tine, Iubitorule de oameni. Iar acum strig cu glasul celui rătăcit : Greşit-am, Hristoase, nu mă trece, ca Cela ce eşti însuţi milostiv.

   Nicicum îndrăznind a căuta la înălţimea cerului, strig Ție, Împărate al tuturor; căci cu nepriceperea eu însumi Te-am mâniat, nebăgând seamă de poruncile Tale. Pentru aceasta ca Cela ce eşti însuţi bun, nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta.

Slavă...

   Cu rugăciunile apostolilor şi ale proorocilor, ale cuvioşilor şi ale cinstiţilor mucenici, şi ale drepţilor, iartă-mi, Doamne, toate câte am greşit, mâniind, Hristoase, bunătatea Ta; ca să Te laud întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, ceea ce te-ai arătat mai luminată decât heruvimii şi decât toate oştile cereşti, cu aceştia roagă pe Dumnezeiescul Cuvânt al Tatălui celui fără început, pe Carele L-ai întrupat Preacurată, ca toţi să ne învrednicim binelui celui veşnic.

Catavasie :

   Heruvimilor asemănându-se tinerii, dănţuiau în cuptor, strigând : Bine eşti cuvântat Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cel ce eşti prealăudat şi preaslăvit întru toţi vecii.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Pe Cela ce a închipuit...

   Cela ce Te-ai pogorât pe pământ cu sărăcie de bunăvoie, ca să mântuieşti lumea, pentru multa milostivire; mântuieşte-mă pe mine, cela ce am sărăcit acum de toată fapta bună, ca un milostiv.

   De la poruncile Tale depărtându-mă, m-am făcut rob înşelătorului, ca un ticălos. Iar acum întorcându-mă, primeşte-mă, ca odinioară pe desfrânatul; pe mine cel ce cad înaintea Ta, cerescule Părinte.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Supunându-mă cugetelor celor de stricăciune făcătoare, m-am întunecat şi de la Tine m-am depărtat, cu totul ieşindu-mi din minte, Îndurate. Pentru aceasta pe mine, cel ce cad cu pocăinţă înaintea Ta mântuieşte-mă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti singură îndreptarea celor căzuţi, îndreptează-mă şi pe mine cel zdrobit, cu tot felul de păcate şi smerit.

Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Cela ce a închipuit mai-nainte în rug, lui Moise, minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Din pământeni cine a auzit...

   Vezi-mi, Hristoase, necazul inimii, vezi întoarcerea mea, vezi-mi lacrimile, Mântuitorule, şi nu mă trece pe mine; ci mă îmbrăţişează iarăşi cu milostivire, numărându-mă împreună cu mulţimea celor mântuiţi; ca să laud cu mulţumire milele Tale.

   Ca tâlharul Te rog, pomeneşte-mă ca vameşul întristându-mă, mă bat în piept și strig : Milostiveşte-Te, primeşte-mă, prea-Îndurate, ca pe cel desfrânat, pe mine cel ce mă întorc de la toate răutăţile mele, Împărate al tuturor; ca să laud plecăciunea Ta cea prea multă.

   Suspină acum suflete al meu prea-ticăloase, şi strigă lui Hristos : Doamne, Cela ce ai sărăcit de a Ta voie pentru mine, însuţi Tu mă îmbogăţeşte pe mine cel sărăcit de toată fapta bună, cu bogăţia bunătăţilor, ca un bun şi milostiv.

Slavă...

   Veselia care ai făcut oarecând, Bunule, pentru întoarcerea cea de voie a fiului pierdut, fă-o acum şi spre mine, păcătosul, tinzându-mi cinstitele Tale braţe; ca mântuindu-mă, să laud plecăciunea Ta cea prea multă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu luminătoarele tale rugăciuni, Fecioară, luminează-mi, rogu-mă, ochii cei înţelegători, ce sunt întunecaţi cu răutatea, şi la calea pocăinţei mă povăţuieşte. Ca, după datorie, să te laud pe tine, ceea ce ai întrupat mai presus de cuvânt pe Cuvântul.

Catavasie :

   Din pământeni cine a auzit una ca aceasta; sau cine a văzut vreodinioară : Fecioară să se fi aflat având în pântece, şi fără durere să fi născut prunc ? În acest chip este minunea ta, şi pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, te mărim.

LUMINÂNDA a Învierii din Octoih.

Apoi a Triodului, după Podobia : Femei auziţi glas...

   Bogăţia darului, care mi-ai dat, Mântuitorule, ducându-mă în ţări străine eu ticălosul, rău o am cheltuit, vieţuind desfrânat, şi o am risipit dracilor, înşelându-mă; ci acum întorcându-mă, primeşte-mă ca pe rătăcitul, Părinte, îndură-Te şi mă mântuieşte.

Slavă..., Asemenea.

   Cheltuind avuţia Ta, Doamne, o am risipit, şi m-am supus eu ticălosul dracilor celor vicleni; ci Tu, preamilostive Mântuitorule, îndură-te spre mine desfrânatul şi mă curăţeşte pe mine spurcatul, dându-mi haina cea dintâi a împărăţiei Tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfântă Maică Fecioară, binevestirea cea mare a apostolilor şi a mucenicilor, a proorocilor şi a cuvioşilor, fă milostiv nouă robilor tăi pe Fiul tău şi Domnul, de Dumnezeu Născătoare, când va şedea să judece pe fiecare după vrednicia faptelor.

LA LAUDE

Stihiri : din Octoih, 4 ale învierii şi 1 a lui Anatolie; și ale Triodului aceste 3 idiomele.

Glasul al 2-lea.

   Glasul desfrânatului aduc Ție, Doamne, greşit-am înaintea ochilor Tăi, Bunule; risipit-am bogăţia darurilor Tale; ci mă primeşte pe mine cel ce mă pocăiesc, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Glasul al 4-lea.

    Stih : Scoală-te Doamne, Dumnezeul meu înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit.

   Ca fiul cel desfrânat am venit şi eu, Îndurate, carele toată viaţa o am cheltuit în ţări străine; risipit-am bogăţia care mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Glasul al 8-lea.

    Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

   Cheltuind în desfrânări averea părintească şi risipindu-o, pustiu m-am făcut, sălăşluindu-mă în oraşul viclenilor cetăţeni; dar neputând mai mult răbda locuirea cea dimpreună cu dânşii, întorcându-mă strig Ție, înduratului Părinte : Greşit-am la cer şi înaintea Ta; și nu sunt vrednic să mă chem fiul Tău; fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi, Dumnezeule şi mă miluieşte.

Slavă..., glasul al 8-lea.

   Bunule Părinte, depărtatu-m-am de la Tine, ci nu mă părăsi, nici să mă faci netrebnic împărăţiei Tale. Vrăjmaşul cel cu totul viclean m-a dezbrăcat şi mi-a luat bogăţia; darurile cele sufleteşti le-am risipit ca un desfrânat. Deci sculându-mă şi întorcându-mă către Tine strig : Fă-mă ca pe unul din argaţii Tăi, Cela ce pentru mine Ți-ai întins pe Cruce preacuratele Tale mâini; ca să mă scoţi de la fiara cea cumplită şi cu haina cea dintâi să mă îmbraci, ca un mult milostiv.

Şi acum..., Prea binecuvântată eşti...

    Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi obişnuita Litie, în pridvor, La care cântăm : Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei de la Utrenie. Apoi se citeşte învăţătura Cuviosului Teodor şi celelalte, ca la Duminica vameşului şi fariseului, Ceasul 1 şi Apolisul deplin.

LA LITURGHIE

    Fericirile din Octoih, pe 3, şi din Triod, Cântarea a 6-a, pe 4. Prochimenul glasului de rând. Apostolul către Corinteni; Evanghelia de la Luca. CHINONICUL : Lăudaţi pe Domnul din ceruri...

    Cade-se a şti : Că în săptămâna lăsatului de carne, nu cântăm Aliluia, Deasemenea lăsăm, din Psaltire o catismă de la Utrenie şi o citim la Vecernie. Nu se citesc nici Mijloceasurile şi nici Canonul de rugăciune al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu de la Pavecerniță. Iar Pavecernița se citeşte cea mică. Lafel facem și la săptămâna brânzei, afară, de Miercuri și Vineri; despre care vezi însemnarea din aceste zile. În această săptămână citim în fiecare zi, la Utrenie, cuvântul Sfântului Macarie despre Patruzecime şi Cincizecime; cuvânt care începe aşa : Fiii mei, se bucură inima mea de voi...,

    Să se știe : Că slujba sfinţilor ce vor cădea în Sâmbăta şi Duminica lăsatului de carne, se cântă, mai înainte, la Pavecernițele ce au trecut. Asemenea facem şi în Sâmbăta şi în Duminica lăsatului de brânză, sau cum va voi cel mai mare; afară de cazul când s-ar întâmpla pomenirea vreunui Sfânt mare, sau hramul Bisericii.

...

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE CARNE.

Facem pomenirea tuturor celor din veac adormiţi ortodocşilor creştini, părinților şi fraţilor noştri.

LA VECERNIE : VINERI SEARA

    După Psalmul începător şi obişnuita Catismă, la Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 6, cântând din Octoih 3 stihiri mucenicești ale glasului de rând şi din Triod aceste 3 podobnice.

Glasul al 8-lea, după Podobia : În raiul cel din Eden...

   Astăzi, credincioşii săvârşim pomenirea tuturor morţilor celor din veac, anume; a celor ce întru credinţă au vieţuit creştineşte. Să lăudăm pe Mântuitorul şi Domnul şi să cerem cu dinadinsul, ca să dea ei răspuns bun, în ceasul judecăţii, la însuşi Dumnezeul nostru, Cel ce va să judece tot pământul dobândind cu bucurie starea cea dea-dreapta Lui, în partea drepţilor şi întru moştenirea cea luminată a sfinţilor; şi să se facă vrednici împărăţiei Lui celei cereşti.

   Mântuitorule, Cela ce ai răscumpărat pe oameni cu sângele Tău şi, cu moartea Ta, din moartea cea amară ne-ai mântuit pe noi şi viaţa veşnică ne-ai dat cu învierea Ta. Odihneşte, Doamne, pe toți cei adormiţi întru buna-credinţă, în pustii sau în cetăţi, în mare sau pe pământ şi în tot locul; pe împăraţi, pe arhierei şi preoţi, pe sihaștri şi pe cei laolaltă adunaţi, din toată vârsta, din tot neamul; şi-i învredniceşte împărăţiei Tale celei cereşti.

   După scularea Ta din morţi, Hristoase, moartea nu mai stăpâneşte pe cei ce au murit în buna-credinţă. Pentru aceasta ne rugăm cu dinadinsul, odihneşte în curţile Tale, în sânul lui Avraam pe robii Tăi, cei ce Ți-au slujit Ție în curăţie, de la Adam până astăzi; pe părinţii şi pe fraţii noştri, prietenii şi rudele şi pe tot omul ce a lucrat ale vieţii cu credinţă şi la Tine, Dumnezeule, s-au mutat în multe feluri şi în multe chipuri, şi-i învredniceşte pe ei împărăţiei Tale celei cereşti.

Slavă..., Glasul al 8-lea,

   Plâng şi mă tânguiesc, când gândesc la moarte şi văd în mormânturi zăcând frumuseţea noastră, cea zidită după chipul lui Dumnezeu, grozavă, neslăvită, neavând chip. O minune ! Ce taină este aceasta, care s-a făcut pentru noi ? Cum ne-am dat stricăciunii ? Cum ne-am înjugat cu moartea ? Cu adevărat, precum este scris, după porunca lui Dumnezeu, a Celui ce dă odihnă celor răposaţi.

    Şi acum..., a Născătoarei, pe glasul de rând. În locul Prochimenului, cântăm Aliluia ! pe Glasul al 8-lea.

    Stih : Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.

    Stih : Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.

LA STIHOAVNĂ

Două stihiri ale mucenicilor şi una a morţilor, din Octoih ale glasului de rând, cu stihurile de mai sus.

Slavă..., Glasul al 6-lea 

A lui Ioan Damaschin

   Începătură şi stat mi-a fost mie porunca Ta cea ziditoare, că voind să mă alcătuieşti vieţuitor, din fire văzută şi nevăzută, trupul mi-ai zidit din pământ, şi suflet mi-ai dat cu dumnezeiasca şi de viaţă făcătoarea Ta suflare. Pentru aceasta, Mântuitorule, odihneşte pe robii Tăi, în latura celor vii şi în corturile drepţilor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, Hristoase, şi ale mucenicilor Tăi, ale apostolilor, ale proorocilor, ale arhiereilor, ale cuvioşilor, ale drepţilor, şi ale tuturor sfinţilor; pe robii Tăi cei adormiţi odihneşte-i.

Apoi : Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru... Şi îndată :

Troparul glasul al 8-lea,

   Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chiverniseşti şi cele de folos tuturor le dăruiești, Însuţi Făcătorule odihneşte, Doamne, sufletele robilor Tăi; că spre Tine şi-au pus nădejdea, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, asemenea.

   Pe tine zid şi liman te avem, şi rugătoare bineprimită către Dumnezeu; pe Carele L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, nenuntită, mântuirea credincioşilor.

    Apoi Ectenia și Apolisul. După apolisul Vecerniei, facem Panihidă pentru cei morţi; şi cântăm canonul morţilor al glasului de rând.

LA UTRENIE

    După cei 6 Psalmi, Aliluia ! pe glasul al 8-lea, apoi Troparul   (de două ori)   Cela ce cu adâncul înţelepciunii... Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei : Pe tine zid şi liman... După obişnuitele Catisme, se citeşte cuvânt pentru cei morți, din epistola Întâia către Corinteni. Şi se cântă : Fericiți cei fără prihană..., pe două stări, cu stihul pe glasul al 5-lea. Bine eşti cuvântat Doamne... Iar după aceasta, Troparele morţilor, glasul al 5-lea cu pripeala : Bine eşti cuvântat Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale.

   Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului; să aflu şi eu calea, prin pocăinţă; eu sunt oaia cea pierdută, cheamă-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte.

Bine eşti cuvântat Doamne...

   Cei ce pe Mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi fost junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la viaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică, sfinţilor; Aceluia cu dinadinsul, mucenicilor, vă rugaţi să ne dăruiască nouă dezlegare datoriilor.

Bine eşti cuvântat Doamne...

   Cei ce aţi umblat pe calea cea strâmtă şi cu scârbe, toţi care în viaţă Crucea ca jugul aţi luat şi Mie Mi-aţi urmat cu credinţă; veniţi de luaţi darurile, care am gătit vouă, şi cununile cereşti.

Bine eşti cuvântat Doamne...

   Chipul slavei Tale celei negrăite sunt, măcar deşi port rănile păcatelor; miluieşte zidirea Ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu îndurarea Ta, şi moştenirea cea dorită dăruieşte-mi, făcându-mă pe mine iarăşi cetăţean raiului.

Bine eşti cuvântat Doamne...

   Cela ce cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chipul Tău cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pământ, din carele am fost luat; la cel după asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă.

Bine eşti cuvântat Doamne...

   Odihneşte, Dumnezeule, pe robii Tăi şi-i aşează în rai, unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc. Pe adormiţii robii Tăi îi odihneşte, trecându-le lor toate greşalele.

Slavă...

   Pe o Dumnezeire în trei străluciri cu buna-credinţă să o lăudăm, strigând : Sfânt eşti Părinte, fără de început, Fiule cel împreună fără de început, şi Duhule cel dumnezeiesc; luminează-ne pe noi, care cu credinţă slujim Ție, şi ne scoate din focul cel de veci.

Şi acum...

   Bucură-te Curată, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, spre mântuirea tuturor; că neamul omenesc a aflat mântuire prin tine; şi noi să aflăm raiul, Născătoare de Dumnezeu, curată şi binecuvântată.

    Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ţie Dumnezeule.   (de trei ori)   După aceasta, Ectenia pentru cei morţi : Iară şi iară cu pace... Preotul zice : Dumnezeul duhurilor..., iar noi : Doamne miluieşte ! (de trei ori). Şi după Ecfonis :

Sedealna glasul al 5-lea,

   Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu cei drepţi pe robii Tăi, şi-i sălăşluieşte pe ei în curţile Tale, precum este scris; trecându-le ca un bun greşalele lor, cele de voie şi cele fără de voie, şi toate cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, Iubitorule de oameni.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Cela ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi printr-însa fii luminii ne-ai arătat, miluieşte-ne pe noi.

Psalmul 50. Şi cântăm stihurile : Să cântăm Domnului...

    Iar canoanele se cântă : Al hramului cu Irmosul pe 6, şi în Triod pe 8, Şi cântăm şi a doua cântare, fără stihuri; iar celelalte cu stihuri.

CANONUL Triodului

Facere a lui Teodor Studitul,

Cântarea 1-a, Glasul al 8-lea,

Irmos : Cântare să înălţăm popoare...

   Toţi să ne rugăm lui Hristos, făcând astăzi pomenire morţilor celor din veac, ca să izbăvească de focul cel veşnic pe cei ce au adormit în credinţă şi în nădejdea vieţii celei veşnice.

   Cu adâncul judecăţilor Tale, Hristoase, prea înţelepţeşte ai rânduit mai înainte sfârşitul vieţii fiecăruia, hotarul şi locul. Pentru aceasta mântuieşte, prea Îndurate, la judecată, pe cei ce i-a acoperit pământul în tot locul.

   Cela ce ai dat hotarele vieţii noastre, Însuţi pe cei ce au trecut din noaptea vieţii acesteia, arată-i fii zilei celei neînserate, Doamne; pe preoţii ortodocşi şi pe împăraţi şi pe tot poporul Tău.

   Pe credincioşii pe care i-a acoperit apa, şi războiul i-a secerat, şi pe care i-a omorât cutremurul, şi tâlharii i-au ucis, şi pe cei ce i-a ars focul, Milostive, rânduieşte-i în partea drepţilor.

   Toate datoriile trupului trecându-le cu vederea, Mântuitorul nostru, în orice vârstă a întregului neam omenesc, pune-i înaintea judecăţii Tale, să răspundă neosândiţi Ție, Ziditorului.

Slavă..., a Treimii :

   Trei Feţe în Ipostasurile sale ale unei Firi laud : Pe Tatăl, Cel nenăscut, pe Fiul, Cel ce S-a născut, şi pe Duhul Sfânt; o Împărăţie fără început, o Stăpânire şi o Dumnezeire.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu adevărat tu te-ai arătat cer pe pământ, mai mare decât cerul cel mai de sus, Fecioară, ceea ce nu ştii de mire; că din tine a răsărit Soarele în lume, Cel ce stăpâneşte dreptatea.

Catavasie, zicem Irmoasele acestui Canon.

   Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, Cela ce a mântuit pe Israil din robie; cântare de biruinţă cântând şi strigând : Să cântăm Ție, Cela ce eşti însuţi Stăpân.

Cântarea a 2-a,

Irmos :

   Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, Cel ce M-am născut mai înainte de veci din Tatăl şi din Fecioară, mai pe urmă, fără bărbat M-am întrupat şi am dezlegat păcatul strămoşului Adam, ca un iubitor de oameni.

   Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, Carele cu dreaptă judecată am întărit hotarele vieţii, Cel ce primesc din stricăciune, întru nestricăciune, pe toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii celei veşnice.

   Doamne, Cela ce primeşti din cele patru margini ale lumii pe cei ce au adormit cu credinţă, în mare sau pe pământ, în râuri, în izvoare sau în bălţi şi în puţuri, pe cei ce s-au făcut mâncare fiarelor şi pasărilor şi jigăniilor, pe toţi îi odihneşte.

   Doamne, Cela ce cu palma Ta toate le-ai despărţit mai înainte, pe cei ce s-au dezlegat în patru stihii alcătuieşte-i şi-i înviază la venirea Ta; toate datoriile cele întru ştiinţă şi cele întru neştiinţă iertându-le lor.

   O, cât va fi de înfricoşată a doua venire a Ta, Doamne ! Că venind în chipul fulgerului, pe pământ, vei să scoli toată zidirea să se judece. Atuncea pe cei ce au vieţuit Ție cu credinţă învredniceşte-i să fie împreună cu Tine, întâmpinându-Te.

Slavă..., a Treimii :

   Unime prea desăvârşită, Dumnezeule Preaînalte, Cela ce eşti în trei Ipostasuri, Părinte, Cel nenăscut, Fiule, Unul-Născut, şi Duhule, Cel ce purcezi din Tatăl, şi prin Fiul Te arăţi; o Fiinţă, o Fire, o Domnie, o Împărăţie, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Negrăită este minunea naşterii tale, Maică Fecioară că în ce chip ai şi născut şi împreună curată petreci ? Cum ai născut prunc, şi nu ştii nicicum de ispită bărbătească ? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce S-a născut din tine mai presus de fire, cu cuvioasă înnoire.

Catavasie : Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu...

Cântarea a 3-a,

Irmos : Cuvântule al lui Dumnezeu...

   Pe cei ce şi-au petrecut călătoria vieţii cu credinţă dreaptă, învredniceşte-i, Dumnezeule, a se încununa cu cununa dreptăţii şi a dobândi bunătăţile cele veşnice.

   Pe cei răpiţi fără veste, pe cei arşi de trăsnete, pe cei ce au murit de ger şi de toată bătaia, odihneşte-i Dumnezeule, când toate cu foc le vei lămuri.

   Pe cei ce au înotat în marea vieţii cea deapururea furtunoasă, învredniceşte-i să apuce la limanul nestricatei vieţii Tale, Hristoase, cei ce au fost ocârmuiţi în viață de dreapta credinţă.

   Pe cei ce i-au luat spre mâncare toată firea celor din mare şi a păsărilor cerului, pentru judecăţile Tale, Hristoase Dumnezeule, înviază-i cu cinste în ziua cea de apoi.

Slavă..., a Treimii :

   Unimea cea dumnezeiască când o despart cu gândul în trei Feţe, fără amestecare, îndată împreun cele nedespărţite; că precum este graba fulgerului, aşa şi cea întreit strălucitoare se vede întru o Unime.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Necunoscută este minunea ta, că ai născut fără de bărbat, şi fecioria ta, după ce ai născut, curată o păzeşti. Pentru aceasta mulţimea îngerilor şi neamul omenesc te laudă în veci.

Catavasie :

   Cuvântule al lui Dumnezeu, Cela ce ai întărit cerurile cu mâna Ta, întăreşte şi inimile noastre, ale celor ce nădăjduim spre Tine, întru lumina cunoştinţei Tale celei adevărate.

Sedealna, glasul al 5-lea, de două ori,

Podobie : Pe Cuvântul cel împreună...

   Cela ce pentru noi ai răbdat Crucea şi moartea şi ai omorât iadul, şi împreună ai sculat pe cei morţi, odihneşte Mântuitorule pe cei ce s-au mutat de la noi, ca un Dumnezeu, iubitor de oameni Şi la înfricoşata şi îngrozitoarea Ta venire, Dătătorule de viaţă, învredniceşte-i împărăţiei Tale, ca Cela ce ai mulţime de îndurări.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Acoperământul tău cel grabnic şi ajutorul şi mila arată-o spre robii tăi; şi alină valurile gândurilor celor deşarte, Preacurată. Şi sufletul meu cel căzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu; că ştiu, Fecioară ştiu că poţi câte voieşti.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Vrând să Te întrupezi...

   Pe părinţi, pe moşi, pe strămoşi, de la cei dintâi până la cei de apoi, care s-au mutat în bună lege şi în bunăcredinţă, pe toţi pomeneşte-i, Mântuitorul nostru.

   Pe cei ce li s-a întâmplat a-şi sfârşi viaţa cu credinţă în munte, în cale, în locuri pustii; pe sihaștri şi pe cei laolaltă adunaţi, pe tineri şi pe bătrâni, cu sfinţii, Hristoase, sălăşluieşte-i.

   Pe cei ce cu credinţă şi-au mutat viaţa degrab, din întristare şi din bucuria ce le va fi venit fără nădejde, pe cei ce au pătimit în zile bune sau în nenorocire, pe toţi odihneşte-i Mântuitorul nostru.

   Pe cei ce i-a omorât frigul sau i-a răpit calul, sau grindina zăpada şi ploaia înmulţită; şi pe cei ce i-a omorât cărămida, sau ţărâna i-a împresurat, Hristoase, Mântuitorul nostru odihneşte-i.

Slavă..., a Treimii :

   Minunat lucru, că Dumnezeirea este una şi întreită toată în fiecare faţă fără despărţire; că Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt ne închinăm, ca unui Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Îndreptează-ne cu rugăciunile tale, ocârmuindu-ne, pe noi cei înviforaţi de valul păcatului, la limanul cel de mântuire, Născătoare de Dumnezeu, şi ferindu-ne de toate răutăţile.

Catavasie :

   Vrând a Te întrupa din muntele cel umbros, Cuvinte, din singură Născătoarea de Dumnezeu, proorocul a cunoscut cu privire dumnezeiască şi cu frică a slăvit puterea Ta.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Mânecă duhul meu către...

   Făcând astăzi pomenire tuturor celor ce au murit cu bunăcredinţă din veac, Doamne, cu dinadinsul strigăm Ție : Pe toţi odihneşte-i cu sfinţii Tăi.

   Pe cei ce i-ai luat din tot neamul şi neamul, din împăraţi, din boieri, sau din sihaştri, întru credinţă dreaptă, Îndurate, izbăveşte-i de munca cea veşnică.

   Ştiind cele de folos ale tuturor celor ce i-ai zidit, pe care i-ai lăsat, Doamne, să moară prin căderi năprasnice fără veste, mântuieşte-i de toată munca, Dumnezeul nostru.

   De focul cel pururea arzător, şi de întunericul cel îngrozitor, şi de scrâşnirea dinţilor, și de viermele cel ce munceşte fără de sfârşit, şi de toată munca, izbăveşte Mântuitorul nostru, pe toţi cei ce cu credinţă au murit.

Slavă..., a Treimii :

   Unime în trei Ipostasuri, Ceea ce eşti de un scaun, fără început, Care Unime o ai cu despărţirea Feţelor şi firea în feţe; uneşte-ne pe noi întru o voie a poruncilor Tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai presus slăvită decât serafimii cei cu chipuri de foc, te-ai arătat Preacurată; că ai născut pe Acela, de Care ei nu se pot apropia, pe Iisus Mântuitorul; Care cu întruparea a îndumnezeit frământătura pământenilor.

Catavasie :

   Mânecă Duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile venirii Tale. Deci întru acelea luminează mintea noastră, Stăpâne, şi ne povăţuieşte pe calea vieţii.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Primeşte-mă pe mine...

   Cela ce ai dezlegat durerile morţii, pătimind, Începătorule al vieţii, Dumnezeul nostru, pe robii Tăi, cei din veac adormiţi, odihneşte-i.

   Pe cei ce, cu judecăţile Tale cele negrăite, i-au omorât băuturile cele cu farmece, otrăvite, înecările de oase, cu sfinţii, Doamne odinneşte-i.

   Când vei judeca toate, stând goale şi descoperite înaintea feţei Tale, atunci, Îndurate, să-Ți fie milă de cei ce Ți-au slujit cu credinţă, Dumnezeule.

   Trâmbiţând arhanghelul Tău cu trâmbiţa cea de apoi, spre scularea în viaţă a tuturor, atunci, Hristoase, odihneşte pe robii Tăi.

   Învredniceşte, Dumnezeule, împreună cu slugile Tale pe credincioşii cei din veac, pe care i-ai luat, şi pe tot neamul omenesc, ca să Te slăvească.

Slavă..., a Treimii :

   Stăpânie dumnezeiască întreit Sfântă, Ceea ce eşti de un scaun, Părinte, Fiule, şi Duhule; Tu eşti Dumnezeul meu, Cela ce cu stăpânirea Ta cea atotputernică toate le cuprinzi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Saltă Iesee, strămoşule, că din rădăcina ta, din Curata Fecioară a răsărit floare de viață, Hristos Dumnezeu, Cel ce a mântuit lumea.

Catavasie :

   Primeşte-mă pe mine cel cuprins de păcate multe, Iubitorule de oameni, carele cad la îndurările Tale, şi ca pe proorocul, Doamne mântuieşte-mă.

CONDAC Glasul al 8-lea.

   Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin; ci viață fără de sfârşit.

ICOS

   Tu însuţi eşti fără de moarte, Cela ce ai făcut şi ai zidit pe om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge, precum mi-ai poruncit, Cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis : că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce, unde vom merge toţi pământenii, făcând tânguirea cea deasupra gropii cântare : Aliluia.

SINAXAR

ÎN SÂMBĂTA LĂSATULUI DE CARNE

Sinaxarul din Minei, apoi acesta :

    În aceeaşi zi dumnezeieștii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, întru bunăcredinţă, în nădejdea învierii veşnice.

Stih : Uită, Cuvinte, celor morţi greşalele

Nearătându-ţi moartă mila Ta cea mare !

   Unii oameni adeseori au murit pe neaşteptate printre străini : Pe mare, în munţi neumblaţi, în prăpăstii, în crăpăturile pământului, de ciuma, de foame, în războaie, de foc, de ger şi de alte felurite morţi. Şi se poate că din pricina sărăciei şi a lipsei n-au avut parte să li se facă slujba şi pomenirea orânduită. Pentru aceea dumnezeieştii Părinţi, mânaţi de dragostea de oameni şi fiind învăţaţi de sfinţii Apostoli, au hotărât ca întreaga Biserică să facă pomenire de obşte pentru toţi aceştia, ca şi ei, care la rândul lor n-au avut parte de slujbele cele orânduite, din pricina unei întâmplări oarecare, să fie cuprinşi în pomenirea obştească de acum. Sfinţii Părinţi arată că slujbele făcute pentru ei le pricinuiesc mare folos. Aceasta este cea dintâi pricină pentru care Biserica lui Dumnezeu săvârşeşte pomenirea sufletelor. În al doilea loc, este cu cale să se facă azi şi pomenirea sufletelor, pentru că mâine are să se prăznuiască a doua venire a lui Hristos; prin aceasta Biserica îmblânzeşte pe înfricoşătorul şi dreptul Judecător, ca să se poarte faţă de suflete cu obişnuita sa milă şi să le aşeze întru desfătarea cea făgăduită, Dar mai cu seamă şi pentru următoarea pricină : Sfinţii Părinţi aveau să aşeze în Duminica viitoare pomenirea izgonirii lui Adam din rai; de aceea izvodesc, prin prăznuirea de azi a tuturor morţilor, o oarecare odihnă şi popas, punând astfel, prin odihna de azi, sfârşit tuturor prăznuirilor faptelor săvârşite de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. În chipul acesta, odată cu Duminica izgonirii lui Adam se ia din nou, ca de la început, pomenirile tuturor celor săvârşite de Dumnezeu pentru noi. În adevăr cea mai de pe urmă faptă a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră va fi cercetarea vieţii noastre de dreptul Judecător; iar prin pomenirea ei, Biserica înfricoşează pe oameni spre a săvârşi cu uşurinţă nevoinţele postului. Sâmbăta facem totdeauna pomenirea sufletelor celor adormiţi, căci Sâmbăta înseamnă în limba ebraică odihnă. Aşadar facem, în ziua de odihnă a zilelor, rugăciuni pentru cei care au murit, deoarece ei s-au odihnit de toate lucrurile pământeşti şi de toate celelalte; iar pomenirea lor s-a orânduit să se facă în fiecare Sâmbătă. Astăzi, însă, facem pomenire de obşte, rugându-ne pentru tot creştinul. Dumnezeieștii Părinţi, cunoscând că parastasele, pomenile şi liturghiile făcute pentru răposaţi le pricinuiesc mare uşurare şi folos, au poruncit ca Biserica să le facă şi îndeosebi şi de obşte. Ei au primit, după cum s-a spus, această poruncă de la sfinţii Apostoli, precum zice şi Dionisie Areopagitul. Că slujbele făcute pentru suflete le sunt de folos se vede între multe altele şi din Istoria Sfântului Macarie. Sfântul Macarie a găsit pe când mergea pe drum o căpăţână uscată a unui elin păgân şi a întrebat :

Au oare păgânii vreodată oarecare mângâiere în iad ?

Căpăţâna a răspuns : Au, Părinte mare uşurare când te rogi tu pentru cei răposaţi !

Marele Macarie, rugându-se lui Dumnezeu, a făcut aceasta, pentru că dorea să ştie dacă slujbele pentru cei mai dinainte adormiţi le sunt de vreun folos. Dar şi Grigorie Dialogul a mântuit, prin rugăciunile sale, pe împăratul Traian. Dumnezeu, însă, i-a spus să nu se mai roage niciodată pentru păgâni. Mai mult, după cum se istoriseşte, împărăteasa Teodora, prin rugăciunile sfinţilor şi mărturisitorilor bărbaţi, a scos din chinurile iadului şi a mântuit pe urâtorul de Dumnezeu Teofil. Şi Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea fratelui său Chesarie, arată că sunt bune pomenile făcute pentru cei răposaţi. Iar marele Hrisostom, în tâlcuirea la Epistola către Filipeni, spune astfel : Să purtăm grijă de folosul celor care au răposat să le dăm lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii şi prinoase, căci aceasta le aduce uşurare, mare câştig şi folos. În adevăr, nu s-au legiuit acestea în zadar şi la întâmplare şi nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fără rost de preaînţelepţii ucenici al Domnului, ca preotul să facă pomenire la înfricoşatele taine de cei în credinţă adormiţi. Şi iarăşi : La împărţeala averii tale, testamentul tău să aibă împreună-moştenitor cu copiii şi rudele tale şi numele dreptului Judecător, iar pomenirea săracilor să nu fie dată la o parte. Eu sunt chezaş de folosul ce-l vei avea ! Marele Atanasie spune : Chiar dacă s-ar risipi în aer cel săvârşit în credinţă, nu înceta de a aprinde la mormânt candelă şi lumânări chemând în ajutor pe Hristos Dumnezeu. Candela şi lumânările sunt primite de Dumnezeu şi aduc multă răsplată; dacă mortul a fost un păcătos, ca să-i dezlege păcatele; dacă a fost un om drept, ca să se facă adăugire de răsplată iar dacă a fost poate cineva străin şi sărac, şi nu are pe nimeni care să-i poarte de grijă întru acestea, atunci Dumnezeu, care este drept şi iubitor de oameni, va da pe deasupra şi aceluia din pricina sărăciei, în chip potrivit, mila după cum însuşi ştie. Dealtfel şi cel care aduce prinoase pentru unii ca aceştia ia parte împreună cu ei la răsplată, ca unul ce a aţâţat dragostea pentru mântuirea aproapelui, ca şi acela care unge cu mir pe altul, el mai întâi miroase frumos, Şi dimpotrivă cei care nu îndeplinesc făgăduinţele şi legămintele făcute de cei morţi vor fi negreşit osândiţi. După cum spun dumnezeieștii Părinţi, sunt de folos celor morţi, toate cele ce se fac pentru ei până la a doua venire a lui Hristos şi mai cu seamă acelora care au săvârşit puţine fapte bune în timpul când erau printre cei vii. Şi cu toate că dumnezeiasca Scriptură îngrozeşte uneori, după cum se şi cuvine, spre îndreptarea celor mulţi, totuşi, în mare parte, iubirea de oameni a lui Dumnezeu biruieşte. În adevăr dacă în balanţă se va găsi că sunt egale faptele bune cu cele rele, atunci biruie iubirea de oameni a lui Dumnezeu; iar dacă talerul cu fapte rele atârnă mai puţin, şi atunci biruieşte marea lui bunătate. Trebuie să se ştie că dincolo ne vom cunoaşte toţi unii pe alţii şi vom cunoaşte chiar pe aceia pe care nu i-am văzut niciodată, după cum spune dumnezeiescul Hrisostom, care dovedeşte aceasta din pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Cu toate acestea nu ne vom vedea sub un chip trupesc; toți vom avea aceeaşi vârstă; nu ne vom cunoaşte după înfăţişarea trupului, ci cu ochiul pătrunzător al sufletului după cum spune Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea lui Chesarie : Atunci, preaiubite frate, te voi vedea luminos şi slăvit, aşa cum de multe ori mi te-ai arătat în vis. Iar marele şi slăvitul Atanasie, deşi în întrebările către prefectul Antioh nu spune aşa, totuşi în cuvântul despre cei adormiţi zice : Şi până la învierea obştească s-a dat sfinţilor să se cunoască unul pe altul şi să se bucure împreună; dar păcătoşii sunt lipsiţi de acest har; sfinţilor Mucenici li s-a dat să privească şi să cerceteze cele ce se fac de noi. La învierea cea de obşte, însă, când se vor arăta faptele ascunse ale tuturora, toţi ne vom cunoaşte unii pe alţii. Trebuie să se ştie că acum sufletele drepţilor petrec în nişte locuri osebite; şi dimpotrivă sufletele păcătoşilor, la rândul lor, unele se bucură în nădejdea mântuirii, iar altele se întristeasă în aşteptarea cumplitelor munci. În adevăr sfinţii, după cum spune dumnezeiescul Apostol, n-au primit încă făgăduinţa bunătăţilor, căci Dumnezeu, rânduind mai dinainte ceva mai bun pentru noi, n-a voit ca să ajungă la desăvârşire fără noi. Trebuie să se ştie că nu toţi cei care au căzut în prăpăstii, în foc şi în mare, şi au murit din pricina acestora, şi cei care au pierit de frig şi de foame, pătimesc acestea din porunca lui Dumnezeu. Hotărârile lui Dumnezeu sunt aşa : Unele din ele se fac prin bunăvoinţa sa, iar altele prin îngăduinţă; dar şi unele şi altele se săvârşesc spre înştiinţarea, îngrozirea şi îndreptarea celorlalţi. Dumnezeu, prin raţiunea sa mai-nainte cunoscătoare, ştie şi cunoaşte totul şi se săvârşesc toate prin voinţa lui, după cum spune Sfânta Evanghelie despre vrăbii. Nu este, însă, Dumnezeu cel care hotărăşte ca omul să moară într-un chip sau altul, că întâmplarea face unul să moară spânzurat, altul de moarte bună, unul să moară bătrân, iar altul tânăr. Dimpotrivă Dumnezeu a hotărât odată pentru totdeauna îndeobşte, lungimea vieţii omeneşti şi felurile în câte poate muri omul. În curgerea atâtor ani ai vieţii omeneşti, se petrec diferite feluri de morţi; Dumnezeu, însă, nu hotărăşte dintru început felul morţii fiecărui om, ci numai îl cunoaşte. Iar dacă marele Vasilie vorbeşte de predestinarea vieţii, atunci face aluzie la cuvintele : Pământ eşti şi în pământ vei merge ! Căci Apostolul spune scriind Corintenilor : Pentru că vă împărtăşiţi cu nevrednicie, pentru aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor. Iar David spune : Nu mă smulge în mijlocul zilelor mele; şi : Cu palme măsurate ai pus zilele mele Iar Solomon zice : Fiule, cinsteşte pe tatăl tău ca să trăieşti mulţi ani; şi iarăşi : Ca să nu mori înainte de vreme. În cartea lui Iov, Dumnezeu zice lui Elifas : V-aş fi pierdut pe voi, dar n-am făcut-o din pricina robului meu Iov. Din aceste locuri din Scriptură, se vede că viaţa nu are hotar. Iar dacă afirmă cineva aceasta, atunci înţelege prin hotar voinţa lui Dumnezeu. În adevăr Dumnezeu adaugă zile cui vrea, iar altuia le micşorează; pe toate însă le orânduiește spre folos. Iar când Dumnezeu va voi, rânduieşte şi felul şi timpul morţii. Prin urmare hotarul vieţii fiecărui om, după cum spune marele Atanasie, este voinţa şi sfatul lui Dumnezeu. Cu acest cuvânt şi cu adâncul judecăţilor Tale, Hristoase, vei tămădui şi spusei Marelui Vasilie, care zice : Moartea vine când se împlineşte hotarul vieţii. Noi însă spunem că hotarul vieţii este voinţa lui Dumnezeu. Căci dacă este hotar vieţii, pentru ce ne rugăm de Dumnezeu şi de doctori, şi ne rugăm pentru copii ? Trebuie să se ştie şi aceasta ca pruncii morţi botezați se bucură de desfătarea bunătăţilor cereşti; iar cei morţi nebotezaţi şi pruncii păgânilor nu vor merge nici în desfătarea raiului, nici în gheenă. După ce a ieşit sufletul din trup nu se mai îngrijeşte de cele de aici, ci totdeauna se îngrijeşte de cele de acolo. Facem parastas de trei zile, pentru că în a treia zi omul îşi schimbă, înfăţişarea; praznic de nouă zile, pentru că, atunci începe să se descompună trupul, afară de inimă; şi parastas de patruzeci de zile, pentru că, atunci se pierde şi inima. Alcătuirea omului se face tot la fel : În a treia zi se formează inima; și în a noua zi se fixează în trup; iar în a patruzecea zi, se alcătuieşte desăvârşit trupul.

   Aşează, Stăpâne Hristoase, sufletele celor mai dinainte adormiţi în corturile celor drepţi ai Tăi, şi ne miluieşte pe noi, ca Cela ce eşti fără de moarte, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Cel ce ai întemeiat pământul...

   Săvârşind pomenirile celor ce au murit, cu bunăcredinţă, din veac, strigăm : Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

   Pe cei ce au murit în buna-credinţă fără veste şi pe credincioşii ce au adormit de lovirea a tot felul de aruncare, a fierului, a lemnului, a tot felul de piatră odihneşte-i, Dumnezeule.

   La înfricoşată venirea Ta, Îndurate, pune dea-dreapta oilor Tale pe cei ce Ți-au slujit Ție, Hristoase, în viaţa, cu dreaptă credinţă, şi la Tine s-au mutat.

   Rânduiește pe robii Tăi, Hristoase, în ceata aleşilor Tăi, ca să strige Ție : Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

   Cela ce ai zidit din pământ ţărâna trupului şi cu duh o ai înviat, îndurate Mântuitorule; pe cei ce i-ai luat odihneşte-i, Dumnezeule, întru viaţa cea neîmbătrânitoare.

Slavă..., a Treimii :

   Să se laude Dumnezeirea ca şi cum ar fi trei Sori, cu o amestecare a Luminii : Tatăl şi Fiul şi Dumnezeiescul Duh, Unul în Fire, şi în trei Ipostasuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cântarea lui David cântăm ţie, munte al lui Dumnezeu, numindu-te Fecioară, întru carele sălăşluindu-Se Cuvântul după trup, ne-a îndumnezeit pe noi duhovniceşte întru Sine.

Catavasie :

   Cela ce ai întemeiat pământul întru început şi cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Pe Cel ce S-a preaslăvit...

   Cela ce ai risipit mai înainte umbra morţii, răsărind ca soarele din mormânt, fii ai învierii şi măririi veşnice fă, Doamne, pe toţi cei ce au murit cu credinţă.

   Cunoscătorule al celor nearătate şi ascunse, când vei vrea să descoperi lucrurile întunericului şi sfaturile inimilor noastre, atunci să nu pui în socoteală faptele tuturor celor ce au adormit întru credinţă.

   Când vei şedea pe scaun şi vei porunci să stea la judecată cei adunaţi, cu trâmbiţa, de la marginile pământului, să-i ierţi atunci pe toţi, Hristoase, ca un milostiv.

   Pe cei ce au murit din întâmplări de năprasnă, şi din chiotul tare, şi din alergarea grabnică, de palmă, de pumn şi de lovirea cu piciorul, Doamne al slavei, de vreme ce au adormit întru credinţă, iartă-i în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Ca pe o Unime întru o fiinţă Te laud, ca pe o Treime în feţe Te cinstesc, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule, Stăpânia cea fără de început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.

Şi acum..., al Născătoarei :

   Izvor pecetluit al apei vieţii te-ai arătat Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, că, pe Domnul fără de bărbat născându-L, adăpi pe credincioşi cu apa nemuririi în veci.

Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm...

   Pe Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi a arătat lui Moise în rug, prin foc, taina pururea Fecioarei, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Naşterea pururea Fecioarei...

   Unde este locaşul sfinţilor Tăi, celor ce se veselesc, acolo învredniceşte, Doamne, să se bucure toţi cei din veac adormiţi întru credinţă şi întru nădejde.

   Pe toţi credincioşii ce au pierit din mânia lui Dumnezeu, cu feluri de trăsnete de moarte din cer căzute, sau pământul desfăcându-se, sau marea învăluindu-se, Hristoase, odihneşte-i.

   Pe cei ce au murit de muşcăturile cele veninate, de înghiţirea şerpilor, de călcarea cailor, de spânzurare şi de sugrumarea de cel de aproape, care au slujit Ție cu credinţă, odihnește-i.

   Toată vârsta, pe bătrâni şi tineri, pe voinici şi copilandri, pe copii şi pe pruncii cei fără de vreme, firea bărbătească şi cea femeiască odihneşte, Dumnezeule, pe credincioşii care i-ai luat.

   Pe fiecare anume, din cei ce au murit cu credinţă, din veac şi din neamuri şi din neam, atunci, Hristoase, întru venirea Ta, învredniceşte-i fără de osândă a sta înaintea Ta.

Slavă..., a Treimii :

   Cela ce eşti un Dumnezeu în Treime, slavă Ţie neîncetat ! Că deşi este fiecare faţă Dumnezeu, dar în Fire, unul este Tatăl şi Fiul şi Duhul, cu cele trei luminate osebiri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mai presus de minte este naşterea ta, că ai născut pe Cela ce este de mai înainte, şi ai alăptat negrăit pe Dătătorul de hrană lumii, şi ai culcat pe Cela ce cuprinde toate, pe însuşi Mântuitorul nostru, Hristos; ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Catavasie :

   Naşterea pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte legiuitorului în munte, prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetate să o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobia : Cela ce ai împodobit cerul...

   Cela ce stăpâneşti pe cei morţi şi pe cei vii, ca un Dumnezeu, odihneşte pe robii Tăi în locaşurile aleşilor Tăi; că de au şi greşit, Mântuitorule, dar nu s-au depărtat de la Tine.

Slavă..., asemenea.

   Odihneşte pe robii Tăi în locul celor vii, Doamne, de unde s-a depărtat durerea, scârba şi suspinarea; iartă-le, ca un iubitor de oameni, cele ce în viaţă au greşit; că singur eşti fără de păcat, şi Stăpân celor morţi şi celor vii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Marie, mireasă dumnezeiască, roagă neîncetat pe Hristos pentru robii tăi, împreună cu proorocii grăitori de Dumnezeu şi cu adunările mucenicilor, cu arhiereii şi cu cuvioşii, şi împreună cu toţi drepţii, ca să ne facem moştenitori împărăţiei cerurilor.

LA LAUDE

Stihirile pe 4, Glasul al 8-lea.

Podobia : În raiul cel din Eden...

   Veniţi fraţilor, toţi mai înainte de sfârşit, ca văzând ţărâna noastră şi neputinţa firii noastre, să ne vedem sfârşitul şi părţile vasului celui trupesc; şi că praf este omul, mâncare viermilor şi stricăciune; că uscate sunt oasele noastre şi nici suflare având. Să ne uităm în mormânturi, ca să vedem unde este slava ? Unde frumuseţea chipului ? Unde este limba care grăia frumos ? Unde sunt sprâncenele sau unde este ochiul ? Toate sunt pulbere şi umbră. Pentru aceasta fie-Ți milă, Mântuitorule, de noi păcătoşii.

   Pentru ce se înşală omul, lăudându-se ? De ce se tulbură în deşert lutul, cel ce peste puţin iar aceiaşi se face ? Căci nu socoteşte ţărâna, că praf este frământătura, lepădare putrejunii şi stricăciunii ! Deci de vreme ce lut suntem noi oamenii, pentru ce ne lipim de pământ ? Şi deoarece suntem de un neam cu Hristos, de ce nu alergăm la Dânsul ? Deci toată viaţa cea muritoare şi curgătoare lăsând, să urmăm vieţii celei nestricăcioase, care este Hristos, luminarea sufletelor noastre.

   Cela ce ai zidit pe Adam cu mâna Ta şi ai pus hotar nestricăciunii şi morţii, Mântuitorule, şi vieţii celei după dar, şi l-ai mântuit de stricăciune, mutându-l la viaţa cea dintâi; însuţi, Stăpâne, fă robilor Tăi, pe care i-ai luat de la noi, odihnă cu drepţii, în ceata celor aleşi; şi scriindu-le numele lor în cartea vieţii şi, întru glasul arhanghelului, înviindu-i prin sunetul trâmbiţei, învredniceşte-i pe ei împărăţiei Tale celei cereşti.

   Hristos a înviat, dezlegând din legături pe Adam cel întâi zidit şi sfărâmând tăria iadului; îndrăzniți toţi morţii, că s-a omorât moartea, s-a prădat şi iadul împreună cu dânsa, şi Hristos a luat împărăţia, Cel ce S-a răstignit şi a înviat. Acesta ne-a dăruit nouă nestricăciunea trupului; acesta ne va scula pe noi şi ne va dărui învierea, şi slavei aceleia va învrednici, cu veselie, pe toţi câţi cu credinţă neabătută au crezut într-Însul, cu căldură.

Slavă..., Glasul al 2-lea.

   Ca o floare se veştejeşte şi ca un vis se trece şi se dezleagă tot omul. Şi iarăşi sunând trâmbiţa, morţii ca dintr-un cutremur, toţi se vor scula, întru întâmpinarea Ta, Hristoase, Dumnezeule. Atuncea, Stăpâne, pe cei ce i-ai mutat de la noi, aşează-i în locaşurile sfinţilor Tăi, odihnind sufletele robilor Tăi, Hristoase.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te, Marie, Născătoare de Dumnezeu, locaşul cel nestricat şi cu totul sfânt, precum strigă proorocul : Sfânt este locaşul tău, minunat întru dreptate !

LA STIHOAVNĂ

Stihirile podobnice ale lui Teofan, din Octoih, ale glasului de rând.

Slavă..., glasul al 6-lea, a lui Damaschin.

   Durere s-a făcut lui Adam gustarea din pom, dedemult în Eden, când şarpele şi-a vărsat veninul; că printr-însul a intrat moartea, care mănâncă pe tot neamul omenesc. Ci venind Stăpânul, a surpat balaurul şi ne-a dăruit nouă odihnă. Deci, către Dânsul să strigăm : Fie-ţi milă, Mântuitorule, şi pe cei ce i-ai luat odihneşte-i împreună cu aleşii Tăi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu eşti Dumnezeul nostru, Carele cu înţelepciune toate le-ai făcut şi le-ai plinit, prooroci ai trimis, Hristoase, ca să proorocească venirea Ta, şi ucenici ca să propovăduiască măririle tale : Aceia au propovăduit venirea Ta, iar aceştia cu botezul au luminat pe păgâni; iar mucenicii, pătimind, au dobândit cele ce au poftit. Şi cetele acestora se roagă Ție împreună cu ceea ce Te-a născut, să odihneşti, Dumnezeule, sufletele pe care le-ai luat, iar pe noi să ne învredniceşti împărăţiei Tale; Cela ce ai răbdat Crucea pentru mine osânditul, Mântuitorule şi Dumnezeul meu.

    Bine este a se mărturisi... Sfinte Dumnezeule..., Tatăl nostru..., Şi Troparul : Cela ce cu adâncul înţelepciunii..., Slavă..., Şi acum..., Pe tine zid şi liman... Apoi Ceasul 1 şi Apolisul.

LA LITURGHIE

    Fericirile din Canonul Triodului, Cântarea 3-a şi a 6-a Prochimen, Apostolul către Corinteni şi al morţilor, către Tssaloniceni; Evanghelia de la Luca, şi a morţilor de la Ioan. CHINONICUL : Fericiţi pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor în neam şi în neam...

    CADE-SE A ŞTI : Că această rânduială a morţilor se face neschimbată şi la Sâmbăta Rusaliilor. De va cădea, în această zi, Sfântul sau sfânta al căror hram îl are Biserica, slujba morţilor din această Sâmbătă se cântă la Biserica cimitirului, dacă parohia are Biserică aparte a cimitirului; iar în Biserica principală se cântă slujba hramului.

...

DUMINICA

LĂSATULUI SEC DE CARNE

SÂMBĂTĂ SEARA, LA VECERNIE

    După, Psalmul cel obișnuit, cântăm : Fericit bărbatul..., citind Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem stihirile pe 10, Cântând din Octoih : 3 stihiri ale învierii şi 3 ale lui Anatolie iar ale Triodului 4 podobnice.

Glasul al 6-lea, după Podobia : Toată nădejdea punându-și...

   Când vei vrea să vii să faci judecată dreaptă, dreptule Judecător, şezând pe scaunul slavei Tale, râu de foc înfricoşând, va trage înaintea divanului Tău pe toţi, stând înaintea Ta, puterile cereşti, şi oamenii cu frică judecându-se, fiecare, precum a lucrat; atunci să-Ți fie milă de noi, şi să ne învredniceşti, Hristoase, în partea celor mântuiţi, ca un îndurat, cu credinţă Te rugăm.

   Cărţile se vor deschide şi se vor arăta faptele oamenilor înaintea divanului Tău celui de nesuferit, şi va răsuna toată valea plângerii cu groaznică scrâşnire, văzând pe toţi cei ce au greşit trimişi în muncile cele veşnice, cu dreaptă judecata Ta, şi fără de folos plângând, Îndurate. Pentru aceasta Te rugăm pe Tine, Bunule, să-Ți fie milă de noi, cei ce Te lăudăm, Unule, mult-Milostive.

   Trâmbiţele vor suna, şi mormânturile se vor deşerta, şi se va scula toată firea omenească, cutremurându-se; cei ce au făcut bine, cu bucurie se vor bucura, aşteptând să ia plată; iar cei ce au greşit, vor tremura cumplit văitându-se, în muncă trimițându-se și de cei aleşi despărţindu-se. Doamne al slavei, milostiveşte-Te spre noi, ca un bun, şi ne învredniceşte stării celor ce Te-au iubit pe Tine.

   Plâng şi mă tânguiesc, când îmi vine în simţire focul cel veșnic, întunericul cel mai dinafară şi tartarul, viermele cel cumplit şi scrâşnirea dinţilor cea neîncetată, şi durerea ce va să fie celor ce au greşit peste măsură, şi pe Tine cel preabun, cu vicleană voie, Te-au mâniat, dintre care unul şi cel dintâi sunt eu, ticălosul. Ci Judecătorule, ca un îndurat, mântuieşte-mă cu mila Ta.

Slavă..., Glasul al 8-lea.

   Când se vor aşeza scaunele şi se vor deschide cărţile şi Dumnezeu va şedea la judecată, o ! ce frică va fi atunci ! Îngerii stând înainte cu frică şi râul de foc curgând, ce vom face atunci noi oamenii cei vinovaţi cu multe păcate ? Şi când Îl vom auzi chemând pe cei binecuvântaţi ai Tatălui întru împărăţie, iar pe cei păcătoşi trimiţându-i în muncă, cine va suferi acea înfricoşată răspundere ? Ci Unule, Iubitorule de oameni, Mântuitorule, Împărate al veacurilor, mai înainte până ce va sosi sfârşitul, prin pocăinţă întorcându-mă, miluieşte-mă.

Şi acum..., a Născătoarei, cea dintâi, a glasului de rând.

Vohod : Lumină lină...

Prochimenul : Domnul s-a împărăţit... Şi celelalte.

LA LITIE

Stihira hramului după obicei.

Slavă..., Glasul al 7-lea.

   Cunoscând poruncile Domnului, aşa să vieţuim; pe flămânzi să-i hrănim, pe setoşi să-i adăpăm, pe cei goi să-i îmbrăcăm, pe străini să-i aducem în casă, pe bolnavi şi pe cei din temniţă să-i căutăm; ca să zică şi către noi, Cel ce va să judece tot pământul : Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, de moşteniţi împărăţia ce s-a gătit vouă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sub acoperământul tău, Stăpână, toţi pământenii scăpând, strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră; izbăveşte-ne pe noi de greşalele cele fără de măsură, şi mântuieşte sufletele noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile Octoihului, după Alfa-Vita.

Slavă..., Glasul al 8-lea.

   Vai mie, înegritule suflete ! Până când de la răutăţi nu te mai curmezi ? Până când zaci în lene ? De ce nu-ţi aduci aminte de înfricoşatul ceas al morţii ? De ce nu te cutremuri cu totul de înfricoşata judecată a Mântuitorului ? Oare ce vei să răspunzi, sau cum vei să dai seamă ? Lucrurile tale stau faţă, spre mustrarea ta, faptele tale te vădesc, pârându-te. Deci, o suflete ! Vremea a sosit, aleargă, apucă înainte şi cu credinţă strigă; Greșit-am, Doamne, greşit-am Ție; ci ştiu, Iubitorule de oameni, bunătatea Ta; Păstorule cel bun, nu mă despărţi pe mine de la starea cea dea-dreapta Ta, pentru mare mila Ta.

Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas.

   Fecioară ce nu ştii de mire, care ai zămislit negrăit pe Dumnezeu cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, primeşte rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care dăruiești tuturor curăţire de greşale; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toţi.

    Troparul, de trei ori : Născătoare de Dumnezeu Fecioară... Şi cealaltă urmare a privegherii, după obicei. Şi se face citire din Faptele Apostolilor. Iar de nu este priveghere după, Acum slobozeşte..., Troparul învierii, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, şi Apolisul.

LA UTRENIE

    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii de două ori; Slavă..., Și acum..., a Născătoarei şi obişnuitele Catisme. Citim, apoi, Cuvântul Sf Grigorie Teologul, în trei părţi, despre iubirea de săraci, care începe aşa : Bărbaţi fraţi, dimpreună cu cei săraci... După aceea Polieleul, Antifoanele, Prochimenul glasului și Evanghelia învierii. Învierea lui Hristos..., Psalmul 50.

Slavă..., Glasul al 8-lea.

   Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea Sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.

Şi acum..., a Născătoarei, acelaşi glas

   În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.

Apoi Stihira, Glasul al 6-lea :

    Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.

   La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ție : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău... Şi Ecfonisul : Cu mila şi cu îndurările...

Canoanele se pun; al învierii, din Octoih. Cu irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 8.

CANONUL Triodului

Facere a lui Teodor Studitul.

Cântarea 1-a, Glasul al 6-lea,

Irmos : Ajutor şi acoperitor...

   Ziua cea înfricoşată a venirii Tale, celei cu totul negrăite, mă cutremur cugetându-o, şi cu frică mai-nainte o văd; întru care vei şedea să judeci pe cei vii şi pe cei morţi, Dumnezeul meu, Atotputernice.

   Când vei veni, Dumnezeule, cu mii şi cu negure de puteri cereşti ale îngerilor, învredniceşte-mă, Hristoase, şi pe mine, ticălosul, a Te întâmpina pe nori.

   Vino, suflete al meu de ia întru tine ziua aceea și ceasul întru care Dumnezeu de faţă va veni; şi te tânguiește şi plângi, ca să te afli curat în ceasul întrebării.

   Mă îngrozeşte şi mă înfricoşează focul cel nestins al gheenei, viermele cel cumplit, scrâşnirea dinţilor; ci slăbeşte şi-mi lasă greşalele, şi în starea cea dimpreună cu aleşii Tăi, Hristoase, rânduiește-mă.

   Glasul Tău cel dorit, care va chema la bucurie pe sfinţii Tăi, să-l aud şi eu, ticălosul, şi să aflu nespusa desfătare a împărăţiei cereşti.

   Să nu intri cu mine la jucată, aducând faptele mele, cercând cuvintele şi îndreptând poruncile. Ci cu îndurările Tale, trecând cu vederea răutăţile mele, mântuieşte-mă, Atotputernice.

Slavă..., a Treimii :

   Unime în trei Ipostasuri, prea stăpânitoare, Domnie a tuturor, prea desăvârşit stăpânitoare, Stăpânie peste toate, Tu însuţi mântuieşte-ne pe noi, Părinte şi Fiule şi Duhule Preasfinte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cine a născut fiu nesemănat după legea părintească ? Pe Acesta dar Îl naşte Tatăl fără de maică. Preaslăvită minune ! Că tu ai născut, Curată, pe Dumnezeu împreună şi om.

Catavasie :

   Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi preaslăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Întăreşte, Doamne, pe piatra...

   Domnul vine, şi cine va su feri frica Lui ? Cine se va arăta feţei Lui ? Ci fii gata, o suflete, spre întâmpinarea Lui.

   Mai înainte să apucăm să plângem, şi să ne împăcăm cu Dumnezeu mai-nainte de sfârşit, că înfricoşat este divanul la care toţi cu grumazii plecaţi vom sta.

   Miluieşte-mă, Doamne, miluieşte-mă, strig Ție, când vei veni cu îngerii Tăi, să răsplăteşti tuturor după vrednicia faptelor.

   Cum voi răbda nesuferita mânie a judecăţii Tale, Doamne, neascultând porunca Ta ? Ci să Te înduri de mine în ceasul judecăţii.

   Întoarce-te, suspină, ticăloase suflete, mai-nainte până ce va lua sfârşit turnul vieţii, până nu-ţi va închide Domnul ușa cămării.

   Păcătuit-am, Doamne, ca altul nimenea din oameni, greşind mai presus decât omul; ci mai înainte de judecată fii mie milostiv, Iubitorule de oameni.

Slavă..., a Treimii :

   Treime neamestecată, nezidită, Fire fără început, Ceea ce eşti lăudată în trei Feţe, mântuieşte-ne pe noi, cei ce ne închinăm cu credință stăpânirii Tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Odrăslit-ai, Preacurată, cu naştere fără de sămânţă, pe Cuvântul cel viu, întrupându-Se în pântecele tău, iar nu schimbându-Se. Slavă naşterii tale, Maica lui Dumnezeu.

Catavasie :

   Întăreşte, Doamne, pe piatra poruncilor Tale inima mea, ceea ce se clăteşte, că singur eşti sfânt şi drept.

Sedealna, Glasul al 6-lea.

   Gândesc la ziua cea înfricoşată şi plâng de faptele mele cele viclene; cum voi răspunde Împăratului celui nemuritor; şi cu ce îndrăzneală mă voi uita la Judecătorul, eu dezmierdatul ? Milostive Părinte, Fiule Unule-Născut şi Duhule Sfinte, miluieşte-mă.

Slavă...

   În valea plângerii, în locul ce ai rânduit, când vei şedea, Milostive, să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor; ci Te milostiveşte, Dumnezeule, şi mă miluieşte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nădejdea lumii cea bună, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, a ta singură şi înfricoşată ajutorinţă cer; milostiveşte-te spre poporul cel ce lesne se primejduieşte, roagă pe milostivul Dumnezeu, să izbăvească sufletele noastre de toată certarea, ceea ce eşti una binecuvântată.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Auzit-a proorocul de venirea ta...

   Sosit-a ziua, iată înaintea uşilor este judecata; suflete priveghează aici împăraţii, împreună şi boierii, bogaţii, săracii se vor aduna şi îşi va lua fiecare om după vrednicia faptelor.

   Întru a sa rânduială, sihastrul şi arhiereul, bătrânul şi tânărul, sluga şi stăpânul, se vor întreba; văduva şi fecioara se vor îndrepta; ci vai atunci de toţi cei ce nu vor avea viață nevinovată.

   Nemitarnică este judecata Ta, neînşelat divanul Tău de graiul cel meşteşugit, că nu ascunde dreptatea vorba cea iscusită a ritorilor, nici aducerea martorilor o amăgeşte; că la Tine, Dumnezeule, cele ascunse ale tuturor stau de faţă.

   Să nu vin la pământul plângeri să nu văd locul întunericului, Hristoase al meu, Cuvinte, nici legându-mă de mâini şi de picioare să fiu lepădat afară din cămara Ta, având îmbrăcămintea nestricăciunii întinată, eu nevrednicul.

   Când vei despărţi pe păcătoşi de cei drepţi, judecând lumea, rânduieşte-mă a fi una din oile Tale, alegându-mă dintre capre, Iubitorule de oameni, ca să aud glasul Tău cel binecuvântat.

   Făcându-se întrebare de lucruri şi cărţile deschizându-se, ce vei să faci, o ticăloase suflete ! Ce vei să răspunzi la judecată, neavând roduri de dreptate, ca să aduci lui Hristos, Ziditorul tău ?

   Auzind cuvântul cel cu plângere al bogatului în văpaia muncilor, plâng ticălosul şi mă tânguiesc, întru aceeaşi osândă fiind, şi mă rog : Miluieşte-mă, Mântuitorul lumii, în vremea judecăţii.

Slavă..., a Treimii :

   Pe Fiul din Tatăl, şi pe Duhul slăvesc, ca din soare lumina şi raza; însă pe Fiul după naştere, că şi naştere este, iar pe Duhul după ieşire că şi ieşire este; pe dumnezeiasca Treime cea împreună fără început, Căreia se închină toată făptura.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Fecioară, prunc născând şi curăţia păzind, tu cinstită te-ai arătat născând pe Dumnezeu şi omul, pe Acelaşi unul în amândouă chipurile; minunea ta, Fecioară Maică, spăimântează tot auzul şi cugetul.

Catavasie :

   Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut, că vrei să Te naşti din Fecioară, şi oamenilor să Te arăţi, şi a zis : Auzit-am auzul Tău şi m-am temut, slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a,

Irmos : De noapte mânecând eu...

   Cutremur nepovestit şi frică va fi acolo; că va veni Domnul, şi împreună cu Dânsul lucrul fiecăruia din oameni. Şi cine dar de aici nu se va plânge ?

   Râul cel de foc mă tulbură, mă topeşte, mă roade scrâşnirea dinţilor şi întunericul adâncului; deci, în ce chip şi cum voi face să milostivesc pe Dumnezeu ?

   Iartă, Doamne, pe robul Tău, ca nu cândva să mă dai muncitorilor celor amare, îngerilor celor cumpliţi, între care nu poate, acolo, a se afla odihnă.

   Domnul şi voievodul dimpreună acolo, bogatul şi cel neslăvit, cel mare împreună şi cel mic, se vor îndrepta întocmai; ci vai fiecăruia, care nu va fi gata.

   Slăbeşte, lasă, Doamne, şi iartă câte ţi-am greşit Ție, şi să nu mă arăţi acolo înaintea îngerilor, întru osânda focului şi a ruşinii celei fără de sfârşit.

   Fie-Ți milă, fie-Ți, Doamne, de zidirea Ta; greşit-am Ție, iartă-mă; că, din fire, curat numai Tu eşti, şi altul afară de Tine nimenea nu este fără spurcăciune.

Slavă..., a Treimii :

   Una în fire, pe Tine, Treime Te laud, Care eşti fără de început, necuprinsă de minte, stăpânitoare, împărăţitoare, Unime, prea desăvârşită Dumnezeu, şi lumină, şi viaţa, şi făcătoare lumii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întru cinstită naşterea ta cea mai presus de fire, legile firii arătat se dezleagă; că fără sămânţă ai născut pe Dumnezeu, Cel născut din Tatăl mai-nainte de veacuri.

Catavasie :

   De noapte mânecând eu, Iubitorule de oameni, luminează-mă, rogu-mă; şi mă îndreptează şi pe mine spre poruncile Tale şi mă învaţă Mântuitorule, să fac voia Ta.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Strigat-am cu toată inima...

   La înfricoşata venirea Ta, Hristoase, când Te vei arăta din cer, şi se vor pune scaunele, şi se vor deschide cărţile, fie-Ți milă, fie-Ți, atunci, Mântuitorule, de zidirea Ta.

   Acolo nimica nu va putea ajuta, fiind judecător Dumnezeu; nici învăţătura, nici meşteşugul, nici mărirea, nici prieteşugul; fără numai puterea Ta, cea din fapte, o suflete al meu !

   Acolo împreună va fi domnul şi voievodul, săracul şi bogatul, suflete ! Nici tată va putea, nici mamă va ajuta, nici frate va izbăvi de osândire.

   La înfricoşata întrebare a Judecătorului cugetând suflete, îngrozeşte-te de aici, găteşte-ţi răspunsul, ca să nu te osândeşti în legăturile cele veşnice.

   Să nu aud, Doamne, zicându-mi-se : Ia-ţi al tău, de la Tine gonit fiind; nici : Du-te în locul cel blestemat ! Ci glasul cel dorit al drepţilor.

   Din porţile iadului izbăveşte-mă, Doamne; mântuieşte-mă din prăpastie şi din întunericul cel adânc, din cele dedesubt ale pământului şi din focul cel nestins, şi de toată altă pedeapsă veşnică.

Slavă..., a Treimii :

   Dumnezeirea, Unimea Treimii o laud; pe Tatăl şi pe Fiul, şi Dumnezeiescul Duh, puterea a unei Stăpânii ce se desparte în trei Ipostasuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu eşti uşa, prin care singur Iisus, Fiul tău, a trecut, Cel ce a intrat şi a ieşit, şi cheile fecioriei nu le-a stricat, Curată; Cel ce a zidit pe Adam.

Catavasie :

   Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul cei mai de jos, şi a scos din stricăciune viaţa mea.

CONDAC, Glasul 1.

   Când vei veni, Dumnezeule, pe pământ cu mărire şi toate se vor cutremura, şi râul cel de foc înaintea divanului va curge, cărţile se vor deschide şi cele ascunse se vor vădi; atunci să mă izbăveşti de focul cel nestins şi să mă învredniceşti a sta dea-dreapta Ta, Judecătorule preadrepte.

ICOS

   De înfricoşat divanul Tău aducându-mi aminte, preabunule Doamne, şi de ziua judecăţii mă înfricoşez şi mă tem, vădit fiind de cunoştinţa mea, când vei şedea pe scaunul Tău şi vei face întrebare, atunci nimenea nu va putea tăgădui păcatele, adevărul vădindu-le; şi frica cuprinzând. Că tare va suna atunci focul gheenei, şi păcătoşii vor scrâşni; ci mă miluieşte, mai-nainte de sfârşit, şi mă iartă, Judecătorule preadrepte.

SINAXAR

LA DUMINICA LĂSATULUI DE CARNE

Sinaxarul din Minei, apoi acesta.

În aceeaşi zi facem pomenirea venirii a doua, întru slavă, a Domnului nostru Iisus Hristos. 

Stih : Când Judecătorul tuturor va sta judecând pământul,

Să mă judeci, vrednic fiind de cuvântul : Veniţi la Mine !

   După cele două pilde din Duminicile trecută, pilda vameşului şi fariseului și pilda fiului risipitor, dumnezeieștii Părinţi au rânduit în această Duminică, pomenirea celei de a doua veniri a Domnului, pentru ca nu cumva omul, aflând din acele pilde despre iubirea de oameni a lui Dumnezeu, să trăiască fără nicio grijă, spunându-şi : Dumnezeu este Iubitor de oameni ! Dacă mă voi depărta de păcat, îndată voi dobândi totul. Au rânduit deci dumnezeieștii Părinţi în această Duminică pomenirea înfricoşatei zile a celei de a doua veniri a Domnului, ca înfricoşându-i pe oameni prin moarte şi prin aşteptarea chinurilor ce vor să fie, să-i întoarcă spre virtute pe cei ce trăiesc fără nicio grijă şi să nu se încreadă numai în iubirea sa de oameni, ci să se uite şi la aceea că Dumnezeu este un Judecător drept, care răsplăteşte fiecăruia după faptele lui. Dealtfel trebuia să vină şi Judecătorul sufletelor care au mers mai-nainte. Într-un fel oarecare, sărbătoarea de azi pune oarecum astăzi sfârşit tuturor sărbătorilor, deoarece a doua venire va fi cea din urmă faptă din toate cele săvârşite de Dumnezeu pentru noi. Căci trebuie să avem în vedere că în Duminica viitoare, dumnezeieştii Părinţi au aşezat pomenirea începutului lumii şi a izgonirii lui Adam din rai, iar în sărbătoarea de astăzi este pomenirea sfârşitului tuturor faptelor noastre şi a însăşi lumii. Socotesc că au aşezat această sărbătoare în Duminica lăsatului de carne pentru a ne opri, de frica sărbătorii, de la desfătări şi de la mâncări prea multe şi pentru a ne îndemna spre dragostea de aproapele. Şi altfel, se pune aici sărbătoarea de faţă, pentru că din pricina desfătării am fost izgoniţi din rai şi am ajuns sub judecată şi blestem, şi pentru că în Duminica viitoare avem să fim izgoniţi din rai, în chip simbolic, prin Adam, până când va veni Hristos spre a ne duce iarăşi în rai. Se numeşte a doua venire, pentru motivul că întâia oară Hristos a trăit cu trupul printre noi, dar blând şi fără slavă. La a doua venire, însă, va veni din cer cu minuni mai presus de fire şi cu mare strălucire; va veni în trup ca să fie cunoscut de toţi că el este cel care a venit întâia oară spre a mântui neamul omenesc, iar acum a doua oară, ca să-l judece dacă a păzit bine poruncile ce i-au fost date. Nimeni nu ştie când va fi venirea lui. Domnul a ascuns-o chiar Apostolilor săi. Cu toate acestea a arătat că înainte de venirea sa vor fi unele semne, lămurite mai pe larg de unii din sfinţi. Se spune că a doua venire va fi după trecerea celor şapte mii de ani. Înainte de venirea lui va veni antihrist. Se va naşte, după cum spune, Sfântul Ipolit al Romei, dintr-o femeie desfrânată, fecioară cu numele, dintre evrei, din seminţia lui Dan, fiul lui Iacov. Se va purta ca şi cum ar trăi după Hristos, va face minuni, câte a făcut şi Hristos, şi va învia morţi. Totuşi pe toate le va face în chip mincinos, nu cu adevărat; şi naşterea şi trupul şi toate celelalte minuni, după cum zice Apostolul. Atunci, zice el, se va descoperi fiul pierzării, cu toată puterea şi semne şi minuni mincinoase. Dar, după cum spune Ioan Damaschin, nu se va întrupa diavolul, ci va fi un om născut din desfrânare. Va lua asupra sa toată lucrarea satanei şi se va arăta pe neaşteptate. Apoi se va arăta bun şi blând tuturora. Va fi atunci foamete mare. Va veni, aşa zicând, în ajutorul poporului; va cerceta dumnezeieştile Scripturi; va ţine post şi va fi silit de oameni să fie ales împărat. Va iubi mai cu seamă pe poporul evreu, se va aşeza în Ierusalim şi va zidi templul iudeilor. Cu şapte timpuri înainte, după cum zice Daniil, va veni Enoh şi Ilie, propovăduind poporului să nu-l primească, antihrist însă îi va prinde şi-i va munci, apoi le va tăia capetele. Cei care vor voi să rămână credincioşi vor fugi departe; pe cei care îi va găsi în munţi îi va ispiti prin draci. Dar, din pricina celor aleşi, se vor micşora cele şapte timpuri. Va fi foamete mare; toate stihiile lumii se vor schimba încât aproape să dispară toate. După acestea va fi pe neaşteptate venirea Domnului din cer, ca un fulger, mergând înainte cinstita lui Cruce. Râu de foc clocotitor va merge înainte, curăţind tot pământul de miasme. Îndată, va fi prins antihrist şi slugile lui şi vor fi daţi focului veşnic. La sunetele de trâmbiţă ale îngerilor, va veni deodată, de la marginile pământului şi din toate stihiile, tot neamul omenesc în Ierusalim, căci acesta este centrul lumii, şi acolo vor sta tronurile de judecată. Toţi oamenii se vor schimba întru nestricăciune cu propriile lor trupuri şi suflete şi vor avea aceeaşi formă. Însăşi stihiile lumii vor primi o schimbare în mai bine. Domnul, printr-un singur cuvânt, va despărţi pe drepţi de păcătoşi. Şi vor merge lucrătorii faptelor bune spre a primi viaţa veşnică, iar păcătoşii iarăşi spre a primi chinul veşnic. Şi nu vor înceta niciodată acestea, nici viaţa veşnică, nici chinul veşnic. Dar trebuie să se ştie că Hristos nu va întreba atunci nici de post, nici de sărăcie, nici de minuni, cu toate că sunt bune şi acestea, ci de cele ce sunt cu mult mai bune decât acestea, de milostenie şi de milă. Va spune drepţilor şi păcătoşilor şase lucruri : Am flămânzit şi mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi mi-aţi dat să beau; străin am fost şi m-aţi primit; gol am fost şi m-aţi îmbrăcat : bolnav am fost şi m-aţi cercetat; în, temniţă am fost şi aţi venit la mine. Întrucât ați făcut unuia dintre aceşti mai mici, mie aţi făcut ! Aceste fapte bune poate să le facă oricine după puterea sa. Aşadar, atunci toată limba va mărturisi că Domnul este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl. Chinurile despre care vorbeşte sfânta Evanghelie sunt acestea : Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor; viermele lor nu se va sfârşi şi focul lor nu se va stinge; şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Pe toate acestea Biserica lui Dumnezeu hotărât le primeşte. Biserica lui Dumnezeu socoteşte că desfătarea şi Împărăţia Cerurilor este petrecerea sfinţilor cu Dumnezeu, strălucirea ce o vor avea şi urcarea la Dumnezeu; iar chinul şi întunericul şi cele asemenea este depărtarea de Dumnezeu şi mustrarea sufletelor pricinuită de conştiinţă că au fost lipsite, din pricina nepăsării şi a desfătării trecătoare, de strălucirea dumnezeiască.

   Cu iubirea Ta de oameni cea negrăită, Hristoase Dumnezeule, învredniceşte-ne de glasul Tău cel dorit, numără-ne în rândul celor dea-dreapta Ta şi ne miluieşte pe noi, Amin.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Greşit-am fărădelege...

   Să cădem, credincioşilor, şi să plângem mai înainte de judecata aceea; când cerurile vor pieri, stelele vor cădea şi tot pământul se va clăti; ca să aflăm milostiv, la sfârşit, pe Dumnezeul părinţilor.

   Nemitarnică va fi întrebarea, înfricoşată va fi acolo judecata, unde înaintea Judecătorului nu se va tăinui nimica, unde nu va fi cu putinţă a se face fățărie cu daruri; ci fie-ţi milă de mine, Stăpâne, şi mă apără de mânia Ta cea înfricoşată.

   Domnul vine să judece, cine va suferi arătarea Lui ? Înfricoşează-te, ticăloase al meu suflete, înfricoşează-te, şi-ţi găteşte lucrurile tale spre ieşirea ta; ca să afli milostiv şi îndurat pe însuşi Dumnezeul părinţilor.

   Focul cel nestins mă tulbură, şi îngrozirea cea amară a viermilor; iadul cel stricător de suflet mă sperie, şi îndeajuns de umilit nicidecum nu mă fac; ci, Doamne, Doamne ! mai-nainte de sfârşit, întăreşte-mă cu frica Ta.

   Cad înaintea Ta şi aduc Ție, ca nişte lacrimi, graiurile mele. Greşit-am, precum nici păcătoasa n-a greşit, şi fărădelege am făcut ca altul nimenea pe pământ; ci Te îndură, Stăpâne, spre făptura Ta, şi iarăşi mă cheamă.

   Întoarce-te, căieşte-te, descoperă cele ascunse zi lui Dumnezeu, Celui ce toate le ştie : Tu ştii ascunsurile mele, unule Mântuitorule; Tu însuți mă miluieşte, precum cântă David, după mare mila Ta.

Slavă..., a Treimii :

   Pe trei, ca pe unul, întru o Fiinţă, şi unul în trei feţe Te laud; acestea sunt : Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; o putere, o voie şi lucrare; un Dumnezeu întreit Sfânt, o Împărăţie singură stăpânitoare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ieşit-a Dumnezeu, Cel prea frumos, din cămara pântecelui tău, ca un împărat îmbrăcat cu haină țesută de Dumnezeu, roşită în vopseaua cea de taină a preacuratului tău sânge, ceea ce nu ştii de mire, şi împărățeşte tot pământul.

Catavasie :

   Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ai poruncit nouă. Ci nu ne părăsi pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Pe Cel ce-L slăvesc oştile...

   Cugetând la întâmpinarea înfricoşatei venirii Tale celei de a doua, Doamne, mă cutremur de certarea Ta, mă tem de mânia Ta şi strig Ție : Mântuieşte-mă de ceasul acela în veci.

   Când vei judeca Tu, Dumnezeule, toate, cine din pământeni, fiind înconjuraţi de patimi, vor suferi ? Că atunci focul cel nestins şi viermele cel neadormit va cuprinde în veci pe cei osândiţi.

   Când vei chema toată suflarea laolaltă, ca să iei seama, Hristoase, mare frică va fi atunci, mare nevoie, deoarece numai faptele singure vor ajuta în veci.

   Judecătorule a toate, Dumnezeul meu şi Doamne, fă să aud atunci glasul Tău cel dorit, să văd lumina Ta cea mare, să privesc la corturile Tale, să mă uit la slava Ta, bucurându-mă întru, toţi vecii.

   Drepte Judecătorule, Mântuitorule, miluieşte-mă şi mă scapă de focul şi de îngrozirea ce am sa întâmpin pe dreptate la judecată; lasă-mi mai înainte de sfârşit mântuire, prin fapta bună şi prin pocăinţă.

   Când vei şedea, Judecătorule, ca un milostiv, şi vei arăta, Hristoase, înfricoşată slava Ta, o, ce frică va fi atunci ! Cuptorul arzând, şi toţi temându-se de judecata cea nesuferită.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Pe un Dumnezeu după Fiinţă cinstesc, trei Feţe laud după osebire; altele, iar nu de alt fel; că Dumnezeirea una este, în trei Feţe : Tatăl, Fiul şi Dumnezeiescul Duh.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Din luminatul pântecele tău ieşind Hristos, ca un mire din cămară, a luminat lumină mare celor din întuneric; pentru că strălucind Soarele dreptăţii, lumea a luminat, Curată.

Catavasie : Să lăudăm bine să cuvântăm...,

   Pe Cel ce-L slăvesc ostile cereşti, şi de Dânsul se înfricoşează heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Naşterea zămislirii...

   Domnul vine ca pe păcătoşi să-i muncească, pe drepţi să-i mântuiască; să ne înfricoşăm şi să plângem, şi să luăm simţire de ziua aceea, întru care descoperind cele nearătate şi cele ascunse ale oamenilor, va răsplăti cele după vrednicie.

   Înfricoşatu-s-a şi s-a îngrozit Moise văzându-Te din spate; dar eu ticălosul cum voi suferi văzând faţa Ta atunci, când vei veni din cer; ci să-Ţi fie milă de mine, Doamne, cu îndurare căutând spre mine.

   Daniil s-a temut de ceasul întrebării, iar eu ticălosul ce voi pătimi, Doamne, venind la acea zi înfricoşată ? Ci îmi dă mai-nainte de sfârşit, cu plăcere a sluji Ţie, ca să dobândesc împărăţia Ta.

   Focul se găteşte, viermele se rânduieşte; cinstea veseliei, iertarea, lumina cea neînserată, bucuria drepţilor. Deci, cine este acel fericit, ca să scape de munca celor dintâi, şi să moştenească cele de-a doua ?

   Să nu mă întoarcă de la faţa Ta, Doamne, mânia urgiei Tale, nici să aud glasul Tău cel de blestem trimiţându-mă în foc; ci să intru în bucuria cămării Tale celei nestricăcioase, şi eu atunci, cu sfinţii Tăi.

   Mintea mi s-a rănit, trupul mi s-a trândăvit, mi se bolnăveşte duhul, cuvântul a slăbit, viaţa mi s-a omorât, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face când va veni Judecătorul să cerce ale tale ?

Slavă..., a Treimii :

   Unule, Născătorule al Unuia, Părinte al Fiului celui Unul-Născut, şi unule Fiule al unuia, lumină şi strălucirea luminii, şi unule Duhule Sfinte, numai al unuia Dumnezeu, Care eşti cu adevărat Domn al Domnului; o Treime, Unime Sfântă, mântuieşte-mă pe mine, cel ce grăiesc de Dumnezeirea Ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Minunea naşterii tale mă uimeşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană; spune cum ai zămislit fără sămânţă pe Cel necuprins ? cum ai rămas Fecioară, născând ca o Maică ? Acest lucru peste fire, cu credinţa primindu-l, închină-te Celui născut, căci câte le voieşte le şi poate.

Catavasie :

   Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netălmăcită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat, că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe tine, toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te slăvim.

LUMINÂNDA

A învierii din Octoih; apoi a Triodului, după Podobia : Cu ucenicii să ne suim...

   La ziua cea înfricoşată a judecăţii şi a slavei Tale celei negrăite gândind, mă îngrozesc cu totul, Doamne, şi tremurând strig cu frică : Când vei veni, Hristoase Dumnezeule, cu slavă pe pământ, ca să judeci toate câte sunt, atunci să mă izbăveşti de toată munca pe mine ticălosul, învrednicindu-mă a sta dea-dreapta Ta, Stăpâne.

Slavă... Podobie : Femei auziţi...

   Iată vine ziua Domnului Atotstăpânitorului, şi cine va suferi frica venirii Lui ? Căci cuptorul arzător şi ziua mâniei este, întru care Judecătorul va şedea, dând fiecăruia după vrednicia faptelor.

Şi acum..., a Născătoarei :

   La ceasul întrebării şi al venirii celei înfricoşate a Stăpânului celui iubitor de oameni, gândind, cu totul mă cutremur şi, întristându-mă, strig către Tine, prea-drepte Judecătorul meu şi Unule mult-Îndurate : Primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

LA LAUDE

Stihiri : din Octoih 4 ale învierii și una a lui Anatolie; și ale Triodului aceste 4 Idiomele.

Glasul al 6-lea,

   Gândesc la ziua aceea şi la ceasul, când avem să stăm toţi goi, ca nişte osândiţi, înaintea nemitarnicului Judecător; că atunci trâmbiţa va suna tare, şi temeliile pământului se vor clăti, şi morţii din mormânturi vor învia, şi toţi de o vârstă se vor face; şi cele ascunse ale tuturor vor sta de faţă înaintea Ta. Şi vor plânge şi se vor tângui şi în focul cel mai dinafară vor merge cei ce nici odinioară nu s-au pocăit; iar ceata drepţilor va intra în bucurie şi în veselie, în cămara cerească.

    Stih : Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

   O, ce ceas va fi atunci, şi ce zi înfricoşată, când va şedea Judecătorul pe scaunul cel înfricoşat ! Cărţile se vor deschide, şi faptele se vor vădi, şi cele ascunse ale întunericului se vor arăta; îngerii vor alerga împrejur, adunând toate neamurile. Veniţi de auziţi împăraţi şi domni, robi şi cei slobozi, păcătoşii şi drepţii, bogaţii şi cei săraci, că vine Judecătorul, Cel ce va să judece toată lumea. Şi cine va putea sta înaintea feţei Lui, când îngerii vor sta vădind lucrurile, cugetele, şi gândurile cele din noapte şi cele din zi ? O, ce ceas va fi atunci ! Ci mai-nainte de ce va sosi sfârşitul, sârguieşte-te suflete, strigând : Dumnezeule, întoarce-mă şi mă mântuieşte ca un îndurat.

Glasul al 8-lea,

    Stih : Veseli-mă-voi şi mă voi bucura întru Tine, cânta-voi numele Tău, înalte.

   Daniil proorocul, bărbatul doririlor fiind, dacă a văzut puterea lui Dumnezeu, aşa a strigat : Judecătorul a şezut şi cărţile s-au deschis. Vezi, suflete al meu, de posteşti, nu defăima pe vecinul tău. Fereşte-te de bucate, dar nu osândi pe fratele tău; ca nu cumva trimiţându-te în foc, să te topeşti ca ceara; ci fără împiedicare să te ducă Hristos întru împărăţia Sa.

Glasul 1.

    Stih : Scoală-te, Doamne, Dumnezeul meu înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până la sfârşit.

   Să ne curățim mai-nainte pe noi, fraţilor, cu împărăteasa bunătăţilor; că iată a venit, aducându-ne nouă bogăţie nepieritoare; potoleşte umflarea poftelor şi împacă cu Stăpânul pe cei ce au greşit. Pentru aceasta cu veselie să o primim pe dânsa, strigând lui Hristos Dumnezeu : Cela ce ai înviat din morţi, păzeşte-ne neosândiţi pe noi, cei ce Te slăvim pe Tine, Cela ce însuţi eşti fără de păcat.

Slavă..., tot acesta.

Şi acum..., a Născătoarei : Prea binecuvântată eşti...

Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul.

    Apoi obişnuita Litie, în pridvor la care cântăm : Slavă..., Şi acum..., Stihira Evangheliei de la Utrenie. Apoi se citește învăţătura Cuviosului Teodor Studitul, şi celelalte după obicei.

Ceasul 1 şi Apolisul deplin.

LA LITURGHIE

    Fericirile din Octoih pe 6 şi din Canonul Triodului, Cântarea a 6-a, pe 4 Apostolul Către Corinteni; Evanghelia de la Matei. Chinonicul : Lăudați pe Domnul din ceruri... Altul : Bucuraţi-vă drepţi întru Domnul...

...

SĂPTĂMÂNA LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

...

LUNI

În săptămâna lăsatului sec de brânză

LA VECERNIE DUMINICĂ SEARA

    La Doamne strigat-am... cântăm, după obicei, 3 Stihiri din Octoih şi 3 ale Sfântului de la Minei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.

LA STIHOAVNĂ

Cântăm, din Triod Samoglasnica zilei.

Glasul al 8-lea.

   Lăcomind, ne-am supus goliciunii celei dintâi, biruiţi fiind de gustarea cea amară, şi de la Dumnezeu ne-am lepădat. Ci să ne întoarcem la pocăinţă, şi să ne curăţim simţirile asupra cărora este războiul, făcând începerea postului; cu nădejdea darului inimile întărindu-ne, iar nu cu mâncările, întru care cei ce au umblat nu s-au folosit. Şi întru acest chip vom mânca Mielul lui Dumnezeu, întru sfânta şi purtătoarea de lumină noaptea Învierii, Cel ce s-a adus junghiere pentru noi şi S-a împărtăşit pe Sine ucenicilor la Cina cea de taină; Care risipeşte întunericul necunoştinţei cu lumina Învierii Sale.

    Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, Cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.

Tot această Samoglasnică.

    Apoi Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.

A mucenicilor :

   Mucenici ai Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi. Şi acum rugaţi-vă, să se mântuiască din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Cele cereşti te laudă pe tine, cea plină de dar Maică, care nu ştii de mire; şi noi slăvim naşterea ta cea neurmată, Născătoare de Dumnezeu. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

    Să se ia aminte : Cade-se a şti că, începând din această zi până la Sâmbăta din săptămâna a şasea, Stihoavnele Vecerniei şi Utreniei din Octoih se lasă şi, în locul lor, se cântă stihirile samoglasnice ale zilei din Triod.     Tipicul despre înaintea-prăznuirii Întâmpinării Domnului, caută-l la sfârşitul cărţii, la lit. B, Iar tipicul despre Praznicul întâmpinării, caută-l la lit. D,

În Lunea brânzei

LA UTRENIE

    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Sfântului, de 2 ori; Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, după glasul troparului. După întâia Catismă, cântăm Sedealna din Octoih, şi citim cuvântul marelui Vasilie, despre post, cu începutul : Să luăm aminte de noi...

După a doua Catismă, cântăm din Triod gedealna, glasul 1.

Podobie : Piatra fiind pecetluită...

   Deschisu-s-au porţile dumnezeieştii pocăinţe, să ne apropiem cu grabă curăţindu-ne de mâncări şi de pofte, ca nişte ascultători ai lui Hristos, Cel ce a chemat lumea întru împărăţia cerească. Zeciuiala a tot anul aducând Împăratului tuturor, ca şi învierea Lui, cu dragoste, să o vedem.

Slavă..., tot aceasta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preasfântă Fecioară, întinzându-ţi dumnezeieştile tale mâini cu care ai purtat pe Ziditorul, Care S-a întrupat cu Dumnezeirea, roagă-L ca să ne izbăvim de ispite, şi de patimi, şi de primejdii, noi cei ce te lăudăm pe tine cu dragoste şi strigăm ţie : Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce S-a născut din tine; slavă Celui ce ne-a liberat pe noi prin naşterea ta.

    Canoanele se cântă, după obicei, din Octoih şi din Minei. Iar la Cântările la care Triodul are Tricântare, lăsăm din Octoih amândouă canoanele şi punem; Tricântarea din Triod şi canonul din Minei.

CANONUL

Al Sfântului din Minei cu Irmosul pe 6 și această Tricântare :

  TRICÂNTARE

Compunere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul 1,

Irmos : Cântare de biruinţă...

   Luminate sunt cele dinaintea prăznuirii înfrânării; strălucite sunt astăzi începuturile postului. Pentru aceasta să alergăm împreună, fraţilor, cu nădejde şi cu multă osârdie.

   Lui Adam, strămoşului, urmând cu călcarea de poruncă, m-am scos din desfătare eu ticălosul. Drept aceasta cad înaintea Ta cu pocăinţă şi cu plângere : Doamne, mântuieşte-mă.

   Începutul umilinţei şi al pocăinţei este înstrăinarea de răutăţi şi oprirea de pofte. Pentru aceasta să ne sârguim a face tăierea lucrurilor viclene.

A Născătoarei :

   De noaptea păcatelor fiind întunecat, la tine acum alerg cu dinadinsul Stăpână, ceea ce ai născut pe Hristos, Soarele dreptăţii, celor dintru întuneric; mântuieşte-mă.

Altă Tricântare,

Glas şi Irmos acelaşi :

   Iată, mai-nainte s-a deschis uşa pocăinţei, veniţi dar iubitorilor de Dumnezeu, să ne sârguim să intrăm printr-însa, mai-nainte până ce nu o va închide pe ea Hristos nouă, ca unor nevrednici.

   Apropiatu-s-a această întrutot cinstită săptămână de acum, mai-nainte curățitoare, vestindu-ne primăvara Sfântului Post, care luminează trupurile şi sufletele tuturor.

Slavă..., a Treimii :

   Neamestecată, nezidită Treime Sfântă, Unime preabună, Părinte şi Fiule şi Duhule cel de o fire, păzeşte pururea pe cei ce se închină Ție cu credinţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Biruitu-s-au hotarele firii întru tine, Fecioară, cu totul curată, că născând fără de bărbat pe Dumnezeu, ai rămas curată, ca şi mai-nainte de naştere, iarăşi, nevătămată.

Irmosul :

   Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minunate semne, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israil, că S-a preaslăvit,

    După a 3-a cântare, Sedealna de la Minei; Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei : După a 6-a Cântare, condacul şi Icosul Sfântului.

Cântarea a 8-a,

Irmos : De care se înfricoşează...

   Viaţa mea toată în desfrânări cheltuindu-mi, m-am făcut rob amarilor și viclenilor cetăţeni. Ci acum, poftind să mă întorc către îndurările Tale, Hristoase, nu mă trece.

   Petrecerea vieţii mele este cumplită şi ruşinată, iar mila îndurării Tale este nemăsurată, Iubitorule de oameni, Mântuitorule; ci îmi dă vreme de pocăinţă mie, celui ce cer şi cu dragoste Te laud.

   Viaţa cea ticăloasă a lui Cain am poftit, vrednicia minţii mele omorându-mi cu adevărat, şi tremur, Făcătorule de bine, de judecata Ta; să nu mă osândeşti cu acela în veci.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Fecioară prealăudată, care singură eşti ajutătoare tare credincioşilor către Dumnezeu, izbăveşte-mă de întuneric şi de munca ce este gătită celor ce vieţuiesc rău.

Altă Tricântare,

Irmos : Cântarea celor fără de trup...

   Aceasta este vremea pocăinţei, pentru aceasta cu bun gând să începem fraţilor, strigând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

   Astăzi de mâncări lepădându-ne, să ne sârguim a ne lepăda şi de lucrarea păcatelor, pocăindu-ne şi după vrednicie strigând : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

Binecuvântăm pe Tatăl...

A Treimii :

   Slavă Ție, Treime Sfântă, nevăzută, Căreia întru Unime ne închinăm şi cu credinţă Te slăvim. Mântuieşte pe robii Tăi de toată vătămarea.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te, întrutot fericită curată Fecioară; bucură-te, slujitoare şi Maică a Domnului; bucură-te acoperământul lumii, Născătoare de Dumnezeu, binecuvântată Marie, cu totul luminată.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Cântarea celor fără de trup aducem Ție, ca şi tinerii în cuptor; şi cântând, zicem : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Norul cel purtător...

   Cu paşnică aşezare, cu dragoste curată, să primim credincioşii, preasfinţită vremea Sfântului Post, cerând iertare de cele ce am greşit fiecare, ca să dobândim bucuria cea de acolo.

   Iată vremea pocăinţei, început este aceasta de înainte prăznuire a postului. Scoală, suflete al meu, cu căldură; împacă-te cu făcătorul de bine, Dumnezeu, ca să scapi de acea judecată dreaptă şi înfricoşată cu adevărat.

   Intrările şi uşile cele dinaintea postului, să nu le spurcăm nimenea, cu neînfrânarea şi cu beţia. Ci prin curăţia gândurilor, cu osârdie să intrăm, ca să luăm cununile nestricăciunii şi rodurile ostenelilor, după vrednicie.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Nu înceta rugând pentru noi pe Cel bun, care singur ştie neputinţa noastră, să izbăvească de foamete şi de pierzare de cutremur şi de toată răutatea, cetatea care te cinsteşte pe tine, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea pământenilor.

Altă Tricântare,

Irmos : Pe tine, uşa cea văzută...

   Intrat-a vremea pocăinţei, nu pregeta suflete al meu; dă pâine flămânzilor, roagă-te Domnului zi şi noapte şi în tot ceasul, ca să te odihnească.

   Precum ne-am părăsit de cărnuri şi de multe mâncări, aşa şi de toată vrajba cea către aproapele, de desfrânare şi de minciună şi de tot răul să fugim.

Slavă.... a Treimii :

   Închinu-mă Dumnezeirii celei fără de început, Care este una în fire şi în trei feţe; slăvesc în Treime, Unimea cea nedespărţită şi de un scaun.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu eşti lauda credincioşilor, Fecioară, nădejdea şi folosinţa. Pe tine cu versuri de cântări te slăvim neîncetat, Născătoare de Dumnezeu, Marie; mântuieşte pe robii tăi.

Irmosul :

   Pe tine, uşa cea văzută de Iezechiil profetul, prin care nimenea n-a trecut, fără numai Dumnezeu singur, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cu cântări te slăvim.

Luminânda, din Octoih; Slavă..., a Sfântului dacă are; iar dacă nu Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

LA STIHOAVNĂ

Samoglasnica, glasul al 3-lea

   În toată vremea postul este de folos celor ce-l iubesc şi-l fac pe dânsul. Că nici supărările drăceşti nu îndrăznesc asupra celui ce posteşte, ci încă şi păzitorii vieţii noastre, îngerii, mai cu dinadinsul stau pe lângă noi, cei care ne curăţim cu postul.

    Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

Şi iarăşi aceeaşi Stihiră, 

    Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.

A mucenicilor :

   Veniţi popoarelor să cinstim cu toţii pomenirea Sfinţilor Mucenici, că priveală făcându-se îngerilor şi oamenilor, cununile biruinţei de la Hristos au luat şi se roagă pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Fără sămânţă ai zămislit din Duhul Sfânt şi pentru aceasta privindu-te, pe tine te lăudăm. Bucură-te, Preasfântă Fecioară !

Să se știe, că Luni în săptămâna brânzei, mâncăm de două ori în zi.

MARŢI

În săptămâna lăsatului sec de brânză

LA VECERNIE, LUNI SEARA

    La Doamne strigat-am..., cântăm, după obicei : 3 stihiri din Octoih și 3 ale Sfântului, de la Minei. Slavă..., a Sfântului, dacă are; iar dacă nu, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.

LA STIHOAVNĂ

Samoglasnica, Glasul al 8-lea :

   Prin post să ne sârguim a ne curăţi de spurcăciunea păcatelor noastre şi, prin milostenie şi prin iubirea de oameni către săraci, a intra în cămara mirelui Hristos, Cel ce ne dă nouă mare milă. (de două ori)

Şi zicem Stihurile cele obişnuite, ca şi Duminică seara. Apoi, A Mucenicilor :

   Mucenicii Domnului, rugaţi pe Dumnezeul nostru şi cereţi sufletelor noastre mulţimea îndurărilor şi iertare de multe greşeli, rugămu-vă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe cea slăvită şi preacurată, adevărat Născătoare de Dumnezeu, să o lăudăm cu bunăcredinţă, ca pe o Maică a lui Dumnezeu, zicându-i ca îngerul, să se bucure : Bucură-te, Maică Sfântă a Fiului lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat; bucură-te, locaşul Sfântului Duh; ceea ce te rogi pururea pentru noi, ca să se mântuiască sufletele noastre.

Troparul Sfântului şi al Născătoarei.

    Să se ia aminte : De se va întâmpla praznicul Întâmpinării Domnului în săptămâna brânzei : Luni, Marţi, sau Joi, să se caute Tipic, la sfârşitul cărţii, la litera E. Iar dacă Înainte-prăznuirea întâmpinării, sau după prăznuirea se va întâmpla Luni sau Miercuri în această săptămână, caută la tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera F.

În Marţea Brânzei

LA UTRENIE

După întâia Catismă, cântăm Sedelnele de la Octoih.

După a doua Catismă, cântăm din Triod,

Sedealna glasul al 8-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea...

   Preabunule Cuvinte, Care împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ai zidit cele văzute şi cele nevăzute cu înţelepciunea Ta cea negrăită, binevoieşte, Milostive, să trecem cu pace adâncă vremea luminatului post, risipind înşelăciunea păcatului cel amar; dându-ne umilinţă şi lacrimi de tămăduiri şi iertare de greşale, ca postind cu suflet neîndoit şi cu duh osârduitor, să lăudăm stăpânirea Ta, împreună cu îngerii.

Slavă..., tot aceatsta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe Înţelepciunea şi Cuvântul, în pântecele tău zămislindu-L negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pe Cela ce ţine lumea. Şi în braţe ai avut pe Cela ce cuprinde toate, pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul firii. Pentru aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, şi cu credinţă te slăvesc, ca să mă curăţeşti de păcate, când voi vrea să stau înaintea feţei Ziditorului meu; Stăpână Fecioară curată, dă-mi atunci ajutorul tău. Pentru că poţi câte le voieşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Apoi citim cuvântul marelui Vasile cu începutul : Pentru mulţumire... Apoi Psalmul 50.

CANOANELE

Se cântă din Octoih şi din Minei, precum s-a arătat Luni; şi celelalte urmează tot aşa.  Şi Tricântarea lui Iosif.

TRICÂNTARE

Facere a lui Iosif.

Cântarea a 2-a glasul al 3-lea,

Irmos : Ca ploaia pe troscot...

   Strălucitu-ne-au nouă luminat ca nişte zori razele pocăinţei, adică înainte intrările înfrânării.

   De întunericul cel mai dinafară mântuieşte-mă, Hristoase, cu mulţimea milei Tale, ca un îndurat.

   Scoate-mă din foc şi de la viermele cel neadormit, Mântuitorule, cu nevoinţa pocăinţei curăţindu-mă.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Fecioară prealăudată, fii nouă cale de pocăinţă, îndreptându-ne spre uşile mântuirii.

Altă Tricântare,

Irmos : glasul al 2-lea : Luaţi aminte poporul meu...

   Vremea pocăinţei a sosit, să ne grăbim iubitorilor de Hristos, să ne curăţim de toate păcatele, şi să ne arătăm Stăpânului fericiţi.

   Postire curată, fără păcat, să ne sârguim să săvârşim acum neîncetat, ca să aflăm iertarea greşalelor.

   Mult-Milostiv eşti, Hristoase, că primeşti pururea, Bunule, pe toţi întru pocăinţă. Pentru aceasta toţi Te slăvim pururea.

Slavă..., a Treimii :

   Pe Treimea întru o Unime să o lăudăm, netăiată, neamestecată, nedespărţită în Fiinţă, şi despărţită în Fețe, pe un Dumnezeu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Curată Fecioară Maică, roagă pe Cel ce L-ai întrupat ca pe un om, Preasfântă, şi ca pe un Cuvânt, ca să mântuiască din primejdii pe robii tăi.

Irmosul :

   Luaţi aminte poporul Meu la legea Mea, plecaţi urechea voastră spre graiurile gurii Mele; că numele Tău, Doamne, am chemat.

Cântarea 8-a,

Irmos : Din Tatăl, Cel fără de început...

   Vremea de pocăinţă este; grăbeşte a arăta lui Dumnezeu roduri vrednice de pocăinţă, suflete al meu. Scoală-te şi strigă cu dinadinsul prin posturi şi prin rugăciuni : Lăudaţi, binecuvântaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Să ne curăţim mai înainte, fraţilor, simţirile cele sufleteşti. Şi de Domnul să ne lipim acum cu deprinderi de umilinţă; cu pocăinţă curată strigând necurmat : Lăudaţi, binecuvântaţi şi preaînălţaţi pe Hristos în veci.

   Să ne grăbim a omorî pe vrăjmaşul cel ce ne vânează cu aduceri aminte de lăcomie, şi care ne înşeală simţirea cu neînfrânarea dulceţii celei scurte. Cu rugăciunea neîncetată lăudând, binecuvântând şi preaînălţând pe Hristos întru toţi vecii.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Fecioară, ceea ce ai făcut cerească frământătura noastră cea pământească, fă roditoare de bunătăţi, cu ploaia îndurărilor tale, brazda sufletului meu cea înţelenită şi stricată, care strigă şi înalţă pe Hristos în veci.

Altă Tricântare,

Irmos : Pe Cel ce a închipuit...

   Să ne curăţim acum mai-nainte nu numai de mâncări, ci şi de faptele rele, şi să începem credincioşii cu gând călduros a ne arăta Ziditorului luminaţi, în veci.

   Aşa se cade nouă să postim, nu cu vrajbă şi cu sfadă, nu cu pizma şi cu prigonire, nu cu îngâmfare şi cu vicleşug ascuns, ci ca şi Hristos, cu smerenie.

   Cei ce miluiesc pe săraci, spre mântuire; Unule Mântuitorule, mult-Milostive, împrumută înţelepţeşte pe Mântuitorul. O, bucurie neasemănată ! Că dă, din-destul, răsplătirile bunătăţilor, întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, că un Dumnezeu sunt aceşti trei; şi împreună cu îngerii, noi oamenii neîncetat Te lăudăm pe Tine Preasfântă Treime întru toţi vecii.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te, Fecioară curată Născătoare de Dumnezeu, Marie, curăţirea lumii, fruntea ortodoxiei. Roagă-te să se mântuiască din focul cel nestins, cei ce te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Cela ce a închipuit mai înainte oarecând în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a,

Irmos : Pe tine rugul cel nears...

   Deschide-ne nouă milostivirile cele preacurate ale îndurării Tale, Cela ce ai dăruit oamenilor, pocăinţă spre mântuire, Unule Mântuitorule, mult-Milostive.

   Vai mie, cât este de înfricoşat judeţul cel fără de mită, la care goi avem a da răspuns, pentru răutăţile care am făcut în viaţă.

   Rourează-ne nouă picătura milostivirii, Făcătorule de bine, ca să cufunde toată spurcăciunea noastră, dându-ne pricini de pocăinţă.

   Intrând toţi cu inimă voioasă şi luminaţi prin uşile cele dinaintea Sfântului Post, să aducem lui Hristos cântări de mulţumire.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Pe tine, sprijinitoarea cea tare şi nădejdea cea adevărată, lăudându-te, cu bunăcredinţă te rugăm : Roagă pe Fiul Tău, Fecioară, să ne mântuiască pe noi.

Altă Tricântare,

Irmos : Fecioria ta...

   Acum mai-nainte să ne curăţim cu post şi cu lacrimi, şi cu fapte mari, ca să aflăm milă mare.

   Să urmăm acum fecioarelor celor înţelepte, iubitori de Hristos, şi să ne sârguim a întâmpina pe Hristos cu făclii luminoase.

   Acum să urmăm lui Ilie, care a postit şi a fugit de Izabela cea vicleană; ca în acest chip să ne înălţăm de la pământ.

Slavă..., a Treimii :

   Sfânt, Sfânt, Sfânt, întreit Sfinte Părinte atotţiitorule, şi Fiule cel de o Fiinţă cu Duhul, o Dumnezeire.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Întru tine ne lăudăm, şi la tine scăpăm curată, cinstită pururea Fecioară, scapă-ne de muncă pe noi pe toți.

Irmosul :

   Fecioria ta Născătoare de Dumnezeu cea nespurcată, care nu o a ars Focul Dumnezeirii, pe aceasta pururea o slăvim.

LA STIHOAVNĂ

Stihira, glasul al 3-lea.

   Să primim popoarelor postul cu dragoste, că a sosit începătura duhovniceştilor nevoinţe. Să lăsăm dulcea patimă a trupului şi să creştem darurile sufletului. Să pătimim împreună ca nişte robi ai lui Hristos, ca să ne şi preaslăvim împreună ca nişte fii ai lui Dumnezeu; și Duhul Cel Sfânt sălăşluindu-Se întru noi, va lumina sufletele noastre.

    Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

Tot această Stihiră.

    Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.

A Mucenicilor :

   Frica împăraţilor şi a tiranilor o au lepădat ostaşii lui Hristos, şi cu bună îndrăzneală şi bărbăteşte L-au mărturisit pe El, Domn tuturor, Dumnezeu şi Împărat al nostru; şi se roagă pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, folositoare tuturor celor ce se roagă, spre tine ne încredem şi cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră; roagă pe Cel ce S-a născut din tine, pentru netrebnicii robii tăi.

MIERCURI

În săptămâna lăsatului sec de brânză

LA VECERNIE, MARŢI SEARA

    De la începutul Vecerniei începem metaniile şi Catisma după obicei, la rând. La Doamne strigat-am... cântăm 3 stihiri din Octoih, ale pocăinţei, şi 3 din Minei, ale Sfântului; Slavă..., a Sfântului; iar dacă nu are, Slavă..., Și acum..., a Năcătoarei Crucii.

Prochimenul zilei : Învredniceşte-ne, Doamne..., şi Ecteniile.

LA STIHOAVNĂ

Samoglasnica, glasul 1.

   Cu bucurie să primim credincioşilor vestirea postului, cea insuflată de Dumnezeu, precum mai înainte Ninivitenii, şi apoi desfrânatele şi vameşii, vestirea pocăinţei de la Ioan. Prin înfrânare, să ne gătim spre împărtăşirea stăpâneştei sfinţenii celei din Sion; cu lacrimi să ne curăţim mai-nainte spre dumnezeiasca spălare, cea printr-însul; să ne rugăm a vedea săvârşirea Paştilor celor ce se închipuiesc aici, şi arătarea celor adevărate; să ne gătim spre închinarea Crucii şi a Învierii lui Hristos Dumnezeu, strigând către Dânsul : Nu ne ruşina pe noi din nădăjduirea noastră, Iubitorule de oameni.

    Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.

Şi iarăşi această stihiră.

    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.

A Mucenicilor :

   O, cât este de bună neguţătoria voastră, sfinţilor, că sângiurile v-aţi dat şi cerurile aţi moştenit, şi în scurtă vreme fiind ispitiţi, în veci vă bucuraţi. Cu adevărat bună este neguţătoria voastră, că cele stricăcioase părăsind, cele nestricăcioase aţi luat; şi cu îngerii dănţuind, lăudaţi neîncetat pe Treimea cea de o Fiinţă.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

Podobie : Prealăudaţilor Mucenici...

   Curata Fecioară, oarecând văzând pe lemn, pe Cel ce L-a născut din pântece fără sămânţă nerăbdând rănirea inimii, mâhnindu-se a zis : Cela ce cu voia ții toată făptura, cum Te-ai ridicat pe Cruce ca un osândit ? Vrând cu adevărat să mântuieşti pe om.

    Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., Şi după Tatăl nostru..., Troparele : Născătoare de Dumnezeu...  (o metanie)  Slavă..., Botezătorul lui Hristos..., iarăşi o metanie  Şi acum..., Rugaţi-vă pentru noi..., încă o metanie, Sub milostivirea ta..., fără metanie. Doamne miluieşte ! de 40 ori. Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru, numele Domnului binecuvintează părinte, Preotul : Cel ce este binecuvântat Hristos, Dumnezeul nostru... Şi noi zicem rugăciunea : Împărate ceresc, pe credinciosul... și trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem : Doamne și Stăpânul vieţii mele... şi celelalte 12 închinăciuni; şi sfârşind iar zicem rugăciunea, precum s-a zis mai sus : Doamne şi Stăpânul vieţii mele... şi o metanie mare. Apoi Sfinte Dumnezeule..., şi după Tatăl nostru..., Doamne miluieşte ! de 12 ori, Slavă..., Şi acum.... Doamne miluieşte ! de trei ori, Binecuvintează ! Şi otpustul. Pavecerniţa cea mare, cu metanii. După, Cade-se să te fericim..., Troparele zilei şi al hramului şi otpustul cel mic. Tot aşa facem şi Joi seara.

    Să se ia aminte : De-se va-întâmpla înainte-prăznuirea întâmpinării Domnului Miercuri sau Vineri, în săptămâna brânzei, caută la sfârşitul cărţii la litera G. Iar de se va întâmpla Praznicul întâmpinării Miercuri sau Vineri, în săptămâna brânzei, să se caute la sfârşitul cărţii la litera H.

În Miercurea brânzei

Miezonoptica, cu metaniile ei.

LA UTRENIE

Cântăm Aliluia, pe glasul Octoihului, şi troicinele glasului. Apoi, două Catisme, cele obişnuite.

    SĂ SE ŞTIE CĂ : Miercuri şi Vineri, în săptămâna brânzei, cântăm Aliluia şi facem metanii şi seara şi dimineaţa precum s-a arătat mai sus; şi ajunăm după rânduială. Mijloceasurile nu le citim, chiar dacă s-ar întâmpla vreun sfânt, şi ar avea el Tropar; fără numai dacă va fi praznicul întâmpinării sau Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan înainte Mergătorul, sau hramul Sfântului; că atunci cântăm Troparul, şi nu facem decât numai trei metanii mari.

După întâia Catismă, cântăm Sedelnele, din Octoih, ale Crucii.

După a doua Catismă, Sedealna Triodului glasul al 2-lea.

Podobie : Ceea ce ești izvorul milei...

   Binevoieşte, Hristoase Dumnezeule, cu nespusa Ta iubire de oameni, să trecem noi smeriții cu pace săptămâna cea curăţite are dinaintea postului; surpă meşteşugurile vrăjmaşului, şi cu Crucea Ta pe toţi ne mântuieşte, Cela ce însuţi ştii ale inimilor.

Slavă..., tot aceasta.

Şi acum..., a Născătoarei Crucii.

   Stând înaintea Crucii Tale, ceea ce Te-a născut fără sămânţă, şi nesuferind a Te vedea fără dreptate pătimind, s-a tânguit cu plângere şi a strigat : Cum pătimeşti Cela ce eşti din fire nepătimitor, prea-dulcele meu Fiu ? Laud bunătatea Ta cea preamultă.

Apoi, citim Cuvântul marelui Vasilie despre post, cu începutul : Mângâiaţi-vă, mângâiaţi-vă poporul meu..., Psalm 50.

    Canoanele se cântă : din Octoih al Crucii cu Irmosul pe 6, din Minei al Sfântului pe 4, şi din Triod pe 4. Iar în care Cântare ne vine Tripeznețul, cântăm din Triod, cu Irmosul pe 6, şi Tripeznețul pe 8, Apoi Irmosul : În acest fel de Cântare se lasă Canonul Ootoihului şi ai Sfântului din Minei; şi cântăm Mineiul în cântările cele ce sunt mai sus, în acest chip : Întâia Cântare a Canonului din Octoih cu Irmosul pe 4, şi din Minei al Sfântului, Cântarea 1-a şi a 3-a, pe 6, şi în Triod pe 4. Asemenea cântăm Cântarea 8-a cu a 6-a, şi a 9-a cu a 7-a.

CANONUL Triodului

Facere a lui Andrei Criteanul.

Cântarea 1-a, glasul al 4-lea,

Irmos :

   Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului şi ai acoperit căruţele lui Faraon şi puterea lui.

   Postind Domnul după omenire spre învăţătura noastră, a biruit pe ispititorul; arătând cele ce sunt ale firii noastre şi hotar punându-ne nouă.

   Dumnezeiescul Moise prin postire s-a învrednicit în Sinai a vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă; aceluia credincioşii să râvnim.

   Milostiveşte-te, Doamne, spre poporul Tău, şi căutând, ca un Dumnezeu, cu ochi milostiv, cercetează pe toţi cu mulţimea îndurărilor Tale.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Toţi la tine alergăm, Născătoare de Dumnezeu, ca la o ajutătoare tare, spre rugăciuni îndemnându-te, ca să scapi turma ta, de toată primejdia.

Cântarea a 3-a,

Irmos :

   Întru Domnul Dumnezeul meu s-a întărit inima mea, pentru aceasta cei neputincioşi s-au încins cu putere.

   Minunatul Enoh prin postire s-a mutat de pe pământ aceluia râvnind, să ne mutăm de la stricăciune la viaţă.

   Cu rugăciuni şi cu posturi să facem milostiv pe Mântuitorul; că se bucură Ziditorul de pocăinţa făpturilor Sale.

   Găteşte-te, o suflete, şi te curăţeşte mai-nainte de patima lui Hristos, ca să prăznuieşti la înviere duhovniceşte, împreună cu El.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, roagă-L neîncetat pentru noi; că la tine năzuim, Născătoare de Dumnezeu, noi păcătoşii.

Apoi Tricântarea lui Iosif.

Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea,

Irmos : Pe poarta credinţei...

   Întinsu-Ţi-ai palmele pe Cruce, omorât-ai blestemul cu moartea Ta şi ai înviat cu patima Ta pe oameni, Pentru aceasta lăudăm dumnezeiască răstignirea Ta, Iisuse Iubitorule de oameni, Dumnezeul nostru.

   Cu mâncarea cea din lemn omorându-ne, cu lemnul Crucii Tale ne-am înviat. Ci aceasta o aducem Ţie spre rugăciune, trimite-ne nouă dar şi milă, făcătorule de bine, Stăpâne mult-Îndurate.

   Uşile cele dinaintea postului s-au deschis, nevoinţa înfrânării se apropie; cu călduroasă voinţă să ne sculăm ca să luăm darul cel dat de Dumnezeu, care potoleşte arsura păcatului.

   Vremea cea fericită a postului, care străluceşte razele pocăinţei a răsărit; sa ne apropiem cu grabă, scuturând întunericul cel prea adânc al lenevirii, toţi veselindu-ne.

   Postul să-l sfinţim cu dragoste; să propovăduim oprirea poftelor, să strigăm cu lacrimi către Stăpânul : Dă-ne Doamne dar, să ne ajutorezi spre voile Tale, mult-Îndurate.

   Primind darul postului, să preaslăvim pe Cel ce ni l-a dat spre mântuire; şi să-l lucrăm cu dinadinsul, ca să luăm iertarea greşalelor noastre, din mâna Celui ce ne-a făcut.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Potoleşte tulburarea poftelor mele, tămăduieşte rănile sufletului meu, ridică-mă din somnul lenevirii cu mijlocirea ta, cu ajutorul tău Preasfântă Stăpână, Maică Fecioară.

Altă Tricântare,

Irmos, același glas : Mintea, mea cea stearpă...

   Înălțându-Te de voie pe Cruce, Mântuitorule, toată făptura pământului s-a clintit, şi s-a rupt catapeteasma Bisericii.

   Rănitu-Te-ai pe Cruce, Iisuse al meu, pentru mine, şi Te-ai împuns în coastă, Bunule; pentru aceasta cu credinţă mă închin dumnezeieştii stăpânirii Tale.

Slavă..., a Treimii :

   Plecând genunchii la pământ, mă închin Tatălui, pe Fiul slăvesc, şi pe Duhul laud, stăpânirea cea cu o voie şi în trei Ipostasuri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Necuprinsă este taina naşterii tale, preacurată Marie, că ai născut pe Dumnezeu fără ispită bărbătească, şi ai rămas nestricată.

Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție.

   Sfinţind, Hristoase, vremea postului cu puterea Ta, mântuieşte-ne pe noi, cei ce ne închinăm Ţie, de toate laturile vrăjmaşului.

Irmosul :

   Mintea mea cea stearpă fă-o roditoare de bunătăţi, Lucrătorule al celor bune, Săditorule al celor folositoare, cu milostivirea Ta.

Sedealna din Minei, a Sfântului. Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei.

Cântarea a 4-a,

Irmos :

   Auzit-am auzul Tău şi m-am temut, cunoscut-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne.

   Avraam, prin bunătăţi şi prin iubirea de străini, a primit pe Treimea, Care a venit la el îngereşte.

   Bogăţia nefurată este darul postului, şi cel ce se îmbogăţeşte cu aceasta, se va îmbogăţi de Dumnezeire.

   Veniţi să plângem împreună cu cuvântul, prin credinţă strigând : Dumnezeule, fii milostiv nouă, celor ce am greşit mult.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Maică fără prihană, binecuvântată Fecioară curată, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru pentru lume.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Cela ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile, şi ai arătat ziua, slavă Ţie; slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.

   Postind odinioară Moise în muntele Sinai, văzător de Dumnezeu s-a făcut, şi Ilie pe căruţă de foc s-a înălţat.

   Prin postire a gustat odinioară înţeleptul Isaia din cărbunele acela, când s-a atins cu cleştele de buzele lui.

   Postind mai-nainte Daniil împreună cu cei trei tineri, fălcile leilor au sfărâmat şi au călcat văpaia cea arzătoare.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Curată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce fără stricăciune ai purtat pe Dumnezeu în pântecele tău, păzeşte turma ta şi o fereşte nevătămată.

Cântarea a 6-a,

Irmos :

   Precum ai mântuit pe Iona Proorocul, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pe mine scoate-mă dintru adâncul greşalelor şi mă mântuieşte, Unule, Iubitorule de oameni.

   Pe Iona, cinstitul post l-a păzit de chit oarecând; să postim dar din inimă, ca să scăpăm de nevoia gheenei.

   Ninivitenii, cu pocăinţă fierbinte şi cu dragoste, au prefăcut urgia lui Dumnezeu; acelora, cu pofta, toţi să urmăm.

   Postul de acum ne cheamă pe noi la pocăinţă; să alergăm dar toţi, cu dragoste, şi să cunoaştem ce este darul postirii.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Ceea ce ai născut cu mijlocire nespusă pe Mântuitorul lumii Hristos, Dumnezeul nostru, pe Acela nu înceta rugându-L, să mântuiască tot neamul celor ce te laudă pe tine.

    După a 6-a cântare, Condacul Sfântului; iar dacă nu are Sfântul Condac, zicem; a mucenicilor, de la Sedelne.

Cântarea a 7-a,

Irmos :

   Dumnezeul părinţilor, nu ne ruşina pe noi, Iubitorule de oameni, rugămu-ne; ci fă cu noi după blândețile Tale în veci.

   Să ne facem şi noi ca Daniil acela, care prin post a îmblânzit în groapă pe leii cei ce răcneau.

   Celor trei tineri să urmăm cu frică, ca să scăpăm şi noi de focul gheenei, precum şi aceia de cuptorul Babilonului.

   Să postim şi noi cu inima curată, şi să ne curăţim trupul, şi tot duhul cu totul lui Dumnezeu să-i închinăm.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Fecioară Maică curată, nu înceta rugând pe Cuvântul cel mai-nainte de veacuri, Carele S-a întrupat din tine, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 8-a,

Irmos :

   Să slăvim pe Împăratul Hristos, Domnul, pe care L-au mărturisit în cuptor tinerii cei robiţi, cu glas mare grăind : Toate lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Postind mai-nainte Iosif, a scăpat de amestecarea femeii celei fărădelege, şi împărăţia a dobândit. Pentru aceasta şi noi să stingem, cu postul, săgeţile cele aprinse ale vrăjmaşului Veliar.

   Cu postul, David a căpătat biruinţă asupra celui de alt neam şi împărăţia a aflat. Pentru aceasta şi noi, prin înfrânare, să luăm biruinţă asupra vrăjmaşilor, şi întru Domnul să ne încununăm.

   Să păzim şi noi bunătăţile acestora : bărbăţia lui Iov, neviclenia lui Iacov, credinţa lui Avraam, curăţia lui Iosif şi vitejiile lui David.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Pe Împăratul Hristos, pe Care L-a născut nouă Fecioara Maria, şi după naştere a rămas Fecioară curată, toate lucrurile lăudaţi-L, ca pe un Domn, şi-L preaînălţaţi întru toți vecii.

Altă Tricântare,

Irmos : Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât...

   În chipul Crucii ridicându-şi Moise palmele, în munte, a biruit pe vrăjmaşi; iar Tu, Mântuitorule, pe Cruce mâinile întinzându-Ţi, ai omorât tăria iadului cea atot pierzătoare.

   Cu piroane pe Cruce pironindu-Te şi în coastă împuns fiind, Hristoase Mântuitorul meu, ai izbăvit pe pământeni din blestem şi bucuriei celei fără de sfârşit părtaşi i-ai arătat; pentru aceasta binecuvântăm iubirea Ta de oameni.

   Răsărind vremea postului, duhovniceşte luminează simţirile sufletului şi goneşte negura patimilor. Pentru aceasta să-l cuprindem din inimă, înălţând pe Hristos întru toţi vecii.

   Postul omoară patimile cele de suflet pierzătoare, şi desfătările cele omorâtoare, şi cu adevărat aşează pornirile şi mişcările inimii. Deci, să-l primim cu credinţă şi cu osârdie.

   Nu ca pe o începere de post, ştiind credincioşii această sfântă zi, o cinstim cu gând curat, ci pentru că este intrare şi mergere către uşile cele dinaintea postului.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Deschide-ne nouă, celor ce batem, şi mila ta chemăm Fecioară, ceea ce eşti a oamenilor grabnică scăpare şi întru toate tare ajutătoare, şi celor din nevoi adevărată sprijinitoare.

Altă Tricântare,

Irmos : Pe Cel ce a închipuit...

   Ridicându-Te pe Cruce, Stăpâne al tuturor, iarăşi ai chemat pe Adam împreună cu Eva, Hristoase Mântuitorule, şi ducându-i în rai, Te laudă pe Tine întru toţi vecii.

   Înălţându-te Tu, Hristoase, pe Cruce de voie, razele soarelui de frică s-au stins şi ziua a apus. Pentru aceasta tâlharul Te-a mărturisit pe Tine, Dumnezeu întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Întocmai cu Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt credem a fi, Sfânta Treime întru o Dumnezeire, Căreia cu credinţă ne închinăm, învăţătura lui Arie pururea călcând-o.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cum te voi lăuda după cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, eu cel întunecat acum cu multe păcate ? Ci o Preasfântă ! Iartă-mi îndrăzneala proastei mele cântări.

Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție !

   Cruce, nădejdea credincioşilor, arma împăraţilor, slava preoţilor, tăria sihaştrilor, cu puterea ta pe toţi cei ce te slăvesc mântuieşte-i în veci.

Irmosul : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Cel ce a închipuit mai-nainte oarecând în rug, lui Moise, minunea Fecioarei în muntele Sinai, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită...

Cântarea a 9-a,

Irmos :

   Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mântuitorul nostru, Cela ce eşti slava robilor Tăi şi cununa credincioşilor; Cel ce ai slăvit proslăvirea celeia ce Te-a născut pe Tine.

   Moise în Egipt marea a desfăcut şi pe popor l-a trecut şi l-a hrănit în pustia cea neumblată, cu postul făcând minuni.

   Iisus al lui Navi cu înfrânare a a sfinţit pe popor şi cu sorţi le-a împărţit pământul făgăduinţei, trecându-i mai-nainte Iordanul.

   Ghedeon acela numai cu trei sute de bărbaţi, cu luminile, a biruit pe cei de alt neam, cu înfrânarea şi cu rugăciunea; aceluia şi noi râvnind să ne asemănăm.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Bucură-te Curată, preacinstită, lauda fecioriei, întărirea îngerilor, ajutătoarea oamenilor, bucuria lumii, Marie, Maica şi slujitoarea Dumnezeului nostru.

Apoi Tricântarea,

Irmos : Pe Dumnezeu Cuvântul...

   Pe Cruce dumnezeieştile palme întinzându-Ţi ai împreunat cele de mai-nainte osebite, Mântuitorule; şi mijlocind, ai adus ca un dar Tatălui fiinţa omenească cea osândită. Pentru aceasta lăudăm preacurată răstignirea Ta.

   Darul Sfântului Post strălucind, ne trimite nouă raze, curăţind mai-nainte curgerea gândurilor şi gonind întunericul saţiului. Pentru aceasta cu osârdie să-l primim credincioşii.

   Postul cel purtător de lumină plinind, paharul dumnezeieştilor daruri astăzi mai-nainte ni-l arată tuturor; ci vrând să luăm şi noi parte din acestea, spre folosul sufletului, să ne rugăm Stăpânului tuturor ca să ne ajute.

   Cu piroanele dumnezeieştilor Tale mâini, ai pironit Îndurate păcatele noastre pe Cruce, şi cu suliţa coastei Tale ai rupt viclenele scrisori ale păcatelor şi smintelilor celor rele; pentru aceasta lăudăm preacurata Ta răstignire.

   Cărarea cea bună a bunătăţilor se deschide, nevoinţa dumnezeieştilor posturi, iată, tuturor se găteşte; cei ce voiţi să vă nevoiţi după lege, rugaţi pe Hristos să ne dăruiască nouă pace de sus.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Cu rugăciunea cea prea grabnică, cu acoperământul tău cel priveghetor, cu ajutorul tău cel tare Stăpână curată, păzeşte acum pe credincioşii robii tăi, de toată asupreala potrivnică, de patimi, de greşeli, şi de ispite mântuieşte-ne.

Altă Tricântare,

Irmos : Pe ceea ce a zămislit...

   Pe lemnul Crucii de voie pironindu-Te, pe noi pe toţi ne-ai mântuit din blestemul legii. Pentru aceasta după datorie pe Tine Te slăvim, Hristoase.

   Toți ne închinăm patimilor Tale, Mântuitorule, care de bunăvoie le-ai primit, ca să scapi neamul omenesc din robia vrăjmaşului.

Slavă..., a Treimii :

   Din veac şi fără stricăciune a născut Tatăl pe Fiul şi Duhul este de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul, Treime nedespărţită.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Prea binecuvântată Marie, roagă pe Mântuitorul, Cel ce S-a întrupat din tine, ca să ne dea iertarea păcatelor, nouă păcătoşilor.

Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție.

   Pe cei ce te iubesc pe tine, Cruce, învredniceşte-i cu puterea ta de a trece vremea postului cu pace, şi-i scapă de robia vrăjmaşului.

Irmos :

   Pe ceea ce a zămislit după trup în pântece, mai presus de fire, pe Cuvântul, Cel ce a strălucit mai-nainte fără de ani din Tatăl, pe singură Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o slăvim.

Luminânda glasului din Octoih, a Treimii,   (de trei ori) 

LA STIHOAVNĂ

Samoglasnica zilei, glasul 1.

   De bucate postind, suflete al meu, şi de pofte necurăţindu-te, în deşert te lauzi cu nemâncarea; că de nu ţi se va face ţie pricină spre îndreptare, ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu, şi răilor draci te vei asemăna, care nici odinioară nu mănâncă. Deci caută să nu faci netrebnic postul, păcătuind; ci nemişcat să rămâi spre pornirile cele fără cale, părându-ţi că stai înaintea Mântuitorului, Celui ce S-a răstignit, şi mai ales că te răstigneşti împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru tine; strigând către El : Pomeneşte-mă, ! Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

    Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

Şi aceiaşi Stihiră. 

    Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.

A Mucenicilor :

   Pe voi prealăudaţilor mucenici nici scârba, nici strâmtorarea, nici foamea, nici goana, nici primejdia, nici mânia fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngrozitor n-au putut să vă despartă de Dumnezeu. Ci mai vârtos pentru dragostea ce ați avut către Dânsul nevoindu-vă, ca şi cum aţi fi fost cu trupuri străine, nu v-aţi adus aminte de fire, nebăgând seamă de moarte. Pentru aceasta după vrednicie, pentru durerile voastre, aţi luat plată; împărăţiei cerurilor moştenitori v-aţi făcut. Rugaţivă pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

Podobia : Ceea ce eşti bucuria... (a Crucii)

   Fecioara cea fără prihană dacă a văzut pe Mielul înălţat pe Cruce, plângând a strigat : Prea-dulcele meu fiu, ce vedere nouă şi preaslăvită este aceasta ? Cum, Cela ce ţii toate cu mâna, Te-ai pironit pe lemn cu trupul ?

   Apoi : Bine este a ne mărturisi... Sfinte Dumnezeule... după Tatăl nostru... Troparul : În Biserica slavei Tale stând..., Doamne miluieşte !   (de 40 de ori)   Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...., Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul : Cel ce este bine cuvântat Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. Apoi : Împărate ceresc, pe credinciosul..., Şi facem trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem : Doamne şi stăpânul vieții mele... După aceasta, facem 12 închinăciuni mici, zicând în taină la fiecare îchinăciune : Dumnezeule curăteşte-mă pe mine păcătosul. Şi sfârşitul închinăciunile, zicem iarăşi rugăciunea toată : Doamne şi stăpânul vieţii mele..., Şi o metanie mare. Adăugăm şi ceasul întâi, la care citim învăţătura pentru credinţă a Sfântului Teodor Studitul. La ceasul întâi, Troparul : Dimineaţa auzi glasul meu..., fără cântare. Paşii mei..., și; Să se umple rugăciunea..., După Sfinte Dumnezeule..., Troparul, Degrab ne întâmpină pe noi..., Doamne miluieşte ! de 40 ori. Şi rugăciunea : Cela ce în toată vremea..., Doamne miluieşte ! de 3 ori, Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Şi metaniile obişnuite. Sfinte Dumnezeule..., Doamne miluieşte !   (de 12 ori)   Hristoase, Lumina cea adevărată..., Şi Otpustul. Apoi Litie în pridvor şi ecteniile pentru morţi.

    Întru aceeaşi Miercuri a brânzei, citim ceasul al 3-lea şi al 6-lea, cu metanii şi cu Troparele postului. La ceasuri, în clopot nu lovim.

La ceasul al şaselea

Troparul proorociei, glasul al 8-lea.

   Împărate Sfinte, Atotputernice, de Care se înfricoşează şi se cutremură toate, mântuieşte-ne pe noi; că poţi ierta păcatele ca un milostiv.

Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.

Apoi Prochimen, glasul al 6-lea :

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.

Stih : Către Tine, Doamne, voi striga, Dumnezeul meu să nu taci de către mine.

Din proorocia lui Ioil citire :

Cap. 2, Vers. 12-26.

   Acestea grăieşte Domnul : Întoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post şi cu plângere şi cu tânguire, şi vă rupeţi inimile voastre, iar nu hainele voastre. Şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru; că milostiv şi îndurat este, îndelung răbdător şi mult-Milostiv; şi-i pare rău de răutăţile oamenilor. Cine ştie, doară se va întoarce şi se va căi, şi va lăsa după sine binecuvântare şi aducere de jertfe şi de dar Domnului Dumnezeului vostru. Trâmbiţaţi cu trâmbiţă în Sion, sfinţiţi postul, vestiţi vindecarea, adunaţi popor, sfinţiţi adunare, alegeţi preoţi, adunaţi pruncii care sug ţâţă. Să iasă mirele din aşternutul său şi mireasa din cămara sa. Între tindă şi între altar vor plânge preoţii, care slujesc Domnului, şi vor zice; îndură-Te, Doamne, de poporul Tău, şi nu da moştenirea Ta spre ocară, ca să o stăpânească pe dânsa păgânii ? Ca să nu se zică în neamuri; Unde este Dumnezeul lor ? Şi s-a făcut Domnului milă de pământul Său, şi s-a îndurat de poporul Său. Şi a răspuns Domnul, şi a zis poporului Său; Iată Eu vă voi trimite vouă grâu şi vin şi untdelemn, şi vă veţi sătura de dânsele, şi nu vă voi mai da pe voi spre ocară între neamuri, și pe cela ce este despre miazănoapte îl voi goni de la voi şi-l voi alunga în pământ fără apă, şi voi pierde faţa lui la marea cea dintâi, şi dosul lui în marea cea de apoi; şi se va înălţa putrejunea lui, şi se va ridica putoarea lui; că Și-a slăvit Domnul lucrurile Sale. Cutează pământule, bucură-te şi te veseleşte; că a mărit Domnul ca să facă. Îndrăzniți voi, dobitoacele câmpului, că au încolţit câmpiile pustiei, că pomul şi-a dat rodul, via și smochinul şi-au dat tăria lor. Şi voi, fii Sionului, bucuraţi-vă și vă veseliţi întru Domnul, Dumnezeul vostru; că va da vouă bucate întru dreptate, şi va trimite vouă ploaie timpurie şi târzie, ca şi mai înainte. Şi se vor umple ariile de grâu, şi se vor vărsa teascurile de vin şi de untdelemn. Şi voi răsplăti vouă pentru anii care l-au mâncat lăcustele, omizile şi gândacii şi pălitura; puterea mea cea mare care am trimis-o asupra voastră. Şi mâncând veţi mânca, şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda numele Domnului Dumnezeului vostru, Care a făcut minuni cu voi; şi nu se va ruşina poporul meu în veac.

Prochimen, glasul al 7-lea :

Domnul va da tărie poporului Său. Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.

Stih : Aduceţi Domnului pe fii lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste.

    Apoi : Degrab să ne întâmpine îndurările Tale..., Sfinte Dumnezeule..., Şi celelalte obişnuite ale postului. Apoi rugăciunea : Dumnezeule şi Doamne ai puterilor... Şi citim împreună şi Ceasul al 9-lea. După aceasta, Obedniţa şi Fericirile, fără cântare, Slavă..., Şi acum..., Pomeneşte-ne pe noi, Doamne..., Şi închinăciuni trei, Ceata cerească..., Şi celelalte. Şi după, Tatăl nostru..., Condacul hramului şi al Sfântului, Slavă..., Cu sfinţii odihneşte, Hristoase..., Şi acum..., Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., Doamne miluieşte...,   (de 40 de ori)   Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Trei metanii mari, şi cele 12 închinăciuni. După aceasta se începe Vecernia : Veniţi să ne închinăm...,   (de trei ori)

JOI

În săptămâna lăsatului sec de brânză

LA VECERNIE MIERCURI SEARA

La Doamne strigat-am... Punem stihirile după obicei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

Prochimen, glasul al 5-lea :

Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă, şi întru puterea Ta mă judecă.

Stih : Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.

Din proorocia lui Ioil citire :

Cap. 4. Vers. 12-21.

   Acestea grăieşte Domnul : Să se scoale și să se suie toate neamurile la valea lui Iosafat; că acolo voi şedea să judec toate neamurile dimprejur. Trimiteţi cosoare, că a sosit culegerea de struguri; intraţi şi călcaţi, că este plin jgheabul; se varsă tocitorile, că s-au înmulţit răutăţile lor. Glasuri au răsunat în valea uciderii; că aproape este ziua Domnului, în valea judecăţii. Soarele şi Luna se vor întuneca, şi stelele își vor ascunde lumina lor; şi Domnul din Sion va striga, şi din Ierusalim îşi va da glasul Său. Şi se va clăti cerul şi pământul, şi Domnul nu se va îndura de poporul Său, şi va întări pe feciorii lui Israil. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Cel ce locuiesc în Sion, în muntele cel sfânt al Meu, și va fi Ierusalimul sfânt, şi străinii nu vor mai trece printr-însul. Şi va fi în ziua aceea, pica-va din munţi dulceaţa şi din dealuri va curge lapte, şi din toate izvoarele Iudeii vor izvorî ape, şi izvorî din casa Domnului va ieşi şi va adăpa Valea Sitimului. Egiptul spre pierdere va fi şi Idumeea un câmp pustiu, pentru nedreptăţile făcute feciorilor Iudei, căci au vărsat sânge drept în pământul lor. Şi Iudeea în veci va avea locuitori, şi Ierusalimul din neam în neam. Şi voi cere înapoi sângele lor şi nu-l voi curăţi; şi Domnul va locui în Sion.

Prochimen, glasul al 6 lea :

Să nădăjduiască Israil spre Domnul de acum şi până în veac.

Stih : Doamne, nu s-a înălţat inima mea, nici s-au înălţat ochii mei.

Apoi : Învrednicește-ne Doamne în seara aceasta...

LA STIHOAVNĂ

Samoglasnica zilei, glasul al 3-lea.

   Răsărit-a primăvara postului şi floarea pocăinţei. Deci să ne curăţim pe noi fraţilor de toată spurcăciunea, şi Dătătorului de lumină cântând să-i zicem : Slavă Ţie, Unule, Iubitorule de oameni.

    Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.

Şi iarăşi Samoglasnica.

    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.

A Mucenicilor :

   Mucenicii Tăi, Doamne, cu credinţă întărindu-se, cu nădejdea adeverindu-se şi cu dragostea Crucii Tale sufleteşte unindu-se, au stricat tirania vrăjmaşului, şi dobândind cununile, cu cei fără de trup se roagă pentru sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti mai întâi Sfântă curată, lauda cetelor cereşti, cântarea Apostolilor, plinirea proroocilor, Stăpână primeşte rugăciunile noastre.

    Acum slobozeşte..., după Tatăl nostru..., Troparul Sfântului, Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei, Apoi Ecteniile : Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule..., Şi trei metanii mari. Fie numele Domnului..., Bine voi cuvânta pe Domnul..., Cade-se să te fericim..., Apolisul, ieşirea în Pridvor, și Litie pentru cei morţi, după, obicei.

    CADE-SE A ŞTI : Că în Palestina, care este în părţile Ierusalimului, nu am apucat de la Sfinţii Părinţi să se facă nici Liturghie obişnuită, nici Liturghia mai înainte sfinţită, Miercurea şi Vinerea, în săptămâna brânzei; că întru aceste două zile cântăm Aliluia ! cu metanii seara şi dimineaţa, precum s-a arătat mai sus.     Iar după Vecernie, în aceste două zile mâncăm brânzâ şi ouă, păzind pravila celui între sfinţi Părintelui nostru Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, mărturisitorul.

    SĂ SE ŞTIE DEASEMENEA : Că în Miercurea brânzei seara citim Pavecerniţa mică şi cântăm din Minei slujba Sfântului ce se va întâmpla Sâmbătă la rând; Canonul şi Stihirile Vecerniei.

    PENTRU PRAZNICUL AFLĂRII CINSTITULUI CAP AL SF. IOAN ÎNAINTE MERGĂTORUL : De se va întâmpla Luni sau Marţi sau Joi în săptămâna brânzei, să se caute tipicul la sfârşitul cărţii, la litera I. Iar de se va întâmpla Miercuri sau Vineri în săptămâna brânzei, să se caute la sfârşitul cărţii, la litera J.

Joi la Utrenie

După întâia Catismă, Sedelnele din Octoih ale Apostolilor.

După a doua Catismă, Sedelnele Triodului, glasul al 5-lea.

Podobia : Pe Cuvântul cel împreună...

   Astăzi încununează toţi Apostolii postul cel de patru-zeci de zile şi mai înainte curăţitor, şi sfinţesc vremea postului cu puterea lui Hristos Mântuitorului, vestind mai-nainte tuturor învierea Lui şi se roagă Domnului, ca să miluiască sufletele noastre.

Slavă..., tot aceasta. Şi acum... a Născătoarei :

   Fecioară Preacurată, ceea ce eşti acoperământ celor ce necurmat nădăjduiesc întru tine, mântuieşte-i de tot felul de ispite şi de nevoi şi de primejdii cumplite, rugându-te Fiului Tău împreună cu Apostolii Lui; şi mântuieşte pe toţi cei ce te laudă pe tine.

   Apoi citim Cuvântul Sfântului Anastasie egumenul muntelui Sinai. Şi psalmul 50. Iar Canoanele cântăm, precum este obiceiul, din Octoih şi din Minei, iar la Cântările care au tricântare, lăsăm la o parte cântările din Octoih.

Tricântarea lui Iosif.

Cântarea a 4-a, glasul al 4-lea,

Irmos : Auzit-a Proorocul...

   Luminat-au lumea cu raza cunoştinţei de Dumnezeu ucenicii Tăi, Doamne, şi rătăcirea o au întunecat, risipind întunericul înşelăciunii; cu rugăciunile lor mântuieşte pe cei ce Te laudă pe Tine.

   Uşile cele dinaintea postului, ce sunt încununate cu bunele roduri ale nevoințelor, primesc pe cei ce aleargă cu trezvie. Deci să alergăm împreună toţi credincioşii degrab, cu laude şi cu cântări de taină.

   Pentru îndrăzneala neînfrânării, primind haine de muritor, m-am îmbrăcat în ele, eu ticălosul; ci Tu, Fiul lui Dumnezeu, îmbracă-mă cu veșmântul luminat al naşterii de-a doua.

   Viaţa mea s-a sfârşit cu vicleşuguri şi cu toată necurăţia, ci scap la Tine, Cel prea îndurat; apucă înainte şi mă mântuieşte, Hristoase, Dumnezeule, cu bunătatea Ta.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Zămislit-ai în pântece, mai presus de cuvânt, şi ai născut mai presus de fire, de Dumnezeu Născătoare, pe Stăpânul făpturii. Căruia neîncetat te roagă, să ne mântuiască de toată mânia, pe noi cei ce te fericim pe tine.

Altă Tricântare,

Irmos, glasul al 2-lea : Venit-ai din Fecioară...

   Risipind întunericul neînfrânării cu razele învăţăturilor voastre, Apostoli aţi luminat cu înfrânarea pe toți cei păcătoşi şi pe cei drepţi, ca nişte prealăudaţi.

   Ca nişte mărgăritare luminoase, Apostoli ai Cuvântului, toate marginile le-aţi împodobit cu postirea şi aţi înfrumuseţat acum cu adevărat spiţa cea de bun neam a sufletelor noastre.

   Cuptorul poftelor cu roua postului răcorindu-l Apostoli, pe toţi oamenii i-aţi învățat să-l aibă ca o cetate nejefuită și locuinţă de sfinţenie.

Slavă...

   Greşit-am mai mult decât toţi oamenii, eu ticălosul, şi am păcătuit fără căinţă, ca Manase; ci fă-mi, Doamne, mijlocire de pocăinţă, mai înainte de a mă topi moartea.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Pe tine liman de mântuire şi zid nemişcat, toţi credincioşii te ştim, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; că tu cu rugăciunile tale, scapi din primejdii sufletele noastre.

Irmos :

   Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger; ci Tu însuţi, Domnul, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie : Slavă puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Toate le-ai aşezat...

   Tot pământul s-a umplut de lauda Ta, Doamne, că peste el a trecut dumnezeiasca vestire a dumnezeieştilor Tăi ucenici; din adâncul necunoștinței întorcându-l la cunoştinţă, ca să cânte : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălțați în veci.

   Darul pocăinţei cel dumnezeiesc s-a arătat, mântuire aducând celor ce petrec întru nevoinţele şi în luptele sudorilor şi ostenelilor ei. Pentru aceasta aleargă sufletul meu către Stăpânul tău, cerând să iei iertare păcatelor tale celor multe.

   Curgerea postului celui dat de Dumnezeu s-a deschis. Deci să-l întâmpinăm luminat, cei ce avem trebuinţă de milă; că însetează Înduratul de mântuirea noastră, şi se întinde să dea iertare celor ce-L caută cu osârdie şi Îi slujesc cu dragoste.

   Suflete, opreşte-ţi gura cu postul şi cu cuget de pace şi hrăneşte pe Domnul cu facerea de bine, aducându-i Lui bucatele bunătăţilor, ca nişte jertfe bine mirositoare, şi strigă neîncetat : Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce stăpâneşti pe toţi, primind rugăciunile robilor tăi, mântuieşte-mă de întuneric şi de focul cel nestins, curăţind mulţimea răutăţilor mele cu mijlocirea ta, şi cu singură dumnezeiască rugăciunea ta.

Altă Tricântare,

Irmos : Înfricoşatu-s-au de nespurcatul...

   Pe voi Apostoli, dându-vă Hristos ca pe o lumină în toate marginile lumii, v-a zis : Mergând între neamuri învăţaţi ca să Mă ştie pe Mine, că fiind cu trup M-am hrănit cu postul, şi călcând toată puterea vrăjmaşului, am arătat oamenilor calea cea dreaptă.

   Arătat-ai, Hristoase, postul spre iertarea oamenilor, şi spre lepădarea poftelor; că printr-însul Apostolii Tăi bine Ți-au plăcut, şi luminători luminaţi pe pământ s-au arătat; propovăduind pe Domnul în trei Feţe şi întru o Fiinţă tuturor celor ce-L laudă.

   Trimişi aţi fost de învăţătorul Hristos, o ucenicilor, propovăduitori neamurilor, ca să le luminaţi cugetele cu dumnezeieştile învăţături, să se oprească de pofte şi de bucate, să iubească înfrânarea, şi să-L cunoască pe Dânsul, Domn şi Ziditor lumii şi Făcător de bine tuturor.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Precum Cain ucigaşul oarecând, aşa şi eu, nu am adus jertfa sufletului meu fără prihană, Hristoase, fiind biruit de cuget necurat; ci nu mă urî pe mine cel ce vin cu post către Tine, preabunule Mântuitorul meu. Caută spre darurile care cu dragoste le aduc Ţie, Dumnezeul meu, în vremea postului.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu :

   Fericit s-a făcut pântecele Maicii lui Dumnezeu de vreme ce a primit pe Cuvântul, Carele S-a amestecat cu chipul omenesc după ipostas, prin grosimea trupului ce a luat dintr-însa; şi s-a arătat cetate lui Dumnezeu, întru care a binevoit a locui Cel Preaînalt şi Domnul Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm ţie : Bucură-te, cea plină de Dar, curată Născătoare de Dumnezeu.

Irmos : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Înfricoşatu-s-a de nespurcatul trup, cel întru o podoabă cu sufletul, al tinerilor celor cu bunăcredinţă, şi s-a depărtat focul cel neostenitor, ce se hrănise cu multă materie; şi văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântare veșnică se cântă : Pe Domnul toate lucrurile lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi se cântă : Ceea ce ești mai cinstită...

Cântarea a 9-a,

Irmos : Că mi-a făcut mie mărire...

   Pentru că v-a trimis ca pe nişte luminători neînșelători în lume, ca să ne scoateţi din adâncul păcatelor, lăudăm cu bucurie pe Cel ce v-a întărit pe voi, ca pe nişte Apostoli ai Săi.

   Pentru că v-a trimis Hristos pe voi înţelepţilor, ca nişte sare în lumea cea dedemult neînţeleaptă, ca să o înţelepţiţi spre cunoştinţa Lui, Îl lăudăm cu credinţă.

   Pentru că mulţimea greşelilor celor cumplite m-a cuprins, cu lacrimi cad înaintea Ta, Hristoase, cerând să-mi dai loc de iertare în vremea postului.

   Pentru că sunt legat cu lanţuri nedezlegate ale poftelor mele, suspin şi strig către Tine, Mântuitorule : Slobozeşte-mă şi pe mine, ca să laud cu bucurie milostivirea Ta.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Fiindcă te-a arătat Dumnezeu pe tine, Fecioară Curată, ajutătoare neamului omenesc, nu lipsi rugându-L cu deadinşul pentru noi credincioşii.

Altă Tricântare,

Irmos : Ceea ce ai încăput în pântece...

   Postul a arătat ceata Apostolilor în toată lumea, strălucind cu raza Ta cea dumnezeiască și luminând neamurile.

   Ceata Ucenicilor Tăi, Iisuse, Iubitorule de oameni, a învăţat neamurile păgânilor să strângă bogăţia postului.

   Glăsuirea cea de douăsprezece strune, adică adunarea Apostolilor Tăi, dăruieşte oamenilor bogăţia înfrânării şi izvorul mântuirii.

Slavă...

   Cu glasul desfrânatului strig către Tine, Doamne, Părinte îndurate : Greşit-am, mântuieşte-mă; să nu mă desparţi de slava Ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Dumnezeu, ca pe un om, şi viaţa lumii ai izvorât; pe tine te lăudăm, preasfântă Fecioară.

Irmos :

   Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeu cel neîncăput, şi ai născut bucuria lumii, pe tine te lăudăm preasfântă Fecioară.

Luminânda glasului.

LA STIHOAVNĂ

Samoglasnica zilei glasul al 3-lea.

   Strălucit-a buna podoabă a înfrânării, care goneşte negura cea drăcească; sosit-a cinstea postului, aducând tămăduirea patimilor sufleteşti. Cu aceasta oarecând Daniil şi tinerii cei din Babilon într-armându-se, acela a înfrânat gura leilor, iar aceştia au stins văpaia cuptorului. Cu care împreună mântuieşte-ne şi pe noi prin acelaşi post, Hristoase, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

    Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

Tot Stihira aceasta.

    Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.

A Mucenicilor :

   Ca nişte luminători în lume străluciţi şi după moarte, sfinților, cu nevoinţă bună nevoindu-vă; deci având îndrăzneală, rugaţi pe Hristos, să miluiască sufletele noastre.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti între femei sfântă, Născătoare de Dumnezeu, Maică care nu ştii de nuntă, roagă pe împăratul şi Dumnezeul, pe carele L-ai născut, să ne mântuiască pe noi, ca un iubitor de oameni.

    Apoi : Bine este a ne mărturisi Domnului..., Apoi : Sfinte Dumnezeule..., După, Tatăl nostru..., Troparul; Slavă..., Şi acum... A Născătoarei de Dumnezeu : ceasul 1, după obicei şi Otpustul.

VINERI

În săptămâna lăsatului sec de brânză

LA VECERNIE, JOI SEARA

    Începem slujba cu metanii, şi celelalte toate; precum am arătat şi mai înainte, în Marţea brânzei. La Doamne strigat-am..., Stihirile după obicei. Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu. Lumină lină... Prochimenul zilei,

LA STIHOAVNĂ

Samoglasnica zilei, glasul al 2-lea.

   Crucea Domnului este înfrânarea a toată desfătarea, şi lege de postire celor ce se închină ei fără încetare. Că cei ce privesc neîncetat la Cel ce S-a pironit pe dânsa, îşi răstignesc trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dintru care să ne sârguim să ne facem şi noi curaţi prin post; să ne împărtăşim cu Cela ce S-a împărtăşit nouă cu iubirea de oameni prin patimi şi dintru a Sa nepătimire a împărţit firii noastre, Cela ce are mare milă.

    Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.

Şi iar aceasta :

    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.

A Mucenicilor :

   Mucenicii cei ce n-au poftit desfătarea pământească, cereştilor bunătăţi s-au învrednicit şi s-au făcut împreună cetăţeni cu îngerii. Doamne, cu rugăciunile lor miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :

Podobie : Când de pe lemn...

   Pe Strugurul cel prea copt, pe Care nelucrat L-ai purtat în pântece, Curată, dacă L-ai văzut răstignit pe lemn, plângând te-ai tânguit şi ai strigat : Fiule, pentru mine, ceea ce Te-am născut, pică dulceaţă, făcătorule de bine, prin care să se curăţească toată beţia patimilor, cu dumnezeieştile mângâieri, ca un milostiv.

    Acum slobozeşte pe robul Tău..., Troparul : Născătoare de Dumnezeu..., și celelalte, făcând metaniile cele mari. Apoi Apolisul Citim Pavecerniţa cea mare cu metanii, precum s-a arătat Marţi.

În Vinerea Brânzei

LA UTRENIE

După cei 6 Psalmi, cântăm : Aliluia ! pe glasul Octoihului şi Treimicele glasului :

După întâia Catismă, Şezândele Crucii, din Octoih,

După a doua Catismă, Şezândele Triodului. Glasul al 7-lea.

   Înalţă cornul Bisericilor, cinstită Cruce, surpă trufia ereticilor cu puterea ta şi veseleşte cetele ortodocşilor; învredniceşte-ne să ajungem şi noi toţi la înălţarea ta şi să ne închinăm ţie, aşternutului picioarelor lui Hristos, că întru tine ne lăudăm lemn binecuvântat.

Slavă..., tot aceasta.

Şi acum..., a Crucii Născătoarei :

   Ca ceea ce ai îndurare spre smerenia noastră şi vezi pe cei de pe pământ, milostiveşte-te spre poporul cel ce este în primejdii, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, petreci neîncetat rugându-te ca să nu pierim rău. Roagă, ca o preacurată, pe Dumnezeu, Cel lesne iertător, să mântuiască sufletele noastre, Preasfântă Fecioară.

    Apoi citim cuvântul marelui Vasilie. Despre post, al căruia început este : Trâmbiţaţi cu trâmbiţa la lună nouă..., Psalmul 50. Canoanele se pun : Din Octoih, din Minei, şi ale Triodului, iar la Cântările care au Tricântare, lăsăm acele Cântări ale Octoihului şi ale Mineiului, şi urmăm după cum s-a arătat în Miercurea aceasta.

CANONUL Triodului

Facere a lui Iosif.

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos : Apa trecându-o...

   Vremea cea dumnezeiască a postului a strălucit tuturor lumina cunoştinţei, risipind întunericul păcatelor. Să-l primim dar cu inima umilită.

   Iată, frumuseţea pocăinţei preface sufletele cu venirea postului. Să intrăm într-însul cu trezvie noi, credincioşii, ca să luăm dezlegare păcatelor.

Slavă...

   Domnii, stăpânii şi heruvimi şi toate puterile, rugaţivă, ca să săvârşim noi cu pocăinţă vremea postului, şi cu toată curăţia.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Sfântă Fecioară, ceea ce singură eşti sprijin credincioşilor, dă-ne rugăciunea ta ajutătoare în vremea postului, tuturor celor ce te ştim pe tine, curată Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Doamne, Cela ce ai făcut cele...

   Să fugim cu primirea postului de patimile cele pierzătoare de suflet, şi să arătăm roduri de umilinţă, cei ce mai-nainte am mâniat cu păcatele pe Dumnezeul cel îndurat.

   Toţi să poftim cu osârdie, să ne aprindem acum candelele cu untuldelemn al faptelor bune, ca să intrăm cu fecioarele cele înţelepte în luminata cămară, bucurându-ne.

Slavă...

   Grăitorilor de Dumnezeu profeţi, cuvioşilor mucenici şi dumnezeieştilor ucenici ai Mântuitorului, rugaţi-L pe Dânsul să începem bine şi să sfârşim cu plăcere vremea postului, rugămu-vă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ca pe o pricină a tuturor bunătăţilor, pe tine, Stăpână, toţi cu dinadinsul te rugăm, ca să vii împreună cu noi în lupta postului şi prin mijlocirea ta să ne dăruiești şi sfârşitul lui mântuitor.

Irmos :

   Doamne, Cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc, şi al Biserica, Ziditorule, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi întărirea credincioşilor, Unule, Iubitorule de oameni.

După a 3-a Cântare, Şezânda Mineiului, Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Auzit-am Doamne taina...

   În ce chip se ivesc zorile, aşa şi darul postului acum ne pune înainte vremea pocăinţei, risipind întunericul păcatelor.

   Să hrănim pe săraci, ca să luăm milă în loc de milă; şi cu apa cea dumnezeiască a postului să ne spălăm întinăciunile sufleteşti.

Slavă...

   Cereştilor îngeri, rugaţi pe Dătătorul de bine să primească; nevrednica noastră pocăinţă, cu nemăsuratele îndurări.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Curată, curăţitoarea celor ce greşesc, Sfântă Stăpână, cu mijlocirea ta rupe zapisul păcatelor mele.

Cântarea a 5-a,

Irmos :

   Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul ? Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.

   Tot în această zi făcând început curăţirii vieţii, să ne gătim cu bucurie credincioşilor spre nevoinţă; aducând ostenelile trupului şi bună rodirea sufletului Stăpânului tuturor.

   Pe Moise postul l-a arătat părtaş minunatei vederi de Dumnezeu. Acestuia dar suflete al meu urmând, primeşte postul, punând întru tine dumnezeieşti suiri, ca să vezi lumina lui Dumnezeu.

   Cu rugăciunile Sfinţilor Apostoli şi cu ale Sfinţilor Mucenici, învredniceşte-ne pe noi, Iisuse îndurate, să trecem vremea postului cu pocăinţă şi cu toată părăsirea de păcate, rugămu-ne.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Vrând să intrăm prin uşa postului, te rugăm pe tine, uşa lui Dumnezeu, Stăpână, să intri împreună cu robii tăi şi să ne lăţeşti cu adevărat gândurile şi cugetele, ca să facem voile cele mântuitoare.

Apoi Tricântare, a lui Iosif.

Cântarea a 5-a, Glasul al 6-lea,

Irmos : Cu dumnezeiască lumina Ta...

   Pironindu-Ți mâinile pe Cruce, împungându-Te cu suliţa în coastă, Iubitorule de oameni, ai rupt zapisul lui Adam cel căzut Pentru aceasta Dătătorule de viață, cu laude Te slăvim.

   Punându-mi asupra cu vicleşug şarpele cel viclean patimi sufleteşti, m-a alungat din rai; iar Tu, Mântuitorule, pironindu-ţi palmele pe Cruce, m-ai tras la înălţimea nestricăciunii.

   Dumnezeiasca vreme a postului, care curăţeşte sufleteştile patimi şi spală rănile cele trupeşti, a sosit acum credincioşilor. Să alergăm dar cu toţii, şi cu dragoste să o primim.

   Vremea cea bună s-a arătat, care îmbracă toată faţa cu dumnezeiască veselia sufletului; deci veniţi să o primim bucuroşi, cu post şi cu rugăciuni mai înainte curăţindu-ne.

   Post, lacrimi, rugăciuni şi deprinderi smerite să aducem Celui ce S-a smerit pentru noi, ca în ziua postirii să ne dea iertare de cele ce am greşit.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Cu strălucirile tale cele luminoase, Stăpâna lumii cea bună, goneşte întunericul sufletului meu şi noaptea păcatului meu, ca să-ți cânt cu dragoste şi să te fericesc.

Altă Tricântare,

Glasul al 8-lea :

Irmos :  Pentru ce m-ai lepădat...

   Crucii Tale mă închin, Doamne Iubitorule de oameni, prin care m-am izbăvit și laud mântuitoarele şi dumnezeieştile patimi, Stăpâne, prin care am scăpat din patimile mele cele cu durere, Cuvinte, mutându-mă la viaţa ce nevătămătoare.

   Nădăjduindu-ne în Cruce, lepădăm de la noi înşelăciunea potrivnicilor, şi întru dânsa credincioşii întărindu-ne, cunoscuţi ne-am făcut lui Dumnezeu, şi ca nişte miei aleşi de curând născuţi, am băut laptele cel neînşelător.

Slavă..., a Treimii :

   Pe Tatăl şi pe Cuvântul şi pe Sfântul Duh, toţi slăvim, întru o Fiinţă; cunoştinţă luminată punând, închinăciunea de obşte şi despărţirea după feţe, fără amestecare şi fără schimbare.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nădejdea marginilor lumii şi bucuria robilor tăi tu eşti, Fecioară curată. Păzeşte, Preacurată, pe cei ce cinstesc chipul tău cu dragoste, şi cu rugăciunile tale pe noi pe toţi ne mântuieşte de cel străin, ca o preamilostivă.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie !

   Calea Ta cea dreaptă, îndreptează-o, Doamne, tuturor robilor Tăi, celor ce cinstesc cu dragoste nevoinţa postului, şi pe noi ne întăreşte cu îndemnurile cele mai spre bine, învrednicindu-ne împărăţiei Tale celei sfinte.

Irmosul : Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta...

Cântarea a 6-a,

Irmos : Curăţeşte-mă, Mântuitorule...

   Postind Răscumpărătorul, ne-a hotărât nouă această vreme curăţitoare de spurcăciunile sufleteşti. Deci să ne apropiem credincioşii cu inimă fierbinte, ca să luăm iertare.

   Hristoase, Cela ce ai primit suspinul vameşului şi ai primit plângerea păcătoasei, cea din suflet, primeşte ca un iubitor de oameni şi rugăciunile noastre, dăruindu-ne iertare.

Slavă...

   Cu rugăciunile propovăduitorilor şi ale proorocilor, ale mucenicilor şi ale Apostolilor Tăi, ale cuvioşilor, ale arhiereilor şi ale tuturor drepţilor tăi, trimite Hristoase sufletelor noastre iertare de păcate.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce singură ai întărit neputinţa ființei omeneşti cu dumnezeiască naşterea ta, Preacurată, arată-te ajutătoare mie celui ce intru în dumnezeiască curgerea postului.

Irmos :

   Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi dintru adâncul răutăţilor mă scoate, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.

    După Cântarea a 6-a, Condacul Sfântului; iar dacă nu are Sfântul condac, zicem a mucenicilor de la glasul de rând.

Cântarea a 7-a,

Irmos : Coconii evreieşti în cuptor...

   Luminându-se Ilie odinioară cu postul, o suflete, s-a înălţat în căruţă de foc. Acestuia asemănându-te, omoară nestâmpărările cu înfrânarea.

   Iată vremea postirii îţi arată lumina mântuirii; nu te lenevi, o suflete al meu, văzând că Dumnezeu rabdă îndelung; ci strigă cu dinadinsul : Preabunule, miluieşte-mă.

Slavă...

   Postul întărind pe tineri, i-a păzit focul nearşi. Ci cu rugăciunile lor, Iisuse, izbăveşte-mă de focul cel veşnic, cu multă milostivirea Ta.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Ceea ce eşti singură ajutătoarea oamenilor, fii nouă, robilor tăi, ajutătoare în vremea postirii; ca întru pocăinţă spre plăcerea ta făcând, să luăm Împărăţia Cerurilor.

Cântarea 8-a.

Irmos :

   De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului au strigat : Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

   Cuptorul pocăinţei să-l aprindem cu osârdie, şi într-însul să ardem toate desfătările trupului şi să ne rugăm celui bogat întru milă, să nu luăm ispita focului celui ce va să fie, strigând : Preoţi bine-L cuvântaţi, popoarelor preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

   Vremea postului ce vine ne va fi nouă îndemn a părăsi tot păcatul. Ci să nu ne plecăm în jos, nici cu lene să alergăm, ca în scurte şi în puţine zile să spălăm spurcăciunile cele de mulţi ani, cu umilinţa inimii, pe unul Dumnezeul nostru lăudând întru toți vecii.

   Cetele îngerilor, adunarea mucenicilor, sfântul sobor al dumnezeieştilor Apostoli, mulţimea cuvioşilor, a arhiereilor şi a proorocilor, pe Tine Te roagă Bunule, preaîndurate, dă pocăinţă adevărată robilor Tăi în vremea postului ce am intrat acum.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Născătoare de Dumnezeu preacurată, la tine scăpăm, miluieşte-ne pe noi cu rugăciunea ta cea bună şi fă îndurat nouă, tuturor, pe Fiul tău şi Domnul, în vremea postului ce vine acum; spre mântuirea credincioşilor, celor ce te laudă pe tine întru toţi vecii.

Tricântarea,

Glasul al 6-lea,

Irmos : Pentru legile părinteşti...

   Nepăzind moştenirea părintească, ne-am robit legii păcatului; dar întinzându-Ți palmele Tale pe dumnezeiasca Cruce, slobozire tuturor ai dăruit printr-însa; pe care cu credinţă o aducem Ţie în zilele cele sfinte. Miluieşte-ne, Îndurate, pe noi cei ce Te preaînălţăm întru toţi vecii.

   Cela ce cu Crucea Ta ai stricat despărţirea şi peretele cel din mijloc al vrajbei, înnoind în marginile lumii pace bogată; dă-ne, Hristoase, să trecem postul ce vine cu pace; noi cei ce Te lăudăm pe Tine, Domnul, neîncetat şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.

   Astăzi darul postului raze de soare revarsă tuturor, curăţind mai întâi întunericul cel din păcat. Deci cei cuprinşi de multe feluri de patimi, cu bucurie apropiindu-ne, să primim darul cu dragoste, strigând : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

   Cu amărăciune culegând cel întâizidit, în Rai, odinioară mâncarea cea fără socoteală, s-a lepădat, şi osândindu-se s-a alungat din desfătare. Dar pironindu-Te Tu, Hristoase, cu piroane pe lemn, ai pironit înscrisul cel viclean al păcatului aceluia. Pentru aceea lăudăm milostivirea Ta cea multă întru toţi vecii.

   Legea postului lepădând, ne-am alunecat în groapa păcatului. Deci trebuia să fie postul de acum, ca săvârşindu-l noi, Îndurate, să ne trimiţi nouă dar din cer şi pace bogată, celor ce strigă : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Preasfântă Fecioară ceea ce eşti celor căzuţi îndreptare, păcătoşilor mijlocitoare, străinilor odihnă, celor întristaţi mângâiere, risipeşte, Preacurată, întristarea sufletului meu și te roagă să mi se dea mângâiere de sus de la Dumnezeu, mie celui ce-ţi cânt cu osârdie şi te laud întru toţi vecii.

Altă Tricântare,

Irmos : Îngerii şi cerurile...

   Văzându-Te firea zidirilor îndurate pironit pe Cruce cu trupul, s-a mutat lumina zilei întru întuneric, pământul s-a clintit şi toate s-au cutremurat.

   Pe înălţimea Crucii împreună ai înălţat firea omenească, şi din dumnezeiasca Ta coastă bogăţie de mântuire ai izvorât, Mântuitorule, celor ce se închină cu credinţă preacuratelor Tale patimi.

Binecuvântăm pe Tatăl...

   Un Dumnezeu este Treimea nemutându-Se Tatăl în ipostasul Fiului, nici Fiul schimbându-Se în purcedere; ci osebite şi dimpreună pe câte trele; o Lumină, un Dumnezeu slăvesc în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Spune cum ai născut pe Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, pe Cel împreună cu Duhul Sfânt lăudat ? Într-alt chip nu, ci numai precum ştie singur Cel ce bine a voit a Se naşte dintru tine, în veci.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie !

   Primind pocăinţa noastră, ca Cela ce eşti bun din fire, izbăveşte-ne, Doamne, de cursele vrăjmaşului, ca prin credinţă şi cu dragoste să lăudăm acum sfântă stăpânirea Ta.

Irmos : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Îngerii şi cerurile, pe Cel ce şade pe scaunul slavei şi ca un Dumnezeu este lăudat neîncetat, bine-L cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi se cântă : Ceea ce ești mai cinstită...

Cântarea a 9-a,

Irmos :

   Spăimânta-tu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât ceţurile. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile îngereşti şi omeneşti pe tine te măresc.

   Iată vremea cea luminătoare a venit, ziua cea sfântă a strălucit. Fugi de întunecatele tale patimi, o suflete, şi primeşte razele câte te povăţuiesc la lumină, bea umilinţa ca nişte vin, veseleşte-te şi urăşte beţia desfătărilor.

   Cu adevărat foarte bună este vremea postului, care o ai dat, Hristoase, tuturor credincioşilor spre biruinţa păcatelor, spre iertarea cea de mântuire şi spre primirea darurilor; întru care Te rugăm, Mântuitorule, fă-ne părtaşi pe toţi bunătăţilor Tale.

   Varsă spre noi, Îndurate, milele Tale cele bogate, după obicei, dă-ne lacrimi curăţitoare de spurcăciuni şi gânduri a Te iubi pe Tine, credinţă și dragoste curată, pocăinţă din-destul şi apropiere desăvârşit către Tine, Unule, Cel mult îndurat.

   Dumnezeiasca mulţime a tuturor, îngeri şi cete prealăudate ale sfinţilor, rugaţi-vă acum cu dinadinsul Celui bun, să ne întărească pe noi, să alergăm fără împiedicare această dumnezeiască călătorie a postului, şi purtători de biruinţă să ne facă.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Iubitoare de bine Fecioară, ceea ce ai născut pe Mântuitorul cel bun, îmbunătăţeşte-ne Stăpână pe noi cei plini de răutăţile patimilor şi ale gândurilor cele nemăsurate, şi îngreuiaţi cu sarcini de păcate cu anevoie a se purta. Ca după datorie să te slăvim, ca pe o Născătoare de Dumnezeu.

Tricântarea

Irmos : Nu se pricepe toată limba...

   Nu se pricepe nici o fire a oamenilor şi a îngerilor să mulţumească milostivirii Tale, Făcătorule de bine; căci cu trupul de voie pentru noi ai sărăcit şi pe lemn pentru noi Te-ai răstignit, blestem făcându-Te ca să ridici blestemul cel dintâi al omenirii.

   Luminata zi a postirii a sosit, vino să o întâmpinăm, suflete al meu, cu faţă luminată, cerând de la Stăpânul să ne trimită nouă de sus dar şi să aflăm îndreptare de multe greşeli; ca să nu ne ispitim acolo întru înfricoşata gheenă.

   Sosit-a acum sfânta intrare a pocăinţei, luminând sufletele tuturor celor ţinuţi întru întunericul păcatelor. Pentru aceasta, suflete al meu, abătându-te de la întunecarea saţiului poftelor, sârguieşte-te a afla acolo-desfătarea cea veşnică.

   Pe lemn întinzându-Ţi de voie mâinile, toate cele depărtate le-ai adunat, Dătătorule de viaţă, şi cu suliţa în coastă împungându-Te, îndelung-Răbdătorule, ai îndreptat răutatea ce a răsărit din coastă. Pentru aceasta mulţumind, lăudăm îndurarea Ta.

   Venind acum purtătorul de lumină post, ne cheamă la masă de nevoinţă. Pentru aceasta şi noi credincioşii cu toţii să primim cu trezvie cinstitul lui pahar, cel de lacrimi curăţitor, ca să nu ne ispitim acolo cu lacrimile cele fără tămăduire.

A Născătoarei de Dumnezeu :

   Ceea ce eşti sprijinitoarea tuturor celor ce nădăjduiesc întru tine şi folositoare neadormită celor din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, scapă-ne pe noi de gheena cea veşnică şi de amarele munci care ne aşteaptă; ca după datorie să lăudăm măririle tale.

Altă Tricântare,

Irmos : Străin lucru este maicilor...

   Rănilor Tale ne închinăm, Dătătorule de viaţă, prin care ne-am mântuit din păcatul patimilor; că prin cinstită Crucea Ta, ne-am cunoscut pecetluiţi spre mântuirea şi apărarea, despre toată cursa vrăjmaşului.

   Luminează cu strălucirea Crucii Tale, Cela ce Te-ai răstignit de bunăvoie pentru mântuirea tuturor, sufletele care laudă patimile Tale, întrutot îndurate; îndreptează-le şi le povăţuieşte pe cărarea vieţii.

   Am greşit călcând poruncile Tale şi de la începerea dumnezeieştii Tale cărări, Mântuitorule, departe ne-am abătut cu neîngrijire, Iubitorule de oameni; ci Îndurate, cheamă din înşelăciune sufletele noastre.

Slavă...

   Laudă, cinste şi slavă Treimii se cuvine, ca unei Dumnezeiri şi unei Împărăţii neamestecată, netăiată; unei Dumnezeiri închinându-ne, că netăiată este cu firea, şi neîncetat Se slăveşte.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Milostiveşte-Te întrutot Îndurate, Împărate al slavei, pentru rugăciunile preacinstitei Tale Maici, când vei veni să judeci pe robii Tăi, ca un milostiv; că întru Tine toţi am crezut, şi pe Tine, Dumnezeu Te ştim.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie !

   Postul cel purtător de lumină acum sosind, urmează a se primi masa nevoinţelor cea pusă înainte. Pentru aceasta dar cu trezvire şi cu curăţitoare lacrimi, credincioşii să primim acest pahar, ca să nu ne ispitim acolo cu lacrimile cele nesecate.

Irmosul :

   Străin lucru este maicilor fecioria, străină este şi fecioarelor naşterea de fii; iar întru tine Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului, pe tine neîncetat te slăvim.

Luminânda, Treimica glasului, de trei ori, şi celelalte,

LA STIHOAVNĂ

Cântăm Samoglasnica zilei, glasul al 6-lea.

   Mai-nainte de Crucea cea mântuitoare, păcatul împărăţind, păgânătatea stăpânind, se fericea desfătarea cea trupească a oamenilor şi poftele cele trupeşti puţini le defăimau; iar de când s-a petrecut taina Crucii şi s-a stins tirania drăcească, cu cunoştinţa de Dumnezeu, bunătatea cerurilor petrece pe pământ. Pentru aceasta postul se cinsteşte, înfrânarea străluceşte, rugăciunea se săvârşeşte, şi mărturie este vremea aceasta, care ni s-a dat de la Hristos Dumnezeu, Cel ce S-a răstignit, spre mântuirea sufletelor noastre.

   Stih : Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi; anii întru care am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

Şi repetăm tot aceasta.

    Stih : Și fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.

Şi a Mucenicilor :

   Doamne, întru pomenirea sfinţilor Tăi toată zidirea prăznuieşte; cerurile se veselesc cu îngerii şi pământul se bucură cu oamenii. Pentru rugăciunile lor miluieşte-ne pe noi.

Slavă..., Şi acum..., a Crucii Născătoarei :

   Preacurata, dacă Te-a văzut pe Cruce răstignit, plângând a strigat ca o Maică : Fiul meu şi Dumnezeul meu, preadulcele meu Fiu, cum rabzi patimă de ocară ?

    Apoi : Bine a ne mărturisi Domnului..., Sfinte Dumnezeule..., După, Tatăl nostru... Troparul : În Biserica slavei Tale stând... Doamne miluieşte ! de 40 ori Preotul : Cel ce este bine cuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin. Împărate ceresc..., şi facem 8 metanii mari cu rugăciunea Cuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul : Doamne şi Stăpânul vieţii mele..., Apoi celelalte închinăciuni. După care, Ceasul întâi după obicei, şi după metaniile cele obişnuite, citim învăţătura Cuviosului Părintelui nostru. Teodor Studitul apoi Apolisul.

Întru aceiaşi Vineri a brânzei

Citim ceasurile cu metanii, precum am arătat Miercuri.

La ceasul al şaselea

Cântăm troparul Profeţiei, glasul al 8-lea,

   Dă-ne nouă ajutor celor din necaz, Doamne, şi ne mântuieşte pe noi, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, Iubitorule de oameni.

Slavă..., Şi acum..., tot aceasta.

Prochimen, glasul 1.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi precum am nădăjduit întru Tine.

Stih : Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul; celor drepţi se cuvine laudă.

Din proorocia lui Zaharia citire :

Cap. 8, Vers. 7-17.

   Aşa grăieşte Domnul, Atotstăpânitorul : Iată Eu voi mântui pe poporul meu din pământul răsăritului, şi din pământul apusului, şi-l voi aduce pe dânsul în ţara lui, şi-l voi aşeza în mijlocul Ierusalimului, şi-mi va fi mie popor şi Eu voi fi lui Dumnezeu întru adevăr şi întru dreptate. Acestea zice Domnul, Atotstăpânitorul : Să se întărească mâinile voastre care au zidit în zilele acestea cuvintele acestea din gura proorocilor, din ziua dintru care s-a întemeiat casa Domnului, Atotstăpânitorul, şi de când s-a zidit Biserica. Pentru că mai-nainte de zilele acestea plata oamenilor n-a fost spre folos, şi preţ nu aveau dobitoacele; şi nici cela ce intra, nici cela ce ieşea nu avea pace de necaz. Şi am trimis pe toţi oamenii, fiecare asupra vecinului său. Iar acum, nu precum în zilele cele dintâi, voi face Eu în zilele acestea rămăşiţei poporului acestuia, zice Domnul, Atotstăpânitorul; ci voi face pace. Via îşi va da rodul său, şi pământul îşi va da pâinea sa, şi cerul îşi va da roua sa; şi cu sorţi voi împărţi rămăşiţei poporului meu toate acestea. Şi va fi, în ce chip aţi fost, blestem între neamuri, casa Iudei şi casa lui Israil; aşa vă voi mântui pe voi, şi veţi fi întru binecuvântare, îndrăzniţi şi să se întărească mâinile voastre ! Pentru că aşa zice Domnul, Atotstăpânitorul : În ce chip am gândit să vă necăjesc pe voi când m-au mâniat pe mine părinţii voştri, zice Domnul, Atotstăpânitorul, și nu mi-a părut rău; aşa am aşezat şi am gândit în zilele acestea, să fac bine Ierusalimului, şi casei Iudei. Îndrăzniţi ! Acestea sunt cuvintele care să le faceţi; Grăiţi adevărul fiecare către vecinul său; adevăr și judecată de pace, şi drept judecaţi în porţile voastre şi nimenea din voi răul vecinului său să nu gândească în inima sa; şi jurământul cel mincinos să nu-l iubiţi; pentru că toate acestea le-am urât, zice Domnul, Atotstăpânitorul.

Prochimen, glasul al 3-lea :

Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi, Împăratului nostru, cântaţi

Stih : Toate neamurile plesniţi cu mâinile, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

      Apoi : Degrab să ne întâmpine îndurările Tale..., Sfinte Dumnezeule..., Şi celelalte obişnuite ale postului. Apoi rugăciunea : Dumnezeule şi Doamne ai puterilor... Şi citim împreună şi Ceasul al 9-lea. După aceasta, Obedniţa şi Fericirile, fără cântare, Slavă..., Şi acum..., Pomeneşte-ne pe noi, Doamne..., Şi închinăciuni trei, Ceata cerească..., Şi celelalte. Şi după, Tatăl nostru..., Condacul hramului şi al Sfântului, Slavă..., Cu sfinţii odihneşte, Hristoase..., Şi acum..., Ceea ce eşti folositoare creştinilor..., Doamne miluieşte...,   (de 40 de ori)   Slavă..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită..., Trei metanii mari, şi cele 12 închinăciuni. După aceasta se începe Vecernia : Veniţi să ne închinăm...,   (de trei ori)

    SĂ SE ŞTIE : Că în Sâmbăta şi Duminica brânzei, Mineiul nu se cântă; ci slujba sfinţilor ce se vor întâmpla o cântăm la Pavecerniţă mai-nainte, sau când va vrea maimarele Bisericii.

SÂMBĂTĂ

În săptămâna lăsatului sec de brânză

Facem pomenire tuturor cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţi, cei ce au strălucit întru nevoinţă.

LA VECERNIE, VINERI SEARA

    Cântăm Vecernia mai de timpuriu. După Psalmul începător, Catisma : Către Domnul când m-am necăjit... La Doamne strigat-am..., cântăm Stihirile podobnice, punându-le pe 8, şi repetându-le.

Podobie, glasul al 8-lea : Veniţi toți credincioşii...

   Veniţi toţi credincioşii să lăudăm cetele cuvioşilor părinţi : Pe Antonie căpetenia, pe luminatul Eftimie; pe fiecare deosebi şi pe toţi împreună, şi vieţile acestora, ca alt rai al desfătării cu gândul socotindu-le, cu bucurie să strigăm : Aceşti pomi care i-a sădit Dumnezeul nostru, aceştia înflorind, rodurile vieţii cele nestricăcioase le-au adus lui Hristos, ca să hrănească sufletele noastre. Către care să strigăm : Fericiţi purtători de Dumnezeu, rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.  (de două ori)

   Bucură-te, Egipte credincioase, bucură-te, Libie preacuvioasă, bucură-te, Tebaido aleasă, bucură-te, tot locul şi cetatea şi latura, care ați hrănit pe cetăţenii împărăţiei cereşti; şi pe aceştia cu înfrânarea şi cu ostenelile crescându-i, i-aţi făcut doririlor lui Dumnezeu bărbaţi desăvârşiţi, aceştia; luminători sufletelor noastre s-au arătat; aceştia, cu raza minunilor şi cu semnele faptelor, au strălucit înţelepţeşte în toate laturile. Către care să strigăm : Părinţi preafericiţi, rugaţi-vă ca să ne mântuim noi !  (de două ori)

   Cine din pământeni va spune minunatele voastre vieţi, părinţi din toată lumea ? Şi ce limbă va povesti sfinţitele întru duhul nevoinţele şi sudorile voastre ? Nevoinţele bunătăţilor, topirea trupului, luptele patimilor cele din privegheri, rugăciuni şi lacrimi. Voi în lume ca nişte îngeri cu adevărat v-aţi arătat; voi înşivă puterile drăceşti desăvârşit le-aţi surpat, făcând minunate şi preavestite semne. Pentru aceasta rugaţi-vă cu noi, preafericiţilor, ca să aflăm bucuria cea fără sfârşit.  (de două ori)

Slavă... glasul al 6-lea.

   Sufletul, cel după chipul lui Dumnezeu, ferindu-l nevătămat şi mintea, prin pustnicie, puind-o stăpână peste patimile cele pierzătoare, v-aţi urcat cât s-a putut la cea după asemănare. Că vitejeşte silindu-vă firea, v-aţi nevoit să supuneţi cel mai rău celui mai bun şi trupul să-l faceţi rob Duhului. Pentru aceasta, sihaștrilor, v-aţi arătat înălţime locuitorilor pustiei, celor ce bine se nevoiesc ajutători, îndreptători bunătăţilor prea-adevăraţi. Şi acum preacuvioşilor, sfărâmându-se oglinzile, curat vedeţi în ceruri pe Sfânta Treime; rugându-vă fără mijlocire, pentru cei ce cu credinţă şi cu dragoste vă cinstesc pe voi.

Şi acum..., a Născătoarei, cea dintâi a glasului de rând de la Octoih.

Lumină lină...

Prochimen, glasul al 7-lea :

Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Ta mă va întâmpina.

Stih : Scoate-mă de la vrăjmăşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală asupra mea mă mântuieşte.

Din profeţia lui Zaharia citire :

Cap. 8, Vers. 19-23.

   Acestea grăieşte Domnul, Atotstăpânitorul : Postul al patrulea, şi postul al cincilea, şi postul al şaptelea, şi postul al zecelea, vor fi casei Iudei spre bucurie şi spre veselie şi de serbări voioase. Să vă veseliţi dar, şi adevărul şi pacea să o iubiţi. Aceasta zice Domnul, Atotstăpânitorul : Vor veni încă popoare multe şi cei ce locuiesc în cetăţi multe şi locuitorii unei cetăţi se vor aduna la altă cetate zicând : Mergând, să mergem să ne rugăm feței Domnului, şi să căutăm faţa Dumnezeului Atotstăpânitorul în Ierusalim; merge-voi şi eu. Şi vor veni popoare multe, şi neamuri multe, şi vor căuta faţa Domnului, Atotstăpânitorul, în Ierusalim, ca să facă milostivă faţa Domnului, Atotstăpânitorul. Acestea zice Domnul Atotţiitorul : În zilele acelea apuca-se-vor zece oameni din toate limbile străine, şi se vor apuca de poalele hainei bărbatului iudeu, zicând : Merge-vom cu tine, pentru că am auzit, că Dumnezeu cu voi este.

Prochimen, glasul al 8-lea : (îl cântăm cu dulce cântare)

Să nădăjduiască Israil spre Domnul, de acum şi până în veac.

Stih : Doamne nu s-a înălţat inima mea, nici s-au înălțat ochii mei.

Învredniceşte-ne Doamne...

LA STIHOAVNĂ

Stihira Samoglasnică, glasul al 2-lea.

   Să ne curăţim, fraţilor de toată spurcăciunea trupului şi a sufletului; făcliile sufletelor noastre să le luminăm cu iubirea de săraci, nemâncând unul pe altul cu clevetirea; că a sosit vremea, întru care Mirele va veni să răsplătească tuturor după fapte. Să intrăm cu Hristos împreună cu fecioarele cele înţelepte, cu glasul acela al tâlharului, strigând către Dânsul : Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.

    Stih : Către Tine am ridicat ochii mei, cela ce locuieşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.

Şi iarăşi această Stihiră.

    Stih : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri.

A Mucenicilor :

   Sfinţii mucenici, rugându-se pentru noi şi pe Hristos lăudând, toată înşelăciunea a încetat, şi neamul omenesc prin credință se mântuieşte.

Slavă..., Glasul al 8-lea,

   Mulţimile călugărilor pe voi, îndreptătorilor Părinţi cuvioși, vă cinstim; că prin voi pe cărarea cea dreaptă, cu adevărat, a umbla, am cunoscut. Fericiţi sunteţi că lui Hristos aţi slujit şi puterea vrăjmaşului aţi biruit; cei ce sunteţi cu îngerii împreună vorbitori, cu drepţii şi cu sfinţii împreună locuitori. Cu care rugaţi-vă Domnului, să miluiască sufletele noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

Podobia : O preaslăvită minune...

   Bucură-te, odorul curăţiei ! Bucură-te, sălăşluirea cea curată a lumii celei fără de materie ! Bucură-te, capul mântuirii noastre ! Bucură-te, propovăduirea Apostolilor ! Bucură-te lauda mucenicilor ! Bucură-te, preacurată plinire a profeţilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, lumina pustnicilor şi a sihaștrilor şi mântuirea credincioşilor.

Apoi : Acum slobozeşte pe robul Tău...

Şi după Sfinte Dumnezeule..., zicem troparul, glasul al 4-lea.

   Dumnezeul părinţilor noştri carele faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci prin rugăciunile lor în pace îndreptează viaţa noastră.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, ce lor de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-Se, şi Crucea de voie pentru noi luând; prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit de moarte sufletele noastre.

    Tot acest tropar îl zicem şi la : Dumnezeu este Domnul..., și la sfârşitul Utreniei. După aceasta, Ectenia : Milueşte-ue pe noi, Dumnezeule..., Şi trei metanii mari. Apoi : Fie numele Domnului...,   (de trei ori)   Bine voi cuvânta pe Domnul..., Cade-se să te fericim... Şi Apolisul. Şi se face masă după obicei, precum s-a arătat şi în Miercurea brânzei.  La Pavecerniţă, Canonul morților cel de rând al glasului, la cimitir.

    Vezi : De va fi odovania praznicului Întâmpinării în Sâmbăta aceasta, să se caute Tipicul la litera E.

În Sâmbăta brânzei

LA UTRENIE

După cei 6 Psalmi şi după întâia Catismă Sedealna, glasul al 8-lea.

Podobie : Porunca cea cu taină...

   Cu strălucire, părinţilor, luminându-ne şi ca într-un râu vesel acum intrând, din pârâul desfătării să ne îndulcim; vitejiile acestora cu mirare socotindu-le, să urmăm bunătăţilor lor, Mântuitorului strigând : Cu rugăciunile lor, Dumnezeule, fă-ne pe noi părtaşi împărăţiei Tale celei cereşti.

Slavă..., asemenea.

   Pe începătorul sihaștrilor, Pavel, şi pe Antonie, înţeleptul, şi pe Eftimie şi pe ceilalţi părinţi, cu un glas să-i lăudăm toţi, şi pe dânşii să-i rugăm, ca să roage neîncetat pe Hristos pentru noi, care săvârşim dumnezeiască şi prealuminată pomenirea lor; slăvind cu cântări pe Mântuitorul şi Domnul.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Mulţumim ţie, pururea, Născătoare de Dumnezeu, şi te slăvim curată şi ne închinăm ţie, lăudând naşterea ta, ceea ce eşti plină de daruri, strigând neîncetat : Mântuieşte-ne pe noi, Fecioară, întru tot milostivă şi preabună, şi ne răpeşte de la înfricoşata pâră a dracilor, în ceasul întrebării; ca să nu ne ruşinăm noi robii tăi.

După a doua Catismă, Sedealna glasul al 4-lea.

Podobie : Fluierele păstoreşti...

   Pe Antonie şi pe Eftimie şi pe toţi ceilalţi purtători de Dumnezeu părinţi, toţi să-i lăudăm cu cântări, prăznuind pomenirea lor; că aceştia se roagă Domnului pentru toată lumea, ca să ne mântuim de blestemul cel dedemult şi să scăpăm de muncă.

   Cu rugăciunile îngerilor, proorocilor, Apostolilor, mucenicilor, aleşilor arhierei şi ale tuturor cuvioşilor, trimite milele Tale tuturor, Mântuitorule, şi pace lumii, şi Bisericii linişte dăruieşte-i; Cela ce pentru noi de bunăvoie ai luat trup din Fecioară.

Slavă..., altă Sedealnă; glasul al 8-lea.

Podobie : Porunca cea cu taină...

   Ca întru o livadă, plină de florile bunătăţilor, a pusnicilor celor purtători de Dumnezeu umblând, ne umplem de mirosul cel dulce; căci cu nevoinţele supărărilor întărindu-se, trupul prin postire şi-au supus duhului, ca pe un rob, viaţă îngerească pe pământ vieţuind; pentru aceasta slavei s-au învrednicit.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu rugăciunile celor fără de trup ai Tăi, Hristoase, şi ale Mergătorului înainte, ale Apostolilor, proorocilor şi mucenicilor; ale tuturor sfinţilor şi cuvioşilor şi ale bunei Maicii Tale, celei neispitită de bărbat, fiind îmblânzit, dă-ne nouă să umblăm întru lumina Ta şi ne învredniceşte să aflăm împărăţia Ta, pentru milostivirea îndurărilor Tale.

Apoi citim cuvintele Sfântului Efrem despre părinţii cei ce s-au săvârşit; şi facem trei părţi.

CANOANELE

Al hramului, cu Irmosul pe 6, şi al sfinţilor pe 8.

CANONUL Părinților

Cântarea 1-a, glasul al 8-lea,

Irmos : Cântare să înălţăm popoare...

   Toţi împreună cu cântări duhovniceşti, cu un glas, să lăudăm pe dumnezeieștii părinţii noştri, cei ce au strălucit întru sihăstrie; pe care i-au izvodit Egiptul, Tebaida şi Libia, tot locul, cetatea şi latura.

   Bucură-te, începătorule al sihaștrilor, preaslăvite Antonie, Amoane de Dumnezeu purtătorule, lauda Nitriei, Arsenie îngere, puternicul tăcerii, şi Amona, purtătorule de duh.

   Veseleşte-te vasul lui Dumnezeu, cu adevărat, Agatoane cel cu suflet sfinţit, Ahila şi Amonie, florile pustiului, Anuvie şi Alonie, Amonata şi Antime, luminate mărgăritare ale bunătăţilor.

   Sfeșnicele alegerii, astăzi să se laude de noi, Aris şi Apolos cel mare; luminile ascultării, Atre şi Acachie; cu aceştia şi Avvachir, împreună străluceşte ca un luceafăr.

   Hotar vieţii celei înalte s-a arătat Auxentie, şi nevoitor al curăţirii, Avramie cel mare; cu care Afrodisie, stâlp înfrânării, împreună cu Atinodor, se cinstesc.

   Străluceşte ca o stea pe cer între sihaștri, Amonie şi dumnezeiescul Anina; luminează împreună cu aceştia şi marele Antioh şi Agapit, cel foarte luminat şi alţii strălucind împreună cu aceştia.

   Cu cântări sfinţite să lăudăm pe marele Atanasie, care luminat a sihăstrit în muntele Atonului, pe luminătorul cel mare a toată lumea; cu ale căruia rugăciuni, toţi să ne mântuim.

   Cu vieţile, cele insuflate de Dumnezeu, v-aţi arătat rai Bisericii, cu adevărat, înţelepţilor fericiţi părinţi, toţi după nume. Faceţi rugăciuni pentru noi către Domnul, neîncetat.

   Veniţi credincioşilor, iubitori de mucenici, să cinstim pe răbdătorii de chinuri cu cântări peste ani; şi cu laude, întru credinţă, lui Hristos, Dumnezeul nostru, cântând să strigăm : Să cântăm Ţie unuia Stăpânului.

Slavă... a Treimii :

   Trei Feţe, prin sine singure, Ipostatice ale unei Fiinţe, laud : pe Tatăl, Cel nenăscut, pe Fiul, Cel ce S-a născut, şi pe Sfântul Duh; o Împărăţie fără început, o Stăpânire şi o Dumnezeire.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te, prea sfânt locaş, lâna de Dumnezeu rourată, izvorule cel pecetluit al apei celei fără de moarte. Păzeşte Stăpână cetatea ta nebiruită de nici un fel de vrăjmaşi.

Catavasie :

   Cântare să înălţăm popoare minunatului Dumnezeului nostru, Cel ce a scăpat din robie pe Israil, care cânta cântare de biruinţă şi striga : Să cântăm Ţie unuia Stăpânului.

    Iar a doua Cântare din Psaltire nu o cântăm; ci cântăm Pripeala : Cuvioşilor părinţi rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cântarea a 2-a,

Irmos :

   Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul vostru, Care M-am născut mai-nainte de veci din Tatăl, şi din Fecioară, fără de bărbat, mai pe urmă M-am întrupat, şi am dezlegat păcatul strămoşului Adam; ca un iubitor de oameni.

   Acum ne umplem de mireasmă, alergând ca în alt rai al bunătăţilor sihăstreşti, cele sădite de Dumnezeu; care cu postirea şi cu lacrimi le-au înflorit, în multe feluri roduri de vieţi alese aducând lui Dumnezeu, preacuvioşii.

   Marele Visarion, care vieţuind viaţa pasărilor, ca alt înger; noul Iov, încă şi tarele Veniamin, încă şi Vitalie luminătorul, care a mântuit pe desfrânata, şi dumnezeiescul Vitimie, şi măritul Vavila, cu aceştia să se laude.

   Cu înălţimea vieţii, cer te-ai făcut, o Benedicte şi casă a înţelepciunii, păstorule Vasian; încă şi oarecare Vasilie a luat cununa ascultării, că în mormânt de viu locuind, arată nouă lumina ascultării.

   Cinste să se dea lui Ghelasie, căci acest pururea pomenit a domnit peste patimi. Laudă lui Gherasim, căruia i-a slujit fiara, că a venit la dânsul pentru săvârşirea bunătăţilor; slavă şi lui Ghermano, Părintele, împreună şi lui Gaie, înţeleptul, slujitorul lui Hristos.

   David, carele este cinstea şi lauda Tesalonicului, primitorul de Dumnezeu Daniil, să se laude cel mult întru minuni şi cu lucrul şi cu cuvântul; Daniil al schitului, Dia şi Dalmat, mai marii sihaştrilor, întărirea credinţei.

   Ascultarea, cu mult mai buni decât lumina stelelor, a arătat pe Dometian şi pe Dometie, gânditorii de Dumnezeu, ca pe doi luminători, luminându-ne pe noi; cu aceştia împreună şi cei nenumiţi, cu cinste să se laude.

   Ca o bogăţie neîmpuţinată este credincioşilor, a cuprinde sicriul cu moaştele celor ce s-au nevoit pentru Domnul, cu bunăcredinţă. Veniţi, fraţilor, să-i lăudăm ca pe nişte mucenici, luând prin credinţă tămăduiri sufletelor şi trupurilor.

Slavă... a Treimii :

   Unime, Ceea ce eşti prea desăvârşită, Preaînalte Dumnezeule, în trei Ipostasuri : Părinte, Cela ce eşti nenăscut, şi Fiule Unule-Născut, Duhule, Cel ce purcezi din Tatăl şi prin Fiul Te arăţi; o Fire, o Fiinţă, o Domnie, o Împărăţie, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Singură tu ai adus omenirii naştere străină, singură n-ai luat stricăciunea cea firească, primind naşterea neasemănată, fără stricăciune. Pentru aceasta credincioşii pe tine curată, ca pe o Născătoare de Dumnezeu, după datorie, te preaslăvim.

Catavasie : Vedeți vedeţi, că Eu sunt...

Cântarea a 3-a,

Irmos : Nu este sfânt ca Domnul...

   Într-alt Rai de bunătăţi al minunaţilor părinţi intrând, să gustăm din însufleţită dulceaţă a acestuia, cea pururea dătătoare de viaţă, cu credinţă lăudându-i pe ei.

   Să se cinstească Eftimie steaua cea prealuminoasă, luceafărul Eladei, Efrem cel de Dumnezeu insuflat, cu Evloghie, cel foarte luminos, care au strălucit la marginile lumii, cu faptele şi cu minunile.

   Să se laude cu cântări minunatul Zosima şi Zaharia, preacinstitul, şi Zinon şi Zoii; Isaia cel mare, şi Ilie cel slăvit, cu aceştia să se cinstească.

   Laud pe măritul Teodor al Termei, şi pe Ennat prealăudatul, cu care dimpreună vestesc şi pe Teodul cu Teona; cinstesc pe minunatul şi marele Teodosie.

   Lăudat să fie Teoctist, păstorul cel prea-ales, şi înaltul la gând Talasie, marele Teodor, ce s-a numit Sicheotul, care s-a arătat mare pe pământ cu semnele şi cu minunile.

   Alte stele răsar iarăşi prealuminoase : Colibaşul Ioan, împreună cu cei trei din Scară, purtători de lumină, şi cu alţii mai mulți, care cu laudă au strălucit.

   Să cinstim, cu cântări şi cu versuri duhovniceşti, noi cei ce ne-am adunat, iubitori de prăznuire, preacinstita şi cea de peste ani pomenirea mucenicilor; că pururea se roagă lui Hristos pentru neamul nostru.

Slavă... a Treimii :

   Treime de o Fiinţă şi Unime, preaînaltă Dumnezeire, Ceea ce Unimea o ai cu despărţire, iar firea nedespărţită, cu feţele; uneşte-ne pe noi întru o voie a poruncilor Tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cort, făcut de Dumnezeu, mai înainte te-a însemnat Moise, care acoperea cu serafimii Sfintele Sfintelor, închipuind mai-nainte, Fecioară, a ta curată naştere, din care era să se hrănească Hristos după trup.

Catavasie :

   Nu este sfânt, ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pe care Îl laudă toată făptura; şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Sedealna, glasul al 4-lea.

Podobie : Degrab ne întâmpină pe noi...

   Hristos, Soarele dreptăţii, v-a trimis pe voi sfinţilor, ca pe nişte raze, să luminaţi pământul; pentru aceasta luminaţi sufletul meu, cel întunecat întru răutate, prin dumnezeieștile voastre rugăciuni, cu dumnezeiască lumina cunoştinței de Dumnezeu, cei ce sunteţi de Dumnezeu fericiţi.

Alta, glasul al 6-lea.

Podobie : Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

   Blâdeţele şi curăţia lui Antonie, mărirea şi minunile lui Eftimie, smerenia şi tăcerea lui Pavel și a lui Arsenie, şi lauda lui Teoctist, şi cetele tuturor celorlalţi cuvioși, credincioşii să-i slăvim şi să-i lăudăm cu cântări; cu care împreună şi cu fecioara, Eupraxia, să o lăudăm, cu toate femeile cele de Dumnezeu înţelepţite. Şi cu un glas să strigăm : Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Slavă..., asemenea.

   Legăturile patimilor rupându-le, v-aţi lipit de dragostea bunătăţilor, şi v-aţi îmbrăcat întru Hristos cu slava cea mai presus de lume, aflând odihnă în ostenelile voastre şi cu nevoinţele înfrânării dobândind viaţa cea de sus. Pentru aceasta după vrednicie vă bucuraţi, împreună cu puterile cele de sus, stând şi veselindu-vă înaintea lui Dumnezeu, întru cântare. Purtătorilor de Dumnezeu, părinţi ai noştri, cereţi iertare greşalelor, celor ce serbează cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Şi acum..., a Născătoarei :

   În noroiul păcatelor m-am împlântat şi nu este întru mine statornicie. Rău m-a înecat viforul greşalelor mele. Ci, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul cel unul iubitor de oameni, caută rogu-mă spre mine, robul tău. Mântuieşte-mă de păcat şi de patimile cele vătămătoare de suflet şi de toată răutatea vrăjmaşului, Stăpână; ca să cânt veselindu-mă : Roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşale, că pe tine te am nădejde, eu robul tău.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Vrând să Te întrupezi, Cuvinte...

   Luminătorul în lume arătat este dumnezeiescul Ilarion, munte cunoscător marele Iustin; cu care şi Ierax să se cinstească, și Ivistion cu Iosif, vitejii cei aleşi.

   Ieremia încă a strălucit în viaţa, şi Ishirion s-a arătat cu mare tărie. Cu care străluceşte Carion, Copris, Castor şi Casian cel prea frumos.

   Mă minunez de vorba cea blândă a lui Calist, laud facerile de bine ale lui Lavrentie, şi vestesc fapta cea bună a lui Loghin, şi lui Lot îi cinstesc bunătăţile.

   Pe Leontie, adâncul teologiei, laud şi slăvesc pe Maxim noianul învăţăturilor; mă fălesc cu Marchian şi laud pe Marco cel supus şi ascultător de Dumnezeu.

   Cinstea bunătăţilor, Macarie cel mare, şi Politic odorul credinței se proclamă; cu aceştia şi Marco cel foarte lăudat, şi cu Dalmatoe, arapul Moise.

   Măresc nevoinţele lui Martinian şi ale lui Malhu, şi umbletele cele pentru curăţia şi faptele bune ale lui Marcel, mai marele păstorilor; cinstesc şi pe Milli, învietorul morţilor.

   Mucenici ai lui Hristos, aduceţi rugăciuni neîncetate Făcătorului şi Ziditorului pentru pacea lumii şi pentru cei ce cinstesc pomenirea voastră cu cântări.

Slavă..., a Treimii :

   Minune, se vede că Dumnezeirea este una şi trei, toată în trei Feţe fără despărţire, că Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, dăm închinăciune întru o Fire.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu cea desfătată; bucură-te, sicriul legii celei noi; bucură-te, năstrapă din care s-a dat tuturor oamenilor mana cea cerească.

Catavasie :

   Vrând să Te întrupezi, Cuvinte, din muntele cel umbros, din singură Născătoarea de Dumnezeu, profetul a cunoscut cu vederea dumnezeiască, şi cu frică a slăvit puterea Ta.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Din negura patimilor...

   Veniţi să vedem florile cele pururea vii ale raiului celui din Eden, cele odrăslite de Dumnezeu, nevoinţele părinţilor, a cărora singur lucrător este Domnul.

   Cu izvoarele cuvintelor lui Nil se adapă tot sufletul cel înţelegător; cu sfintele vieţi a lui Neucratie şi a lui Nicon se luminează, şi Natanail cu Nistenor îl înfrumuseţează.

   Xenofont cu fiii săi întru bunătăţi strălucind, ne luminează, şi marele Orsisie, iar mai ales Onufrie; dar pe Pimen, cine din oameni îl va lăuda după cuviinţă ?

   Pamvo şi cu fapta şi cu cuvântul să se fericească după vrednicie ca un înalt, şi Puplie măritul, cel ce opreşte dracii, să se laude, şi întocmai cu el şi luminatul Pinufrie.

   După vrednică datorie să se cinstească Pafnutie cu adevărat preamăritul, Pior, Patermutie, Pavel prostul, Pitirun cel mare şi exarhul părinţilor.

   Luminat să se laude luminătorul luminătorilor Pahomie, Palamon împreună pătimitorul, dumnezeiescul Petronie; şi împreună cu aceştia să se laude Passarion cu cântări dumnezeieşti.

Slavă..., a Treimii :

   Deşi după fire Dumnezeirea este una după feţe însă este întreită; întru Care ne-am botezat şi întru Care credem : Tatăl, Cuvântul şi Duhul cel de o Fiinţă.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preacurată, ceea ce ai născut prin cuvânt pe Cuvântul, mai presus de cuvânt, pe Acela rugându-L nu înceta, rugămu-ne, să se mântuiască pururea din primejdii turma ta.

Catavasia :

   Din negura patimilor, ca dintr-o noapte prea-adâncă, mântuindu-mă, învredniceşte-mă să mânece duhul meu, rogu-mă, la lumina zilei poruncilor Tale, Hristoase.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Pe mine cel cuprins...

   Minunaţi sunt preacinstiţii părinţii noştri, ale cărora le sunt dumnezeieştile nevoinţe, ale cărora luptele, ale cărora tămăduirile; că cine mai mult decât aceştia au arătat tăria minunilor.

   Ravula cel minunat, Ruf împreună, şi Sisoie cel întocmai cu îngerii, să se laude; cu care şi dumnezeiescul Erid și Siluan.

   Cer cu patru luminători s-a arătat pe pământ, această de două ori îndoită, cu acelaşi nume numirea Simeonilor, din care trei sunt stâlpnici şi unul cel nebun pentru Hristos.

   Prin mijlocul stelelor ca soarele au strălucit aceia, cărora era povăţuitor sfinţitul Sava; cu care străluceşte Serapion, şi Silvan cu faptele.

   Sarmat şi Timotei, şi Titoe împreună cu Iperchie, şi Farmutie, Foca, Hariton, Herimon, Psoe şi înţeleptul Or, să se laude.

   Sfântă şi lăudată mulţimea părinţilor, cea amintită şi cea nenumită, scapă de primejdii pe cei ce săvârşesc pomenirile voastre cu dragoste.

Slavă..., a Treimii :

   Pe Tine, Treimea cea mai presus de toată stăpânirea, şi Dumnezeiască Unime, lumină şi lumini, Te laud, viață şi vieţi, pe Mintea, pe Cuvântul şi pe Duhul Sfânt, un Dumnezeu întreit, Sfânt.

Şi acum... A Născătoarei :

   Iessee, strămoşule, saltă, că din rădăcina ta, din curata Fecioara, a răsărit floarea vierii, Hristos Dumnezeu, Cel ce a mântuit lumea.

Catavasie :

   Pe mine cel cuprins de multe greşeli, care cad la îndurăriie Tale, primeşte-mă, Iubitorule de oameni, Doamne, ca pe proorocul, şi mă mântuieşte.

CONDACUL Glasul al 8-lea.

Podobie : Ca nişte pârgă a firii...

   Ca pe nişte propovăduitori ai bunei credinţe şi înfrânători ai păgânătăţii, ai luminat, Doamne, adunarea purtătorilor de Dumnezeu, care partea cea de sub soare o au strălucit. Pentru rugăciunile lor, în pace desăvârşită, pe cei ce Te slăvesc pe Tine şi Te laudă, păzeşte-i, ca să-Ţi cânte Ţie : Aliluia.

ICOS

   La cele frumoase ale vieţii m-am uitat, văzând cu gândurile cele ce se fac, socotind cele de întristare ale lor, am plâns viața oamenilor şi numai pe voi v-am fericit, care aţi ales partea cea bună, adică a pătimi cu Hristos şi a petrece împreună cu Dânsul, şi a cânta împreună cu profetul David : Aliluia.

Şi citim la Prolog.

SINAXAR

În sâmbăta brânzei

În aceeaşi zi facem pomenirea tuturor sfinţilor bărbaţi şi femei, care au strălucit prin sihăstrie.

Stih : Sufletele drepţilor sunt întru nemurire,

Pentru aceea le facem sfântă pomenire.

   Prin sărbătorile de până acum purtătorii de Dumnezeu, părinţii, ne-au condus cu cumpătare şi ne-au pregătit să intrăm în marea luptă a postului; prin frica de Judecata viitoare ne-au îndepărtat de la desfătare şi îmbuibare şi ne-au învăţat cele dintâi stihii ale postului; iar prin săptămâna brânzei, curăţindu-ne mai dinainte după cum se cuvine, au rânduit în chip potrivit în mijlocul săptămânii două zile de post, ca să ne îndemne puţin câte puţin la post. Iată că au mai pus înaintea noastră şi pe toţi bărbaţii şi femeile care, prin multe nevoinţe și osteneli, au trăit eu cuvioşie. Asta, ca, prin pomenirea lor şi a luptelor lor, să ne facă să intrăm cu mai mult curaj în marea luptă a postului. Având ca pildă şi călăuză viaţa lor şi dobândind sprijinul şi ajutorul lor, vom putea fi gata pentru luptele cele duhovniceşti, mai cu seamă când ne gândim că şi ei au avut aceeaşi fire ca şi noi. Şi după cum generalii când îşi pornesc oştile la război, aşezându-se în fruntea lor, îşi îmbărbătează oastea, prin cuvintele, pildele şi viața bărbaţilor din vcchime, care au luptat cu bărbăţie şi în chipul cel mai strălucit, iar ostaşii, îmbărbătaţi fiind prin aceste pilde atacă din tot sufletul pe duşman cu nădejdea biruinţei. Tot aşa fac acum şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi; îmbărbătează pentru luptele cele duhovniceşti atât pe bărbaţi cât şi pe femei prin viaţa celor care au trăit cu cuvioşie şi așa îmbărbătaţi îi conduc spre marea luptă a postului. În chipul acesta uitându-ne cu luare aminte la pilda vieţii lor, să săvârşim, fiecare după putere, multele și feluritele virtuţi; mai întâi dragostea şi depărtarea minţii de la lucrările şi faptele necuviincioase; apoi însuşi postul; dar să nu postim numai de mâncări, ci să postim şi cu limba şi cu mânia şi cu ochii şi, ca să spun pe scurt, să ne oprim şi să ne îndepărtăm de la orice fapta rea. Sfinţii Părinţi au aşezat în acestă zi pomenirea tuturor sfinţilor spre a ne înfăţişa pe cei care, prin post şi prin celelalte fapte bune şi folositoare, au bineplăcut lui Dumnezeu, spre a ne împinge, prin pilda lor, spre nevoinţa virtuților și a ne înarma cu vitejie împotriva patimilor şi a dracilor. Sfinţii Părinţi ne dau a înţelege oarecum că dacă şi noi vom arăta aceeaşi râvnă ca şi ei nimic nu ne va împiedica de a săvârşi fapte tot atât de mari ca şi ei şi de a fi învredniciţi de aceleaşi răsplăți, căci şi ei au avut aceeaşi fire ca şi noi. Unii spun că împăratul Iraclie a rânduit această săptămână a brânzei; înainte de el se mânca în ea carne. Fiind de şase ani în război cu Chorsoe şi cu Perşii, a făgăduit lui Dumnezeu, că dacă-i va birui va schimba aceasta săptămână și o va pune între post şi dulce, lucru pe care l-a şi făcut. Dar eu socotesc că s-a întâmplat asta pentru că a fost izvodită de sfinţii Părinţi ca un fel de curăţire de mai înainte : ca nu cumva, trecând deodată de la carne şi lăcomie la o mare înfrânare de la mâncare, să ne simţim rău şi să ne vătămăm astfel buna stare trupească; cu încetul şi treptat, îndepărtându-ne de mâncăruri grase și plăcute să primim, ca nişte cai nărăviţi, și frâul postului printr-o mâncare mai uşoară. Și ceea ce au făcut prin pilde cu privire la cele sufleteşti, aceea au meşteşugit şi cu privire la cele trupeşti, tăind câte puţin piedicile ce ne opresc de la post.

   Pentru rugăciunile tuturor cuvioşilor Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi !

Cântarea a 7-a,

Irmos : Cela ce ai răcorit pe tineri...

   Veniţi să aducem cântări după datorie femeilor, celor ce au vieţuit cu cuviinţă şi întocmai cu îngerii, şi să strigăm : Pentru ale lor rugăciuni, Dumnezeule, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.

   Purtătoarea de Hristos Vriena, cu dumnezeiasca Fevronia să se cinstească, şi Tomaida cu Ieria şi Platonida să se laude cu credinţă; împreună cu acestea şi Melania.

   Laudă fie Eupraxiilor celor cu minte îngerească, şi celor două Teodore; Anastasiilor celor preafericite, mărire şi laudă neîncetată, care au servit minunat lui Dumnezeu.

   Maria Egipteanca a fost ca o lumină în lume, şi cel ce s-a numit Marin, stea lumii s-a arătat, şi Eufrosina ca un soare strălucind cu bunătăţile.

   Luminoasă ca focul a fost Teodula întru viață şi a strălucit întru pustnicie Iulita, şi împreună cu acestea luminează întru fapte preafericita Isidora.

   Cugetătoarea de cele cereşti Marina acum să se cinstească cu Matrona cea mare; Singlitichia şi Sarra cu Iusta, întru cântări, ca nişte înţelepte să se laude.

   Pelaghia, îngerul Domnului; Taisia, sfeşnicul pocăinţei; şi oricare alta din femeile, ce au strălucit în sihăstrii, să se laude.

Slavă..., a Treimii :

   Tatălui, împreună şi Fiului, şi Sfântului Duh, cu un gând ne închinăm, şi mărindu-L cu credinţă, strigăm : Slavă Ţie Treime, Unime, Dumnezeul nostru.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care ai născut pe Mântuitorul lumii şi Stăpânul, pe Acela roagă-L, pururea să miluiască sufletele noastre.

Catavasie :

   Cela ce ai răcorit pe tineri în cuptor şi ai păzit pe ceea ce Te-a născut, Fecioară după naştere, bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a,

Irmos : Cela ce S-a preaslăvit...

   Pe păstorii şi pe înţelepţii dascăli; pe arhiereii Bisericii lui Hristos şi pe cuvioşi, toţi să-i lăudăm, pe Domnul lăudându-L şi preaînălţându-L întru toţi vecii.

   După datorie Vasilie cel mare, şi cel după adevăr mult nevoitorul Atanasie să se laude întru cântări, cu Grigorie cel mai ales decât toţi în teologie.

   Pe Ioan cel cu gura de aur şi pe Kiril, stâlpii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, să-i lăudăm; asemenea şi pe Isichie, alt teolog, şi pe dumnezeiescul Meletie, grăitorul de cele dumnezeiești.

   Grigorie ale Nisenilor, şi ceilalţi doi făcători de minuni părinţi, şi înţeleptul întru cele dumnezeieşti Epifanie, împreună cu Amfilohie, luminatul luminător să se laude în veci.

   Pe Mitrofan, lauda preoţi lor, cu Nectarie, cu Attic şi cu Ghenadie, împreună şi pe Anatolie să lăudăm, pe strălucitorii cei vii, împreună cu Evsevie şi cu Proclu preaînţelepţii.

   Pe Nicolae, sfinţitul propovăduitor, pe Sofronie cel adevărat cu limba de miere, şi pe Evlavie laud, şi pe Diadoh, împreună cu Eustatie şi cu Iuvenalie, căpeteniile părinţilor.

Binecuvântăm pe Tatăl...

A Treimii :

   Ca pe o Unime în Fiinţă, Te laud, ca pe o Treime în Fețe, Te cinstesc, Părinte, Fiule şi Preasfinte Duhule; stăpânirea cea fără început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Tu, munte al lui Dumnezeu te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, întru care Hristos locuind, dumnezeieşti locaşuri a făcut pe cei ce cântă : Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Catavasie : Să lăudăm, bine să cuvântăm...

   Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt, şi a arătat lui Moise în rug taina pururea Fecioarei prin foc, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi cântăm : Ceea ce eşti mai cinstită...

Cântarea a 9-a,

Irmos : Naşterea pururea Fecioarei...

   Cine va spune îndrăzneala lui Ambrozie, şi înţelepciunea lui Ierotei cum o va povesti ? Dar tăria cea pentru credinţă a Alexandrilor, de Dumnezeu înţelepţilor părinţi ?

   Fedim dumnezeiescul, Spiridon purtătorul de Dumnezeu, cu Antipatru, cu Pamvo, Paladie şi Nonos, dimpreună cu Ieronim şi cu Ghermano prea cinstitul, ca nişte luminători dumnezeieşti să se laude,

   Dionisie, cel avut în cele dumnezeieşti, să se cinstească ca un tăinuitor al celor cereşti; asemenea Clement, mult pătimitorul, Flavian şi Pavel cel mare, vestitorii mărturisirii.

   Mihail al Sinadelor împreună cu Tarasie; Nichifor iarăşi cu Teodor cel foarte minunat şi Teofan cel cu nume adevărat sfinţit, să se laude, ca apărători icoanelor lui Hristos.

   Petru şi Ignatie purtătorii de Dumnezeu, ca nişte adevăraţi Apostoli ai lui Hristos şi sfinţiţi nevoitori, să se laude împreună cu Policarp şi cu Ciprian, martirii Mântuitorului.

   Preacuvioşi părinţi şi arhierei ai Domnului, împreună cu Sfinţii Mucenici şi cu sfintele femei, toţi cei numiţi şi cei nenumiţi, rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.

Slavă... a Treimii :

   Unule în Treime Dumnezeule, slavă Ție neîncetat, că deşi este Dumnezeu fiecare faţă, dar unul eşti în Fiinţă, Tatăl, Fiul şi Duhul, cu cele trei luminate osebiri.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Rug aprins cu foc şi nearzând a văzut Moise mai-nainte, în muntele Sinai, pântecele tău Fecioară cel primitor de Dumnezeu, care a primit focul cel nepieritor.

Catavasie :

   Naşterea pururea Fecioarei ce s-a arătat legiuitorului mai-nainte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări fără tăcere să o slăvim.

LUMINÂNDA

Podobie : Femei auziţi...

   Mulţimea cuvioşilor părinţi, care v-aţi lepădat de lume şi Crucea aţi ridicat împreună cu cetele mucenicilor, adunarea arhiereilor şi ceata femeilor, luminaţi-ne ca să lăudăm după vrednicie prealuminată pomenirea voastră.

Slavă..., Şi acum..., altă Podobie : Cu Apostolii să ne suim...

   Pe purtătorii de Dumnezeu părinţi, care au strălucit în sihăstrie, şi pe ierarhi împreună şi pe cuvioasele femei, şi cetele Sfinţilor Mucenici, cu cântări luminat să-i lăudăm, ca să ne sfinţim; şi cu rugăciunile lor şi ale Născătoarei de Dumnezeu, lesne să săvârşim călătoria postului.

LA LAUDE

Punem Stihiri patru și cântăm Stihirile, Glasul al 8-lea.

Podobie : În Raiul cel din Eden...

   Mulţimea părinţilor, care au sihăstrit cu cuviinţă, toţi credincioşii cu cântări să o lăudăm. Şi pe ierarhii lui Hristos să-i cinstim întru laude, cu un dumnezeiesc cuget şi cu un suflet, fraţilor; că întru ajunare au vieţuit, şi întru post curat, şi cu Evanghelia lui Hristos ne-au luminat. Cu care dimpreună să lăudăm şi pe purtătoarele de Dumnezeu şi luminatele femei, vieţii lor din suflet râvnind, cu dumnezeiască cuviinţă, ca să aflăm acolo iertarea greşalelor.

   Pe cei ce luminat au strălucit în sihăstrie şi cu cuviinţă au vieţuit, să-i lăudăm cu preamărire, fraţilor; ca pe cei ce au vieţuit bine şi la viaţa veşnică cu bunăcredinţă s-au mutat, bucurându-se; și la odihna cea nepieritoare şi fericită, care este acolo, prin bunătăţi şi prin curăţie drept au alergat. Deci după vrednicia lor să-i cinstim, ca să aflăm milă de la Dumnezeu, prin rugăciunea lor, şi veşnică mărire şi bucurie; şi să scăpăm acolo de muncile cele neîmblânzite.

   Ceata tuturor ierarhilor, adunarea drepţilor şi a sihaştrilor şi a cuvioaselor femei, care aţi vieţuit cu bunăcredinţă, milostivindu-vă după dar, rugaţi pe Cel singur bun, preaînduratul Domn, să ne miluiască şi pe noi; de osânda cea de acolo, cu rugăciunile voastre, înţelepţilor, să ne mântuim toţi; şi întru desfătarea ce va să fie să ne îndulcim fără sfârşit în veci, bucurându-ne şi noi, şi neîncetată cântare strigând Dătătorului de viață.

   Cuvioasă prăznuire lui Dumnezeu astăzi credincioşii să prăznuim, întru pomenirea din-destul a sfinţilor arhierei şi a sihaștrilor, a Sfinţilor Mucenici şi cuvioaselor şi bine credincioaselor femei. Că cele stricăcioase şi trecătoare le-au defăimat cu adevărat și ca nişte păianjeni şi gunoaie le-au socotit; ca să dobândească pe Hristos şi împărăţia Lui şi dumnezeieştile acelea bunătăţi, care ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit cândva. Cu ale cărora rugăciuni, Dumnezeule, scoate din stricăciune sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Cuvioşilor părinţi în tot pământul a ieşit vestirea faptelor voastre, prin care în cer aţi aflat plata ostenelilor voastre; risipit-aţi taberele dracilor; ajuns-aţi la cetele îngerilor, a cărora viață fără prihană aţi râvnit; şi acum îndrăzneală având către Domnul, cereţi pace sufletelor noastre.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieţii; pe tine te rugăm : Roagă-te, Stăpână, cu cuvioşii părinţi și cu toţi sfinţii, să se miluiască sufletele noastre.

Doxologia cea mare, Ecteniile. Apolisul şi Ceasul 1.

LA LITURGHIE

    Fericirile din Canonul părinţilor, Cântarea a 3-a şi a 6-a, pe opt. Apostolul zilei, din cartea cea către Romani : Fraților, pacea să o iubim..., Şi altul al părinţilor, din cea către Galateni : Fraților, roada Duhului este dragostea... Evanghelia de la Matei : Zis-a Domnul, luaţi aminte milostenia voastră... Și altă Evanghelie a cuvioşilor, tot de la Matei : Zis-a Domnul : Toate-mi sunt date Mie de la Tatăl Meu... CHINONICUL : Bucuraţi-vă drepţi întru Domnul...

    Să se ştie : De se va întâmpla praznicul întâmpinării în Sâmbăta lăsatului de brânză să se, caute tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera M.

    De se va întâmpla Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan înainte Mergătorul în Sâmbăta lăsatului brânzei, să se caute tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera M.

    Iarăşi să se ştie : Că de la Duminica vameşului şi a fariseului până la Duminica tuturor Sfinţilor, în fiecare Sâmbătă se citeşte Apostolul şi Evanghelia : întâi, Apostolul şi Evanghelia Sâmbetei de rând şi apoi ale Sfântului.

DUMINICA

LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

IZGONIREA LUI ADAM DIN RAI

LA VECERNIE, SÂMBĂTĂ SEARA

    La Vecernia mare, după psalmul cel obişnuit, cântăm : Fericit bărbatul... Catisma toată. La Doamne strigat-am..., punem Stihirile pe 10, cântând din Octoih 3 Stihiri ale învierii, 3 ale lui Anatolie şi patru ale Triodului.

Glasul al 6-lea,

Podobie : Toată nădejdea...

   Făcătorul meu Domnul, luând ţărână din pământ şi însufleţindu-mă cu suflare de viață, m-a înviat și m-a cinstit a fi stăpânitor pe pământ tuturor celor văzute şi locuitor împreună cu îngerii. Iar satana, înşelătorul, lucrând cu şarpele, ca printr-o unealtă m-a amăgit prin mâncare, şi de mărirea lui Dumnezeu m-a osebit, şi m-a dat morţii celei mai dedesubt în pământ. Ci Tu ca un stăpân şi îndurat, iarăşi mă cheamă.

   De veşmântul cel de Dumnezeu ţesut, m-am dezbrăcat eu, ticălosul, prin sfatul vrăjmaşului, neascultând porunca Ta cea dumnezeiască, Doamne. Şi m-am îmbrăcat acum cu frunze de smochin şi cu haine de piele; căci m-am osândit a mânca prin sudori pâine cu muncă; şi pământul s-a blestemat să-mi rodească spini şi pălămidă. Ci Tu, Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară în anii cei de apoi, chemându-mă, iarăşi mă bagă în rai.

   Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locaşul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârşită şi desfătarea, slăvirea drepţilor, frumuseţea profeţilor şi sălăşluirea sfinţilor, cu sunetul frunzelor tale, roagă pe Ziditorul tuturor, să-mi deschidă uşile care cu neascultarea le-am închis; şi să mă învrednicesc a mă împărtăşi pomului vieţii şi bucuriei, cu care mai-nainte întru tine m-am desfătat.

   Adam s-a scos din rai pentru neascultare, şi din desfătare s-a lepădat, de vorbele femeii amăgindu-se, şi gol a şezut în preajma locului, vai mie ! tânguindu-se. Deci să ne sârguim toţi, să primim vremea postului supunându-ne evangheliceştilor rânduieli; ca printr-însele făcându-ne plăcuţi lui Hristos, să dobândim iarăşi sălăşluirea raiului.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Şezut-a Adam în preajma raiului şi de goliciunea sa plângând, se tânguia : Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, şi m-am furat şi de mărire m-am depărtat. Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. Ci, o raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta. Nu voi mai vedea pe Domnul şi Dumnezeul şi Ziditorul meu; căci în pământ voi merge, din carele m-am şi luat. Milostive îndurate, strig către Tine : Miluieşte-mă pe mine, cel ce am căzut.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, a glasului ce va fi de rând.

Vohod : Lumină lină...

Prochimen : Domnul a împărăţit...

LA LITIE

După obicei, Stihira hramului.

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Soarele razele şi-a ascuns, luna cu stelele în sânge s-au schimbat, munţii s-au înfricoşat, dealurile s-au cutremurat, când s-a închis raiul, ieşind Adam cu mâinile bătându-şi faţa şi zicând : Milostive, miluieşte-mă pe mine cel ce am căzut.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cu taină te lăudăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Marie; că te-ai arătat scaun al marelui Împărat, cort preasfânt mai desfătat decât cerurile, căruţă de heruvimi, şi mai presus decât serafimii, cămară a măririi; că din tine a ieşit întrupându-Se Dumnezeul tuturor. Pe Acela roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.

STIHOAVNA OCTOIHULUI

Slavă..., glasul al 6-lea.

   Scosu-s-a Adam din rai pentru mâncare; pentru aceasta şi şezând în preajma lui, plângea tânguindu-se, şi cu glas de umilinţă zicea : Vai mie, ce am pătimit eu ticălosul. O poruncă am călcat, a Stăpânului meu, şi de tot binele m-am lipsit raiule preasfinte, cel ce eşti pentru mine sădit şi pentru Eva încuiat, roagă pe Cela ce te-a făcut pe tine şi pe mine m-a zidit, ca să mă satur de florile tale. Pentru aceasta şi Mântuitorul către dânsul a zis : Zidirea mea nu voi să piară, ci voi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Că pe cel ce vine la Mine nu-l voi goni afară.

Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei :

   Făcătorul şi Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a scăpat. Pentru aceasta ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul : Bucură-te ! Bucură-te Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.

    Acum slobozeşte pe robul Tău...     După Sfinte Dumnezeule..., Troparul : Născătoare de Dumnezeu...,   (de trei ori)   Şi cealaltă urmare a Privegherii. Iar de nu este Priveghere, Troparul Învierii şi A Născătoarei de Dumnezeu.

VEZI : Iar slujba Sfântului de la Minei se cânta la Pavecerniţă.

LA UTRENIE

    La Dumnezeu este Domnul..., Troparul învierii, de două ori, şi al Născătoarei. Apoi obişnuitele Catisme şi Polieleul, precum s-a arătat în Duminica fiului celui risipitor. Şi începem a citi cartea, cea despre cele şase zile ale Facerii a lui Ioan Gură de aur.     Apoi : Bine eşti cuvântat Doamne..., şi Antifoanele glasului, Toată suflarea..., Şi Evanghelia Utreniei cea de rând. Învierea lui Hristos văzând... Psalmul 50.

Slavă..., Glasul al 8-lea.

   Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea Sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curățeşte-l, cu mila milostivirii Tale.

Şi acum..., a Născătoarei :

   În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul și cu lenevite mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.

Apoi : Glasul al 6-lea,

    Stih : Miluieşte-mă Dumnezeule după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegea mea.

Şi Stihira aceasta :

   La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ție : Miluieşte-mă Dumnezeule după mare mila Ta.

CANONUL ÎNVIERII

Din Octoih, al Crucii învierii cu al Născătoarei de Dumnezeu pe 8, iar din Triod pe 6.

Facere a lui Hristofor Protasicritul.

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea,

Irmos : Ca pe uscat umblând Israil...

   Vino, ticălosul meu suflet, de plângi astăzi, de cele ce s-au făcut cu tine, aducându-ţi aminte de goliciunea cea dintâi din Eden, prin care te-ai scos din desfătare şi din bucuria cea neîncetată.

   Pentru milostivirea cea multă şi îndurările tale, Ziditorule al lumii şi Făcătorule al tuturor, viu făcându-mă întâi din ţărână, mi-ai poruncit să Te laud împreună cu îngerii Tăi.

   Pentru bogăţia bunătăţilor, Tu ai sădit, Ziditorule şi Doamne, desfătarea raiului în Eden, poruncindu-mi să mă desfătez întru rodurile cele frumoase, veselitoare şi nestricăcioase.

Slavă...

   Vai mie ticălosul meu suflet, că ai luat volnicie de la Dumnezeu să te îndestulezi de cele ce sunt în Eden, şi ţi s-a poruncit să nu mănânci din rodul cunoştinţei. Pentru ce ai călcat legea lui Dumnezeu ?

Şi acum..., a Născătoarei :

   Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca ceea ce eşti după neam fiica lui Adam, iar după dar Născătoare lui Hristos Dumnezeu, pe mine, cel alungat din Eden, mă cheamă iarăşi.

Iar Catavasii cântăm Irmoasele acestui Canon.

   Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pe gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat : Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-i cântăm.

Cântarea a 3-a,

Irmos : Nu este sfânt...

   Șarpele cel viclean oarecând pizmuind cinstea mea, a şoptit în urechile Evei cu înşelăciune; de care eu amăgindu-mă, vai mie, m-am lepădat din veselia vieţii.

   Mâna cu obrăznicie întinzându-mi, am gustat din pomul cunoştinţei, din care mi-a poruncit Dumnezeu să nu gust nicidecum, şi din dumnezeiasca mărire m-am lepădat cu amar.

Slavă...

   Vai mie, ticăloase suflete ! Cum n-ai cunoscut vicleşugul ? Cum n-ai simţit înşelăciunea şi zavistia vrăjmaşului ? Ci mintea ţi-ai întunecat şi ai călcat porunca Ziditorului tău.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Nădejdea şi acoperământul meu, cinstită, ceea ce singură ai acoperit dedemult, prin naşterea ta, goliciunea lui Adam celui căzut, curată, cu nestricăciune iarăşi îmbrăcându-mă.

Catavasie :

   Nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe piatra mărturisirii Tale.

Sedealna, glasul al-4-lea.

Podobie : Spăimânta-tu-s-a Iosif...

   Lepădatu-s-a Adam din desfătarea raiului, prin mâncarea cea amară, pentru neînfrânare, nepăzind porunca Stăpânului, şi s-a osândit să lucreze pământul dintru care s-a luat şi cu multe sudori să mănânce pâinea sa. Pentru aceasta noi să iubim înfrânarea, ca să nu plângem afară din rai ca şi acela, ci să intrăm într-însul.

Slavă... Și acum.. a Născătoarei : 

Podobia : Cel ce Te-ai înălţat...

   Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a vesti puterile Tale noi nevrednicii; că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi dintru atâtea primejdii ? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi ? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că Tu mântuieşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Cântarea a 4-a,

Irmos : Hristos este puterea mea...

   Cinstei m-am învrednicit eu, ticălosul, de la Tine, Stăpâne, în Eden. Vai mie, cum m-am înşelat, şi de diavolul fiind zavistuit, m-am lepădat de la faţa Ta.

   Plângeţi-mă, cete îngereşti, frumuseţile raiului şi podoaba pomilor celor de acolo, pe mine cel înşelat rău şi de la Dumnezeu depărtat.

   Livadă fericită, pomi sădiţi de Dumnezeu, frumuseţi ale raiului, acum vărsaţi lacrimi din frunze ca din nişte ochi, pentru mine cel golit şi înstrăinat de mărirea lui Dumnezeu.

Slavă...

   Nu te voi mai vedea, nici mă voi mai îndestula de preadulcea şi dumnezeiasca strălucire a ta, preacinstite raiule; că gol la pământ m-am lepădat, mâniind pe Făcătorul meu.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Preasfântă Stăpână, ceea ce ai deschis tuturor credincioşilor uşile raiului, pe care le-a încuiat Adam odinioară cu neascultarea, deschide-mi uşile milei tale.

Catavasie :

   Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, strigând : Din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Cântarea a 5-a,

Irmos : Cu dumnezeiască strălucirea Ta...

   Zavistuindu-mă vrăjmaşul, dedemult, pentru petrecerea cea norocită din rai, urâtorul de oameni în chip de şarpe m-a amăgit şi străin de mărirea cea veşnică m-a arătat.

   Plâng şi mă tânguiesc cu sufletul şi cer să se adauge ochilor mei mulţime de lacrimi; când privesc şi văd goliciunea mea, pe care am câştigat-o prin călcarea poruncii Domnului.

Slavă...

   Din pământ am fost zidit cu mâna lui Dumnezeu, şi am auzit că iarăşi am să mă întorc în pământ eu, ticălosul. Cine nu mă va plânge pe mine, cel lepădat de la Dumnezeu, şi care am schimbat raiul cu iadul ?

Şi acum..., a Născătoarei :

   Cămară de taină a slăvirii, toţi credincioşii te vestim, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul fără prihană. Pentru aceasta te rog, Curată, pe mine, cel căzut din cămara raiului, fă-mă iarăşi primit într-însul.

Catavasie :

   Cu dumnezeiască strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greșalelor.

Cântarea a 6-a,

Irmos : Marea vieţii văzându-o...

   Cu veşmânt de Dumnezeu ţesut m-ai îmbrăcat, Mântuitorule, în Eden, ca un milostiv; iar eu am călcat porunca Ta, plecându-mă vrăjmaşului, şi gol m-am văzut eu, ticălosul.

   Suflete al meu preaticăloase, depărtatu-te-ai de Dumnezeu pentru neînfrânarea ta; lipsitu-te-ai de desfătarea raiului; de îngeri te-ai despărţit; în stricăciune te-ai pogorât; o, ce cădere !

Slavă...

   Îndură-te, miluieşte făptura mâinilor Tale, Atotţiitorule Dumnezeule; nu mă trece cu vederea, rogu-mă Ţie, Bunule, pe mine cel ce m-am despărţit de ceata îngerilor Tăi.

Şi acum..., a Născătoarei :

   Marie, ceea ce eşti de Dumnezeu chemată şi Doamnă a tuturor, ca ceea ce ai născut pe Domnul, Împăratul tuturor şi Mântuitorul, pe mine cel ce sunt robit iarăşi mă cheamă în desfătarea raiului.

Catavasie :

   Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine : Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive !

CONDAC Glasul al 6-lea :

   Al înţelepciunii îndreptătorule şi de ştiinţă dătătorule, al celor neînţelepţi învăţătorule şi al săracilor sprijinitorule, întăreşte, înţelepţeşte inima mea, Stăpâne; dă-mi cuvânt, Cuvinte al Tatălui; că iată buzele mele nu le opresc a striga către Tine : Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !

ICOS

   Şezut-a Adam atunci în preajma desfătării raiului şi a plâns, şi cu mâinile bătându-şi faţa, zicea : Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !

   Văzând Adam pe înger alungându-l şi încuind uşa dumnezeieştii grădini, tare a oftat şi a zis : Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !

   Simte durere, raiule, împreună cu lucrătorul care a sărăcit, şi cu sunetul frunzelor tale roagă pe Făcătorul să nu-ţi încuie uşa. Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !

   Raiule prea îmbunătăţite, preasfinte, preafericite, cela ce eşti sădit pentru Adam şi încuiat pentru Eva, roagă pe Dumnezeu pentru cel căzut. Îndurate, miluieşte-mă pe mine cel căzut !

SINAXAR

LA DUMINICA LĂSATULUI DE BRÂNZĂ

Sinaxarul din Minei, apoi acesta.

În aceeaşi zi facem pomenire de izgonirea din raiul desfătării a lui Adam cel dintâi zidit.

Stih : Împreună cu strămoşii, lumea să jelească,

Căci prin o dulce mâncare, a căzut deodată.

   Sfinţii Părinţi au aşezat pomenirea izgonirii lui Adam din rai la începutul Sfântului post de patruzeci de zile spre a arăta prin asta cât de folositor este pentru firea omenească leacul postului şi iarăşi cât de ruşinos lucru este lăcomia şi neascultarea. Aşadar Părinţii lăsând la o parte pe celelalte nenumărate făpturi care pentru om au fost făcute, ne-au pus în față pe Adam cel dintâi zidit ca să ne arate lămurit întâi ce mare rău a pătimit, pentru că n-a postit puţin, al doilea că de atunci răul a fost introdus şi în firea noastră şi al treilea că cea dintâi poruncă a lui Dumnezeu dată oamenilor este virtutea postului. Adam n-a păzit porunca, ci ascultând de pântece, dar mai bine de vicleanul şarpe prin Eva, nu numai că n-a ajuns Dumnezeu, ci şi-a atras asupra sa moartea şi a dat pieirii pe tot neamul omenesc. Din pricina desfătării şi neascultării celui dintâi Adam, Domnul a postit patruzeci de zile şi a ascultat. Pentru aceasta a şi fost izvodit de sfinţii Apostoli acest post de patruzeci de zile pentru ca noi, prin paza poruncii, să dobândim cu ajutorul postului nestricăciunea pierdută de Adam, care a pătimit pentru că n-a păzit porunca. Sau altă explicare; după cum am spus mai sus, scopul sfinţilor Apostoli a fost de a cuprinde pe scurt toate faptele săvârşite de Dumnezeu de la începutul până la sfârşitul lumii. Pricina tuturor relelor din viaţa noastră este călcarea poruncii şi căderea lui Adam, din pricina gustării din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Pentru acest motiv sfinţii Părinţi ne pun înainte acest fapt ca să fugim, dar mai bine zis ca să nu trăim în desfrâu. Adam a fost plăsmuit de mâna lui Dumnezeu în ziua a şasea; prin suflarea în faţă a fost cinstit să fie chip al lui Dumnezeu; a primit îndată porunca şi a locuit în rai până în ceasul al şaselea din zi. În urmă a călcat porunca şi a fost izgonit de acolo. Filon Evreul spune că Adam a stat în rai o sută de ani. Alţii spun că a stat şapte zile sau şapte ani din pricina cinstei ce o are numărul şapte. Dar că Adam a întins mâinile şi s-a atins de fruct în ceasul al şaselea din zi, a arătat-o şi noul Adam, Hristos, care şi-a întins mâinile pe Cruce în ceasul al şaselea din zi, tămăduind nenorocirea lui Adam. Omul a fost creat între stricăciune şi nostricăciune, spre a dobândi pe acea spre care va înclina prin voinţă. Lui Dumnezeu îi era cu putinţă să facă pe om să nu păcătuiască deloc. Totuşi pentru ca nestricăciunea să fie şi fapta voinţei lui îi dă porunca de a se atinge de toţi pomii din rai, afară de pomul cunoştinţei binelui şi răului. Poate că Dumnezeu i-a îngăduit să cugete asupra tuturor făpturilor săvârşite de puterea dumnezeiască, dar nu i-a îngăduit de fel să cugete asupra fiinţei lui Dumnezeu. Grigorie Teologul spune că pomii din rai sunt ideile dumnezeieşti, iar fructul este contemplaţia. Cu alte cuvinte, spune Grigorie Teologul, Dumnezeu i-a îngăduitului Adam să cerceteze şi să cugete asupra tuturor celorlalte stihii ale lumii şi asupra însuşirilor lor, lor prin asta să slăvească pe Dumnezeu. Aceasta este adevărata desfătare. Poate că Dumnezeu i-a îngăduit să cerceteze şi firea sa omenească, dar nu i-a îngăduit deloc să cerceteze care este fiinţa lui Dumnezeu, de unde şi cum a adus totul la fiinţă din nefiinţă. Adam însă a lăsat la o parte pe toate celelalte stihii ale lumii şi a început să cerceteze pe cele cu privire la Dumnezeu, iscodind cu deamănuntul firea dumnezeiască. Fiindcă era încă nedesăvârşit şi prunc în astfel de lucruri, a căzut, pentru că satana prin Eva i-a băgat în cap gândul de a ajunge Dumnezeu. Iar marele şi dumnezeiescul Hrisostom spune că pomul acela are o îndoită putere. El spune că raiul a fost pe pământ şi gândeşte că este şi spiritual şi material, după cum era şi Adam. Amândoi, şi raiul şi Adam, erau la mijloc între stricăciune şi nestricăciune. Prin această interpretare se păstrează şi sensul literal al Scripturii şi totuşi nu se rămâne numai la litera Scripturii. Alţii spun că pomul acela era smochin, pentru motivul că îndată ce au cunoscut că sunt goi s-au acoperit întrebuinţând frunze de smochin. De asta şi Hristos l-a blestemat ca unul ce a fost pricină călcării poruncii. Smochinul are întradevăr oarecare asemănare cu păcatul. Mai întâi, dulceaţa; apoi asprimea frunzelor şi lipiciunea din pricina laptelui lui. Sunt unii care spun că pomul acela simbolizează împreunarea şi cunoaşterea lui Adam şi a Evei. Dar interpretarea aceasta nu-i dreaptă. Aşadar Adam, după ce a călcat porunca, după ce s-a îmbrăcat cu trup muritor şi şi-a primit blestemul, a fost izgonit din rai. Dumnezeu a poruncit ca sabia de foc să păzească poarta raiului. Adam, stând în faţa raiului plângea că a fost lipsit de atâtea bunătăţi, din pricină că n-a postit la timp. Prin Adam s-a împărtăşit tot neamul omenesc aceloraşi necazuri ca şi el până ce cel care ne-a creat ne-a ridicat din nou la vechea vrednicie, l-a fost milă de firea noastră pângărită de satana, s-a născut din sfânta Fecioară şi, vieţuind într-un chip nespus de bun, ne-a arătat calea cea adevărată prin fapte cu totul potrivnice celor ale lui Adam, adică prin post şi prin smerenie şi a biruit cu miestrie pe cel care ne-a înşelat. Voind aşadar purtătorii de Dumnezeu Părinţi să ne înfăţişeze toate aceste lucruri în tot cursul Triodului, mai întâi a pus înainte laptele Vechiului Testament. Cel dintâi fapt din acestea este crearea şi căderea lui Adam din pricina desfătării, despre care facem acum pomenire; apoi facem pomenire şi de celelalte fapte săvârşite de Moise şi de profeţi dar mai cu seamă facem pomenire de cuvintele proorocului David, adăugând ceva şi din cele ale harului. Apoi, cu rânduială, facem pomenire şi de laptele Noului Testament. Cea dintâi din acestea este Buna Vestire, care prin nespusa iconomie a lui Dumnezeu, cade aproape totdeauna în Sfântul post de patruzeci de zile. Apoi facem pomenire de minunea să vârşită cu Lazăr, de primirea Domnului cu stâlpări şi de sfânta şi marea săptămână când se citesc sfintele Evanghelii şi se cântă cu glas dulce sfintele şi mântuitoarele patimi. În sfârşit facem pomenire de înviere şi de celelalte fapte prin citirea Faptelor sfinţilor Apostoli, până la pogorârea Sfântului Duh, când a început predicarea creştinismului şi a adunat pe toţi sfinţii. În adevăr Faptele sfinţilor Apostoli ne încredinţează despre învierea Domnului prin minunile săvârşite de Apostoli. Prin urmare am pătimit atâtea pentru că Adam n-a postit o singură dată. De aceea se pune acum, la începutul Sfântului post de patruzeci de zile, pomenirea lui Adam, pentru ca, aducându-ne aminte ce mare rău a adus nepostirea lui Adam, să ne străduim să primim postul cu multă bucurie şi să-l păzim spre a dobândi cu ajutorul lui ceea ce n-a reuşit Adam. Adică îndumnezeirea. Să plângem cu amar, să postim, să ne umilim până ce ne va cerceta Dumnezeu; căci fără acestea nu căpătăm cu uşurinţă ce am pierdut. Trebuie să se ştie că acest sfânt şi mare post este ca o zeciuială a întregului an. Pantru că din lene nu ne place să postim totdeauna şi să ne îndepărtăm de rele, sfinţii Apostoli şi dumnezeieștii Părinţi au rânduit acest post ca un fel de seceriş. În chipul acesta vom şterge acum, zdrobindu-ne inima şi umilindu-ne prin post, toate faptele noastre rele ce le-am săvârşit în cursul întregului an; de asta trebuie să-l păzim cu mai multă grijă. Dar nu numai pe acesta, ci şi pe celelalte trei posturi, adică postul sfinţilor Apostoli, postul Sântămăriei şi postul Naşterii Domnului, căci dumnezeieștii Părinţi au rânduit aceste posturi în legătură cu cele patru anotimpuri ale anului. Mai mult decât pe celelalte însă trebuie să cinstim postul acesta de patruzeci de zile din pricina sfintelor patimi şi din pricină că Hristos a postit acest post şi s-a proslăvit. Moise a postit patruzeci de zile şi a primit legea şi l-au postit şi Ilie şi Daniil şi toţi câţi au fost plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Şi Adam arată că postul este bun prin aceea că a fost izgonit din rai pentru că n-a postit. Pentru această pricină deci a fost aşezată la începutul postului mare pomenirea izgonirii lui Adam din rai.