SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MATEI  _   SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MARCU  _   SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA   _  SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ IOAN   _  FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI   _   EPISTOLELE SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL   _       EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IACOV   _   ÎNTÂIA EPISTOLĂ SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU   _   A DOUA EPISTOLĂ SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL PETRU   _   ÎNTÂIA EPISTOLĂ SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN   _   A DOUA EPISTOLĂ SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN   _  A TREIA EPISTOLĂ SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IOAN   _   EPISTOLA SOBORNICEASCĂ A SFÂNTULUI APOSTOL IUDA    _  APOCALIPSA SFÂNTULUI IOAN TEOLOGUL

SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MATEI

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28

CAPITOLUL 1

Cartea neamului lui Iisus Hristos, zămislirea, numele şi naşterea.

1. Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

2. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui;

3. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram;

4. Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon;

5. Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei;

6. Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie;

7. Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa;

8. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia;

9. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia;

10. Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia;

11. Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon;

12. După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel;

13. Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor;

14. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud;

15. Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov;

16. Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.

17. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.

18. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost : Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt.

19. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

20. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind : Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.

21. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui : Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor.

22. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice :

23. "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte : Cu noi este Dumnezeu".

24. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.

25. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.

CAPITOLUL 2

Magii de la Răsărit. Fuga în Egipt. Irod ucide pruncii. Întoarcerea din Egipt şi aşezarea în Nazaret.

1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând :

2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut ? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.

3. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el.

4. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei : Unde este să Se nască Hristos ?

5. Iar ei i-au zis : În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul :

6. "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel".

7. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.

8. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis : Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui.

9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul.

10. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

11. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri : aur, tămâie şi smirnă.

12. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor.

13. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând : Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.

14. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.

15. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul : "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu".

16. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.

17. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul :

18. "Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt".

19. După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt,

20. Şi i-a zis : Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului.

21. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe mama Lui şi a venit în pământul lui Israel.

22. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii.

23. Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema.

CAPITOLUL 3

Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus.

1. În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii,

2. Spunând : Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.

3. El este acela despre care a zis proorocul Isaia : "Glasul celui ce strigă în pustie : Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui".

4. Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică.

5. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului.

6. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

7. Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis : Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie ?

8. Faceţi deci roadă, vrednică de pocăinţă,

9. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă : Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.

10. Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

11. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

12. El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâul în jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins.

13. În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el.

14. Ioan însă Îl oprea, zicând : Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine ?

15. Şi răspunzând, Iisus a zis către el : Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat.

16. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.

17. Şi iată glas din ceruri zicând : "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".

CAPITOLUL 4

Iisus este ispitit de diavolul. Începutul propovăduirii Lui. El cheamă pe cei dintâi ucenici la apostolat şi vindecă tot felul de bolnavi.

1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.

2. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.

3. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El : De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.

4. Iar El, răspunzând, a zis : Scris este : "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot

Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".

5. Atunci diavolul L-a dus pe aripa în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului,

6. Şi I-a zis : Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este : "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău".

7. Iisus i-a răspuns : Iarăşi este scris : "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".

8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor.

9. Şi I-a zis Lui : Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.

10. Atunci Iisus i-a zis : Piei, satano, căci scris este : "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti".

11. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.

12. Şi Iisus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea.

13. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali,

14. Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice :

15. "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;

16. Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit".

17. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună : Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.

18. Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari.

19. Şi le-a zis : Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.

20. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.

21. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat.

22. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.

23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.

24. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca.

25. Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

CAPITOLUL 5

Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii.

1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.

2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând :

3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.

12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra ? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.

14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.

15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.

18. Căci adevărat zic vouă : Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.

19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.

20. Căci zic vouă : Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult : "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă.

22. Eu însă vă spun vouă : Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său : netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice : nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.

25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să tedea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.

26. Adevărat grăiesc ţie : Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.

27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult : "Să nu săvârşeşti adulter".

28. Eu însă vă spun vouă : Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.

29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă.

30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.

31. S-a zis iarăşi : "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire".

32. Eu însă vă spun vouă : Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de

Desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.

33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult : "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale".

34. Eu însă vă spun vouă : Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,

35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,

36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru,

37. Ci cuvântul vostru să fie : Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.

38. Aţi auzit că s-a zis : "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".

39. Eu însă vă spun vouă : Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.

42. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.

43. Aţi auzit că s-a zis : "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".

44. Iar Eu zic vouă : Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,

45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea ? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru ?

47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult ? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru ?

48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.

CAPITOLUL 6

Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti.

1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.

2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă : şi-au luat plata lor.

3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,

4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă : şi-au luat plata lor.

6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.

8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.

9. Deci voi aşa să vă rugaţi : Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;

10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;

12. Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin !

14. Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;

15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.

16. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.

17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,

18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

19. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.

20. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.

21. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

22. Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

23. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult !

24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

25. De aceea zic vouă : Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea ?

26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele ?

27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot ?

28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi ? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc : nu se ostenesc, nici nu torc.

29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor ?

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând : Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca ?

32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.

33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

CAPITOLUL 7

Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi.

1. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

2. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.

3. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă ?

4. Sau cum vei zice fratelui tău : Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău ?

5. Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

6. Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.

7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.

8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.

9. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră ?

10. Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe ?

11. Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El ?

12. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.

13. Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.

14. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

15. Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.

16. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini ?

17. Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.

18. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.

19. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

20. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.

21. Nu oricine Îmi zice : Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.

22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea : Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut ?

23. Şi atunci voi mărturisi lor : Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.

24. De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi la îndeplineşte asemăna-se-va bărbatului înţelept care a clădit casa lui pe stâncă.

25. A căzut ploaia, au venit râurile mari, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea n-a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă.

26. Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le îndeplineşte, asemăna-se-va bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip.

27. Şi a căzut ploaia şi au venit râurile mari şi au suflat vânturile şi au izbit casa aceea, şi a căzut. Şi căderea ei a fost mare.

28. Iar când Iisus a sfârşit cuvintele acestea, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui.

29. Că îi învăţa pe ei ca unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor.

CAPITOLUL 8

Iisus vindecă un lepros, pe sluga unui sutaş, pe soacra lui Petru şi pe alţi bolnavi. Linişteşte furtuna de pe mare şi vindecă doi demonizaţi.

1. Şi coborându-Se El din munte, mulţimi multe au mers după El.

2. Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând : Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.

3. Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând : Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui.

4. Şi i-a zis Iisus : Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.

5. Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L,

6. Şi zicând : Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.

7. Şi i-a zis Iisus : Venind, îl voi vindeca.

8. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis : Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.

9. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia : Du-te, şi se duce; şi celuilalt : Vino, şi vine; şi slugii mele : Fă aceasta, şi face.

10. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El : Adevărat grăiesc vouă : la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.

11. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor.

12. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

13. Şi a zis Iisus sutaşului : Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.

14. Şi venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, prinsă de friguri.

15. Şi S-a atins de mâna ei, şi au lăsat-o frigurile şi s-a sculat şi Îi slujea Lui.

16. Şi făcându-se seară, au adus la El mulţi demonizaţi şi a scos duhurile cu cuvântul şi pe toţi cei bolnavi i-a vindecat,

17. Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice : "Acesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat".

18. Şi văzând Iisus mulţime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.

19. Şi apropiindu-se un cărturar, i-a zis : Învăţătorule, Te voi urma oriunde vei merge.

20. Dar Iisus i-a răspuns : Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Fiul Omului însă nu are unde să-Şi plece capul.

21. Un altul dintre ucenici I-a zis : Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc şi să îngrop pe tatăl meu.

22. Iar Iisus i-a zis : Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii lor.

23. Intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.

24. Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea.

25. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând : Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.

26. Iisus le-a zis : De ce vă este frică, puţin credincioşilor ? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.

27. Iar oamenii s-au mirat, zicând : Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El ?

28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.

29. Şi iată, au început să strige şi să zică : Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu ? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti ?

30. Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând.

31. Iar demonii Îl rugau, zicând : Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.

32. Şi El le-a zis : Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă.

33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii.

34. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

CAPITOLUL 9

Vindecarea slăbănogului din Capernaum. Matei. Ucenicii lui Ioan Botezătorul.  Fiica lui Iair şi femeia bolnavă. Doi orbi şi un mut. Secerişul şi secerătorii.

1. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa.

2. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului : Îndrăzneşte, fiule ! Iertate sunt păcatele tale !

3. Dar unii dintre cărturari ziceau în sine : Acesta huleşte.

4. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a zis : Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre ?

5. Căci ce este mai lesne a zice : Iertate sunt păcatele tale, sau a zice : Scoală-te şi umblă ?

6. Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului : Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta.

7. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa.

8. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere.

9. Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia : Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El.

10. Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui.

11. Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor : Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii ?

12. Şi auzind El, a zis : Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.

13. Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă : Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.

14. Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând : Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc ?

15. Şi Iisus le-a zis : Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei ? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.

16. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta, ca umplutură, trage din haină şi se face o ruptură şi mai rea.

17. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminterea burdufurile crapă : vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună.

18. Pe când le spunea acestea, iată un dregător, venind, I s-a închinat, zicând : Fiica mea a murit de curând dar, venind, pune mâna Ta peste ea şi va fi vie.

19. Atunci Iisus, sculându-Se, a mers după el împreună cu ucenicii.

20. Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui.

21. Căci zicea în gândul ei : Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă;

22. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis : Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela.

23. Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată, a zis :

24. Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El.

25. Iar după ce mulţimea a fost scoasă afară, intrând, a luat-o de mână, şi copila s-a sculat.

26. Şi a ieşit vestea aceasta în tot ţinutul acela.

27. Plecând Iisus de acolo, doi orbi se ţineau după El strigând şi zicând : Miluieşte-ne pe noi, Fiule al lui David.

28. După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat : Credeţi că pot să fac Eu aceasta ? Zis-au Lui : Da, Doamne !

29. Atunci S-a atins de ochii lor, zicând : După credinţa voastră, fie vouă !

30. Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând : Vedeţi, nimeni să nu ştie.

31. Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.

32. Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.

33. Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulţimile se minunau zicând : Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel.

34. Dar fariseii ziceau : Cu domnul demonilor scoate pe demoni.

35. Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.

36. Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor.

37. Atunci a zis ucenicilor Lui : Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini.

38. Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.

CAPITOLUL 10

Chemarea apostolilor şi trimiterea lor la propovăduire.

1. Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.

2. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea : Întâi Simon, cel numit Petru, şi

Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui;

3. Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu;

4. Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.

5. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând : În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi;

6. Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.

7. Şi mergând, propovăduiţi, zicând : S-a apropiat împărăţia cerurilor.

8. Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.

9. Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre;

10. Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.

11. În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi.

12. Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând : "Pace casei acesteia".

13. Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi.

14. Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.

15. Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia.

16. Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.

17. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul.

18. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor.

19. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi;

20. Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.

21. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide.

22. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.

23. Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă : nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului.

24. Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său.

25. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui ?

26. Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.

27. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case.

28. Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.

29. Au nu se vând două vrăbii pe un ban ? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru.

30. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi.

31. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările.

32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

34. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.

35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

36. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.

37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

39. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.

40. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

41. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua.

42. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă : nu va pierde plata sa.

CAPITOLUL 11

Trimişii lui Ioan Botezătorul şi mărturia lui Iisus despre Ioan.  Cetăţile nepocăite. Lauda Tatălui. Chemarea către cei împovăraţi.

1. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor.

2. Şi auzind Ioan, în închisoare, despre faptele lui Hristos, şi trimiţând pe doi dintre ucenicii săi, au zis Lui :

3. Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul ?

4. Şi Iisus, răspunzând, le-a zis : Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi :

5. Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.

6. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.

7. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan : Ce-aţi ieşit să vedeţi în pustie ? Au trestie clătinată de vânt ?

8. Dar de ce aţi ieşit ? Să vedeţi un om îmbrăcat în haine moi ? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor.

9. Atunci de ce-aţi ieşit ? Să vedeţi un prooroc ? Da, zic vouă, şi mai mult decât un prooroc.

10. Că el este acela despre care s-a scris : "Iată Eu trimit, înaintea feţei Tale, pe îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta".

11. Adevărat zic vouă : Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.

12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.

13. Toţi proorocii şi Legea au proorocit până la Ioan.

14. Şi dacă voiţi să înţelegeţi, el este Ilie, cel ce va să vină.

15. Cine are urechi de auzit să audă.

16. Dar cu cine voi asemăna neamul acesta ? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă către alţii,

17. Zicând : V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.

18. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun : Are demon.

19. A venit Fiul Omului, mâncând şi bând şi spun : Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei.

20. Atunci a început Iisus să mustre cetăţile în care se făcuseră cele mai multe minuni ale Sale, căci nu s-au pocăit.

21. Vai ţie, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac şi în cenuşă, s-ar fi pocăit.

22. Dar zic vouă : Tirului şi Sidonului le va fi mai uşor în ziua judecăţii, decât vouă.

23. Şi tu, Capernaume : N-ai fost înălţat până la cer ? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi.

24. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai uşor în ziua judecăţii decât ţie.

25. În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis : Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.

26. Da, Părinte, căci aşa a fost bunăvoirea înaintea Ta.

27. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.

28. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.

29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.

30. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

CAPITOLUL 12

Spicele de grâu smulse sâmbăta. Tămăduirea făcută sâmbăta.  Hula împotriva Sfântului Duh. Cine este adevărata rudă.

1. În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.

2. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui : Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.

3. Iar El le-a zis : Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el ?

4. Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor ?

5. Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină ?

6. Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.

7. Dacă ştiaţi ce înseamnă : Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.

8. Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.

9. Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.

10. Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând : Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta ? Ca să-L învinuiască.

11. El le-a zis : Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate ?

12. Cu cât se deosebeşte omul de oaie ! De aceea se cade a face bine sâmbăta.

13. Atunci i-a zis omului : Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

14. Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă.

15. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi.

16. Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag,

17. Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice :

18. "Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti.

19. Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni, pe uliţe, glasul Lui.

20. Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge, până ce nu va scoate, spre biruinţă, judecata.

21. Şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile."

22. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea.

23. Mulţimile toate se mirau zicând : Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David ?

24. Fariseii însă, auzind, ziceau : Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor.

25. Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis : Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.

26. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui ?

27. Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot ? De aceea ei vă vor fi judecători.

28. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.

29. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa ?

30. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

31. De aceea vă zic : Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.

32. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.

33. Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul.

34. Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi ? Căci din prisosul inimii grăieşte gura.

35. Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele.

36. Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.

37. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.

38. Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, zicând : Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn.

39. Iar El, răspunzând, le-a zis : Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona proorocul.

40. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi.

41. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată aici este mai mult decât Iona.

42. Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată aici este mai mult decât Solomon.

43. Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.

44. Atunci zice : Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită.

45. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.

46. Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El.

47. Cineva I-a zis : Iată mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.

48. Iar El i-a zis : Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei ?

49. Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis : Iată mama Mea şi fraţii Mei.

50. Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mamă.

CAPITOLUL 13

Şapte pilde despre Împărăţia cerurilor. Iisus neluat în seamă în cetatea Sa.

1. În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare.

2. Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea şi toată mulţimea sta pe ţărm.

3. Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând : Iată a ieşit semănătorul să semene.

4. Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.

5. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc;

6. Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat.

7. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit.

8. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod : una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.

9. Cine are urechi de auzit să audă.

10. Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis : De ce le vorbeşti lor în pilde ?

11. Iar El, răspunzând, le-a zis : Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.

12. Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.

13. De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.

14. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice : "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea".

15. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.

16. Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.

17. Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.

18. Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului :

19. De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.

20. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,

21. Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte.

22. Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.

23. Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face : unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.

24. Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând : Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.

25. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.

26. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.

27. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis : Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta ? De unde dar are neghină ?

28. Iar el le-a răspuns : Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis : Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim ?

29. El însă a zis : Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul.

30. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor : Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea.

31. O altă pildă le-a pus înainte, zicând : Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa,

32. Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui.

33. Altă pildă le-a spus lor : Asemenea este împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.

34. Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic,

35. Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice : "Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii".

36. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând : Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.

37. El, răspunzând, le-a zis : Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.

38. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău.

39. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

40. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.

41. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea,

42. Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

43. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

44. Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

45. Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.

46. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.

47. Asemenea este iarăşi împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti.

48. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.

49. Aşa va fi la sfârşitul veacului : vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi.

50. Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

51. Înţeles-aţi toate acestea ? Zis-au Lui : Da, Doamne.

52. Iar El le-a zis : De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi.

53. Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo.

54. Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau : De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile ?

55. Au nu este Acesta fiul teslarului ? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui : Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda ?

56. Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi ? Deci, de unde are El toate acestea ?

57. Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis : Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui.

58. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.

CAPITOLUL 14

Tăierea capului lui Ioan Botezătorul.

Iisus satură cinci mii de oameni, umblă pe mare, vindecă pe cei bolnavi care se ating de El.

1. În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.

2. Şi a zis slujitorilor săi : Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.

3. Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.

4. Căci Ioan îi zicea lui : Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie.

5. Şi voind să-l ucidă, s-a temut de mulţime, că-l socotea pe el ca prooroc.

6. Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod.

7. De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.

8. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis : Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.

9. Şi regele s-a întristat, dar, pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.

10. Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.

11. Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.

12. Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus.

13. Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulţimile au venit după El, pe jos, din cetăţi.

14. Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.

15. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis : locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.

16. Iisus însă le-a răspuns : N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.

17. Iar ei I-au zis : Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.

18. Şi El a zis : Aduceţi-Mi-le aici.

19. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.

20. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.

21. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

22. Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

23. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.

24. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.

25. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.

26. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.

27. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le : Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi !

28. Iar Petru, răspunzând, a zis : Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.

29. El i-a zis : Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.

30. Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând : Doamne, scapă-mă !

31. Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis : Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit ?

32. Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.

33. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând : Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.

34. Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.

35. Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii.

36. Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau.

CAPITOLUL 15

Spălarea mâinilor. Femeia cananeiancă. Săturarea celor patru mii de oameni.

1. Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând :

2. Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor ? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine.

3. Iar El, răspunzând, le-a zis : De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră ?

4. Căci Dumnezeu a zis : Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.

5. Voi însă spuneţi : Cel care va zice tatălui său sau mamei sale : Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,

6. Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.

7. Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis :

8. "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.

9. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor".

10. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis : Ascultaţi şi înţelegeţi :

11. Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.

12. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis : Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat ?

13. Iar El, răspunzând, a zis : Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.

15. Şi Petru, răspunzând, I-a zis : Lămureşte-ne nouă pilda aceasta.

16. El a zis : Acum şi voi sunteţi nepricepuţi ?

17. Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară ?

18. Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om.

19. Căci din inimă ies : gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.

20. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.

21. Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

22. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând : Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David ! Fiica mea este rău chinuită de demon.

23. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând : Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.

24. Iar El, răspunzând, a zis : Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.

25. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând : Doamne, ajută-mă.

26. El însă, răspunzând, i-a zis : Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.

27. Dar ea a zis : Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

28. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis : O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

29. Şi trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo.

30. Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.

31. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

32. Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis : Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.

33. Şi ucenicii I-au zis : De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime ?

34. Şi Iisus i-a întrebat : Câte pâini aveţi ? Ei au răspuns : Şapte şi puţini peştişori.

35. Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ,

36. A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor.

37. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri.

38. Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei.

39. După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala.

CAPITOLUL 16

Semnele timpului. Aluatul fariseilor. Mărturisirea lui Petru. Cea dintâi vestire a Patimilor. Urmarea lui Hristos.

1. Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.

2. Iar El, răspunzând, le-a zis : Când se face seară, ziceţi : Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu.

3. Iar dimineaţa ziceţi : Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi !

4. Neam viclean şi adulter cere semn şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi lăsându-i, a plecat.

5. Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini.

6. Iar Iisus le-a zis : Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.

7. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând : Aceasta, pentru că n-am luat pâine.

8. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis : Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine ?

9. Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat ?

10. Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat ?

11. Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis ? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.

12. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

13. Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând : Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului ?

14. Iar ei au răspuns : Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci.

15. Şi le-a zis : Dar voi cine ziceţi că sunt ?

16. Răspunzând Simon Petru a zis : Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.

17. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis : Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.

18. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.

19. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri.

20. Atunci a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristosul.

21. De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze.

22. Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I : Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.

23. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru : Mergi înapoia Mea, satano ! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.

24. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi : Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

25. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla.

26. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde ? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său ?

27. Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.

28. Adevărat grăiesc vouă : Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împărăţia Sa.

CAPITOLUL 17

Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului.  A doua vestire a Patimilor. Darea pentru Templu.

1. Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.

2. Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.

3. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.

4. Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus : Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe : Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.

5. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând :

"Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".

6. Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.

7. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis : Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.

8. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.

9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând : Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.

10. Şi ucenicii L-au întrebat, zicând : Pentru ce dar zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie ?

11. Iar El, răspunzând, a zis : Ilie într-adevăr va veni şi va aşeza la loc toate.

12. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul Omului va pătimi de la ei.

13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.

14. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,

15. Şi zicând : Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.

16. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.

17. Iar Iisus, răspunzând, a zis : O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi ? Până când vă voi suferi pe voi ? Aduceţi-l aici la Mine.

18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.

19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte : De ce noi n-am putut să-l scoatem ?

20. Iar Iisus le-a răspuns : Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă : Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia : Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.

21. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.

22. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus : Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor.

23. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte !

24. Venind ei în Capernaum, s-au apropiat de Petru cei ce strâng darea (pentru Templu) şi i-au zis : Învăţătorul vostru nu plăteşte darea ?

25. Ba, da ! - A zis el. Dar intrând în casă, Iisus i-a luat înainte, zicând : Ce ţi se pare, Simone ? Regii pământului de la cine iau dări sau bir ? De la fiii lor sau de la străini ?

26. El I-a zis : De la străini. Iisus i-a zis : Aşadar, fiii sunt scutiţi.

27. Ci ca să nu-i smintim pe ei, mergând la mare, aruncă undiţa şi peştele care va ieşi întâi, ia-l, şi, deschizându-i gura, vei găsi un statir (un ban de argint). Ia-l şi dă-l lor pentru Mine şi pentru tine.

CAPITOLUL 18

Cine este mai mare în împărăţia cerurilor. Puterea cheilor.  De câte ori vom ierta pe aproapele. Pilda celui ce datora zece mii de talanţi.

1. În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis : Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor ?

2. Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,

3. Şi a zis : Adevărat zic vouă : De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

4. Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.

5. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte.

6. Iar cine va sminti pe unul dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui să i se atârne de gât o piatră de moară şi să fie afundat în adâncul mării.

7. Vai lumii, din pricina smintelilor ! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.

8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.

9. Şi dacă ochiul tău te sminteşte, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.

10. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă : Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri.

11. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

12. Ce vi se pare ? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită ?

13. Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit.

14. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici.

15. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.

16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.

17. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.

18. Adevărat grăiesc vouă : Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.

19. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.

20. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.

21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis : Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui ? Oare până de şapte ori ?

22. Zis-a lui Iisus : Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.

23. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale.

24. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi.

25. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească.

26. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând : Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.

27. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria.

28. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând : Plăteşte-mi ce eşti dator.

29. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând : Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti.

30. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce va plăti datoria.

31. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.

32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise : Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.

33. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine ?

34. Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.

35. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre.

CAPITOLUL 19

Despre desfacerea căsătoriei. Iisus binecuvintează pe copii. Tânărul cel bogat.

1. Iar după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, dincolo de Iordan.

2. Şi au mers după El mulţimi multe şi i-a vindecat pe ei acolo.

3. Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând : Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină ?

4. Răspunzând, El a zis : N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie ?

5. Şi a zis : Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.

6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.

7. Ei I-au zis Lui : Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase ?

8. El le-a zis : Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.

9. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.

10. Ucenicii I-au zis : Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.

11. Iar El le-a zis : Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.

12. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.

13. Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.

14. Iar Iisus a zis : Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor.

15. Şi punându-Şi mâinile peste ei, S-a dus de acolo.

16. Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis : Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică ?

17. Iar El a zis : De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.

18. El I-a zis : Care ? Iar Iisus a zis : Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;

19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

20. Zis-a lui tânărul : Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte ?

21. Iisus i-a zis : Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.

22. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.

23. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi : Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.

24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.

25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând : Dar cine poate să se mântuiască ?

26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis : La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.

27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis : Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi ?

28. Iar Iisus le-a zis : Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

29. Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.

30. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

CAPITOLUL 20

Pilda despre lucrătorii tocmiţi la vie. A treia vestire a Patimilor.  Cererea fiilor lui Zevedeu. Cearta pentru întâietate. Vindecarea celor doi orbi.

1. Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa.

2. Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa.

3. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.

4. Şi le-a zis acelora : Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da.

5. Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa.

6. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis : De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru ?

7. Zis-au lui : Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor : Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua.

8. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său : Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.

9. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar.

10. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar.

11. Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei,

12. Zicând : Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa.

13. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei : Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar ?

14. Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie.

15. Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele ? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun ?

16. Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

17. Şi suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale :

18. Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte;

19. Şi Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.

20. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El.

21. Iar El a zis ei : Ce voieşti ? Ea a zis Lui : Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta și altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta.

22. Dar Iisus, răspunzând, a zis : Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi ? Ei I-au zis : Putem.

23. Şi El a zis lor : Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu.

24. Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi.

25. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis : Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc.

26. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru.

27. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,

28. După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

29. Şi plecând ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui.

30. Şi iată doi orbi, care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus, au strigat, zicând : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David !

31. Dar mulţimea îi certa ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând : Miluieşte-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David.

32. Şi Iisus, stând, i-a chemat şi le-a zis : Ce voiţi să vă fac ?

33. Zis-au Lui : Doamne, să se deschidă ochii noştri.

34. Şi făcându-I-se milă, Iisus S-a atins de ochii lor, şi îndată au văzut şi I-au urmat Lui.

CAPITOLUL 21

Intrarea în Ierusalim. Alungarea vânzătorilor din templu. Smochinul neroditor. Pilda lucrătorilor celor răi.

1. Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici,

2. Zicându-le : Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine.

3. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată.

4. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice :

5. "Spuneţi fiicei Sionului : Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug".

6. Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus,

7. Au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele.

8. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,

9. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând : Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului ! Osana întru cei de sus !

10. Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând : Cine este Acesta ?

11. Iar mulţimile răspundeau : Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.

12. Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.

13. Şi a zis lor : Scris este : "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari !"

14. Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi.

15. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau : Osana Fiului lui David, s-au mâniat,

16. Şi I-au zis : Auzi ce zic aceştia ? Iar Iisus le-a zis : Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă ?

17. Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo.

18. Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;

19. Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui : De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac ! Şi smochinul s-a uscat îndată.

20. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând : Cum s-a uscat smochinul îndată ?

21. Iar Iisus, răspunzând, le-a zis : Adevărat grăiesc vouă : Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice : Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.

22. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.

23. Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăţa, arhiereii şi bătrânii poporului şi au zis : Cu ce putere faci acestea ? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ?

24. Răspunzând, Iisus le-a zis : Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veţi spune, şi Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea :

25. Botezul lui Ioan de unde a fost ? Din cer sau de la oameni ? Iar ei cugetau întru sine, zicând : De vom zice : Din cer, ne va spune : De ce, dar, n-aţi crezut lui ?

26. Iar de vom zice : De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc.

27. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis : Nu ştim. Zis-a lor şi El : Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.

28. Dar ce vi se pare ? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis : Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.

29. Iar el, răspunzând, a zis : Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus.

30. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis : Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus.

31. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui ? Zis-au Lui : Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus : Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.

32. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el.

33. Ascultaţi altă pildă : Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.

34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.

35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.

36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.

37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând : Se vor ruşina de fiul meu.

38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei : Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.

39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis.

40. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători ?

41. I-au răspuns : Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.

42. Zis-a lor Iisus : Au n-aţi citit niciodată în Scripturi : "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri" ?

43. De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei.

44. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi.

45. Iar arhiereii şi fariseii, ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte.

46. Şi căutând să-L prindă, s-au temut de popor pentru că Îl socotea prooroc.

CAPITOLUL 22

Parabola nunţii fiului de împărat. Dinarul Cezarului. Cea mai mare poruncă din Lege. Mesia : Fiul şi Domnul lui David.

1. Şi, răspunzând, Iisus a vorbit iarăşi în pilde, zicându-le :

2. Împărăţia cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său.

3. Şi a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiţi la nuntă, dar ei n-au voit să vină.

4. Iarăşi a trimis alte slugi, zicând : Spuneţi celor chemaţi : Iată, am pregătit ospăţul meu; juncii mei şi cele îngrăşate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă.

5. Dar ei, fără să ţină seama, s-au dus : unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui;

6. Iar ceilalţi, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit şi le-au ucis.

7. Şi auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie, şi trimiţând oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia şi cetăţii lor i-au dat foc.

8. Apoi a zis către slugile sale : Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost vrednici.

9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.

10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.

11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,

12. Şi i-a zis : Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă ? El însă a tăcut.

13. Atunci împăratul a zis slugilor : Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

15. Atunci s-au dus fariseii şi au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.

16. Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii, zicând : Învăţătorule, ştim că eşti omul adevărului şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

17. Spune-ne deci nouă : Ce Ţi se pare ? Se cuvine să dăm dajdie Cezarului sau nu ?

18. Iar Iisus, cunoscând viclenia lor, le-a răspuns : Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor ?

19. Arătaţi-Mi banul de dajdie. Iar ei I-au adus un dinar.

20. Iisus le-a zis : Al cui e chipul acesta şi inscripţia de pe el ?

21. Răspuns-au ei : Ale Cezarului. Atunci a zis lor : Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu.

22. Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus.

23. În ziua aceea, s-au apropiat de El saducheii, cei ce zic că nu este înviere, şi L-au întrebat,

24. Zicând : Învăţătorule, Moise a zis : Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soţie pe cea văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.

25. Deci erau, la noi, şapte fraţi; şi cel dintâi s-a însurat şi a murit şi, neavând urmaş, a lăsat pe femeia sa fratelui său.

26. Asemenea şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.

27. În urma tuturor a murit şi femeia.

28. La înviere, deci, a cărui dintre cei şapte va fi femeia ? Căci toţi au avut-o de soţie.

29. Răspunzând, Iisus le-a zis : Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30. Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.

31. Iar despre învierea morţilor, au n-aţi citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând :

32. "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov" ? Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor.

33. Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.

34. Şi auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s-au adunat laolaltă.

35. Unul dintre ei, învăţător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat :

36. Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege ?

37. El i-a răspuns : Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.

38. Aceasta este marea şi întâia poruncă.

39. Iar a doua, la fel ca aceasta : Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

40. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii.

41. Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus,

42. Zicând : Ce vi se pare despre Hristos ? Al cui Fiu este ? Zis-au Lui : Al lui David.

43. Zis-a lor : Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn ? - Zicând :

44. "Zis-a Domnul Domnului meu : Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".

45. Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui ?

46. Şi nimeni nu putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.

CAPITOLUL 23

Iisus mustră pe farisei şi pe cărturari.  Mustră Ierusalimul, cel ce ucide pe prooroci, şi prezice dărâmarea lui.

1. Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,

2. Zicând : Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;

3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.

4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.

5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.

6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,

7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni : Rabi.

8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru : Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.

9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.

10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul : Hristos.

11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.

12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa.

13. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi.

14. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.

15. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi.

16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceţi : Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.

17. Nebuni şi orbi ! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfinţeşte aurul ?

18. Ziceţi iar : Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.

19. Nebuni şi orbi ! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfinţeşte darul ?

20. Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el şi pe toate câte sunt deasupra lui.

21. Deci cel ce se jură pe templu se jură pe el şi pe Cel care locuieşte în el.

22. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii : judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi

24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila !

25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.

26. Fariseule orb ! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.

27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia.

28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,

30. Şi ziceţi : De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.

31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.

32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri !

33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei ?

34. De aceea, iată Eu trimit la voi prooroci şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni; dintre ei veţi biciui în sinagogi şi-i veţi urmări din cetate în cetate,

35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepţilor răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar.

36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.

37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.

38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;

39. Căci vă zic vouă : De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice : Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.

CAPITOLUL 24

Dărâmarea Ierusalimului. A doua venire a lui Hristos şi sfârşitul lumii.  Când va veni ceasul acela ?

1. Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de el ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.

2. Iar El, răspunzând, le-a zis : Vedeţi toate acestea ? Adevărat grăiesc vouă : Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească.

3. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând : Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului ?

4. Răspunzând, Iisus le-a zis : Vedeţi să nu vă amăgească cineva.

5. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând : Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.

6. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul.

7. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri.

8. Dar toate acestea sunt începutul durerilor.

9. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.

10. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii.

11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.

12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.

13. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.

14. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.

15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă -

16. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.

17. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.

18. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.

19. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea !

20. Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.

21. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.

22. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.

23. Atunci, de vă va zice cineva : Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.

24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

25. Iată, v-am spus de mai înainte.

26. Deci, de vă vor zice vouă : Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.

27. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.

28. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

29. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.

30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.

31. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.

32. Învăţaţi de la smochin pilda : Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape.

33. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi.

34. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea.

35. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

36. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

37. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului.

38. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurauşi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

39. Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.

40. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa.

41. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa.

42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.

43. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.

44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

45. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp ?

46. Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcând aşa.

47. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune.

48. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa : Stăpânul meu întârzie,

49. Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,

50. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte,

51. Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

CAPITOLUL 25

Pildele celor zece fecioare şi a talanţilor. Judecata viitoare.

1. Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui.

2. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte.

3. Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn.

4. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor.

5. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit.

6. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare : Iată, mirele vine ! Ieşiţi întru întâmpinarea lui !

7. Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor.

8. Şi cele fără de minte au zis către cele înţelepte : Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre.

9. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând : Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi.

10. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis.

11. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând : Doamne, Doamne, deschide-ne nouă.

12. Iar el, răspunzând, a zis : Adevărat zic vouă : Nu vă cunosc pe voi.

13. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.

14. Şi mai este ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa.

15. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat.

16. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.

17. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi.

18. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.

19. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele.

20. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând : Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.

21. Zis-a lui stăpânul : Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

22. Apropiindu-se şi cel cu doi talanţi, a zis : Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.

23. Zis-a lui stăpânul : Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.

24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis : Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat.

25. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău.

26. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis : Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat ?

27. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.

28. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.

29. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.

30. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.

32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.

33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.

34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui : Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.

35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;

36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând : Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit ? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei ?

38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat ?

39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine ?

40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei : Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.

41. Atunci va zice şi celor de-a stânga : Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.

42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;

43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.

44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând : Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit ?

45. El însă le va răspunde, zicând : Adevărat zic vouă : Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.

46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

CAPITOLUL 26

Vestirea cea din urmă a Patimilor lui Iisus. Ungerea din Betania.  Cina cea de Taină. Suferinţele din Ghetsimani. Trădarea lui Iuda.  Prinderea lui Iisus. Înfăţişarea înaintea arhiereilor. Lepădarea lui Petru.

1. Iar după ce a sfârşit toate aceste cuvinte, a zis Iisus către ucenicii Săi :

2. Ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit.

3. Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa.

4. Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă.

5. Dar ziceau : Nu în ziua praznicului, ca să nu se facă tulburare în popor.

6. Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,

7. S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.

8. Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis : De ce risipa aceasta ?

9. Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.

10. Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis : Pentru ce faceţi supărare femeii ? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.

11. Căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna;

12. Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.

13. Adevărat zic vouă : Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.

14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,

15. A zis : Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre ? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi.

16. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.

17. În cea dintâi zi a Azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au întrebat : Unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile ?

18. Iar El a zis : Mergeţi în cetate, la cutare şi spuneţi-i : Învăţătorul zice : Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii Mei.

19. Şi ucenicii au făcut precum le-a poruncit Iisus şi au pregătit Paştile.

20. Iar când s-a făcut seară, a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici.

21. Şi pe când mâncau, Iisus a zis : Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.

22. Şi ei, întristându-se foarte, au început să-I zică fiecare : Nu cumva eu sunt, Doamne ?

23. Iar El, răspunzând, a zis : Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde.

24. Fiul Omului merge precum este scris despre El. Vai, însă, acelui om prin care Fiul Omului se vinde ! Bine era de omul acela dacă nu se năştea.

25. Şi Iuda, cel ce L-a vândut, răspunzând a zis : Nu cumva sunt eu, Învăţătorule ? Răspuns-a lui : Tu ai zis.

26. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis : Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.

27. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând : Beţi dintru acesta toţi,

28. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.

29. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu.

30. Şi după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor.

31. Atunci Iisus le-a zis : Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este : "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei".

32. Dar după învierea Mea voi merge mai înainte de voi în Galileea.

33. Iar Petru, răspunzând, I-a zis : Dacă toţi se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti.

34. Zis-a Iisus lui : Adevărat zic ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.

35. Petru i-a zis : Şi de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ucenicii au zis la fel.

36. Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani şi a zis ucenicilor : Şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga.

37. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâhni.

38. Atunci le-a zis : Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.

39. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând :

Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta ! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.

40. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru : Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine !

41. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.

42. Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând : Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.

43. Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi.

44. Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.

45. Atunci a venit la ucenici şi le-a zis : Dormiţi de acum şi vă odihniţi ! Iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor.

46. Sculaţi-vă să mergem, iată s-a apropiat cel ce M-a vândut.

47. Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului.

48. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând : Pe care-L voi săruta, Acela este : puneţi mâna pe El.

49. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis : Bucură-Te, Învăţătorule ! Şi L-a sărutat.

50. Iar Iisus i-a zis : Prietene, pentru ce ai venit ? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.

51. Şi iată, unul dintre cei ce erau cu Iisus, întinzând mâna, a tras sabia şi, lovind pe sluga arhiereului, i-a tăiat urechea.

52. Atunci Iisus i-a zis : Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.

53. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri ?

54. Dar cum se vor împlini Scripturile, că aşa trebuie să fie ?

55. În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor : Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine.

56. Dar toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit.

57. Iar cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii.

58. Iar Petru Îl urma de departe până a ajuns la curtea arhiereului şi, intrând înăuntru, şedea cu slugile, ca să vadă sfârşitul.

59. Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.

60. Şi n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi şi au spus :

61. Acesta a zis : Pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc.

62. Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis : Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva Ta ?

63. Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis : Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.

64. Iisus i-a răspuns : Tu ai zis. Şi vă spun încă : De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului.

65. Atunci arhiereul şi-a sfâşiat hainele, zicând : A hulit ! Ce ne mai trebuie martori ? Iată acum aţi auzit hula Lui.

66. Ce vi se pare ? Iar ei, răspunzând, au zis : Este vinovat de moarte.

67. Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme,

68. Zicând : Prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit.

69. Iar Petru şedea afară, în curte. Şi o slujnică s-a apropiat de el, zicând : Şi tu erai cu Iisus Galileianul.

70. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând : Nu ştiu ce zici.

71. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo : Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul.

72. Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ : Nu cunosc pe omul acesta.

73. Iar după puţin, apropiindu-se cei ce stăteau acolo au zis lui Petru : Cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te vădeşte.

74. Atunci el a început a se blestema şi a se jura : Nu cunosc pe omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul.

75. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese : Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar.

CAPITOLUL 27

Iisus înaintea lui Pilat. Iuda se spânzură. Iisus şi Baraba. Iisus dat spre moarte.  Biciuirea, batjocorirea, răstignirea, moartea, înmormântarea şi paza mormântului.

1. Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.

2. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat.

3. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,

4. Zicând : Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis : Ce ne priveşte pe noi ? Tu vei vedea.

5. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat.

6. Iar arhiereii, luând banii, au zis : Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge.

7. Şi ţinând ei sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor.

8. Pentru aceea s-a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi.

9. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice : "Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel,

10. Şi i-au dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul".

11. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat dregătorul, zicând : Tu eşti regele iudeilor ? Iar Iisus i-a răspuns : Tu zici.

12. Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu răspundea nimic.

13. Atunci I-a zis Pilat : Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta ?

14. Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte.

15. La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulţimii un întemniţat pe care-l voiau.

16. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba.

17. Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis : Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos ?

18. Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.

19. Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt : Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El.

20. Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă.

21. Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis : Pe cine din cei doi voiţi să vă eliberez ? Iar ei au răspuns : Pe Baraba.

22. Şi Pilat le-a zis : Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos ? Toţi au răspuns : Să fie răstignit !

23. A zis iarăşi Pilat : Dar ce rău a făcut ? Ei însă mai tare strigau şi ziceau : Să fie răstignit !

24. Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând : Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.

25. Iar tot poporul a răspuns şi a zis : Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri !

26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit.

27. Atunci ostaşii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta,

28. Şi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie.

29. Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea lui îşi băteau joc de El, zicând : Bucură-Te, regele iudeilor !

30. Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap.

31. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.

32. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui.

33. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă : Locul Căpăţânii,

34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit să bea.

35. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se

Împlinească ceea ce s-a zis de proorocul : "Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi".

36. Şi ostaşii, şezând, Îl păzeau acolo.

37. Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă : Acesta este Iisus, regele iudeilor.

38. Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga.

39. Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele,

40. Şi zicând : Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine însuţi ! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce !

41. Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu bătrânii, ziceau :

42. Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască ! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în El.

43. S-a încrezut în Dumnezeu : Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El ! Căci a zis : Sunt Fiul lui Dumnezeu.

44. În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei împreună-răstigniţi cu El.

45. Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea.

46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând : Eli, Eli, lama sabahtani ? Adică : Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit ?

47. Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau : Pe Ilie îl strigă Acesta.

48. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l de oţet şi punându-l într-o trestie, Îi da să bea.

49. Iar ceilalţi ziceau : Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască.

50. Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.

51. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;

52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.

53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora.

54. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând : Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta !

55. Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I,

56. Între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu.

57. Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care şi el era un ucenic al lui Iisus.

58. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea.

59. Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in,

60. Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus.

61. Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului.

62. Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat,

63. Zicând : Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă : După trei zile Mă voi scula.

64. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii

Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului : S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.

65. Pilat le-a zis : Aveţi strajă; mergeţi şi întăriţi cum ştiţi.

66. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.

CAPITOLUL 28

Învierea lui Hristos. Arătările Mântuitorului. Porunca botezului.

1. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.

2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.

3. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.

4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi.

5. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor : Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.

6. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut.

7. Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă.

8. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.

9. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând : Bucuraţi-vă ! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat.

10. Atunci Iisus le-a zis : Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.

11. Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate.

12. Şi, adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor,

13. Zicând : Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam;

14. Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face.

15. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi.

16. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus.

17. Şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.

18. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând : Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.

19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,

20. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ MARCU

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16

CAPITOLUL 1

Ioan Botezătorul. Botezul lui Iisus Hristos. Ispitirea. Predica. Primii ucenici. Primele vindecări.

1. Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,

2. Precum este scris în proorocie (la Maleahi) şi Isaia : "Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta.

3. Glasul celui ce strigă în pustie : Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui".

4. Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor.

5. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele.

6. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică.

7. Şi propovăduia, zicând : Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor.

8. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.

9. Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan.

10. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El.

11. Şi glas s-a făcut din ceruri : Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.

12. Şi îndată Duhul L-a mânat în pustie.

13. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de satana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îi slujeau.

14. După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu.

15. Şi zicând : S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.

16. Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci ei erau pescari.

17. Şi le-a zis Iisus : Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni.

18. Şi îndată, lăsând mrejele, au mers după El.

19. Şi mergând puţin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui. Şi ei erau în corabie, dregându-şi mrejele.

20. Şi i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor Zevedeu în corabie, cu lucrătorii, s-au dus după El.

21. Şi venind în Capernaum şi îndată intrând sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.

22. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci El îi învăţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor.

23. Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare,

24. Zicând : Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene ? Ai venit ca să ne pierzi ? Te ştim cine eşti : Sfântul lui Dumnezeu.

25. Şi Iisus l-a certat, zicând : Taci şi ieşi din el.

26. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.

27. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând : Ce este aceasta ? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun.

28. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii.

29. Şi îndată ieşind ei din sinagogă, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei, cu Iacov şi cu Ioan.

30. Iar soacra lui Simon zăcea, prinsă de friguri, şi îndată I-au vorbit despre ea.

31. Şi apropiindu-Se a ridicat-o, apucând-o de mână. Şi au lăsat-o frigurile şi ea le slujea.

32. Iar când s-a făcut seară şi soarele apusese, au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii.

33. Şi toată cetatea era adunată la uşă.

34. Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos.

35. Şi a doua zi, foarte de dimineaţă, sculându-Se, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu şi Se ruga acolo.

36. Şi a mers după El Simon şi cei ce erau cu el.

37. Şi aflându-L, I-au zis : Toţi Te caută pe Tine.

38. Şi El a zis lor : Să mergem în altă parte, prin cetăţile şi satele învecinate, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am venit.

39. Şi venind propovăduia în sinagogile lor, în toată Galileea, alungând pe demoni.

40. Şi un lepros a venit la El, rugându-L şi îngenunchind şi zicând : De voieşti, poţi să mă curăţeşti.

41. Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis : Voiesc, curăţeşte-te.

42. Şi îndată s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a curăţit.

43. Şi poruncindu-i cu asprime, îndată l-a alungat,

44. Şi i-a zis : Vezi, nimănui să nu spui nimic, ci mergi de te arată preotului şi adu, pentru curăţirea ta, cele ce a rânduit Moise, spre mărturie lor.

45. Iar el, ieşind, a început să propovăduiască multe şi să răspândească cuvântul, încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El de pretutindeni.

CAPITOLUL 2

Vindecarea slăbănogului. Chemarea lui Matei.  Postul. Smulgerea spicelor în zi de sâmbătă.

1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.

2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.

3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.

4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.

5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului : Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale !

6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor :

7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel ? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu ?

8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor : De ce cugetaţi acestea în inimile voastre ?

9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului : Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice : Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă ?

10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului :

11. Zic ţie : Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.

12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând : Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.

13. Şi iarăşi a ieşit la mare şi toată mulţimea venea la El şi îi învăţa.

14. Şi trecând, a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis : Urmează-Mi ! Iar el, sculându-se, I-a urmat.

15. Şi când şedea El în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi şedeau la masă cu Iisus şi cu ucenicii Lui. Că erau mulţi şi-I urmau.

16. Iar cărturarii şi fariseii, văzându-L că mănâncă împreună cu vameşii şi păcătoşii, ziceau către ucenicii Lui : De ce mănâncă şi bea Învăţătorul vostru cu vameşii şi păcătoşii ?

17. Dar, auzind, Iisus le-a zis : Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi ci pe păcătoşi la pocăinţă.

18. Ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor posteau şi au venit şi I-au zis Lui : De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc ?

19. Şi Iisus le-a zis : Pot, oare, prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei ? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească.

20. Dar vor veni zile, când se va lua mirele de la ei şi atunci vor posti în acele zile.

21. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar de nu, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură şi mai rea.

22. Nimeni, iarăşi, nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar de nu, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se vară şi burdufurile se strică; încât vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.

23. Şi pe când mergea El într-o sâmbătă prin semănături, ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice.

24. Şi fariseii Îi ziceau : Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine ?

25. Şi Iisus le-a răspuns : Au niciodată n-aţi citit ce a făcut David, când a avut nevoie şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el ?

26. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat

Pâinile punerii înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el ?

27. Şi le zicea lor : Sâmbăta a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă.

28. Astfel că Fiul Omului este domn şi al sâmbetei.

CAPITOLUL 3

Vindecarea celui cu mâna uscată şi alte vindecări. Alegerea celor 12 Apostoli. Păcatul împotriva Sfântului Duh. Mama şi fraţii lui Iisus.

1. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.

2. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.

3. Şi a zis omului care avea mâna uscată : Ridică-te în mijloc !

4. Şi a zis lor : Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde ? Dar ei tăceau;

5. Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului : Întinde mâna ta ! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.

6. Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.

7. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat.

8. Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.

9. Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea;

10. Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi.

11. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând : Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.

12. Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.

13. Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit la El.

14. Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască,

15. Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.

16. Deci a rânduit pe cei doisprezece : pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;

17. Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului.

18. Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul,

19. Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut.

20. Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.

21. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau : Şi-a ieşit din fire.

22. Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii.

23. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde : Cum poate satana să alunge pe satana ?

24. Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.

25. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.

26. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.

27. Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.

28. Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;

29. Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.

30. Pentru că ziceau : Are duh necurat.

31. Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.

32. Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii : Iată mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.

33. Şi, răspunzând lor, le-a zis : Cine este mama Mea şi fraţii Mei ?

34. Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis : Iată mama Mea şi fraţii Mei.

35. Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.

CAPITOLUL 4

Felurite pilde despre împărăţia cerurilor. Potolirea furtunii pe mare.

1. Şi iarăşi a început Iisus să înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.

2. Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le zicea :

3. Ascultaţi : Iată, ieşit-a semănătorul să semene.

4. Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.

5. Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult.

6. Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat.

7. Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat.

8. Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus : una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.

9. Şi zicea : Cine are urechi de auzit să audă.

10. Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde.

11. Şi le-a răspuns : Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,

12. Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi.

13. Şi le-a zis : Nu pricepeţi pilda aceasta ? Dar cum veţi înţelege toate pildele ?

14. Semănătorul seamănă cuvântul.

15. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.

16. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,

17. Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.

18. Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul,

19. Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.

20. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade : unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.

21. Şi le zicea : Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat ? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic ?

22. Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare.

23. Cine are urechi de auzit să audă.

24. Şi le zicea : Luaţi seama la ce auziţi : Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi.

25. Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.

26. Şi zicea : Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ,

27. Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el.

28. Pământul rodeşte de la sine : mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.

29. Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul.

30. Şi zicea : Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui ?

31. Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ;

32. Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.

33. Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă.

34. Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.

35. Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei : Să trecem pe ţărmul celălalt.

36. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii.

37. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.

38. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis : Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim ?

39. Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării : Taci ! Încetează ! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare.

40. Şi le-a zis lor : Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?

41. Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul : Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun ?

CAPITOLUL 5

Vindecarea unui demonizat din ţinutul Gadarenilor.  Învierea fiicei lui Iair şi vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.

1. Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor.

2. Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat,

3. Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri,

4. Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;

5. Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.

6. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui.

7. Şi strigând cu glas puternic, a zis : Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt ? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti.

8. Căci îi zicea : Ieşi duh necurat din omul acesta.

9. Şi l-a întrebat : Care îţi este numele ? Şi I-a răspuns : Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.

10. Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut.

11. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea.

12. Şi L-au rugat, zicând : Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.

13. Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.

14. Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat.

15. Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, şi s-au înfricoşat.

16. Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi despre porci.

17. Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor.

18. Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El.

19. Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis : Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit.

20. Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau.

21. Şi trecând Iisus cu corabia iarăşi de partea cealaltă, s-a adunat la El mulţime multă şi era lângă mare.

22. Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui,

23. Şi L-a rugat mult, zicând : Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să trăiască.

24. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea.

25. Şi era o femeie care avea, de doisprezece ani, curgere de sânge.

26. Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre mai rău.

27. Auzind ea cele despre Iisus, a venit în mulţime şi pe la spate s-a atins de haina Lui.

28. Căci îşi zicea : De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca !

29. Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s-a vindecat de boală.

30. Şi îndată, cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El, întorcându-Se către mulţime, a întrebat : Cine s-a atins de Mine ?

31. Şi I-au zis ucenicii Lui : Vezi mulţimea îmbulzindu-Te şi zici : Cine s-a atins de Mine ?

32. Şi Se uita împrejur să vadă pe aceea care făcuse aceasta.

33. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a mărturisit tot adevărul;

34. Iar El i-a zis : Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta !

35. Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând : Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul ?

36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii : Nu te teme. Crede numai.

37. Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov.

38. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.

39. Şi intrând, le-a zis : De vă tulburaţi şi plângeţi ? Copila n-a murit, ci doarme.

40. Şi-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde era copila.

41. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit : Talita kumi, care se tâlcuieşte : Fiică, ţie zic, scoală-te !

42. Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare.

43. Dar El le-a poruncit, cu stăruinţă, ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a zis să-i dea copilei să mănânce.

CAPITOLUL 6

Proorocul dispreţuit în patria lui. Trimiterea celor doisprezece. Uciderea lui Ioan Botezătorul. Săturarea celor cinci mii. Iisus umblă pe mare.

1. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El.

2. Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L, erau uimiţi şi ziceau : De unde are El acestea ? Şi ce este înţelepciunea care I s-a dat Lui ? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui ?

3. Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon ? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi ? Şi se sminteau întru El.

4. Şi le zicea Iisus : Nu este prooroc dispreţuit, decât în patria sa şi între rudele sale şi în casa sa.

5. Şi n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Şi mâinile peste puţini bolnavi, i-a vindecat.

6. Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur învăţând.

7. Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

8. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare;

9. Ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.

10. Şi le zicea : În orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până ce veţi ieşi de acolo.

11. Şi dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă : Mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia.

12. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască.

13. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

14. Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.

15. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci.

16. Iar Irod, auzind zicea : Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi.

17. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie.

18. Căci Ioan îi zicea lui Irod : Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău.

19. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,

20. Căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta.

21. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea,

22. Şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei : Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da.

23. Şi s-a jurat ei : Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu.

24. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale : Ce să cer ? Iar Irodiada i-a zis : Capul lui Ioan Botezătorul.

25. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând : Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.

26. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze.

27. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul.

28. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.

29. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt.

30. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au făcut şi au învăţat.

31. Şi El le-a zis : Veniţi voi înşivă de o parte, în loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin. Căci mulţi erau care veneau şi mulţi erau care se duceau şi nu mai aveau timp nici să mănânce.

32. Şi au plecat cu corabia spre un loc pustiu, de o parte.

33. Şi i-au văzut plecând şi mulţi au înţeles şi au alergat acolo pe jos de prin toate cetăţile şi au sosit înaintea lor.

34. Şi ieşind din corabie, Iisus a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei, căci erau ca nişte oi fără păstor, şi a început să-i înveţe multe.

35. Dar făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis : Locul e pustiu şi ceasul e târziu;

36. Slobozeşte-i, ca mergând prin cetăţile şi prin satele dimprejur, să-şi cumpere să mănânce.

37. Răspunzând, El le-a zis : Daţi-le voi să mănânce. Şi ei I-au zis : Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari şi să le dăm să mănânce ?

38. Iar El le-a zis : Câte pâini aveţi ? Duceţi-vă şi vedeţi. Şi după ce au văzut, I-au spus : Cinci pâini şi doi peşti.

39. Şi El le-a poruncit să-i aşeze pe toţi cete, cete, pe iarbă verde.

40. Şi au şezut cete, cete, câte o sută şi câte cincizeci.

41. Şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind la cer, a binecuvântat şi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca să le pună înainte, asemenea şi cei doi peşti i-a împărţit tuturor.

42. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat.

43. Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu ce-a rămas din peşti.

44. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

45. Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulţimea.

46. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage.

47. Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm.

48. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei.

49. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat.

50. Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis : Îndrăzniţi ! Eu sunt; nu vă temeţi !

51. Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea lor;

52. Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată.

53. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm.

54. Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut.

55. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El.

56. Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei

Bolnavi, şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau.

CAPITOLUL 7

Iisus osândeşte poruncile născocite de farisei. Femeia cananeiancă şi fiica ei. Vindecarea celui surd şi mut.

1. Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.

2. Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau;

3. Căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor.

4. Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină : spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor.

5. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii : Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate ?

6. Iar El le-a zis : Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris :

"Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine".

7. Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.

8. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor : spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi.

9. Şi le zicea lor : Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră !

10. Căci Moise a zis : "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", şi "cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească".

11. Voi însă ziceţi : Dacă un om va spune tatălui sau mamei : Corban ! Adică : Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,

12. Nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa.

13. Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o. Şi faceţi multe asemănătoare cu acestea.

14. Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea : Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi :

15. Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.

16. De are cineva urechi de auzit să audă.

17. Şi când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă.

18. Şi El le-a zis : Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi ? Nu înţelegeţi, oare, că tot ce intră în om, din afară, nu poate să-l spurce ?

19. Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate.

20. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om.

21. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,

22. Adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea.

23. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.

24. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit.

25. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.

26. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei.

27. Dar Iisus i-a vorbit : Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.

28. Ea însă a răspuns şi I-a zis : Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor.

29. Şi Iisus i-a zis : Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta.

30. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise.

31. Şi, ieşind din părţile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei.

32. Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el.

33. Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui.

34. Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui : Effatta ! Ceea ce înseamnă : Deschide-te !

35. Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine.

36. Şi le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le poruncea, cu atât mai mult ei Îl vesteau.

37. Şi erau uimiţi peste măsură, zicând : Toate le-a făcut bine : pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească.

CAPITOLUL 8

Săturarea celor patru mii. Acest neam cere semn. Păziţi-vă de farisei şi de Irod.  Vindecarea unui orb. Mărturisirea lui Petru. Întâia vestire a Patimilor.

1. În zilele acelea, fiind iarăşi mulţime multă şi neavând ce să mănânce, Iisus, chemând la Sine pe ucenici, le-a zis :

2. Milă Îmi este de mulţime, că sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce.

3. Şi de-i voi slobozi flămânzi la casa lor, se vor istovi pe drum, că unii dintre ei au venit de departe.

4. Şi ucenicii Lui I-au răspuns : De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici în pustie.

5. El însă i-a întrebat : Câte pâini aveţi ? Răspuns-au Lui : şapte.

6. Şi a poruncit mulţimii să şeadă jos pe pământ. Şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, a frânt şi a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte. Şi ei le-au pus mulţimii înainte.

7. Şi aveau şi puţini peştişori. Şi binecuvântându-i, a zis să-i pună şi pe aceştia înaintea lor.

8. Şi au mâncat şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri cu rămăşiţe de fărâmituri.

9. Şi ei erau ca la patru mii. Şi i-a slobozit.

10. Şi îndată intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei.

11. Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L.

12. Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis : Pentru ce neamul acesta cere semn ? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam.

13. Şi lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a trecut de cealaltă parte.

14. Dar ucenicii au uitat să ia pâine şi numai o pâine aveau cu ei în corabie.

15. Şi El le-a poruncit, zicând : Vedeţi, păziţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod.

16. Şi vorbeau între ei, zicând : Aceasta o zice, fiindcă n-avem pâine.

17. Şi Iisus, înţelegând, le-a zis : De ce gândiţi că n-aveţi pâine ? Tot nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi ? Atât de învârtoşată este inima voastră ?

18. Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte.

19. Când am frânt cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, atunci câte coşuri pline de fărâmituri aţi luat ? Zis-au Lui : Douăsprezece.

20. Şi când cu cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coşuri pline de fărâmituri aţi luat ? Iar ei au zis : Şapte.

21. Şi le zicea : Tot nu pricepeţi ?

22. Şi au venit la Betsaida. Şi au adus la El un orb şi L-au rugat să se atingă de el.

23. Şi luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui şi punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva.

24. Şi el, ridicându-şi ochii, a zis : zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând.

25. După aceea a pus iarăşi mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit.

26. Şi l-a trimis la casa sa, zicându-i : Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.

27. Şi a ieşit Iisus şi ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip. Şi pe drum întreba pe ucenicii Săi, zicându-le : Cine zic oamenii că sunt ?

28. Ei au răspuns Lui, zicând : Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul din prooroci.

29. Şi El i-a întrebat : Dar voi cine ziceţi că sunt Eu ? Răspunzând, Petru a zis Lui : Tu eşti Hristosul.

30. Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.

31. Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze.

32. Şi spunea acest cuvânt pe faţă. Şi luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească.

33. Dar El, întorcându-Se şi uitându-Se la ucenicii Săi, a certat pe Petru şi i-a zis : Mergi, înapoia mea, satano ! Căci tu nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.

34. Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis : Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

35. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.

36. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul ?

37. Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său ?

38. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.

CAPITOLUL 9

    Schimbarea la faţă. Vindecarea lunaticului. A doua vestire a Patimilor.  Cearta pentru locul întâi. Prilejul de păcat.

1. Şi le zicea lor : Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.

2. Şi după şase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor.

3. Şi veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul.

4. Şi li s-a arătat Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Iisus.

5. Şi răspunzând Petru, a zis lui Iisus : Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici; şi să facem trei colibe : Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una.

6. Căci nu ştia ce să spună, fiindcă erau înspăimântaţi.

7. Şi s-a făcut un nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicând : Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi.

8. Dar, deodată, privind ei împrejur, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Iisus, singur cu ei.

9. Şi coborându-se ei din munte, le-a poruncit ca nimănui să nu spună cele ce văzuseră, decât numai când Fiul Omului va învia din morţi.

10. Iar ei au ţinut cuvântul, întrebându-se între ei : Ce înseamnă a învia din morţi ?

11. Şi L-au întrebat pe El, zicând : Pentru ce zic fariseii şi cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie ?

12. Iar El le-a răspuns : Ilie, venind întâi, va aşeza iarăşi toate. Şi cum este scris despre Fiul Omului că va să pătimească multe şi să fie defăimat ?

13. Dar vă zic vouă că Ilie a şi venit şi i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el.

14. Şi venind la ucenici, a văzut mulţime mare împrejurul lor şi pe cărturari sfădindu-se între ei.

15. Şi îndată toată mulţimea, văzându-L, s-a spăimântat şi, alergând, I se închina.

16. Şi Iisus a întrebat pe cărturari : Ce vă sfădiţi între voi ?

17. Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime : Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut.

18. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut.

19. Iar El, răspunzând lor, a zis : O, neam necredincios, până când voi fi cu voi ? Până când vă voi răbda pe voi ? Aduceţi-l la Mine.

20. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând.

21. Şi l-a întrebat pe tatăl lui : Câtă vreme este de când i-a venit aceasta ? Iar el a răspuns : din pruncie.

22. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.

23. Iar Iisus i-a zis : De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.

24. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi : Cred, Doamne ! Ajută necredinţei mele.

25. Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i : Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc : Ieşi din el şi să nu mai intri în el !

26. Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit.

27. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare.

28. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte : Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim ?

29. El le-a zis : Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.

30. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva.

31. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia.

32. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

33. Şi au venit în Capernaum. Şi fiind în casă, i-a întrebat : Ce vorbeaţi între voi pe drum ?

34. Iar ei tăceau, fiindcă pe cale se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare.

35. Şi şezând jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis : Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor.

36. Şi luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis :

37. Oricine va primi, în numele Meu, pe unul din aceşti copii pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

38. Şi I-a zis Ioan : Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.

39. Iar Iisus a zis : Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.

40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.

41. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde plata sa.

42. Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare.

43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins.

44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

45. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins,

46. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

47. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului.

48. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

49. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare.

50. Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege ? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii.

CAPITOLUL 10

Despre despărţirea soţilor. Iisus binecuvintează pe copii. Tânărul cel bogat.   A treia vestire a Patimilor. Fiii lui Zevedeu. Bartimeu.

1. Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi iarăşi le învăţa, după cum obişnuia.

2. Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia.

3. Iar El, răspunzând, le-a zis : Ce v-a poruncit vouă Moise ?

4. Iar ei au zis : Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase.

5. Şi răspunzând, Iisus le-a zis : Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;

6. Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.

7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa.

8. Şi vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.

9. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.

10. Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta.

11. Şi El le-a zis : Oricine va lăsa pe femeia sa şi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.

12. Iar femeia, de-şi va lăsa bărbatul ei şi se va mărita cu altul, săvârşeşte adulter.

13. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.

14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis : Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.

15. Adevărat zic vouă : Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.

16. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

17. Şi când ieşea El în drum, alergând la El unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba : Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică ?

18. Iar Iisus i-a răspuns : De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu.

19. Ştii poruncile : Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.

20. Iar el I-a zis : Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele.

21. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis : Un lucru îţi mai lipseşte : Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie.

22. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii.

23. Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi : Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu !

24. Iar ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis : Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu !

25. Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

26. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alţii : Şi cine poate să se mântuiască ?

27. Iisus, privind la ei, le-a zis : La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.

28. Şi a început Petru a-I zice : Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat.

29. Iisus i-a răspuns : Adevărat grăiesc vouă : Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie,

30. Şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină : viaţă veşnică.

31. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi pe urmă, şi din cei de pe urmă întâi.

32. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple :

33. Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor.

34. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia.

35. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I : Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine.

36. Iar El le-a zis : Ce voiţi să vă fac ?

37. Iar ei I-au zis : Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta.

38. Dar Iisus le-a răspuns : Nu ştiţi ce cereţi ! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu ?

39. Iar ei I-au zis : Putem. Şi Iisus le-a zis : Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza.

40. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.

41. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan.

42. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis : Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc.

43. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru.

44. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă.

45. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.

46. Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind din Ierihon El, ucenicii Lui şi mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea jos, pe marginea drumului.

47. Şi, auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică : Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă !

48. Şi mulţi îl certau ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga : Fiule al lui David, miluieşte-mă !

49. Şi Iisus, oprindu-Se, a zis : Chemaţi-l ! Şi l-au chemat pe orb, zicându-i : Îndrăzneşte, scoală-te ! Te cheamă.

50. Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus.

51. Şi l-a întrebat Iisus, zicându-i : Ce voieşti să-ţi fac ? Iar orbul I-a răspuns : Învăţătorule, să văd iarăşi.

52. Iar Iisus i-a zis : Mergi, credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi urma lui Iisus pe cale.

CAPITOLUL 11

Intrarea în Ierusalim. Smochinul neroditor.  Curăţirea templului. Puterea credinţei. Botezul lui Ioan.

1. Şi când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,

2. Şi le-a zis : Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care n-a şezut până acum nici un om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l.

3. Iar de vă va zice cineva : De ce faceţi aceasta ? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici.

4. Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, şi l-au dezlegat

5. Şi unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis : De ce dezlegaţi mânzul ?

6. Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, şi i-au lăsat.

7. Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe el şi Iisus a şezut pe el.

8. Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini.

9. Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau, zicând : Osana ! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului !

10. Binecuvântată este împărăţia ce vine a părintelui nostru David ! Osana întru cei de sus !

11. Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece.

12. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit.

13. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.

14. Şi, vorbind, i-a zis : De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau.

15. Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.

16. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.

17. Şi-i învăţa şi le spunea : Nu este, oare, scris : "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile" ? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

18. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.

19. Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate.

20. Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

21. Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis : Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.

22. Şi răspunzând, Iisus le-a zis : Aveţi credinţă în Dumnezeu.

23. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte : Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

24. De aceea vă zic vouă : Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.

25. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.

26. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

27. Şi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii.

28. Şi I-au zis : Cu ce putere faci acestea ? Sau cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci ?

29. Iar Iisus le-a zis : Vă voi întreba şi Eu un cuvânt : răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea :

30. Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni ? Răspundeţi-Mi !

31. Şi ei vorbeau între ei, zicând : De vom zice : Din cer, va zice : Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el ?

32. Iar de vom zice : De la oameni - se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr prooroc.

33. Şi răspunzând, au zis lui Iisus : Nu ştim. Şi Iisus le-a zis : Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

CAPITOLUL 12

Pilda lucrătorilor viei. Plata dajdiei. Învierea morţilor.  Cea mai mare poruncă din Lege. Domnul şi Fiul lui David. Banul văduvei.

1. Şi a început să le vorbească în pilde : Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.

2. Şi la vreme, a trimis la lucrători o slugă, ca să ia de la ei din roadele viei.

3. Dar ei, punând mâna pe ea, au bătut-o şi i-au dat drumul fără nimic.

4. Şi a trimis la ei, iarăşi, altă slugă, dar şi pe aceea, lovind-o cu pietre, i-au spart capul şi au ocărât-o.

5. Şi a trimis alta. Dar şi pe aceea au ucis-o; şi pe multe altele : pe unele bătându-le, iar pe altele ucigându-le.

6. Mai avea şi un fiu iubit al său şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători, zicând : Se vor ruşina de fiul meu.

7. Dar acei lucrători au zis între ei : Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră.

8. Şi prinzându-l l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.

9. Ce va face acum stăpânul viei ? Va veni şi va pierde pe lucrători, iar via o va da altora.

10. Oare nici Scriptura aceasta n-aţi citit-o : "Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului ?

11. De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri".

12. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor. Căci înţeleseseră că împotriva lor zisese pilda aceasta. Şi lăsându-L, s-au dus.

13. Şi au trimis la El pe unii din farisei şi din irodiani, ca să-L prindă în cuvânt.

14. Iar ei, venind, I-au zis : Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, fiindcă nu cauţi la faţa oamenilor, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu ? Să dăm sau să nu dăm ?

15. El însă, cunoscând făţărnicia lor, le-a zis : Pentru ce Mă ispitiţi ? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd.

16. Şi I-au adus. Şi i-a întrebat Iisus : Al cui e chipul acesta în inscripţia de pe el ? Iar ei I-au zis : Ale Cezarului.

17. Iar Iisus a zis : Daţi Cezarului cele ale Cezarului, iar lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. Şi se mirau de El.

18. Şi au venit la El saducheii care zic că nu este înviere şi-L întrebau zicând :

19. Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui.

20. Şi erau şapte fraţi. Şi cel dintâi şi-a luat femeie, dar, murind, n-a lăsat urmaş.

21. Şi a luat-o pe ea al doilea, şi a murit, nelăsând urmaş. Tot aşa şi al treilea.

22. Şi au luat-o toţi şapte şi n-au lăsat urmaş. În urma tuturor a murit şi femeia.

23. La înviere, când vor învia, a căruia dintre ei va fi femeia ? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.

24. Şi le-a zis Iisus : Oare nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu ?

25. Căci, când vor învia din morţi, nici nu se mai însoară, nici nu se mai mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri.

26. Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, în cartea lui Moise, când i-a vorbit

Dumnezeu din rug, zicând : "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov" ?

27. Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morţi, ci a celor vii. Mult rătăciţi.

28. Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei şi, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat : Care poruncă este întâia dintre toate ?

29. Iisus i-a răspuns că întâia este : "Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn".

30. Şi : "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". Aceasta este cea dintâi poruncă.

31. Iar a doua e aceasta : "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mai mare decât acestea nu este altă poruncă.

32. Şi I-a zis cărturarul : Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El.

33. Şi a-L iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.

34. Iar Iisus, văzându-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis : Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L mai întrebe.

35. Şi învăţând Iisus în templu, grăia zicând : Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David ?

36. Însuşi David a zis întru Duhul Sfânt : "Zis-a Domnul Domnului meu : Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale".

37. Deci însuşi David Îl numeşte pe El Domn; de unde dar este fiul lui ? Şi mulţimea cea multă Îl asculta cu bucurie.

38. Şi le zicea în învăţătura Sa : Luaţi seama la cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să li se plece lumea în pieţe,

39. Şi să stea în băncile dintâi în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe,

40. Ei, care secătuiesc casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, îşi vor lua mai multă osândă.

41. Şi şezând în preajma cutiei darurilor, Iisus privea cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mult.

42. Şi venind o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant.

43. Şi chemând la Sine pe ucenicii Săi le-a zis : Adevărat grăiesc vouă că această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi.

44. Pentru că toţi au aruncat din prisosul lor, pe când ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, toată avuţia sa.

CAPITOLUL 13

Iisus vorbeşte despre dărâmarea Ierusalimului şi despre a doua venire a Fiului Omului.  Îndemnuri la priveghere.

1. Şi ieşind din templu, unul dintre ucenicii Săi I-a zis : Învăţătorule, priveşte ce fel de pietre şi ce clădiri !

2. Dar Iisus a zis : Vezi aceste mari clădiri ? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească.

3. Şi şezând pe Muntele Măslinilor, în faţa templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan şi cu Andrei :

4. Spune-ne nouă când vor fi acestea ? Şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea ?

5. Iar Iisus a început să le spună : Vedeţi să nu vă înşele cineva.

6. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, şi vor amăgi pe mulţi.

7. Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul.

8. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.

9. Luaţi seama la voi înşivă. Că vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor.

10. Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile.

11. Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.

12. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe copil şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi îi vor ucide.

13. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui.

14. Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, stând unde nu se cuvine - cine citeşte să înţeleagă - atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi,

15. Şi cel de pe acoperiş să nu se coboare în casă, nici să intre ca să-şi ia ceva din casa sa,

16. Şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt, ca să-şi ia haina.

17. Dar vai celor ce vor avea în pântece şi celor ce vor alăpta în zilele acelea !

18. Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna.

19. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.

20. Şi de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi, pe care i-a ales, a scurtat acele zile.

21. Şi atunci dacă vă va zice cineva : Iată, aci este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi.

22. Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor face semne şi minuni, ca să ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.

23. Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate.

24. Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei.

25. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina.

26. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă.

27. Şi atunci El va trimite pe îngeri şi va aduna pe aleşii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

28. Învăţaţi de la smochin pilda : Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape.

29. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi.

30. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.

31. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

32. Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl.

33. Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme.

34. Este ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze.

35. Vegheaţi, dar, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei : sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşilor, sau dimineaţa.

36. Ca nu cumva venind fără veste, să vă afle pe voi dormind.

37. Iar ceea ce zic vouă, zic tuturor : Privegheaţi !

CAPITOLUL 14

Ungerea din Betania. Cina cea de Taină. Ghetsimani.  Prinderea. Înfăţişarea la Caiafa. Lepădarea lui Petru.

1. Şi după două zile erau Paştile şi Azimile. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-l prindă cu vicleşug, ca să-L omoare.

2. Dar ziceau : Nu la sărbătoare, ca să nu fie tulburare în popor.

3. Şi fiind El în Betania, în casa lui Simon Leprosul, şi şezând la masă, a venit o femeie având un alabastru, cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus.

4. Dar erau unii mâhniţi între ei, zicând : Pentru ce s-a făcut această risipă de mir ?

5. Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari, şi să se dea săracilor. Şi cârteau împotriva ei.

6. Dar Iisus a zis : Lăsaţi-o. De ce îi faceţi supărare ? Lucru bun a făcut ea cu Mine.

7. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi şi, oricând voiţi, puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu Mă aveţi totdeauna.

8. Ea a făcut ceea ce avea de făcut : mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare.

9. Adevărat zic vouă : Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce-a făcut aceasta, spre pomenirea ei.

10. Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus.

11. Şi, auzind ei, s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit.

12. Iar în ziua cea dintâi a Azimilor, când jertfeau Paştile, ucenicii Lui L-au întrebat : Unde voieşti să gătim, ca să mănânci Paştile ?

13. Şi a trimis doi din ucenicii Lui, zicându-le : Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om, ducând un urcior cu apă; mergeţi după el.

14. Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul zice : Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei ?

15. Iar el vă va arăta un foişor mare aşternut gata. Acolo să pregătiţi pentru noi.

16. Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa precum le-a spus şi au pregătit Paştile.

17. Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.

18. Pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis : Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.

19. Ei au început să se întristeze şi să-I zică, unul câte unul : Nu cumva sunt eu ?

20. Iar El le-a zis : Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid.

21. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului. Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut.

22. Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis : Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu.

23. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi.

24. Şi a zis lor : Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă.

25. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăţia lui Dumnezeu.

26. Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor.

27. Şi le-a zis Iisus : Toţi vă veţi sminti, că scris este : "Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile".

28. Dar după învierea Mea, voi merge mai înainte de voi în Galileea.

29. Iar Petru I-a zis : Chiar dacă toţi se vor sminti întru Tine, totuşi eu nu.

30. Şi i-a zis Iisus : Adevărat grăiesc ţie : Că tu astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine.

31. El însă spunea mai stăruitor : Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui. Şi tot aşa ziceau toţi.

32. Şi au venit la un loc al cărui nume este Ghetsimani, şi acolo a zis către ucenicii Săi : Şedeţi aici până ce Mă voi ruga.

33. Şi a luat cu El pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni.

34. Şi le-a zis lor : Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegeheaţi.

35. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la El ceasul (acesta).

36. Şi zicea : Avva Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine. Dar nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu.

37. Şi a venit şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru : Simone, dormi ? N-ai avut tărie ca să veghezi un ceas ?

38. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.

39. Şi iarăşi mergând, s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.

40. Şi iarăşi venind, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi şi nu ştiau ce să-I răspundă.

41. Şi a venit a treia oară şi le-a zis : Dormiţi de acum şi vă odihniţi ! E gata ! A sosit ceasul. Iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.

42. Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.

43. Şi îndată, încă vorbind El, a venit Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, şi cu el mulţime cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei, de la cărturari şi de la bătrâni.

44. Iar vânzătorul le dăduse semn, zicând : Pe care-L voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.

45. Şi venind îndată şi apropiindu-se de El, a zis Lui : Învăţătorule ! Şi L-a sărutat.

46. Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins.

47. Unul din cei ce stăteau pe lângă El, scoţând sabia, a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea.

48. Şi răspunzând, Iisus le-a zis : Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu toiege, ca să Mă prindeţi.

49. În fiecare zi eram la voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar acestea sunt ca să se împlinească Scripturile.

50. Şi, lăsându-L, au fugit toţi.

51. Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el.

52. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.

53. Şi au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toţi arhiereii şi bătrânii şi cărturarii.

54. Iar Petru, de departe, a mers după El, până a intrat înăuntru în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slugile, încălzindu-se la foc.

55. Arhiereii şi tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-L dea la moarte, dar nu găseau.

56. Că mulţi mărturiseau mincinos împotriva Lui, dar mărturiile nu se potriveau.

57. Şi ridicându-se unii, au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând :

58. Noi L-am auzit zicând : Voi dărâma acest templu făcut de mână, şi în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi.

59. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel.

60. Şi, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând : Nu răspunzi nimic la tot ce mărturisesc împotriva Ta aceştia ?

61. Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis : Eşti tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat ?

62. Iar Iisus a zis : Eu sunt şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii cerului.

63. Iar arhiereul, sfâşiindu-şi hainele, a zis : Ce trebuinţă mai avem de martori ?

64. Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă ? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte.

65. Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică : Prooroceşte ! Şi slugile Îl băteau cu palmele.

66. Şi Petru fiind jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului,

67. Şi văzându-l pe Petru, încălzindu-se, s-a uitat la el şi a zis : Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.

68. El însă a tăgăduit, zicând : Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici. Şi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul.

69. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor de faţă că acesta este dintre ei.

70. Iar el a tăgăduit iarăşi. Şi după puţin timp, cei de faţă ziceau iarăşi lui Petru : Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileian şi vorbirea ta se aseamănă.

71. Iar el a început să se blesteme şi să se jure : Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi.

72. Şi îndată cocoşul a cântat a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus : Înainte de a cânta de două ori cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă.

CAPITOLUL 15

Iisus înaintea lui Pilat. Judecata şi osânda. Cununa de spini. Răstignirea şi înmormântarea.

1. Şi îndată dimineaţa, arhiereii, ţinând sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu tot sinedriul şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au predat lui Pilat.

2. Şi L-a întrebat Pilat : Tu eşti regele iudeilor ? Iar El, răspunzând, i-a zis : Tu zici.

3. Iar arhiereii Îl învinuiau de multe.

4. Iar Pilat L-a întrebat : Nu răspunzi nimic ? Iată câte spun împotriva Ta.

5. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira.

6. Iar la sărbătoarea Paştilor, le elibera un întemniţat pe care-l cereau ei.

7. Şi era unul cu numele Baraba închis împreună cu nişte răzvrătiţi, care în răscoală săvârşiseră ucidere.

8. Şi mulţimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obişnuia pentru ei.

9. Iar Pilat le-a răspuns, zicând : Voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor ?

10. Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie.

11. Dar arhiereii au aţâţat mulţimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba.

12. Iar Pilat, răspunzând iarăşi, le-a zis : Ce voi face deci cu cel despre care ziceţi că este regele iudeilor ?

13. Ei iarăşi au strigat : Răstigneşte-L !

14. Iar Pilat le-a zis : Dar ce rău a făcut ? Iar ei mai mult strigau : Răstigneşte-L !

15. Şi Pilat, vrând să facă pe voia mulţimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.

16. Iar ostaşii L-au dus înăuntrul curţii, adică în pretoriu, şi au adunat toată cohorta.

17. Şi L-au îmbrăcat în purpură şi, împletindu-I o cunună de spini, I-au pus-o pe

18. Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând : Bucură-Te regele iudeilor !

19. Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau.

20. Şi după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură şi L-au îmbrăcat cu hainele Lui. Şi L-au dus afară ca să-L răstignească.

21. Şi au silit pe un trecător, care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.

22. Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte "locul Căpăţânii".

23. Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat.

24. Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia.

25. Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea.

26. Şi vina Lui era scrisă deasupra : Regele iudeilor.

27. Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari : unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui.

28. Şi s-a împlinit Scriptura care zice : Cu cei fără de lege a fost socotit.

29. Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-şi capetele şi zicând : Huu ! Cel care dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti.

30. Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, coborându-Te de pe cruce !

31. De asemenea şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau : Pe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască !

32. Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau.

33. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

34. Şi la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare : Eloi, Eloi, lama sabahtani ?, care se tălmăceşte : Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit ?

35. Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau : Iată, îl strigă pe Ilie.

36. Şi, alergând, unul a înmuiat un burete în oţet, l-a pus într-o trestie şi I-a dat să bea, zicând : Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare.

37. Iar Iisus, scoţând un strigăt mare, Şi-a dat duhul.

38. Şi catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos.

39. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că astfel Şi-a dat duhul, a zis : Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu !

40. Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele : Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea,

41. Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El şi Îi slujeau, şi multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

42. Şi făcându-se seară, fiindcă era vineri, care este înaintea sâmbetei,

43. Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.

44. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult.

45. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul.

46. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

47. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. 

CAPITOLUL 16

Învierea Domnului. Trei arătări. Porunca botezului. Înălţarea la cer.

1. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.

2. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.

3. Şi ziceau între ele : Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului ?

4. Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.

5. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.

6. Iar el le-a zis : Nu vă înspăimântaţi ! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit ? A înviat ! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.

7. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus.

8. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

9. Şi înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni.

10. Aceea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu El şi care se tânguiau şi plângeau.

11. Şi ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut.

12. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau la o ţarină.

13. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut.

14. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat.

15. Şi le-a zis : Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.

16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.

17. Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne : în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,

18. Şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi.

19. Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu.

20. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin.

SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ LUCA

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24

CAPITOLUL 1

Gavriil binevesteşte lui Zaharia şi Mariei. Cântarea Mariei.  Naşterea lui Ioan Botezătorul. Cântarea lui Zaharia.

1. Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,

2. Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului,

3. Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând,

4. Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.

5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.

6. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.

7. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.

8. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,

9. A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului.

10. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga.

11. Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.

12. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.

13. Iar îngerul a zis către el : Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.

14. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura.

15. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.

16. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

17. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.

18. Şi a zis Zaharia către înger : După ce voi cunoaşte aceasta ? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.

19. Şi îngerul, răspunzând, i-a zis : Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.

20. Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.

21. Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.

22. Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.

23. Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.

24. Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând :

25. Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.

26. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,

27. Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

28. Şi intrând îngerul la ea, a zis : Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.

29. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine : Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta ?

30. Şi îngerul i-a zis : Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.

31. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.

32. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.

33. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

34. Şi a zis Maria către înger : Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat ?

35. Şi răspunzând, îngerul i-a zis : Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

36. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.

37. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

38. Şi a zis Maria : Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău ! Şi îngerul a plecat de la ea.

39. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.

40. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.

41. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,

42. Şi cu glas mare a strigat şi a zis : Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu ?

44. Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

45. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.

46. Şi a zis Maria : Măreşte sufletul meu pe Domnul.

47. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.

50. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.

51. Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

52. Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,

53. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

54. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,

55. Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.

56. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

57. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.

58. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.

59. Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.

60. Şi răspunzând, mama lui a zis : Nu ! Ci se va chema Ioan.

61. Şi au zis către ea : Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.

62. Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.

63. Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând : Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.

64. Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

65. Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.

66. Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând : Ce va fi, oare, acest copil ? Căci mâna Domnului era cu el.

67. Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând :

68. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său;

69. Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,

70. Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;

71. Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.

72. Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;

73. De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,

74. Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,

75. Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.

76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui,

77. Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,

78. Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,

79. Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.

80. Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.

CAPITOLUL 2

Naşterea lui Hristos. Tăierea împrejur şi aducerea în templu.  Simeon şi Ana. Iisus, la doisprezece ani, vine la Ierusalim.

1. În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.

2. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.

3. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.

4. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.

5. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.

6. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,

7. Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.

8. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

9. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.

10. Dar îngerul le-a zis : Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.

11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.

12. Şi acesta va fi semnul : Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.

13. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând :

14. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire !

15. Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii : Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.

16. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.

17. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.

18. Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.

19. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.

20. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.

21. Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.

22. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.

23. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.

24. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

25. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.

26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedeape Hristosul Domnului.

27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,

28. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis :

29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,

30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta,

31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,

32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.

34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui : Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.

35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.

36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.

37. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.

38. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.

39. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.

40. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.

41. Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim.

42. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.

43. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau.

44. Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi.

45. Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.

46. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i.

47. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.

48. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El : Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa ? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.

49. Şi El a zis către ei : De ce era să Mă căutaţi ? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu ?

50. Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.

51. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.

52. Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.

CAPITOLUL 3

Predica lui Ioan Botezătorul. Mărturia lui despre Hristos. Botezul şi spiţa neamului lui Iisus.

1. În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei,

2. În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.

3. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor.

4. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul : "Este glasul celui ce strigă în pustie : Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui.

5. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede.

6. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu".

7. Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el : Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie ?

8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă : Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.

9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.

10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând : Ce să facem deci ?

11. Răspunzând, Ioan le zicea : Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.

12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus : Învăţătorule, noi ce să facem ?

13. El le-a răspuns : Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit.

14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând : Dar noi ce să facem ? Şi le-a zis : Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.

15. Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor : Nu cumva el este Hristosul ?

16. A răspuns Ioan tuturor, zicând : Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc,

17. A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins.

18. Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea bună.

19. Iar Irod tetrarhul, mustrat fiind de el pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său, şi pentru toate relele pe care le-a făcut Irod,

20. A adăugat la toate şi aceasta, încât a închis pe Ioan în temniţă.

21. Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul,

22. Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer : Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.

23. Şi Iisus Însuşi era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli,

24. Fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,

25. Fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,

26. Fiul lui Iosua, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,

27. Fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,

28. Fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,

29. Fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Lorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,

30. Fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,

31. Fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,

32. Fiul lui Iesei, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Sala, fiul lui Naason,

33. Fiul Aminadav, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda.

34. Fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,

35. Fiul lui Serug, fiul lui Ragav, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,

36. Fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sim, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,

37. Fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul Iaret, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam,

38. Fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 4

Ispita de pe muntele Carantaniei.

Iisus începe să predice în Capernaum şi în Nazaret, vindecă pe soacra lui Petru şi pe alţii.

1. Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,

2. Timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Şi în aceste zile nu a mâncat nimic; şi, sfârşindu-se ele, a flămânzit.

3. Şi I-a spus diavolul : Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine.

4. Şi a răspuns Iisus către el : Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.

5. Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii.

6. Şi I-a zis diavolul : Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea lor, căci mi-a fost dată mie şi eu o dau cui voiesc;

7. Deci dacă Tu Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.

8. Şi răspunzând, Iisus i-a zis : Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este : "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui Unuia să-I slujeşti".

9. Şi L-a dus în Ierusalim şi L-a aşezat pe aripa templului şi I-a zis : Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici jos;

10. Căci scris este : "Că îngerilor Săi va porunci pentru Tine, ca să Te păzească";

11. Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să loveşti de piatră piciorul Tău.

12. Şi răspunzând, Iisus i-a zis : S-a spus : "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".

13. Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme.

14. Şi S-a întors Iisus în puterea Duhului în Galileea şi a ieşit vestea despre El în toată împrejurimea.

15. Şi învăţa în sinagogile lor, slăvit fiind de toţi.

16. Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească.

17. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris :

18. "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor;

M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi,

19. Şi să vestesc anul plăcut Domnului".

20. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui.

21. Şi El a început a zice către ei : Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.

22. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau : Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif ?

23. Şi El le-a zis : Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă : Doctore, vindecă-te pe tine însuţi ! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta.

24. Şi le-a zis : Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.

25. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul.

26. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.

27. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul.

28. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie.

29. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie;

30. Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

31. Şi S-a coborât la Capernaum, cetate a Galileii, şi îi învăţa sâmbăta.

32. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere.

33. Iar în sinagogă era un om, având duh de demon necurat, şi a strigat cu glas tare :

34. Lasă ! Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene ? Ai venit ca să ne pierzi ? Te ştim cine eşti : Sfântul lui Dumnezeu.

35. Şi l-a certat Iisus, zicând : Taci şi ieşi din el. Iar demonul, aruncându-l în mijlocul sinagogii, a ieşit din el, cu nimic vătămându-l.

36. Şi frică li s-a făcut tuturor şi spuneau unii către alţii, zicând : Ce este acest cuvânt ? Că porunceşte duhurilor necurate, cu stăpânire şi cu putere, şi ele ies.

37. Şi a ieşit vestea despre El în tot locul din împrejurimi.

38. Şi sculându-Se din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era prinsă de friguri rele şi L-au rugat pentru ea.

39. Şi El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile şi frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată sculându-se, le slujea;

40. Dar apunând soarele, toţi câţi aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi.

41. Din mulţi ieşeau şi demoni, care strigau şi ziceau : Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, că ştiau că El este Hristosul.

42. Iar făcându-se ziuă, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu; şi mulţimile Îl căutau şi au venit până la El, şi-L ţineau ca să nu plece de la ei.

43. Şi El a zis către ei : Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis.

44. Şi propovăduia în sinagogile Galileii.

CAPITOLUL 5

Pescuirea minunată. Vindecarea unui lepros şi a unui slăbănog.  Chemarea lui Levi. Despre post.

1. Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,

2. A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.

3. Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.

4. Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon : Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.

5. Şi, răspunzând, Simon a zis : Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.

6. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.

7. Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,

8. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând : Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.

9. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.

10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon : Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.

11. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.

12. Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând : Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.

13. Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând : Voiesc, fii curăţat ! Şi îndată s-a dus lepra de pe el.

14. Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor.

15. Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor.

16. Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.

17. Şi într-una din zile Iisus învăţa şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai Legii, veniţi din toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim. Şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri.

18. Şi iată nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui;

19. Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.

20. Şi văzând credinţa lor, El le-a zis : Omule, iertate îţi sunt păcatele tale.

21. Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând : Cine este Acesta care grăieşte hule ? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu ?

22. Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei : Ce cugetaţi în inimile voastre ?

23. Ce este mai uşor ? A zice : Iertate sunt păcatele tale, sau a zice : Scoală şi umblă ?

24. Iar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului : Ţie îţi zic : Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta.

25. Şi îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu.

26. Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau : Am văzut astăzi lucruri minunate.

27. Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis : Vino după Mine.

28. Şi, lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El.

29. Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă.

30. Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând : De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii ?

31. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei : N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi.

32. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.

33. Iar ei au zis către El : Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau.

34. Iar Iisus a zis către ei : Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei ?

35. Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile.

36. Le-a spus lor şi o pildă : Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche.

37. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile.

38. Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra.

39. Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice : E mai bun cel vechi.

CAPITOLUL 6

Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte.

1. Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.

2. Dar unii dintre farisei au zis : De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta ?

3. Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei : Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el ?

4. Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii ?

5. Şi le zicea : Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.

6. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată.

7. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină.

8. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată : Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat.

9. Atunci Iisus a zis către ei : Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta : a face bine sau a face rău ? A scăpa un suflet sau a-l pierde ?

10. Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis : Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă.

11. Ei însă s-au umplut de mânie şi vorbeau unii cu alţii ce să facă cu Iisus.

12. Şi în zilele acelea, Iisus a ieşit la munte ca să Se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

13. Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la Sine pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit Apostoli.

14. Pe Simon, căruia i-a zis Petru, şi pe Andrei, fratele lui, şi pe Iacov, şi pe Ioan, şi peFilip, şi pe Vartolomeu,

15. Şi pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu şi pe Simon numit Zilotul,

16. Şi pe Iuda al lui Iacov şi pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut trădător.

17. Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor.

18. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau.

19. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi.

20. Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea : Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.

21. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde.

22. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului.

23. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor.

24. Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi pe pământ mângâierea voastră.

25. Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui.

26. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor.

27. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun : Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi;

28. Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri.

29. Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi cămaşa;

30. Oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi.

31. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea;

32. Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea ? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei.

33. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea ? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac.

34. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea ? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.

35. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

36. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

37. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.

38. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.

39. Şi le-a spus şi pildă : Poate orb pe orb să călăuzească ? Nu vor cădea amândoi în groapă ?

40. Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.

41. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă ?

42. Sau cum poţi să zici fratelui tău : Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău ? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

43. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi, iarăşi, nici pom rău care să facă roade bune.

44. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini.

45. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.

46. Şi pentru ce Mă chemaţi : Doamne, Doamne, şi nu faceţi ce vă spun ?

47. Oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă :

48. Asemenea este unui om care, zidindu-şi casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind apele mari şi puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră.

49. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care şi-a zidit casa pe pământ fără temelie, şi izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut şi prăbuşirea acelei case a fost mare.

CAPITOLUL 7

Vindecarea slugii unui sutaş. Vindecarea tânărului din Nain. Trimişii lui Ioan Botezătorul. Ungerea lui Iisus de către femeia păcătoasă.

1. Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.

2. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară.

3. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui.

4. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând : Vrednic este să-i faci lui aceasta,

5. Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.

6. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I : Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.

7. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.

8. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia : Du-te, şi se duce, şi altuia : Vino, şi vine, şi slugii mele : Fă aceasta, şi face.

9. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El : Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă;

10. Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă.

11. Şi după aceea, S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi multă mulţime.

12. Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.

13. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis : Nu plânge !

14. Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis : Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.

15. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.

16. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând : Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.

17. Şi a ieşit cuvântul acesta despre El în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.

18. Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate acestea.

19. Şi chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a trimis către Domnul, zicând : Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul ?

20. Şi ajungând la El, bărbaţii au zis : Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine, zicând : Tu eşti Cel ce va să vină sau să aşteptăm pe altul ?

21. Şi în acel ceas El a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

22. Şi răspunzând, le-a zis : Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi

auzit : Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte.

23. Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine.

24. Iar, după ce trimişii lui Ioan au plecat, El a început să vorbească mulţimilor despre Ioan : Ce aţi ieşit să priviţi, în pustie ? Oare trestie clătinată de vânt ?

25. Dar ce aţi ieşit să vedeţi ? Oare om îmbrăcat în haine moi ? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor.

26. Dar ce-aţi ieşit să vedeţi ? Oare prooroc ? Da ! Zic vouă : şi mai mult decât un prooroc.

27. Acesta este cel despre care s-a scris : "Iată trimit înaintea feţei Tale pe îngerul Meu care va găti calea Ta, înaintea Ta".

28. Zic vouă : Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.

29. Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.

30. Iar fariseii şi învăţătorii de lege au călcat voia lui Dumnezeu în ei înşişi, nebotezându-se de el.

31. Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam ? Şi cu cine sunt ei asemenea ?

32. Sunt asemenea copiilor care şed în piaţă şi strigă unii către alţii, zicând : V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.

33. Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi : Are demon !

34. A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi : Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor !

35. Dar Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei.

36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.

37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.

38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.

39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine : Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.

40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el : Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el.

41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.

42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult ?

43. Simon, răspunzând, a zis : Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis : Drept ai judecat.

44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon : Vezi pe femeia aceasta ? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.

45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.

46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.

47. De aceea îţi zic : Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.

48. Şi a zis ei : Iertate îţi sunt păcatele.

49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine : Cine este Acesta care iartă şi păcatele ?

50. Iar către femeie a zis : Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.

CAPITOLUL 8

Pilda semănătorului. Mama şi fraţii lui Iisus. Potolirea furtunii.  Demonizatul din ţinutul Gherghesenilor. Învierea fiicei lui Iair.  Vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani.

1. Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El;

2. Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli : Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni,

3. Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor.

4. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în pildă :

5. Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o.

6. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.

7. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o.

8. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga : Cine are urechi de auzit să audă.

9. Şi ucenicii Lui Îl întrebau : Ce înseamnă pilda aceasta ?

10. El a zis : Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă.

11. Iar pilda aceasta înseamnă : Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu.

12. Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.

13. Iar cea de pe piatră sunt aceia care, auzind cuvântul îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină; ei cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se leapădă.

14. Cea căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul, dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.

15. Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare.

16. Nimeni, aprinzând făclia, n-o ascunde sub un vas, sau n-o pune sub pat, ci o aşează în sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.

17. Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare.

18. Luaţi seama deci cum auziţi : Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el.

19. Şi au venit la El mama Lui şi fraţii; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulţimii.

20. Şi I s-a vestit : Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi voiesc să Te vadă.

21. Iar El, răspunzând, a zis către ei : Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc.

22. Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei : Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat.

23. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie.

24. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând : Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte.

25. Şi le-a zis : Unde este credinţa voastră ? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii : Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă ?

26. Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii.

27. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.

28. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis : Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt ? Rogu-Te, nu mă chinui.

29. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie.

30. Şi l-a întrebat Iisus, zicând : Care-ţi este numele ? Iar el a zis : Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el.

31. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc.

32. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit.

33. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat.

34. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate.

35. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat.

36. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul.

37. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat.

38. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând :

39. Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus.

40. Şi când s-a întors Iisus, L-a primit mulţimea, căci toţi Îl aşteptau.

41. Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui,

42. Căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau.

43. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată,

44. Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei.

45. Şi a zis Iisus : Cine este cel ce s-a atins de Mine ? Dar toţi tăgăduind, Petru şi

ceilalţi care erau cu El, au zis : Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici : Cine este cel ce s-a atins de mine ?

46. Iar Iisus a zis : S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine.

47. Şi, femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spus de faţă cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El şi cum s-a tămăduit îndată.

48. Iar El i-a zis : Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.

49. Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând : A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul.

50. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns : Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi.

51. Şi venind în casă n-a lăsat pe nimeni să intre cu El, decât numai pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi pe tatăl copilei şi pe mamă.

52. Şi toţi plângeau şi se tânguiau pentru ea. Iar El a zis : Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme.

53. Şi râdeau de El, ştiind că a murit.

54. Iar El, scoţând pe toţi afară şi apucând-o de mână, a strigat, zicând : Copilă, scoală-te !

55. Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit El să i se dea să mănânce.

56. Şi au rămas uimiţi părinţii ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

CAPITOLUL 9

Trimiterea apostolilor. Săturarea celor cinci mii de oameni. Mărturisirea lui Petru. Întâia şi a doua vestire a Patimilor. Schimbarea la faţă. Vindecarea copilului demonizat. Care este întâiul între apostoli ? Urmarea lui Iisus.

1. Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile.

2. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi.

3. Şi a zis către ei : Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine.

4. Şi în orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi şi de acolo să plecaţi.

5. Şi câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor.

6. Iar ei, plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni.

7. Şi a auzit Irod tetrarhul toate cele făcute şi era nedumerit, că se zicea de către unii că Ioan s-a sculat din morţi;

8. Iar de unii că Ilie s-a arătat, iar de alţii, că un prooroc dintre cei vechi a înviat.

9. Iar Irod a zis : Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Cine este dar Acesta despre care aud asemenea lucruri ? Şi căuta să-l vadă.

10. Şi, întorcându-se apostolii, I-au spus toate câte au făcut. Şi, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc pustiu, aproape de cetatea numită Betsaida.

11. Iar mulţimile, aflând, au mers după El şi El, primindu-le, le vorbea despre împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuinţă de vindecare îi făcea sănătoşi.

12. Dar ziua a început să se plece spre seară. Şi, venind la El, cei doisprezece I-au spus : Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi prin sătuleţele dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească mâncare, că aici suntem în loc pustiu.

13. Iar El a zis către ei : Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis : Nu avem mai mult de

cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta.

14. Căci erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii Săi : Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci de inşi.

15. Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi.

16. Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte.

17. Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri de fărâmituri.

18. Şi când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii, şi i-a întrebat, zicând : Cine zic mulţimile că sunt Eu ?

19. Iar ei, răspunzând, au zis : Ioan Botezătorul, iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un prooroc din cei vechi.

20. Şi El le-a zis : Dar voi cine ziceţi că sunt Eu ? Iar Petru, răspunzând, a zis : Hristosul lui Dumnezeu.

21. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta,

22. Zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de către

bătrâni şi de către arhierei şi de către cărturari şi să fie omorât, iar a treia zi să învieze.

23. Şi zicea către toţi : Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie;

24. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui.

25. Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi ?

26. Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27. Cu adevărat însă spun vouă : Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.

28. Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage.

29. Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.

30. Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie,

31. Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.

32. Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El.

33. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus : Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe : una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune.

34. Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor.

35. Şi glas s-a făcut din nor, zicând : Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi !

36. Şi când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Şi ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce văzuseră.

37. În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă.

38. Şi iată un bărbat din mulţime a strigat, zicând : Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el;

39. Şi iată un duh îl apucă şi îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.

40. Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut.

41. Iar Iisus, răspunzând, a zis : O, neam necredincios şi îndărătnic ! Până când voi fi cu voi şi vă voi suferi ? Adu aici pe fiul tău.

42. Şi, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui lui.

43. Iar toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. Şi mirându-se toţi de toate câte făcea, a zis către ucenicii Săi :

44. Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea : Căci Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor.

45. Iar ei nu înţelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă şi se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt.

46. Şi a intrat gând în inima lor : Cine dintre ei ar fi mai mare ?

47. Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine,

48. Şi le-a zis : Oricine va primi pruncul acesta, în numele Meu, pe Mine Mă primeşte; iar oricine Mă va primi pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toţi, acesta este mare.

49. Iar Ioan, răspunzând, a zis : Învăţătorule, am văzut pe unul care, în numele Tău, scoate demoni şi l-am oprit, pentru că nu-Ţi urmează împreună cu noi.

50. Iar Iisus a zis către el : Nu-l opriţi; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.

51. Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim.

52. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El.

53. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim.

54. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis : Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie ?

55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis : Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi ? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască.

56. Şi s-au dus în alt sat.

57. Şi pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El : Te voi însoţi, oriunde Te vei duce.

58. Şi i-a zis Iisus : Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.

59. Şi a zis către altul : urmează-Mi. Iar el a zis : Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu.

60. Iar El i-a zis : Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu.

61. Dar altul a zis : Îţi voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa mea.

62. Iar Iisus a zis către el : Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 10

Trimiterea şi înapoierea celor şaptezeci (şi doi) de ucenici. Vai de cetăţile rele.  Iisus se bucură cu duhul. Pilda samarineanului milostiv. Marta şi Maria.

1. Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină.

2. Şi zicea către ei : Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.

3. Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

4. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale.

5. Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi : Pace casei acesteia.

6. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi.

7. Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă.

8. Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte.

9. Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le : S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu.

10. Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi :

11. Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu.

12. Zic vouă : Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia.

13. Vai ţie, Horazine ! Vai ţie, Betsaido ! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă.

14. Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă.

15. Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer ? Până la iad vei fi coborât !

16. Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.

17. Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând : Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău.

18. Şi le-a zis : Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.

19. Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma.

20. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri.

21. În acesta ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis : Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.

22. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere.

23. Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis : Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi !

24. Căci zic vouă : Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit.

25. Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând : Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci ?

26. Iar Iisus a zis către el : Ce este scris în Lege ? Cum citeşti ?

27. Iar el, răspunzând, a zis : Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

28. Iar El i-a zis : Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.

29. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus : Şi cine este aproapele meu ?

30. Iar Iisus, răspunzând, a zis : Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.

31. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.

32. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.

33. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,

34. Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.

35. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis : Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.

36. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari ?

37. Iar el a zis : Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis : Mergi şi fă şi tu asemenea.

38. Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.

39. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.

40. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis : Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc ? Spune-i deci să-mi ajute.

41. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis : Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;

42. Dar un lucru trebuie : căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.

CAPITOLUL 11

Rugăciunea domnească. Semnul lui Iona.   Cuvântarea împotriva fariseilor şi a cărturarilor.

1. Şi pe când Se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis : Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.

2. Şi le-a zis : Când vă rugaţi, ziceţi : Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.

3. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi.

4. Şi ne iartă nouă păcatele noastre, căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

5. Şi a zis către ei : Cine dintre voi, având un prieten şi se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice : Prietene, împrumută-mi trei pâini,

6. Că a venit, din cale, un prieten la mine şi n-am ce să-i pun înainte,

7. Iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică : Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau.

8. Zic vouă : Chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, dar, pentru îndrăzneala lui, sculându-se, îi va da cât îi trebuie.

9. Şi Eu zic vouă : Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.

10. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide.

11. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră ? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe ?

12. Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie ?

13. Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El !

14. Şi a scos un demon, şi acela era mut. Şi când a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile s-au minunat.

15. Iar unii dintre ei au zis : Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni.

16. Iar alţii, ispitindu-L, cereau de la El semn din cer.

17. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis : Orice împărăţie, dezbinându-se în sine, se pustieşte şi casă peste casă cade.

18. Şi dacă satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăţia lui ? Fiindcă ziceţi că Eu scot pe demoni cu Beelzebul.

19. Iar dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot ? De aceea ei vă vor fi judecători.

20. Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.

21. Când cel tare şi înarmat fiind îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace.

22. Dar când unul mai tare decât el vine asupra lui şi-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia, iar prăzile de la el le împarte.

23. Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte.

24. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi, negăsind, zice : Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit.

25. Şi, venind, o află măturată şi împodobită.

26. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.

27. Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis : Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt !

28. Iar El a zis : Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.

29. Iar îngrămădindu-se mulţimile, El a început a zice : Neamul acesta este un neam viclean; cere semn dar semn nu i se va da decât semnul proorocului Iona.

30. Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam.

31. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului, ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici.

32. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici.

33. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina.

34. Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat.

35. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric.

36. Aşadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca şi când te luminează făclia cu strălucirea ei.

37. Şi pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; şi, intrând, a şezut la masă.

38. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă.

39. Şi Domnul a zis către el : Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie.

40. Nebunilor ! Oare, cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru ?

41. Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate.

42. Dar vai vouă, fariseilor ! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate

legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.

43. Vai vouă, fariseilor ! Că iubiţi scaunele din faţă în sinagogi şi în închinăciunile din pieţe.

44. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Că sunteţi ca mormintele ce nu se văd, şi oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu.

45. Şi răspunzând, unul dintre învăţătorii de Lege I-a zis : Învăţătorule, acestea zicând, ne mustri şi pe noi !

46. Iar El a zis : Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege ! Că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un deget.

47. Vai vouă ! Că zidiţi mormintele proorocilor pe care părinţii voştri i-au ucis.

48. Aşadar, mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiţi mormintele.

49. De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis : "Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni";

50. Ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor, care s-a vărsat de la facerea lumii,

51. De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu. Adevărat vă spun : Se va cere de la neamul acesta.

52. Vai vouă, învăţătorilor de Lege ! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.

53. Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe,

54. Pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină.

CAPITOLUL 12

Să ne ferim de făţărnicie, de şovăială şi de lăcomie.  Îndemnuri la veghere şi la îngăduinţă. Semnele vremii.

1. Şi în acelaşi timp, adunându-se mulţime mii şi mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi : Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.

2. Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu se cunoască.

3. De aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină; şi ceea ce aţi vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.

4. Dar vă spun vouă, prietenii Mei : Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă.

5. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi : Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de acela să vă temeţi.

6. Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani ? Şi nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.

7. Ci şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

8. Şi zic vouă : Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

9. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

10. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.

11. Iar când vă vor duce în sinagogi şi la dregători şi la stăpâniri nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi zice,

12. Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi.

13. Zis-a Lui cineva din mulţime : Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.

14. Iar El i-a zis : Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi ?

15. Şi a zis către ei : Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.

16. Şi le-a spus lor această pildă, zicând : Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.

17. Şi el cugeta în sine, zicând : Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele ?

18. Şi a zis : Aceasta voi face : Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele;

19. Şi voi zice sufletului meu : Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.

20. Iar Dumnezeu i-a zis : Nebune ! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi ?

21. Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

22. Şi a zis către ucenicii Săi : De aceea zic vouă : Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.

23. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.

24. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările !

25. Şi cine dintre voi, ingrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot ?

26. Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte ?

27. Priviţi la crini cum cresc : Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

28. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor !

29. Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi.

30. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea;

31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.

32. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia.

33. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică.

34. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.

35. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse.

36. Şi voi fiţi asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se întoarce de la nuntă, ca, venind, şi bătând, îndată să-i deschidă.

37. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla priveghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se le va sluji.

38. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, şi le va găsi aşa, fericite sunt acelea.

39. Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.

40. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.

41. Şi a zis Petru : Doamne, către noi spui pilda aceasta sau şi către toţi ?

42. Şi a zis Domnul : Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu ?

43. Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa.

44. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale.

45. Iar de va zice sluga aceea în inima sa : Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete,

46. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi.

47. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult.

48. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere.

49. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins !

50. Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini !

51. Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ ? Vă spun că nu, ci dezbinare.

52. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi : trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

53. Dezbinaţi vor fi : tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.

54. Şi zicea mulţimilor : Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este.

55. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.

56. Făţarnicilor ! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi ?

57. De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept ?

58. Şi când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ţi silinţa să te scapi de el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul să te dea în mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă.

59. Zic ţie : Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban.

CAPITOLUL 13

Pilda galileienilor. O femeie vindecată în ziua sâmbetei.  Pilde şi cuvinte despre împărăţia lui Dumnezeu. Ierusalimul şi jalea-i viitoare.

1. Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor.

2. Şi El, răspunzând, le-a zis : Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta ?

3. Nu ! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.

4. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim ?

5. Nu ! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.

6. Şi le-a spus pilda aceasta : Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod în el, dar n-a găsit.

7. Şi a zis către vier : Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar ?

8. Iar el, răspunzând, a zis : Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi.

9. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.

10. Şi învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.

11. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum;

12. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis : Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.

13. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.

14. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii : Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei !

15. Iar Domnul i-a răspuns şi a zis : Făţarnicilor ! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape ?

16. Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei ?

17. Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.

18. Deci zicea : Cu ce este asemenea împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna ?

19. Asemenea este grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui.

20. Şi iarăşi a zis : Cu ce voi asemăna împărăţia lui Dumnezeu ?

21. Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul.

22. Şi mergea El prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim.

23. Şi I-a zis cineva : Doamne, puţini sunt, oare, cei ce se mântuiesc ? Iar El le-a zis :

24. Siliţi-vă să intraţi prin poarta cea strâmtă, că mulţi, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea.

25. După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să staţi afară şi să bateţi la uşă, zicând : Doamne, deschide-ne ! - şi el, răspunzând, vă va zice : Nu vă ştiu de unde sunteţi,

26. Atunci voi veţi începe să ziceţi : Am mâncat înaintea ta şi am băut şi în pieţele noastre ai învăţat.

27. Şi el vă va zice : Vă spun : Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la mine toţi lucrătorii nedreptăţii.

28. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi aruncaţi afară.

29. Şi vor veni alţii de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în împărăţia lui Dumnezeu.

30. Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, şi sunt alţii întâi care vor fi pe urmă.

31. În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I : Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă.

32. Şi El le-a zis : Mergând, spuneţi vulpii acesteia : Iată, alung demoni şi fac

vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi.

33. Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim.

34. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-aţi voit.

35. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice : Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului !

CAPITOLUL 14

Bolnavul de idropică vindecat sâmbăta. Îndemn la smerenie şi la milostenie.  Pilda despre cina cea mare. Lepădarea de sine.

1. Şi când a intrat El în casa unuia dintre căpeteniile fariseilor sâmbăta, ca să mănânce, şi ei Îl pândeau,

2. Iată un om bolnav de idropică era înaintea Lui.

3. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei, spunând : Cuvine-se a vindeca sâmbăta ori nu ?

4. Ei însă au tăcut. Şi luându-l, l-a vindecat şi i-a dat drumul.

5. Şi către ei a zis : Care dintre voi, de-i cădea fiul sau boul în fântână nu-l va scoate îndată în ziua sâmbetei ?

6. Şi n-au putut să-i răspundă la acestea.

7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei :

8. Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el altul mai de cinste decât tine.

9. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice : Dă acestuia locul. Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă.

10. Ci, când vei fi chemat, mergând aşează-te în cel din urmă loc, ca atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ţi zică : Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor care vor şedea împreună cu tine.

11. Căci, oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

12. Zis-a şi celui ce-L chemase : Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată.

13. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,

14. Şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor.

15. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis : Fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu !

16. Iar El i-a zis : Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi;

17. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi : Veniţi, că iată toate sunt gata.

18. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis : Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă.

19. Şi altul a zis : Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă.

20. Al treilea a zis : Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni.

21. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis : Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici.

22. Şi a zis sluga : Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.

23. Şi a zis stăpânul către slugă : Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,

24. Căci zic vouă : Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

25. Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele :

26. Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.

27. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.

28. Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească ?

29. Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,

30. Zicând : Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi.

31. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii ?

32. Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.

33. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.

34. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă ?

35. Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.

CAPITOLUL 15

Pildele : Oaia cea pierdută, despre drahma cea pierdută şi despre fiul risipitor.

1. Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte.

2. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând : Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.

3. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând :

4. Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte ?

5. Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se;

6. Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le : Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.

7. Zic vouă : Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.

8. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina şi nu mătură casa şi nu caută cu grijă până ce o găseşte ?

9. Şi găsind-o, cheamă prietenele şi vecinele sale, spunându-le : Bucuraţi-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem.

10. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte.

11. Şi a zis : Un om avea doi fii.

12. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său : Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.

13. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.

14. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.

15. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii.

16. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea.

17. Dar, venindu-şi în sine, a zis : Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame !

18. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune : Tată, am greşit la cer şi înaintea ta;

19. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.

20. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat.

21. Şi i-a zis fiul : Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău.

22. Şi a zis tatăl către slugile sale : Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui;

23. Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim;

24. Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească.

25. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri.

26. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea.

27. Iar ea i-a răspuns : Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos.

28. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga.

29. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său : Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei.

30. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat.

31. Tatăl însă i-a zis : Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.

32. Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

CAPITOLUL 16

Parabola despre iconomul necredincios.  Parabola despre bogatul nemilostiv şi despre săracul Lazăr.

1. Şi zicea şi către ucenicii Săi : Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile.

2. Şi chemându-l, i-a zis : Ce este aceasta ce aud despre tine ? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom.

3. Iar iconomul a zis în sine : Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine ? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

4. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.

5. Şi chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi : Cât eşti dator stăpânului meu ?

6. Iar el a zis : O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis : Ia-ţi zapisul şi, şezând, scrie degrabă cincizeci.

7. După aceea a zis altuia : Dar tu, cât eşti dator ? El i-a spus : O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul : Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.

8. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii.

9. Şi Eu zic vouă : Faceţi-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă, ca atunci, când veţi părăsi viaţa, să vă primească ei în corturile cele veşnice.

10. Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept.

11. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată ?

12. Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru ?

13. Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

14. Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc.

15. Şi El le-a zis : Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.

16. Legea şi proorocii au fost până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare se sileşte spre ea.

17. Dar mai lesne e să treacă cerul şi pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă.

18. Oricine-şi lasă femeia sa şi ia pe alta săvârşeşte adulter; şi cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.

20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube,

21. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.

22. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat.

23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.

24. Şi el, strigând, a zis : Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.

25. Dar Avraam a zis : Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.

26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.

27. Iar el a zis : Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,

28. Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.

29. Şi i-a zis Avraam : Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.

30. Iar el a zis : Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.

31. Şi i-a zis Avraam : Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

CAPITOLUL 17

Despre sminteli, iertare şi credinţă. Vindecarea celor zece leproşi.   Când va veni împărăţia lui Dumnezeu.

1. Şi a zis către ucenicii Săi : Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin !

2. Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici.

3. Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l.

4. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând : Mă căiesc, iartă-l.

5. Şi au zis apostolii către Domnul : Sporeşte-ne credinţa.

6. Iar Domnul a zis : De aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice acestui sicomor : Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare, şi vă va asculta.

7. Cine dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din ţarină : Vino îndată şi şezi la masă ?

8. Oare, nu-i va zice : Pregăteşte-mi ca să cinez şi, încingându-te, slujeşte-mi, până ce voi mânca şi voi bea şi după aceea vei mânca şi vei bea şi tu ?

9. Va mulţumi, oare, slugii că a făcut cele poruncite ? Cred că nu.

10. Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, să ziceţi : Suntem slugi netrebnice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.

11. Iar pe când Iisus mergea spre Ierusalim şi trecea prin mijlocul Samariei şi al Galileii,

12. Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi care stăteau departe,

13. Şi care au ridicat glasul şi au zis : Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi !

14. Şi văzându-i, El le-a zis : Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit.

15. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu.

16. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean.

17. Şi răspunzând, Iisus a zis : Au nu zece s-au curăţit ? Dar cei nouă unde sunt ?

18. Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam ?

19. Şi i-a zis : Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis : Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.

21. Şi nici nu vor zice : Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

22. Zis-a către ucenici : Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, şi nu veţi vedea.

23. Şi vor zice vouă : Iată este acolo; iată, aici; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.

24. Căci după cum fulgerul, fulgerând dintr-o parte de sub cer, luminează până la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.

25. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.

26. Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului :

27. Mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.

28. Tot aşa precum a fost în zilele lui Lot : mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, şi zideau,

29. Iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer foc şi pucioasă şi i-a

nimicit pe toţi,

30. La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului.

31. În ziua aceea, cel care va fi pe acoperişul casei, şi lucrurile lui în casă, să nu se coboare ca să le ia; de asemenea, cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi.

32. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot.

33. Cine va căuta să-şi scape sufletul, îl va pierde; iar cine îl va pierde, acela îl va dobândi.

34. Zic vouă : În noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.

35. Două vor măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată.

36. Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va lăsa.

37. Şi răspunzând, ucenicii I-au zis : Unde, Doamne ? Iar El le-a zis : Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

CAPITOLUL 18

Pildele : văduva stăruitoare, vameşul şi fariseul. Iisus cheamă pe copii la Sine.  Primejdiile bogăţiei. A treia vestire a Patimilor. Vindecarea orbului din Ierihon.

1. Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea,

2. Zicând : Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina.

3. Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând : Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.

4. Şi un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine : Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de om nu mă ruşinez,

5. Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere.

6. Şi a zis Domnul : Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept ?

7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung ?

8. Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ ?

9. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta :

10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage : unul fariseu şi celălalt vameş.

11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine : Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.

12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.

13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând : Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.

14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

15. Şi aduceau la El şi pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.

16. Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând : Lăsaţi copii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.

17. Adevărat grăiesc vouă : Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.

18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând : Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci ?

19. Iar Iisus i-a zis : Pentru ce Mă numeşti bun ? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.

20. Ştii poruncile : Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.

21. Iar el a zis : Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.

22. Auzind Iisus i-a zis : Încă una îţi lipseşte : Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.

23. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.

24. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis : Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu !

25. Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.

26. Zis-au cei ce ascultau : Şi cine poate să se mântuiască ?

27. Iar El a zis : Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

28. Iar Petru a zis : Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie.

29. Şi El le-a zis : Adevărat grăiesc vouă : Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,

30. Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică.

31. Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei : Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.

32. Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat.

33. Şi, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.

34. Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.

35. Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.

36. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.

37. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.

38. Şi el a strigat, zicând : Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine !

39. Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga : Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine !

40. Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat :

41. Ce voieşti să-ţi fac ? Iar el a zis : Doamne, să văd !

42. Şi Iisus i-a zis : Vezi ! Credinţa ta te-a mântuit.

43. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 19

Zaheu. Pilda minelor. Intrarea în Ierusalim.  Iisus deplânge Ierusalimul şi alungă pe vânzătorii de la templu.

1. Şi intrând, trecea prin Ierihon.

2. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.

3. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.

4. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.

5. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el : Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.

6. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.

7. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos.

8. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul : Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.

9. Şi a zis către el Iisus : Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.

10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

11. Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.

12. Deci a zis : Un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă.

13. Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis către ele : Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni !

14. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând : Nu voim ca acesta să domnească peste noi.

15. Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit.

16. Şi a venit cea dintâi, zicând : Doamne, mina ta a adus câştig zece mine.

17. Şi i-a zis stăpânul : Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi.

18. Şi a venit a doua, zicând : Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine.

19. Iar el a zis şi acesteia : Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi.

20. A venit şi cealaltă, zicând : Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar,

21. Că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru : iei ce nu ai pus şi seceri ce n-ai semănat.

22. Zis-a lui stăpânul : Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că sunt om aspru : iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat;

23. Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani ? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă.

24. Şi a zis celor ce stăteau de faţă : Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.

25. Şi ei au zis lui : Doamne, acela are zece mine.

26. Zic vouă : Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua.

27. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea.

28. Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.

29. Iar când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,

30. Zicând : Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi, dezlegându-l, aduceţi-l.

31. Şi dacă vă va întreba cineva : Pentru ce-l dezlegaţi ?, veţi zice aşa : Pentru că Domnul are trebuinţă de el.

32. Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus.

33. Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei : De ce dezlegaţi mânzul ?

34. Iar ei au răspuns : Pentru că are trebuinţă de el Domnul.

35. Şi i-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, l-au ajutat pe Iisus să urce pe el.

36. Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe cale.

37. Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse,

38. Zicând : Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului ! Pace în cer şi slavă întru cei de sus.

39. Dar unii farisei din mulţime au zis către El : Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii.

40. Şi El, răspunzând, a zis : Zic vouă : Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.

41. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând :

42. Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta ! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi.

43. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile.

44. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.

45. Şi intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.

46. Zicându-le : Scris este : "Şi va fi casa Mea casă de rugăciune"; dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

47. Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă.

48. Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.

CAPITOLUL 20

De unde a fost botezul lui Ioan ? Pilda viei celei date lucrătorilor răi.  Dinarul Cezarului. Învierea morţilor. Al cui fiu este Hristos ?

1. Şi într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în templu şi binevestea, au venit arhiereii şi cărturarii, împreună cu bătrânii,

2. Şi, vorbind, au zis către El : Spune nouă, cu ce putere faci acestea, sau cine este Cel ce Ţi-a dat această putere ?

3. Iar El, răspunzând, a zis către ei : Vă voi întreba şi Eu pe voi un cuvânt, şi spuneţi-Mi :

4. Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni ?

5. Şi ei cugetau în sinea lor, zicând : Dacă vom spune : Din cer, va zice : Pentru ce n-aţi crezut în el ?

6. Iar dacă vom zice : De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredinţat că Ioan a fost prooroc.

7. Şi au răspuns că nu ştiu de unde.

8. Şi Iisus le-a zis : Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.

9. Şi a început să spună către popor pilda aceasta : Un om a sădit vie şi a dat-o lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme.

10. Şi la timpul potrivit, a trimis la lucrători o slugă ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătând-o, au trimis-o fără nimic.

11. Şi a trimis apoi altă slugă, dar ei, bătând-o şi pe aceea şi batjocorind-o, au trimis-o fără nimic.

12. Şi a trimis apoi pe a treia; iar ei, rănind-o şi pe aceea, au alungat-o.

13. Şi stăpânul viei a zis : Ce voi face ? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate se vor ruşina de el.

14. Iar lucrătorii, văzându-l, s-au vorbit între ei, zicând : Acesta este moştenitorul; să-l omorâm ca moştenirea să fie a noastră.

15. Şi scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Ce va face, deci, acestora, stăpânul viei ?

16. Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora. Iar ei auzind, au zis : Să nu se întâmple !

17. El însă, privind la ei, a zis : Ce înseamnă, deci, scriptura aceasta : "Piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului" ?

18. Oricine va cădea pe această piatră va fi sfărâmat, iar pe cine va cădea ea îl va zdrobi.

19. Iar cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei.

20. Şi pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului.

21. Şi L-au întrebat, zicând : Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu :

22. Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu ?

23. Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei : De ce Mă ispitiţi ?

24. Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el ? Iar ei au zis : Ale Cezarului.

25. Şi El a zis către ei : Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.

26. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului şi, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut.

27. Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care zic că nu este înviere, L-au întrebat :

28. Zicând : Învăţătorule, Moise a scris pentru noi : Dacă moare fratele cuiva, având femeie, şi el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie şi să ridice urmaş fratelui său.

29. Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără de copii.

30. Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el fără copii.

31. A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit.

32. La urmă a murit şi femeia.

33. Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soţie, căci toţi şapte au avut-o de soţie ?

34. Şi le-a zis lor Iisus : Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;

35. Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită.

36. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.

37. Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.

38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.

39. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis : Învăţătorule, bine ai zis.

40. Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic.

41. Iar El i-a întrebat : Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David ?

42. Căci însuşi David spune în Cartea Psalmilor : "Zis-a Domnul Domnului meu : Şezi de-a dreapta Mea,

43. Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".

44. Deci David Îl numeşte Domn; şi cum este fiu al lui ?

45. Şi ascultând tot poporul, a zis ucenicilor :

46. Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe,

47. Mâncând casele văduvelor şi de ochii lumii rugându-se îndelung; aceştia vor lua mai mare osândă.

CAPITOLUL 21

Banul văduvei. Cuvântarea lui Iisus despre dărâmarea Ierusalimuluişi a doua Sa venire.

1. Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului.

2. Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.

3. Şi a zis : Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.

4. Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.

5. Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis :

6. Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.

7. Şi ei L-au întrebat, zicând : Învăţătorule, când oare, vor fi acestea ? Şi care este semnul când au să fie acestea ?

8. Iar El a zis : Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând : Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.

9. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând.

10. Atunci le-a zis : Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie.

11. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi.

12. Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu.

13. Şi va fi vouă spre mărturie.

14. Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde;

15. Căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri.

16. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi.

17. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.

18. Şi păr din capul vostru nu va pieri.

19. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.

20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui.

21. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el.

22. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.

23. Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotriva acestui popor.

24. Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.

25. Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor.

26. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.

27. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă.

28. Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.

29. Şi le-a spus o pildă : Vedeţi smochinul şi toţi copacii :

30. Când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape.

31. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu.

32. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea.

33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

34. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste,

35. Ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.

36. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.

37. Şi ziua era în templu şi învăţa, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe muntele ce se cheamă al Măslinilor.

38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte.

CAPITOLUL 22

Iisus vândut de Iuda. Cina cea de taină. Despre întâietate.

Suferinţele din grădina Ghetsimani. Prinderea şi aducerea la Caiafa. Lepădarea lui Petru.

1. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti.

2. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor.

3. Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

4. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.

5. Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani.

6. Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii.

7. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.

8. Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând : Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm.

9. Iar ei I-au zis : Unde voieşti să pregătim ?

10. Iar El le-a zis : Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un

urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra.

11. Şi spuneţi stăpânului casei : Învăţătorul îţi zice : Unde este încăperea în care să mănânc Paştile cu ucenicii mei ?

12. Şi acela vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi.

13. Iar, ei, ducându-se, au aflat precum le spusese şi au pregătit Paştile.

14. Şi când a fost ceasul, S-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El.

15. Şi a zis către ei : Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea,

16. Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în împărăţia lui Dumnezeu.

17. Şi luând paharul, mulţumind, a zis : Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;

18. Că zic vouă : Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.

19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând : Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.

20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând : Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.

21. Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.

22. Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut !

23. Iar ei au început să se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă aceasta ?

24. Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere : cine dintre ei se pare că e mai mare ?

25. Iar El le-a zis : Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători.

26. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte.

27. Căci cine este mai mare : cel care stă la masă, sau cel care slujeşte ? Oare, nu cel ce stă la masă ? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.

28. Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele.

29. Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,

30. Ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

31. Şi a zis Domnul : Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;

32. Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.

33. Iar el I-a zis : Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.

34. Iar Iisus i-a zis : Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoşti.

35. Şi le-a zis : Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva ? Iar ei au zis : De nimic.

36. Şi El le-a zis : Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.

37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta : "Şi cu cei fără de lege s-a socotit", căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit.

38. Iar ei au zis : Doamne, iată aici două săbii. Zis-a lor : Sunt de ajuns.

39. Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii l-au urmat.

40. Şi când a sosit în acest loc, le-a zis : Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.

41. Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga.

42. Zicând : Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.

43. Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea.

44. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.

45. Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare.

46. Şi le-a zis : De ce dormiţi ? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.

47. Şi vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute.

48. Iar Iisus i-a zis : Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului ?

49. Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis : Doamne, dacă vom lovi cu sabia ?

50. Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.

51. Dar Iisus, răspunzând, a zis : Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat

52. Şi către arhiereii, către căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis : Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege.

53. În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.

54. Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.

55. Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor.

56. Şi o slujnică, văzându-l şezând la foc, şi uitându-se bine la el, a zis : Şi acesta era cu El.

57. Iar el s-a lepădat, zicând : Femeie, nu-L cunosc.

58. Şi după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis : Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a zis : Omule, nu sunt.

59. Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea zicând : Cu adevărat şi acesta era cu El, căci este galileian.

60. Şi Petru a zis : Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul.

61. Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori.

62. Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar.

63. Iar bărbaţii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L.

64. Şi acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând : Prooroceşte cine este cel ce Te-a lovit ?

65. Şi hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui.

66. Şi când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pe El în sinedriul lor.

67. Zicând : Spune nouă dacă eşti Tu Hristosul. Şi El le-a zis : Dacă vă voi spune, nu veţi crede;

68. Iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde.

69. De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.

70. Iar ei au zis toţi : Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu ? Şi El a zis către ei : Voi ziceţi că Eu sunt.

71. Şi ei au zis : Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui ?

CAPITOLUL 23

Iisus înaintea lui Irod. Judecata, răstignirea, moartea şi îngroparea.

1. Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.

2. Şi au început să-L pârască, zicând : Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege.

3. Iar Pilat L-a întrebat, zicând : Tu eşti regele iudeilor ? Iar El, răspunzând, a zis : Tu zici.

4. Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi : Nu găsesc nici o vină în Omul acesta.

5. Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.

6. Şi Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian.

7. Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.

8. Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.

9. Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.

10. Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare.

11. Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat.

12. Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei.

13. Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,

14. A zis către ei : Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui.

15. Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte.

16. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.

17. Şi trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat.

18. Dar ei, cu toţii, au strigat, zicând : Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba,

19. Care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.

20. Şi iarăşi le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus.

21. Dar ei strigau, zicând : Răstigneşte-L ! Răstigneşte-L !

22. Iar el a zis a treia oară către ei : Ce rău a săvârşit Acesta ? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci,pedepsindu-L, Îl voi elibera.

23. Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit.

24. Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor.

25. Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor.

26. Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.

27. Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau.

28. Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis : Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.

29. Căci iată, vin zile în care vor zice : Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat !

30. Atunci vor începe să spună munţilor : Cădeţi peste noi; şi dealurilor : Acoperiţi-ne.

31. Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi ?

32. Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.

33. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.

34. Iar Iisus zicea : Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.

35. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând : Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.

36. Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet.

37. Şi zicând : Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi !

38. Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti : Acesta este regele iudeilor.

39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând : Nu eşti Tu Hristosul ? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.

40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând : Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă ?

41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.

42. Şi zicea lui Iisus : Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.

43. Şi Iisus i-a zis : Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.

44. Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

45. Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc.

46. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis : Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.

47. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând : Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.

48. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul.

49. Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.

50. Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept,

51. - Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând împărăţia lui Dumnezeu.

52. Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.

53. Şi coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus.

54. Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă.

55. Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.

56. Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.

CAPITOLUL 24

Învierea Domnului. El Se arată ucenicilor care mergeau spre Emaus şi apoi apostolilor. Înălţarea la cer.

1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.

3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.

4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.

5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele : De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi ?

6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,

7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.

8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.

9. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10. Iar ele erau : Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.

11. Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut.

12. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.

13. Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.

14. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.

15. Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.

16. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.

17. Şi El a zis către ei : Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru ? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.

18. Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El : Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea ?

19. El le-a zis : Care ? Iar ei I-au răspuns : Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.

20. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri;

21. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.

22. Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt,

23. Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.

24. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.

25. Şi El a zis către ei : O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii !

26. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa ?

27. Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.

28. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.

29. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând : Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.

30. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.

31. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.

32. Şi au zis unul către altul : Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile ?

33. Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,

34. Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.

35. Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

36. Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis : Pace vouă.

37. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.

38. Şi Iisus le-a zis : De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră ?

39. Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.

40. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.

41. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis : Aveţi aici ceva de mâncare ?

42. Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.

43. Şi luând, a mâncat înaintea lor.

44. Şi le-a zis : Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi.

45. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.

46. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.

47. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.

48. Voi sunteţi martorii acestora.

49. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.

50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.

51. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.

52. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

53. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

SFÂNTA EVANGHELIE DUPĂ IOAN

1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21

CAPITOLUL 1

Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut trup. Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Mielul lui Dumnezeu. Cei dintâi ucenici ai lui Iisus.

1. La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.

2. Acesta era întru început la Dumnezeu.

3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

4. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

5. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.

6. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.

7. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.

8. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.

9. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.

10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.

11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.

12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,

13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.

14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.

15. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând : Acesta era despre Care am zis : Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.

16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har.

17. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.

18. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

19. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoţi şi leviţi, ca să-l întrebe : Cine eşti tu ?

20. Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit; şi a mărturisit : Nu sunt eu Hristosul.

21. Şi ei l-au întrebat : Dar cine eşti ? Eşti Ilie ? Zis-a el : Nu sunt. Eşti tu Proorocul ? Şi a răspuns : Nu.

22. Deci i-au zis : Cine eşti ? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi ?

23. El a zis : Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie : "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia proorocul.

24. Şi trimişii erau dintre farisei.

25. Şi l-au întrebat şi i-au zis : De ce botezi deci, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul ?

26. Ioan le-a răspuns, zicând : Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi,

27. Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei.

28. Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

29. A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis : Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.

30. Acesta este despre Care eu am zis : După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era,

31. Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă.

32. Şi a mărturisit Ioan zicând : Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El.

33. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis : Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.

34. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu.

35. A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui.

36. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis : Iată Mielul lui Dumnezeu !

37. Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus.

38. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis : Ce căutaţi ? Iar ei I-au zis : Rabi (care se tâlcuieşte : Învăţătorule), unde locuieşti ?

39. El le-a zis : Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea.

40. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru.

41. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis : am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte : Hristos).

42. Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis : Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte : Petru).

43. A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus : Urmează-Mi.

44. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru.

45. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis : Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret.

46. Şi i-a zis Natanael : Din Nazaret poate fi ceva bun ? Filip i-a zis : Vino şi vezi.

47. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el : Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug.

48. Natanael I-a zis : De unde mă cunoşti ? A răspuns Iisus şi i-a zis : Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin.

49. Răspunsu-I-a Natanael : Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel.

50. Răspuns-a Iisus şi i-a zis : Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi ? Mai mari decât acestea vei vedea.

51. Şi i-a zis : Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului.

CAPITOLUL 2

Nunta din Cana. Izgonirea vânzătorilor din templu.

1. Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo.

2. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.

3. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El : Nu mai au vin.

4. A zis ei Iisus : Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie ? Încă n-a venit ceasul Meu.

5. Mama Lui a zis celor ce slujeau : Faceţi orice vă va spune.

6. Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.

7. Zis-a lor Iisus : Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus.

8. Şi le-a zis : Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus.

9. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire,

10. Şi i-a zis : Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.

11. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.

12. După aceasta S-a coborât în Capernaum, El şi mama Sa şi fraţii şi ucenicii Săi, şi acolo n-a rămas decât puţine zile.

13. Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim.

14. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.

15. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.

16. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis : Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.

17. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris : "Râvna casei Tale mă mistuie".

18. Au răspuns deci iudeii şi I-au zis : Ce semn ne arăţi că faci acestea ?

19. Iisus a răspuns şi le-a zis : Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.

20. Şi au zis deci iudeii : În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta ! Şi Tu îl vei ridica în trei zile ?

21. Iar El vorbea despre templul trupului Său.

22. Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus.

23. Şi când era în Ierusalim, la sărbătoarea Paştilor, mulţi au crezut în numele Lui, văzând minunile pe care le făcea.

24. Iar Iisus însuşi nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.

25. Şi pentru că nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre om, căci El însuşi cunoştea ce era în om.

CAPITOLUL 3