APOSTOLUL

După ediţia din 1974.

Citirea Apostolui :

      În săptămânile după Sfintele Paști : 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7   ;  În săptămânile după Rusalii :  1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27| 28 | 29 | 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | 35 | 36  ;  În săptămânile Postului Mare : 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7  ;   Prochimene, aliluia, chinonice   ;  Apostolul din cursul lunilor

SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA DUMINICĂ A PAŞTILOR

LA LITURGHIE

Prochimen, glasul al 8-lea :

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.

Stih : Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(I, 1-8)

   În cartea cea dintâi am scris, o Teofile, despre toate câte a făcut şi a învăţat Iisus, de la început până în ziua când S-a înălţat la cer, după ce prin Duhul Sfânt a dat poruncile Sale Apostolilor, pe care i-a ales. După patima Sa, Iisus li S-a arătat pe Sine viu, prin multe semne doveditoare, şi li S-a făcut văzut timp de patruzeci de zile, vorbindu-le despre cele privitoare la împărăţia lui Dumnezeu. Şi când era împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care, a zis El, aţi auzit-o de la Mine. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi în curând, după aceste zile, vă veţi boteza cu Duhul Sfânt. Atunci ucenicii care erau adunaţi acolo L-au întrebat şi au zis : Doamne, oare, în vremea aceasta vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel ? Iar El le-a spus : Nu este al vostru ca să ştiţi vremurile sau soroacele pe care Tatăl le-a pus întru a Sa stăpânire. Ci voi, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, veţi lua putere şi îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.

Aliluia, glasul al 8-lea :

 Sculându-Te vei milui Sionul, că vremea este să-l miluiești pe el, că a venit vremea.

Stih : Domnul din cer pe pământ a privit.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

Prochimen, glasul al 8-lea :

În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.

 Stih : Cerurile spun slava Iui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(I, 12-17,  21-26)

    În zilele acelea, de la muntele ce se cheamă al Măslinilor şi care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă, Apostolii s-au întors în Ierusalim. Şi îndată ce au ajuns, s-au suit în foişor, unde locuiau : Petru şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Vartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov. Toţi aceştia stăruiau într-un cuget, în rugăciune, dimpreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui. În aceste zile, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor, iar numărul celor strânşi acolo era ca la o sută douăzeci, a zis : Bărbaţi fraţi, se cădea să se împlinească acea Scriptură pe care Sfântul Duh, prin gura lui David, a rostit-o de mai înainte despre Iuda, care s-a făcut călăuza celor ce L-au prins pe Iisus. Acela era numărat între noi şi fusese ales la această slujbă. Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi care s-au adunat cu noi, în tot timpul petrecerii între noi a Domnului Iisus, începând de la botezul lui Ioan până la ziua când S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. Atunci au pus înainte pe doi : Pe Iosif numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi s-au rugat şi au zis : Tu, Doamne, Cel ce cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei de la care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Deci au aruncat sorţi şi sorţul a căzut asupra lui Matia şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece Apostoli.

Aliluia, glasul al 4-lea :

Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

Prochimen, glasul al 3-lea :

 Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu.

 Stih : Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(II, 14-21)

    În zilele acelea, stând Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis : Bărbaţi iudei, şi toţi cei ce locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscut, şi ascultaţi cuvintele mele că aceştia nu sunt beţi, după cum socotiţi voi, fiindcă este deabia ceasul al treilea din zi. Dar aceasta este ceea ce s-a spus prin proorocul Ioil : Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa. Şi încă peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci. Şi minuni voi face sus în cer, şi jos pe pământ semne : sânge, foc şi negură de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, mai înainte ca să vină ziua Domnului, cea mare şi strălucită. Atunci, oricine va chema numele Domnului se va mântui.

Aliluia, glasul al 3-lea :

 Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.

 Stih : Juratu-S-a lui David adevărul, şi nu-l va lepăda.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

Prochimen, glasul al 6-lea :

 Pomeni-voi numele Tău în tot neamul.

 Stih : Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa Părintelui tău.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(II, 22-38)

    În zilele acelea, zis-a Petru către popor: Bărbaţi israeliteni, ascultaţi cuvintele acestea : Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu, prin puteri, prin minuni şi prin semne pe care le-a făcut prin El Dumnezeu în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi, răstignindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât. Dar Dumnezeu l-a înviat, dezlegând durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de moarte. Căci David zice despre El: Pururea am văzut pe Domnul înaintea mea, că El este de-a dreapta mea, ca să nu mă clatin. De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a desfătat limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. Făcutu-mi-ai cunoscute căile vieţii; cu faţa Ta mă vei umple de bucurie. Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vă grăi fără sfială despre strămoşul David, că a murit şi s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua de azi. Dar David, fiind prooroc şi ştiind că Dumnezeu i S-a jurat cu jurământ să aşeze pe tronu-i din rodul coapselor lui, mai înainte văzând el, a vorbit despre învierea lui Hristos : că n-a fost lăsat în iad sufletul Lui şi nici trupul Lui n-a văzut putreziciune. Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, pentru Care noi toţi suntem martori. Deci, înălţându-se prin dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta, cum vedeţi şi auziţi voi acum. Căci David nu s-a suit la ceruri, dar el a zis : Zis-a Domnul Domnului meu : Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Cu neclintire să ştie deci toată casa lui Israel că Dumnezeu pe Acest Iisus, pe Care voi L-aţi răstignit. L-a făcut Domn şi Hristos. Auzind ei acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi Apostoli : Bărbaţilor şi fraţilor, ce să facem ? Petru le-a răspuns : Pocăiţi-vă ! Şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt.

Aliluia, glasul al 6-lea :

Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

Prochimen, glasul al 3-lea :

Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi împăratului nostru, cântaţi.

 Stih : Popoare bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(II, 38-43)

    În zilele acelea, zis-a Petru către popor : Pocăiţi-vă ! Şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru. Şi prin alte multe vorbe, Petru mărturisea Evanghelia şi-i îndemna pe ei, zicând : Mântuiţi-vă de neamul acesta abătut de la Dumnezeu. Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat; şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura Apostolilor şi în cuminecare, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim prin Apostoli, şi frică mare îi stăpânea pe toţi.

Aliluia, glasul al 4-lea :

Sporeşte şi împărățeşte pentru adevăr.

 Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

  Prochimen, glasul al 4-lea :

 Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut.

 Stih : Binecuvântează suflete al meu pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(II, 1-8)

   În zilele acelea, Petru şi Ioan s-au suit la Templu, pentru rugăciunea din ceasul al nouălea. Şi era un om olog din naştere, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi, la poarta Templului, zisă Poarta frumoasă, ca să ceară milostenie de la cei ce intrau în Templu. Acesta, văzând pe Petru şi pe Ioan că vor să intre în Templu, le-a cerut milostenie. Şi Petru, căutând spre el împreună cu Ioan, a grăit : Uită-te la noi ! Iar ologul i-a privit cu luare aminte, aşteptând să capete ceva de la ei. Atunci Petru a zis : Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau : În numele lui Iisus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă. Şi apucându-l de mana dreaptă, l-a ridicat şi îndată picioarele şi încheieturile i s-au înzdrăvenit şi, sărind, a stat în picioare şi a început să umble. Şi a intrat cu ei în Templu şi umbla şi sărea şi lăuda pe Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 8-lea:

 Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA CEA LUMINATĂ

Prochimen, glasul al 3-lea :

 Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu.

Stih : Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(III, 11-21)

    În zilele acelea, fiindcă ologul cel vindecat se ţinea de Petru şi de Ioan, tot poporul, uimit, a alergat la ei, în pridvorul numit al lui Solomon. Iar Petru, văzând aceasta, a rostit către popor : Bărbaţi israeliteni, de ce vă minunaţi de acest lucru, sau de ce staţi cu ochii aţintiţi la noi, ca şi cum cu a noastră putere sau cucernicie l-am fi făcut pe acest om să umble ? Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri a preaslăvit pe Fiul Său Iisus, pe Care voi L-aţi dat prins şi L-aţi tăgăduit în faţa lui Pilat, care găsise cu cale să-L libereze. Dar voi v-aţi lepădat de Cel sfânt şi drept şi aţi cerut să vă dăruiască un ucigaş. Aţi omorât pe începătorul vieţii, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi noi îi suntem martori. Prin credinţa în numele Lui, pe acesta, pe care îl vedeţi şi îl cunoaşteţi, l-a întărit numele lui Iisus şi credinţa cea întru El i-a dat lui, înaintea voastră a tuturor, această întregire a trupului.

Aliluia, glasul al 5-lea :

Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat.

 Stih : Că a întărit lumea, care nu se va clinti.

SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

 DUMINICA

A DOUA DUPĂ PAŞTI, A LUI TOMA

  Prochimen, glasul al 3-lea :

 Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.

Stih : Lăudaţi pe Domnul, că este bun.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(V, 12-20)

    În zilele acelea, prin mâinile Apostolilor, se făceau semne şi minuni multe în popor, şi erau cu toţii, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alăture de ei, dar poporul îi lăuda. Şi din ce în ce mai mult sporeau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei; aşa încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe năsălii, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se tămăduiau. Atunci s-a sculat arhiereul şi toţi cei împreună cu el, care ţin de eresul saducheilor, şi s-au umplut de pizmă. Şi au prins pe Apostoli şi i-au pus în temniţa obştească. Dar un înger al Domnului, în timpul nopţii, descuind porţile temniţei şi scoțându-i afară, le-a poruncit : Mergeţi şi staţi în Templu şi vorbiţi poporului toate cuvintele acestei vieţi.

 Aliluia, glasul al 8-lea :

Veniţi să ne bucurăm de Domnul.

Stih : Că Dumnezeu mare este Domnul, şi Împărat peste tot pământul.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAȘTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(III, 19-36)

    În zilele acelea, Petru a zis către popor : Pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre şi să vină de la faţa Domnului vremuri de uşurare, trimițând pe Cel propovăduit mai dinainte vouă, pe Iisus Hristos, pe Care trebuie să-L primească Cerul până la anii aşezării din nou a tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac. Moise a zis, într-adevăr, către părinţi : Domnul Dumnezeu va ridica vouă între fraţii voştri prooroc ca mine. Pe El să-L ascultaţi, în toate câte vă va spune. Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela va fi nimicit din popor. Iar toţi proorocii de la SamuiI şi ceilalţi câţi au grăit mai înainte au vestit zilele acestea. Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai Legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri, grăind către Avraam : Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului. Dumnezeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la răutăţile sale.

MARȚI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(IV, 1-10)

    În zilele acelea, când Apostolii vorbeau către popor, au venit asupra lor preoţii, căpetenia gărzii Templului şi saducheii, fiind tulburaţi că Apostolii învaţă poporul şi vestesc, întru Iisus, învierea din morţi. Şi punând mâna pe ei, i-au pus sub pază, până a doua zi, căci atunci era seară. însă mulţi din cei ce auziseră cuvântul au crezut, astfel că numărul bărbaţilor credincioşi s-a făcut ca la cinci mii. Iar a doua zi s-au strâns laolaltă mai-marii lor şi bătrânii şi cărturarii din Ierusalim şi Anna arhiereul şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi erau din neamul arhieresc. Şi i-au adus în mijlocul sinedriului şi i-au întrebat : Cu ce putere sau într-al cui nume aţi făcut voi aceasta ? Atunci Petru, umplându-se de Duhul Sfânt, le-a vorbit : Mai-mari ai poporului şi bătrâni ai lui Israel, fiindcă noi suntem astăzi cercetaţi pentru o facere de bine către un om bolnav, ca să răspundem în ce chip s-a făcut el sănătos, cunoscut să vă fie vouă tuturor şi la tot poporul Israel că în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pe Care voi L-aţi răstignit, dar pe Care Dumnezeu L-a înviat din morţi, în numele Lui stă acesta sănătos în faţa voastră !

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(IV, 18-22)

    În zilele acelea, văzând căpeteniile îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, erau în mare mirare, fiindcă îşi dădeau seama că sunt oameni fără carte şi simpli; dar îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus. Şi văzând pe omul cel tămăduit stând cu ei, nimic n-aveau ce să zică împotrivă, ci le-au poruncit să iasă afară din sinedriu şi s-au sfătuit unii cu alţii şi au zis : Ce vom face acestor oameni ? Căci este ştiut tuturor locuitorilor din Ierusalim că printr-înşii s-a făcut o minune cunoscută şi nu putem să tăgăduim. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai departe în popor, cu ameninţare să le poruncim să nu mai vorbească, în numele acesta, nimănui. Deci, chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai înveţe în numele lui Iisus. Petru şi Ioan, răspunzând, le-au zis : Judecaţi de este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit. Dar ei, după ce i-au ameninţat din nou, le-au dat drumul, negăsind nici un chip cum să-i pedepsească, din pricina poporului, fiindcă toţi preaslăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse. Iar omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult ca patruzeci de ani.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(IV, 23-81)

    În zilele acelea, după ce au fost sloboziţi, Apostolii au venit la ai lor şi le-au spus câte le-au vorbit lor arhiereii şi bătrânii. Ci ei, auzind, într-un cuget au ridicat glasul lor către Dumnezeu şi au grăit : Stăpâne, Dumnezeule, Tu care ai făcut cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt într-însele, Tu eşti care prin Duhul Sfânt şi prin gura părintelui nostru David, slujitorul Tău, ai zis : Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte ? Ridicatu-s-au împăraţii pământului şi stăpânitorii s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Hristosului Său. Căci, cu adevărat, în cetatea aceasta, asupra Sfânt-Fiului Tău Iisus, pe Care Tu L-ai uns, s-au adunat împreună şi Irod şi Ponţiu Pilat, cu păgânii şi cu neamurile lui Israel, spre a face toate câte mâna Ta şi sfatul Tău mai dinainte au rânduit să fie. Şi acum, Doamne, caută spre ameninţările lor şi dă robilor Tăi să propovăduiască cuvântul Tău cu toată îndrăzneala, întinzând dreapta Ta spre vindecare şi săvârșind semne şi minuni, prin numele Sfânt-Fiului Tău, Iisus. Şi pe când se rugau astfel, locul unde erau adunaţi s-a cutremurat şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi vesteau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINȚILOR APOSTOLI, CITIRE :

(V, 1-11)

    În zilele acelea, un om oarecare, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-au vândut ţarina şi, în înţelegere cu femeia lui, a oprit din preţ, o parte, iar partea ce a rămas a adus-o şi a pus-o la picioarele Apostolilor. Petru a grăit atunci : Anania, pentru ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei ? Dacă n-o vindeai şi rămânea, nu-ţi rămânea ţie ? Şi dacă ai vândut-o preţul ei nu era în stăpânirea ta. Cum de ai pus în inima ta lucrul acesta ? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu. Şi Anania, auzind aceste vorbe, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi ascultătorii. Atunci, sculându-se cei tineri, au înfăşurat pe Anania şi, scoţându-l afară, l-au îngropat. Şi după un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind cele întâmplate. Iar Petru a întrebat-o : Spune-mi mie, cu atâta aţi vândut ţarina ? Iar Safira a răspuns : Da, cu atâta. Atunci Petru i-a grăit : De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului ? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine. Iar Safira a căzut deodată la picioarele lui Petru şi a murit. Când au intrat tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul său. Şi s-a făcut frică mare peste toată Biserica şi peste toţi cei ce auzeau acestea.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(V, 21-32)

    În zilele acelea, Apostolii au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau poporul. Ci venind arhiereul şi cei ce erau cu el, au adunat soborul şi pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i aducă pe Apostoli. Dar, ducându-se slujitorii, nu i-au găsit în închisoare. Deci s-au întors şi, dând de veste, le-au spus : Temniţa am găsit-o încuiată cu toată străşnicia şi pe paznici stând la uşă; dar, când am descuiat înăuntru n-am găsit pe nimeni. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia gărzii Templului şi mai-marii preoţilor nu ştiau ce să creadă despre ei şi ce poate să fie aceasta. Dar venind cineva, le-a dat de veste : Iată, oamenii, pe care i-aţi pus în închisoare, sunt în Templu, stând şi învăţând poporul. Atunci s-a dus căpetenia gărzii cu slujitorii lui şi i-a adus, dar nu cu sila, căci se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre. Şi aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului şi arhiereul i-a întrebat, zicând : Au nu v-am poruncit vouă, cu tot dinadinsul, să nu mai învăţaţi în numele Acesta ? Şi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi voiţi să aduceţi asupra noastră sângele acestui Om ! Ci Petru şi Apostolii, răspunzând, au zis : Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-aţi omorât, spânzurându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu, cu dreapta Sa, L-a înălţat Stăpânitor şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor. Şi pentru acestea suntem martori noi şi Duhul Sfânt, dat de Dumnezeu celor ce-L ascultă.

SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAȘTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

 DUMINICA

A TREIA DUPĂ PAŞTI, A MIRONOSIŢELOR

Prochimen, glasul al 2-lea :

 Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.

 Stih : Certând, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI CITIRE :

(VI, 1-7)

    În zilele acelea, înmulţindu-se ucenicii, eliniştii iudei au început să murmure împotriva evreilor că, la împărţirea zilnică de hrană, văduvele lor erau trecute cu vederea. Atunci cei doisprezece au chemat mulţimea ucenicilor şi le-au zis : Nu este potrivit ca noi, părăsind cuvântul lui Dumnezeu, să slujim la mese. Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă; iar noi vom stărui în rugăciune şi în slujirea cuvântului. Sfatul a plăcut întregii adunări şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia. Pe aceştia i-au înfăţişat înaintea Apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei. Şi cuvântul lui Dumnezeu creştea şi numărul ucenicilor din Ierusalim sporea foarte şi mulţime mare de preoţi veneau la credinţă.

Aliluia, glasul al 2-lea :

Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacob

Stih : Doamne, mântuieşte pe împăratul și ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAȘTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(VI, 8-15; VII, 1-5, 17-60)

    În zilele acelea, Ştefan, fiind plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. Atunci, din sinagoga ce se zice a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, s-au sculat unii şi au început să se sfădească cu Ştefan. Dar nu puteau să se măsoare cu înţelepciunea şi cu duhul cu care el vorbea. Atunci au pus la cale pe nişte oameni, care să zică : Noi l-am auzit spunând cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu. Şi au întărâtat poporul şi pe bătrâni şi pe cărturari şi, năvălind asupră-i, l-au luat pe sus şi l-au dus la sinedriu. Acolo, au pus martori mincinoşi, care au zis : Acest om nu conteneşte cu vorbele lui de hulă împotriva locului celui sfânt şi împotriva Legii. Căci l-am auzit zicând despre Iisus Nazarineanul că El va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care le avem predanie de la Moise. Şi aţintindu-şi ochii asupra lui Ştefan, toţi cei ce şedeau în sinedriu au văzut faţa lui, ca faţa unui înger. Atunci arhiereul a întrebat : Adevărate sunt acestea ? Iar Ştefan a grăit : Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi ! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte ca să locuiască în Haran. Şi i-a poruncit : Ieşi din pământul tău şi din rudeniile tale şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta. Atunci a ieşit din pământul caldeilor şi a locuit în Haran. Iar de acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această ţară, în care locuiţi voi acum. Dar aici nu i-a dat să stăpânească niciun picior de pământ, iar Solomon I-a zidit Lui casă. Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în clădiri făcute de mâini omeneşti, precum zice proorocul : Cerul este tronul Meu şi pământul aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă veţi clădi pentru Mine ? — Zice Domnul — sau care este locul odihnei Mele ? Au nu mâna Mea a făcut toate acestea ? Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum părinţii voştri, aşa şi voi ! Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri ? Omorât-au pe cei ce au vestit de mai înainte sosirea Celui drept, Căruia vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut acum voi, care aţi primit Legea cu rânduială de la îngeri şi n-aţi păzit-o ! Auzind ei acestea, fremătau de furie şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. Dar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi căutând la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus, stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Atunci a zis : Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu ! Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui toţi într-un cuget. Şi după ce l-au scos afară din cetate, au început să-l bată cu pietre. Şi martorii şi-au pus jos veşmintele, la picioarele unui tânăr, numit Saul. Şi pe când ucideau cu pietre pe Ştefan, acesta se ruga şi zicea : Doamne Iisuse, primeşte duhul meu ! Apoi îngenunchind, a strigat cu voce tare : Doamne, nu le socoti lor acest păcat ! Şi grăind acestea a adormit. Iar Saul se învoise la uciderea lui Ştefan.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(VIII, 5-17)

    În zilele acelea, Filip, coborându-se într-o cetate a Samariei, propovăduia pe Hristos. Şi mulţimile erau cu luare aminte şi în acelaşi cuget la cele spuse de către Filip, ascultându-i şi văzând semnele pe care le săvârşea. Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, duhurile răcneau cu putere şi ieşeau şi mulţi slăbănogi şi ologi se tămăduiau. Deci, în acel oraş era mare bucurie. Dar acolo era, de mai înainte, un bărbat anume Simon, care era vrăjitor şi amăgea poporul Samariei, zicând cum că este cineva de seamă. Şi toţi, de la mic şi până la mare, ascultau de el şi ziceau : Aceasta e puterea lui Dumnezeu, numită cea mare. Şi ascultau de el, fiindcă, de multă vreme, cu vrăjile lui, îi uimise. Iar când au crezut lui Filip, care le binevestea despre împărăţia lui Dumnezeu şi despre numele Lui Iisus Hristos, bărbaţi şi femei s-au botezat. Atunci Simon a crezut şi el şi s-a botezat şi era mereu cu Filip. Uitându-se la seninele şi la marile minuni ce se făceau, era peste măsură de mirat. Atunci Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. Aceştia, pogorându-se, s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt, căci nu se pogorâse încă peste niciunul din ei, ci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci şi-au pus mâinile peste ei şi au primit Duhul Sfânt.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(VIII, 18-25)

    În zilele acelea, Simon, dacă a văzut că Duhul Sfânt se dă prin punerea mâinilor Apostolilor, le-a adus bani şi le-a zis : Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca pe oricine voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. Dar Petru a zis către el : Banii tăi, cu tine odată, să fie spre pierzare ! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu n-ai parte, nici moştenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Drept aceea, pocăieşte-te de această răutate a ta şi te roagă lui Dumnezeu, doară ţi se va ierta cugetul inimii tale, căci văd că eşti fiere de amărăciune şi prins în legăturile nedreptăţii. Simon a răspuns şi a zis : Rugaţi-vă voi la Domnul pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis. Iar ei, mărturisind şi grăind cuvântul lui Dumnezeu, s-au întors la Ierusalim şi în multe sate ale samarinenilor au propovăduit Evanghelia.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(VIII, 26-39)

    În zilele acelea, îngerul Domnului a grăit către Filip şi i-a zis : Scoală-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza. Şi s-a sculat şi a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, împărăteasa Etiopiei, vistiernic peste toată vistieria ei, care venise la Ierusalim să se închine, se întorcea acasă şi, şezând în căruţa lui citea pe proorocul Isaia. Iar Duhul i-a zis lui Filip : Apropie-te şi ţine-te de carul acesta. Şi alergând, Filip l-a auzit cum citea pe proorocul Isaia. Atunci l-a întrebat : Înţelegi, oare, ce citeşti ? EI a răspuns : Cum aş putea să înţeleg, de nu mă va călăuzi cineva ? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă lângă el. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta : Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără glas înaintea celui ce o tunde, aşa nu şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui, judecată Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune ? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui. Şi famenul, răspunzând, a întrebat pe Filip : Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva ? Iar Filip, deschizând gura sa şi pornind de la scriptura aceasta, i-a binevestit lui pe Iisus. Şi pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă ? Iar famenul a zis : Iată apa ce mă opreşte ca să mă botez ? Filip a rostit : Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Iar el a răspuns şi a zis : Cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Şi a poruncit să stea căruţa; şi s-au pogorât amândoi în apă, Filip şi famenul, şi l-a botezat. Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. Ci el s-a dus în calea lui cu bucurie.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(VIII, 40; IX, 1-19)

    În zilele acelea, Filip s-a aflat în Azot; şi, mergând, bine vestea în toate cetăţile, până ce a sosit la Cezareea. În vremea aceasta, Saul suflând mereu ameninţare şi omor împotriva ucenicilor Domnului, s-a dus la arhiereu şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, că, dacă va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi cât şi femei, că sunt pe calea aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim. Dar pe când călătorea el şi era aproape de Damasc, o lumină din cer l-a învăluit deodată ca într-un fulger. Şi Saul, căzând la pământ, a auzit un glas care-i zicea : Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti ? El a zis : Cine eşti Tu, Doamne ? Iar Domnul a zis lui : Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti în ţepuşă cu piciorul. Ci el, tremurând şi fiind îngrozit a răspuns : Doamne, ce voieşti să fac ? Iar Domnul i-a grăit : Scoală-te şi intră în cetate şi ţi se va spune ţie ce trebuie să faci. Iar bărbaţii, care mergeau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi, căci glasul îl auzeau, dar nu vedeau pe nimeni. Şi Saul s-a sculat de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi, nimic nu putea să vadă. Atunci l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc. Şi trei zile a fost fără vedere, şi n-a mâncat, nici n-a băut. Iar în Damasc era un ucenic, anume Anania, și Domnul i-a zis, în vedenie. Anania ! Şi el a răspuns : Iată-mă, Doamne ! Iar Domnul a zis către el : Scoală-te, mergi pe uliţa care se cheamă Uliţa dreaptă şi la casa lui Iuda întreabă de un om din Tars, cu numele Saul; căci iată, este în rugăciune. Şi a văzut, în vedenie, pe un bărbat, anume Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iar vederea. Ci Anania a răspuns : Doamne, despre omul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi, în Ierusalim. Şi aici chiar are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele Tău. Ci Domnul a zis către el : Mergi, fiindcă acesta îmi este vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea păgânilor şi a împăraţilor şi a fiilor lui Israel. Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să sufere el pentru numele Meu. Deci s-a dus Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe el, a grăit : Frate Saule, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să-ţi primeşti vederea şi să te umpli de Duh Sfânt. Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi iarăşi a văzut şi, sculându-se, a fost botezat. Apoi, luând de mâncare, s-a întărit.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(IX, 18-31)

    În zilele acelea, a stat Saul cu ucenicii din Damasc câteva zile. Şi degrabă, în sinagogi, a propovăduit pe Iisus, că El este Fiul lui Dumnezeu. Iar toţi care îl auzeau se mirau foarte şi ziceau : nu este, oare, acesta cel care schingiuia în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume şi n-a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe ei legaţi, la arhierei ? Şi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi-i punea la încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos. Şi după ce au trecut zile mai multe, iudeii s-au sfătuit să-l omoare, însă uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Dar ei păzeau zi şi noapte la porţile Damascului ca să-i ridice viaţa. Ucenicii lui însă, luându-l noaptea, l-au pogorât peste zid, lăsându-l jos într-o coşniţă. Şi venind în Ierusalim, Saul încerca să se alăture de ucenici, dar toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic. Atunci Varnava, luându-l pe el, la dus la Apostoli le-a istorisit cum a văzut în cale pe Domnul, cum a vorbit Domnul cu el şi cum a predicat în Damasc, fără sfială, în numele lui Iisus. Deci era cu ei înăuntru şi în afară de Ierusalim, şi lucra cu îndrăzneală pentru Domnul, vorbind şi întrebându-se cu evreii elinişti. Ei însă umblau ca să-l ucidă. Dar fraţii, prinzând de veste, l-au dus pe Saul la Cezareea şi de acolo l-au trimis la Tars. Iar Bisericile, prin toată Iudeea, Galileea şi Samaria, aveau pace, întărindu-se şi umblând în frica Domnului şi sporind prin chemarea într-ajutor a Sfântului Duh.

SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A PATRA DUPĂ PAŞTI , A SLĂBĂNOGULUI

Prochimen, glasul al 3-lea :

Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi.

 Stih : Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(IX, 32-42)

   În zilele acelea, Petru, trecând pe la toţi, a venit şi la sfinţii care locuiau în Lidia. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în pat, fiindcă era paralitic. Atunci Petru i-a zis : Enea, te vindecă Iisus Hristos. Scoală-te şi strânge-ţi patul. Şi s-a sculat numaidecât. Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au întors la Domnul. Iar în Iope era o uceniţă cu numele Tavita, care, în tălmăcire, înseamnă căprioară; aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile ce făcea. Şi s-a întâmplat, în acele zile, că ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi după ce au scăldat-o, au pus-o în foişor. Ci Lidia fiind aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lidia, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l : Nu pregeta să vii până la noi. Atunci, Petru s-a sculat şi a venit cu ei. Iar când a sosit, l-au dus sus în foişor şi lingă el au stat plângând toate văduvele, care îi arătau cămăşile şi veşmintele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Şi Petru a scos pe toţi afară, a îngenunchiat şi s-a rugat şi, întorcându-se către trup, a zis : Tavita, scoală-te ! Şi ea şi-a deschis ochii şi, văzând pe Petru, a şezut. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o. Apoi a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a dat-o vie. Iar minunea aceasta s-a făcut cunoscută în întreaga Iope şi mulţi au crezut în Domnul.

       Aliluia, glasul al 3-lea :

Întru Tine, Doamne, am nădăjduit să nu mă ruşinezi în veac ; întru dreptatea Ta scapă-mă și mă scoate.

Stih : Fii mie Dumnezeu apărător și casă de scăpare ca să mă mântuieşti.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

 (X, 1-16)

   În zilele acelea, în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaş din cohorta care se chema Italica, cucernic şi temător de Dumnezeu, cu toată casa lui, şi care făcea multe milostenii poporului şi se ruga lui Dumnezeu totdeauna. Şi a văzut în arătare, lămurit, pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi grăindu-i : Corneliu ! Iar Corneliu căutând la el şi înfricoşându-se, a răspuns : Ce este, Doamne ? Şi îngerul a zis : Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. Şi acum, trimite oameni la Iope şi cheamă să vină pe unul Simon, care se numeşte şi Petru. Acesta găzduieşte la un tăbăcar, Simon, a cărui casă este lingă mare. Petru îţi va spune ce trebuie să faci. Şi după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat pe doi din oamenii săi de casă şi un ostaş cucernic din straja lui, şi, spunându-i toate, i-a trimis la Iope. A doua zi, pe când mergeau pe drum şi se apropiau de oraş, Petru s-a suit, către ceasul al şaselea, în foişor, ca să se roage. Şi i s-a făcut foame şi voia să mănânce, dar pe când gazdele găteau masa, a venit peste el o răpire de sine. Şi a văzut cerul deschis şi pogorându-se un lucru ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se pe pământ. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului. Iar un glas a strigat către Petru : Scoală, Petre, junghie şi mănâncă. Ci Petru a răspuns : Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat sau necurat. Şi iar, a doua oară, i-a zis glasul : Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi îndată pânza s-a ridicat la cer.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(X, 21-33)

   În zilele acelea, Petru, s-a coborât la bărbaţii trimişi la el de Corneliu, şi le-a zis : Iată, eu sunt acela pe care îl căutaţi. Care este pricina pentru care aţi venit ? Iar ei i-au zis : Corneliu, sutaşul, om drept şi temător de Dumnezeu şi cu mărturie bună de la tot neamul iudeilor, a primit poruncă prin sfântul înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine. Atunci Petru i-a chemat înăuntru şi i-a ospătat. Şi a doua zi s-a sculat şi a ieşit cu ei; iar câţiva din fraţii cei din Iope l-au însoţit. În ziua următoare, au intrat în Cezareea. Iar Corneliu îi aştepta şi chemase acasă la el rudeniile sale şi prietenii cei mai de aproape. Şi când a fost să intre Petru, Corneliu, ieşindu-i înainte, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat şi i-a zis : Scoală-te. Şi eu sunt om. Şi, vorbind cu el, a intrat şi a găsit mulţimea celor adunaţi. Şi a grăit către ei : Voi ştiţi că nu se cuvine unui bărbat iudeu să se întovărăşească sau să se apropie de cel de alt neam, dar mie Dumnezeu mi-a arătat să nu zic de niciun om că e spurcat sau necurat. Drept aceea, chemat fiind să vin, am venit fără îndoire. Deci vă întreb : Pentru care cuvânt aţi trimis după mine ? Corneliu a răspuns : Cu patru zile în urmă, postisem până la ceasul acesta şi îmi făceam rugăciunea de ceasul al nouălea din zi, la mine în casă; când iată un bărbat, în veşmânt alb strălucitor, a stat în faţa mea. Şi el a zis : Corneliu, auzitu-s-a rugăciunea ta şi milosteniile tale au fost pomenite înaintea lui Dumnezeu. Trimite, dar, la Iope şi cheamă pe Simon, cel ce se numeşte Petru; el găzduieşte în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Deci îndată am trimis la tine; şi tu ai făcut bine că ai venit. Iar acum suntem toţi de faţă înaintea Iui Dumnezeu, ca să ascultăm toate câte sunt poruncite ţie de la Dumnezeu.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

LA     ÎNJUMĂTĂŢIREA     PRAZNICULUI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XIV, 6-18)

   În zilele acelea, Pavel şi Varnava au înţeles primejdia şi au fugit în oraşele Licaoniei: Listra şi Derbe şi prin împrejurimi; şi acolo propovăduiau Evanghelia. Iar în Listra, un om, neputincios de picioare şedea jos, că era olog din pântecele maicii sale şi nu umblase niciodată. Acesta asculta la Pavel cum vorbea. Iar Pavel, căutând la el şi văzând că are credinţă ca să fie vindecat, a zis cu glas puternic : Scoală-te, drept, în picioare. Şi acesta a sărit şi a umblat. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au strigat în limba licaonă şi au zis : Zeii, luând asemănare omenească, s-au pogorât la noi. Şi ziceau de Varnava că e Zeus, iar de Pavel că e Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia, împreună cu mulţimile să le aducă jertfe. Ci Apostolii Pavel şi Varnava, când au auzit, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime şi au strigat, zicând : O bărbaţilor, de ce faceţi aceasta ? Doar şi noi suntem oameni, cu aceleaşi slăbiciuni ca voi; însă noi vă vestim vestea cea bună, ca să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeul cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele; şi Care, în veacurile trecute, a îngăduit ca toate neamurile să meargă în căile lor, deşi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi vremuri roditoare, umplând de hrană şi de veselie inimile voastre. Şi vorbind ei acestea, deabia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(X, 34-43)

   În zilele acelea. Petru fel deschizându-şi gura, a grăit : Cu adevărat cunosc că Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice neam, cel ce se teme de Dumnezeu şi face dreptate, primit este înaintea Lui, ca să asculte cuvântul pe care El l-a trimis fiilor Iui Israel, binevestind pace, prin Iisus Hristos. Acesta este Domn peste toate. Voi ştiţi despre cele petrecute în toată Iudeea, cu începere din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan, adică despre Iisus din Nazaret : cum L-a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere şi cum a umblat El din Ioc în loc, făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El. Şi noi suntem martori pentru toate câte a făcut, şi în ţara iudeilor şi în Ierusalim, El pe Care L-au omorât, spânzurându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi L-a dat să Se arate, nu la tot poporul, ci nouă martorilor mai dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi. Şi ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie judecător al celor vii şi al celor morţi. Despre Acesta mărturisesc toţi proorocii : Că tot cel ce crede în El va dobândi iertarea păcatelor, prin numele Lui.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI. CITIRE :

(X, 44-48; XI, 1-10)

   În zilele acelea, pe când grăia încă Petru, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toţi care ascultau cuvântul. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi, văzând că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste păgâni; căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci Petru a grăit : Poate, oare, cineva, să-i oprească de la apa botezului, pe aceştia care au luat Duhul Sfânt, ca şi noi ? Deci a poruncit să fie botezaţi în numele Lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. Şi Apostolii şi fraţii care erau prin Iudeea au auzit că şi păgânii au primit cuvântul Iui Dumnezeu. Deci, când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se priceau cu el, zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei. Atunci Petru a început să le pună înainte faptele pe rând şi a zis : Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, întru uimirea minţii, o vedenie; un lucru pogorându-se ca o faţă mare de pânză legată în patru colţuri, lăsându-se jos din cer şi a venit până la mine. Mă uitam bine la ea şi luam seama; şi am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului. Şi am auzit un glas care-mi zicea : Scoală-te, Petre, junghie şi mănâncă. Ci eu am răspuns : Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea. Dar glasul mi-a grăit din cer a doua oară : Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. Aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XII, l - 11)

   În zilele acelea, regele Irod Agripa a pus mâna pe câţiva din fruntaşii Bisericii, ca să-i piardă. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi, văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, şi erau tocmai zilele Azimilor; deci, prinzându-l, l-a băgat în închisoare, dându-l la patru străji, de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, hotărât fiind ca, după Paşti, să-l aducă înaintea poporului. Deci Petru era păzit în închisoare, pe când, de către Biserică, necontenit se făceau pentru el rugăciuni la Dumnezeu. Dar când Irod era să-l scoată afară, Petru dormea în noaptea aceea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată îngerul Domnului a venit deodată, iar în casă a strălucit lumină. Şi, lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat şi i-a zis : Scoală-te degrabă ! Iar lanţurile i-au căzut de la mâini. Apoi îngerul a rostit către el : Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi Petru a făcut aşa. Şi i-a mai zis : Pune haina pe tine şi vino după mine. Şi, ieşind, a mers după înger, dar nu ştia că ceea ce se făcea prin înger este adevărat, ci i se părea că are o vedenie. Şi, după ce a trecut de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier, care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Apoi, ieşind, au mers înainte cât a ţinut o uliţă şi îndată îngerul a pierit de lângă el. Atunci Petru, venindu-şi în sine, şi-a zis : Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mana lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.

SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A CINCEA DUPĂ PAŞTI, A SAMARINENCEI

Prochimen, glasul al 4-lea :

 Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut.

Stih : Binecuvântează suflete al meu pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XI, 19-30)

   În zilele acelea, Apostolii, cei ce se risipiseră din tulburarea întâmplată cu Ştefan, au pătruns până în Fenicia şi în Cipru şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, fără numai iudeilor. Dar au fost printre ei câţiva din Cipru şi din Cirene, care, venind în Antiohia, au vorbit şi elinilor şi le-au binevestit pe Domnul Iisus. Şi mâna Domnului era cu ei şi mare număr au crezut şi s-au întors la Domnul. Iar vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim şi au trimis pe Varnava până la Antiohia. Şi sosind acesta şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să stăruiască întru Domnul cu tot din adâncul inimii, căci era bărbat bun şi plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat mulţime multă credincioşilor Domnului. Apoi Varnava a plecat la Tars, ca să caute pe Saul şi, aflându-l, l-a dus la Antiohia, şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini. În acele zile au venit, din Ierusalim în Antiohia, prooroci. Şi unul dintre ei, cu numele Agav, s-a sculat şi a arătat, prin Duhul, că peste toată lumea va să fie o foamete mare, care s-a şi întâmplat în zilele lui Claudiu. Atunci ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită ajutor fraţilor care locuiau în Iudeea; ceea ce au şi făcut, trimiţând la cei bătrâni ajutorul prin mâna lui Varnava şi a lui Saul.

Aliluia, glasul al 4-lea :

Încordează, bine sporeşte şi împărăteşte pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta.

Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta le-a uns pe tine, Domnul Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii tăi.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XII, 12-17)

   În zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a mers acasă la Maria, mama lui Ioan, numit şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi fraţi și se rugau. Şi bătând Petru în uşa de la poartă, o slujitoare, cu numele Rodi, s-a dus să asculte şi, cunoscând vocea lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci alergând înăuntru a spus că Petru stă înaintea uşii. Ei însă i-au zis : Nu eşti în toată firea. Ci ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau : Este îngerul lui. Dar Petru bătea mereu în poartă. Deschizând deci l-au văzut şi au rămas uimiţi. Şi, făcându-le cu mâna semn să tacă, le-a povestit în ce chip Domnul l-a scos pe el din temniţă. Apoi a zis : Spuneţi aceasta lui Iacov şi fraţilor. Şi a ieşit şi s-a dus în alt loc.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XII, 25; XIII, 1-12)

   În zilele acelea, Varnava şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, numit şi Marcu. În Biserica din Antiohia erau prooroci şi învăţători : Varnava, Simeon, căruia îi zicea Niger, Luciu Cirineul, Manain cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul. Şi, pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a grăit: Osebiţi-Mi pe Varnava şi pe Saul pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Deci aceştia, minaţi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. și ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagoga iudeilor. Iar pe Ioan îl aveau de ascultare. După aceea au străbătut toată insula până la Pafos şi acolo au dat de un iudeu, vrăjitor şi prooroc mincinos, al cărui nume era Varusus, şi care era în preajma dregătorului Serghie Paul, bărbat înţelept. Acesta, chemând la sine pe Varnava şi pe Saul, a căutat cu tot dinadinsul să audă cuvântul lui Dumnezeu. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul, căci aşa se tălmăceşte numele lui, străduindu-se să întoarcă pe dregător de la credinţă. Atunci Saul, care se numeşte și Pavel plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, și a zis : O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte ? Şi acum, iată, mâna Domnului te-a lovit. Şi orb vei fi şi soarele nu-l vei mai vedea până la o vreme. Şi, îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XIII, 13-24)

   În zilele acelea, de la Pafos, Pavel şi cei ce erau împreună cu el s-au urcat în corabie şi au venit la Perga Pamfiliei. Ioan însă despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Ci ei, plecând din Perga, au ajuns la Antiohia, în Pisidia, şi, intrând în sinagogă într-o zi de sâmbătă, au şezut. Iar după citirea Legii şi a proorocilor, maimarii sinagogii au trimis la ei, zicându-le : Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere pentru popor, vorbiţi. Atunci, sculându-se Pavel şi făcându-le cu mâna semn să tacă, a grăit : Bărbaţi israeliteni şi voi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi : Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când era străin în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo; și vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie, şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acelora l-a dat lor spre moştenire. Şi au trecut ca la patru sute cincizeci de ani. Şi după aceasta le-a dat lor judecători, până la Samuil proorocul. Şi după aceea au cerut împărat şi Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, Saul, feciorul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin. Iar după ce l-a înlăturat, le-a ridicat ca împărat pe David, căruia i-a zis, mărturisind : Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele. Şi din urmaşii acestuia. Dumnezeu, după făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus, după ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XIV, 20-28; XV, 1-4)

   În zilele acelea, înconjurându-i ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. A doua zi însă a ieşit cu Varnava către Derbe. După ce au propovăduit şi în acel oraş şi au făcut ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconia şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruiască în credinţă şi arătându-le că prin multe suferinţe ni se cade nouă să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, cu rugăciuni şi cu ajunări, le-au hirotonit preoţi în fiecare biserică, şi i-au încredinţat pe ei Domnului în care crezuseră. Iar după ce au străbătut Pisidia, au venit în Pamfilia şi, propovăduind cuvântul încă o dată în Perga, au coborât la Atalia. De acolo au mers pe apă la Antiohia, de unde fuseseră daţi în seama harului lui Dumnezeu, pentru lucrul pe care-l împliniseră. Iar când au sosit şi au adunat Biserica, au vestit toate câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis păgânilor uşa credinţei. Şi au petrecut acolo cu ucenicii multă vreme. Şi unii, pogorându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi zicând că; dacă nu vă tăiaţi împrejur, după datina lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi. Pavel şi Varnava au avut cu ei multă pricină şi împotrivire. Atunci fraţii au rânduit ca Pavel şi Varnava şi alţi câţiva dintre ei să se ducă, pentru aceste neînţelegeri, la Apostolii şi la preoţii din Ierusalim. Deci ei, trimişi fiind de Biserică, trecură prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre întoarcerea păgânilor şi făcând mare bucurie tuturor fraţilor. Sosind în Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de Apostoli şi bătrâni, şi au spus câte a făcut Dumnezeu cu ei.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XV, 5-12)

   În zilele acelea, unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat şi au grăit : Trebuie să-i tăiaţi împrejur şi să le porunciţi să păzească Legea lui Moise. Atunci, Apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze acest lucru. Şi după multă cercetare, s-a sculat Petru şi le-a spus : Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales dintre voi ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a dovedit aceasta, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă, şi, prin credinţă curăţind inimile lor, între noi şi ei n-a făcut nici-o deosebire. Acum deci pentru ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi sa puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm ? Ci, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia. Atunci toată mulţimea a tăcut şi a dat ascultare lui Varnava şi lui Pavel, care au istorisit câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei, între neamuri.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XV, 35-41)

   În zilele acelea, Pavel şi Varnava petreceau în Antiohia, învăţând şi binevestind, împreună cu mulţi alţii, cuvântul Domnului. Dar, după un timp, Pavel a zis către Varnava : Întorcându-ne, să cercetăm pe fraţi, în fiecare oraş în care am vestit cuvântul Domnului, şi să vedem cum se află. Şi Varnava ţinea să ia împreună cu ei şi pe Ioan, care se numeşte Marcu. Pavel însă socotea că pe Marcu, care se despărţise de ei din Pamfilia şi nu venise alături la lucrul Evangheliei, nu trebuie să-l ia cu ei. Deci s-a iscat neînţelegere între ei, aşa că s-au despărţit unul de altul. Şi Varnava a luat pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru, iar Pavel, alegându-şi pe Sila, a plecat încredinţat de către fraţi harului Domnului. Şi străbătând Siria şi Cilicia, a întărit Bisericile.

SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A ŞASEA DUPĂ PAŞTI , A ORBULUI

Prochimen, glasul al 5-lea :

Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac.

Stih : Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XVI, 16-34)

   În zilele acelea, când ne duceam noi, Apostolii, la locul de rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc şi care, ghicind, aducea mult câştig stăpânilor ei. Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga zicând : Aceşti oameni sunt slujitori ai Dumnezeului Celui Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Şi aceasta a făcut-o mai multe zile. Iar Pavel, mâniindu-se, s-a întors şi i-a zis duhului : În numele lui Iisus Hristos, îţi poruncesc să ieşi din ea. Şi în acel ceas a ieşit. Iar când au văzut stăpânii roabei că s-a dus nădejdea câştigului lor, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au dus în piaţă, înaintea dregătorilor. Şi, ducându-i la judecători, au zis : Aceşti oameni, care sunt iudei, tulbură cetatea noastră; ei ne învaţă obiceiuri care nouă, ca romani, nu ne este îngăduit să le primim, nici să le facem. Şi s-a ridicat şi mulţimea împotriva lor. Atunci judecătorii le-au rupt veşmintele şi au poruncit să-i bată cu vergi. Şi, după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, poruncind temnicerului să-i păzească cu grijă. Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a băgat în fundul temniţei şi le-a strâns picioarele lor în butuci. Şi, către miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântece de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi ascultau la ei. Şi deodată, s-a făcut cutremur mare de pământ, aşa că s-au zguduit temeliile temniţei şi într-o clipă s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat. Atunci, deşteptându-se temnicerul şi, văzând deschise uşile închisorii, a tras sabia, gata să-şi ia viaţa, căci credea că cei închişi au fugit. Dar Pavel a strigat cu glas puternic şi a zis : Să nu-ţi faci nici-un rău, că toţi suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; şi, scoţându-i afară, după ce pe ceilalţi i-a zăvorit la loc, le-a zis : Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc ? Ci ei au răspuns : Crede în Domnului Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta. Şi i-au predicat lui cuvântul Domnului şi tuturor celor din casa lui. Atunci el, luându-i la sine, într-acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. Apoi, ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 5-lea :

Îndurările Tale, Doamne, în veac voi lăuda; în neam şi în neam voi vesti adevărul Tău în gura mea.

Stih : Că ai zis: în veac mila se va zidi, în ceruri se va găti adevărul Tău.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XVII, 1-9)

   În zilele acelea, Pavel şi Sila, după ce au trecut prin Amfipoli şi prin Apolonia, au sosit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. Şi după cum îi era obiceiul, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, dovedindu-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi, şi că Acest Iisus, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristos. Şi unii dintre ei au crezul şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila; şi tot aşa, mare mulţime de elini, temători de Dumnezeu, şi nu puţine dintre femeile de frunte. Deci iudeii care nu crezuseră, umplându-se de pizmă, au luat cu ei pe câţiva oameni răi din pleava târgului, au adunat gloate şi au ridicat oraşul în picioare. Apoi, năvălind în casa lui Iason, căutau pe Apostoli să-i scoată afară înaintea mulţimii. Dar, negăsindu-i, au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi, la mai-marii cetăţii, strigând că cei ce au tulburat toată lumea au venit şi aici şi Iason i-a primit. Şi toţi aceştia lucrează împotriva rânduielilor Cezarului, zicând că un altul este împărat , anume Iisus. Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii oraşului, care ascultau acestea. Dar, după ce a luat chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XVII, 19-28)

   În zilele acelea, atenienii au luat cu ei pe Pavel, şi ducându-l în Areopag, i-au zis : Putem să ştim şi noi, care este această învăţătură nouă, pe care o înveţi tu ? Căci tu aduci la auzul nostru ceva străin; voim deci să ştim ce poate fi aceasta. Căci toţi atenienii, ca şi străinii care stăteau în Atena, cu nimic nu-şi petreceau vremea decât să spună ori să audă ce mai este nou. Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis : Bărbaţi atenieni, voi sunteţi în ochii mei, după toate câte văd, osebit de cucernici; Căci, străbătând oraşul vostru şi privind la ce vă închinaţi voi, am aflat şi un altar, pe care este scris : Necunoscutului Dumnezeu . Deci eu vă vestesc vouă pe Acela pe care voi Îl cinstiţi, fără să-L cunoaşteţi. Dumnezeu, Care a făcut lumea aceasta şi toate cele ce sunt într-însa, fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mână omenească, şi nici nu-L slujesc mâini omeneşti, căci n-are nevoie de nimic, de vreme ce El dă tuturor viaţă şi suflare şi toate. El a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, şi a aşezat de mai înainte vremurile şi hotarele aşezării lor, făcându-i să caute pe Dumnezeu, doar L-or simţi şi L-or afla pe El, măcar că nu e departe de fiecare dintre noi. Căci întru El viem şi ne mişcăm şi suntem.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

 (XVIII, 22-28)

   În zilele acelea, Pavel, coborându-se din corabie, la Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi, după ce s-a întâlnit frăţeşte cu cei din Biserică, a coborât la Antiohia. Şi după ce a stat câtăva vreme, a plecat, străbătând de-a rândul ţinutul Galatiei şi Frigia şi a întărit pe toţi ucenicii. Iar un iudeu cu numele Apolo, născut în Alexandria, bărbat învăţat, care era tare în Scripturi, a sosit la Efes. Acesta primise învăţătură despre calea Domnului şi cu inimă fierbinte vorbea şi învăţa fără greş cele despre Iisus, dar cunoştea numai botezul lui Ioan. Şi el a început să vorbească fără sfială, în sinagogă. Auzindu-i, Priscila şi Acvila l-au luat cu ei şi i-au lămurit şi mai cu de-amănuntul calea lui Dumnezeu. Şi i-a fost vrerea ca să treacă în Ahaia, iar fraţii au scris ucenicilor şi i-au îndemnat stăruitor ca să-l primească bine. Şi, sosind în Corint, a fost de mare ajutor, prin harul Domnului, celor ce crezuseră, căci, cu tărie şi de faţă cu toată lumea, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Prochimen, glasul al 7-lea :

Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.

Stih : Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(L, 1-12)

   În cartea cea dintâi am scris, o Teofile, despre toate câte a făcut şi a învăţat Iisus de la început, până în ziua când S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, a dat poruncile Sale Apostolilor pe care i-a ales. După patima Sa, Iisus li S-a arătat pe Sine viu, prin multe semne doveditoare, şi li S-a făcut văzut timp de patruzeci de zile, vorbindu-le despre cele privitoare la împărăţia Lui Dumnezeu. Şi, când era împreună cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care, a zis El, aţi auzit-o de la Mine. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi, în curând după aceste zile, vă veţi boteza cu Duhul Sfânt. Atunci ucenicii care erau adunaţi acolo L-au întrebat şi au zis : Doamne, oare, în vremea aceasta vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel ? Iar El le-a spus : Nu este al vostru ca să ştiţi vremurile sau soroacele pe care Tatăl le-a pus întru a Sa stăpânire. Ci voi, când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, veţi lua putere şi îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la  marginea pământului. Iar după ce a grăit acestea, S-a înălţat, cu ei de faţă, şi un nor L-a luat din ochii lor. Şi, pe când se ducea EI, iar el priveau la cer cu ochii aţintiţi, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe; şi aceştia au zis : Bărbaţi galileieni, de ce staţi, uitându-vă la cer ? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut ducându-Se la cer. Atunci ei, de la muntele ce se cheamă al Măslinilor şi care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă, s-au întors la Ierusalim.

Aliluia, glasul al 2-lea :

Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

Stih : Suitu-S-a Dumnezeu intru strigare, Domnul S-a suit în sunete de trâmbiţă.

Chinonicul, glasul al 4-lea : Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul S-a suit în sunete de trâmbiţă.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI. CITIRE :

(XIX, 1-8)

   În zilele acelea, când Apolo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus ale Asiei, a coborât la Efes. Şi, găsind câţiva ucenici, i-a întrebat : Primit-aţi voi Duhul Sfânt, când aţi crezut ? Ei însă i-au răspuns : Nici n-am auzit măcar că este Duh Sfânt. Zis-a Pavel : Dar cu ce botez v-aţi botezat ? Ei au spus: Cu botezul lui Ioan. Atunci Pavel a grăit : Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus. Auzind ei aşa, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Iar când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau. Şi erau cu toţi ca la doisprezece bărbaţi. Apoi a intrat în sinagogă şi a propovăduit cu îndrăzneală timp de trei luni, vorbind cu ei şi căutând să-i convingă despre împărăţia lui Dumnezeu.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XX, 7-12)

   În zilele acelea, în ziua întâi a săptămânii (adică Duminică), adunându-se ucenicii ca să frângă pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii. Iar în foişor, unde erau adunaţi, erau multe făclii aprinse. Ci un băiat, cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc şi astfel, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea şi l-au ridicat mort. Atunci Pavel, dându-se jos, s-a plecat peste el, l-a luat în braţe şi a zis : Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este într-însul. Apoi s-a suit, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit încă mult, până la ziuă. După aceea a ieşit. Iar pe băiat l-au adus viu şi peste măsură s-au mângâiat.

SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI, A SFINŢILOR PĂRINŢI

Prochimen, glasul al 4-lea :

 Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci.

Stih : Că drept eşti, de toate care ai făcut nouă, şi toate lucrurile Tale sunt adevărate.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XX, 16-18, 28-36)

   În zilele acelea, Pavel hotărâse să treacă pe apă pe lângă Efes, ca să nu i se întâmple să întârzie în Asia, pentru că se grăbea să fie, dacă i-ar fi cu putinţă, la Ierusalim, de ziua Cincizecimii. Însă din Milet a trimis la Efes şi a chemat la sine pe preoţii Bisericii. Şi, când au venit la el, le-a grăit : Drept aceea, luaţi aminte de voi şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi Episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Căci eu ştiu aceasta că, după plecarea mea, vor intra, între voi, lupi crânceni, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor scula bărbaţi, grăind învăţături greşite, ca să tragă pe ucenici după ei. Drept aceea, privegheați, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, n-am încetat, noaptea şi ziua, să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare dintre voi. Şi acum, fraţilor, vă încredinţez pe voi lui Dumnezeu şi cuvântului harului Său, cel ce poate să vă zidească desăvârşit şi să vă dea moştenire între toţi cei sfinţiţi. Argint, sau aur, sau haină, n-am poftit de la nimeni. Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru nevoile mele şi ale celor ce erau cu mine. Întru toate v-am dat vouă pildă că, ostenindu-vă astfel, cade-se să ajutaţi pe cei slabi şi să ţineţi minte cuvintele Domnului Iisus, căci EI a zis : Mai fericit este a da decât a lua. Şi, zicând acestea, a îngenunchiat şi s-a rugat cu ei toţi.

Aliluia, glasul 1 :

Dumnezeul dumnezeilor Domnul a grăit, şi a chemat pământul de la răsărit până la apus.

 Stih : Adunaţi Lui pe cuvioşii Lui, cei ce aşază aşezământul de lege al Lui pe jertfe.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XXL, 8-14)

   În zilele acelea, pornind a doua zi, noi şi cei ce eram cu Pavel, am venit în Cezareea. Şi intrând în casa lui Filip binevestitorul, unul dintre cei şapte diaconi, am rămas la el. Ci el avea patru fiice, fecioare, care erau proorocițe. Şi rămânând acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un prooroc cu numele Agav şi, venind la noi, a luat brâul lui Pavel, şi-a legat cu el picioarele şi mâinile şi a zis : Acestea zice Duhul Sfânt : Pe bărbatul al cui este acest brâu, aşa îl vor lega iudeii în Ierusalim şi-l vor da în mâinile păgânilor. Când am auzit acestea, l-am rugat şi noi şi cei din Cezareea, ca să nu se ducă la Ierusalim. Atunci Pavel, răspunzându-ne, a zis : Ce faceţi, de plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima ! Eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să şi mor, în Ierusalim, pentru numele Domnului Iisus. Deci, nevoind să asculte, ne-am potolit şi am zis : Facă-se voia Domnului.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XXI, 26-32)

   În zilele acelea, Pavel, luând cu el patru bărbaţi, s-a curăţit împreună cu ei şi a doua zi a intrat în Templu, să vestească în ce zi se împlinesc zilele de curăţire şi deci când trebuie să fie adusă jertfa pentru fiecare dintre ei. Şi, când era să se împlinească cele şapte zile, iudeii din Asia l-au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat toată mulţimea şi au pus mâna pe el, strigând : Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor ! Acesta este omul care propovăduieşte la toţi şi pretutindeni împotriva poporului şi a Legii şi a locului acestuia, ba încă şi elini a băgat în Templu şi a spurcat locul acesta sfânt. Căci ei văzuseră mai înainte pe Trofim din Efes, cu Pavel, în oraş, şi pe acesta gândeau ei că Pavel i-a băgat în Templu. Şi s-a mişcat toată cetatea şi poporul a dat năvală şi, prinzându-l pe Pavel, l-au scos afară din Templu şi îndată au închis porţile. Dar, când căutau ei ca să-l omoare, i-a venit veste căpitanului cohortei, că tot Ierusalimul s-a tulburat. Acela, luând îndată ostaşi şi şutaşi, a alergat la ei; iar ei, când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, s-au oprit şi n-au mai bătut pe Pavel.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAȘTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XXIII, 1-11)

   În zilele acelea, Pavel, privind sinedriul în faţă, a grăit : Bărbaţi fraţi, eu mi-am dus viaţa mea, înaintea Domnului, până în această zi, cu deplin cuget curat. Atunci arhiereul Anania a poruncit celor ce şedeau lângă el să-l bată peste gură. Dar Pavel a zis către el : Te va bate Dumnezeu, perete văruit ! Că tu şezi şi mă judeci după Lege şi porunceşti să mă bată împotriva Legii ! Iar cei ce stăteau lângă el au zis : Pe arhiereul lui Dumnezeu îl faci tu de ocară ? Pavel răspunse : Fraţilor, nu ştiam că este arhiereu; căci este scris : Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău. Dar Pavel, ştiind că o parte erau saduchei şi, cealaltă, farisei, a strigat în sinedriu : Bărbaţi fraţi ! Eu sunt fariseu, fecior de farisei. Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu în judecată. Când a grăit aceasta, între farisei şi saduchei s-a iscat neînţelegere şi mulţimea s-a dezbinat. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, iar fariseii mărturisesc şi una şi alta. Atunci s-a făcut mare strigăt şi, sculându-se unii cărturari din partea fariseilor, se certau şi ziceau : Niciun rău nu-l aflăm în acest om. Iar dacă i-a vorbit lui un duh sau înger, să nu ne împotrivim lui Dumnezeu. Deci făcându-se mare dezbinare şi temându-se căpitanul ca Pavel să nu fie sfâşiat de ei, a poruncit ostaşilor să se pogoare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în tabără. Iar în noaptea următoare, a stat Domnul lângă el şi i-a zis : Îndrăzneşte, Pavele ! Căci, precum ai mărturisit despre Mine la Ierusalim, astfel trebuie să mărturiseşti şi la Roma.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

 (XXV, 13-19)

   În zilele acelea, regele Agripa şi Berenice au sosit în Cezareea, ca să ureze lui Festus bun-venit. Şi pentru că au rămas acolo mai multe zile, Festus, în faţa regelui, a deschis vorba despre Pavel şi a zis : Este aici un bărbat, lăsat de Felix în închisoare, în privinţa căruia, când am fost în Ierusalim , mi s-au jeluit arhiereii şi bătrânii iudeilor şi au cerut osândirea lui. Eu însă le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să osândească un om, până când învinuitul n-are în faţă pe pârâşii lui şi nu i se dă putinţa să se apere de învinuire. Atunci ei au venit aici. Iar eu, fără nici o amânare, a doua zi, am stat la judecată şi am poruncit să-l aducă pe bărbat. Dar pârâşii, care s-au ridicat împotriva lui, nu i-au adus nicio învinuire dintre cele rele, precum socoteam eu, ci aveau cu el nişte neînţelegeri pentru credinţa lor şi pentru un Iisus mort, de Care însă Pavel zicea că este viu.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XXVII, 1-44; XXVIII, 1)

   În zilele acelea, după ce s-a hotărât să plecăm pe apă în Italia, au dat în primire pe Pavel şi pe alţi câţiva întemniţaţi unui ostaş cu numele Iuliu, din cohorta Augusta. Şi intrând într-o corabie de la Adramit, care avea să treacă prin locurile de pe coasta Asiei, am plecat; iar cu noi era Aristarh, macedonean din Tesalonic. Şi a doua zi, am ajuns la Sidon. Iuliu, purtându-se faţă de Pavel cu omenie, i-a dat voie să se ducă la prieteni şi să primească purtarea lor de grijă. Pornind de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau împotrivă. Apoi am străbătut marea Ciliciei şi a Pamfiliei şi am sosit la Mira Liciei. Acolo, sutaşul a găsit o corabie din Alexandria, în drum spre Italia, şi ne-a suit în ea. Multe zile am plutit cu încetineală şi am ajuns de-abia în dreptul Cnidului şi, fiindcă vântul nu se slăbea, am trecut pe sub Creta, pe lângă Salmona. Şi, cu multă greutate, mergând noi pe lângă ea, am sosit într-un loc numit Bune-Limanuri, de care este aproape oraşul Lasea. Şi trecând multă vreme şi călătoria fiind acum primejdioasă, fiindcă trecuse şi postul (sărbătorii ispăşirii, care se ţinea la evrei, toamna), Pavel îi îndemna şi le zicea : Bărbaţilor, văd că mergerea pe apă va să fie cu necaz şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru vieţile noastre. Dar sutaşul se încredea mai mult în cârmaci şi în stăpânul corăbiei decât în cele spuse de Pavel. Iar limanul nefiind bun de iernat, cei mai mulţi dintre ei au dat sfatul să plecăm de acolo şi, dacă s-ar putea, să ajungem şi să iernăm la Fenix, un liman din Creta, deschis spre vântul de miazăzi-apus şi spre vântul de miazănoapte-apus. Şi când a început să sufle un vânt de miazăzi, au crezut că sunt stăpâni pe punerea lor la cale, au ridicat ancora şi au vâslit cât mai aproape de ţărmul Cretei. Însă, nu după multe vreme, s-a năpustit asupra insulei un vânt viforos, care se numeşte Euroclidon, şi, smulgând corabia, iar ea neputând să meargă împotriva vântului, ne-am lăsat duşi în voia lui. Iar când treceam pe lângă o insulă mică, numită Clauda, am izbutit cu greutate să prindem luntrea. Apoi, după ce au ridicat-o, au pus mâna pe odgoane şi au încins corabia pe dedesubt. Iar de frică să nu cadă în Siria, au lăsat pânzele în jos şi vântul îi ducea aşa. Şi, pentru că furtuna ne împresura cu străşnicie, în ziua următoare au lepădat povara din corabie; iar a treia zi, cu mâinile lor, aruncară uneltele corăbiei. Mai multe zile, nici soarele, nici stelele nu se arătară, iar furtuna bântuia fără scădere; drept aceea, orice nădejde de scăpare ni se luase; apoi, fiindcă multă vreme nu mâncaseră nimic, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a grăit : Trebuia, o bărbaţilor, să ascultaţi de vorba mea şi să nu plecaţi din Creta şi n-aţi fi îndurat nici primejdia aceasta, nici această pagubă. Dar acum, vă îndemn să fiţi cu inimă bună, căci nici un suflet din voi nu va pieri, fără numai corabia; căci, astă noapte, un înger al Dumnezeului al Căruia sunt eu şi Căruia ii slujesc, a stat înaintea mea, şi mi-a zis : Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce sunt în corabie cu tine. De aceea, bărbaţilor, fiţi cu inimă bună, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi, după cum mi s-a spus, şi trebuie să dăm de vreo insulă. Iar în a paisprezecea noapte, de când vântul ne purta încoace şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii, corăbierii îşi dădură cu bănuiala că un pământ oarecare este în apropiere. Atunci, lăsând măsura în jos, găsiră douăzeci de stânjeni şi, trecând puţin mai departe, măsurară din nou şi găsiră cincisprezece stânjeni. Deci, temându-se ca nu cumva să cădem în loc stâncos, au aruncat patru ancore, de la partea din urmă a corăbiei şi au aşteptat cu nerăbdare să se facă ziuă. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au coborât luntrea în mare, sub cuvânt că vor să întindă ancorele de la partea dinainte, Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor : Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi. Atunci ostaşii tăiară funiile luntrei și o lăsară să cadă. Până să se facă ziuă, Pavel i-a rugat pe toţi să ia şi să mănânce, zicându-le : Paisprezece zile sunt astăzi de când n-aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Căci nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri. Şi, grăind acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt şi a început să mănânce. Atunci toţi, prinzând inimă, au luat şi ei de mâncare. Şi erau în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete. După ce s-au săturat, au uşurat corabia, aruncând griul în mare. Când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, ci vedeau un sân de mare, având ţărm de nisip. Şi au hotărât să scoată corabia într-acolo, de le va fi cu putinţă. Atunci au deznodat ancorele şi le-au lăsat în mare; în acelaşi timp au slăbit legăturile cârmelor. Apoi au ridicat vetrila din frunte în bătaia vântului şi au ţinut către ţărm. Dar au nimerit într-un dâmb de nisip şi au înţepenit corabia, aşa încât partea dinainte, înfingându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de urgia valurilor, iar ostaşii sfătuiră să omoare pe cei legaţi, ca să nu scape vreunul înotând. Sutaşul însă, voind să ferească pe Pavel, i-a oprit de la gândul lor şi a poruncit ca aceia, care ştiu să înoate, să se arunce în mare şi să iasă la ţărm, cei dintâi; iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi astfel au ajuns cu toţii să scape, la uscat. După ce am scăpat, am aflat că insula se numeşte Malta.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA DUPĂ PAŞTI

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(XXVIII, 1-31)

   În zilele acelea, după ce am scăpat de pe corabie, cei ce eram cu Pavel am aflat că insula se numeşte Malta. Iar locuitorii din insulă ne arătau osebită dragoste, căci, aprinzând foc, ne-au luat pe toţi la ei, din pricina ploii care era şi din pricina frigului. Ci Pavel, strângând grămadă de găteje şi punându-le pe foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a agăţat de mâna lui. Când locuitorii au văzut vipera spânzurată de mâna lui, au zis unii către alţii. Negreşit că acest om este un ucigaş, pe care dreptatea lui Dumnezeu nu i-a îngăduit să mai trăiască, măcar că din valuri a scăpat. Însă Pavel, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău; dar ei se aşteptau că el va să se umfle, ori să cadă deodată mort. Ci, după ce au aşteptat multă vreme şi au văzut că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat cugetele şi ziceau că el este un zeu. Împrejurul acelui loc, avea ţarine un anume Publius, maimarele insulei. Acesta ne-a primit la el şi ne-a găzduit, prieteneşte, trei zile. Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, bântuit de friguri şi de urdinare cu sânge. Ci Pavel, intrând la el şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a făcut sănătos. După această vindecare, şi ceilalţi din insulă, care aveau slăbiciuni, veneau şi se tămăduiau. Şi aceştia ne-au cinstit cu multe daruri şi, când a fost să plecăm cu corabia, ne-au pus la îndemână cele ce ne trebuiau. După trei luni, am purces cu o corabie din Alexandria, care iernase în insulă, şi care avea semnul fraţilor dioscuri, Castor şi Pollux. Şi ajungând în Siracuza, am rămas acolo trei zile, de unde, înconjurând, am sosit la Regiuni. Şi după o zi, suflând un vânt de miazăzi, a doua zi am ajuns la Puteoli. Acolo am găsit fraţi care ne-au rugat să rămânem la ei o săptămână. Şi aşa am venit la Roma. Auzind despre noi, fraţii de acolo au venit întru întâmpinarea noastră până la Forul lui Apiu şi la Trei Taverne. Iar Pavel, văzându-i, a mulţumit lui Dumnezeu şi s-a îmbărbătat. Când am intrat în Roma, sutaşul a dat pe cei legaţi în primire voievodului oastei, iar lui Pavel i-a îngăduit să locuiască singur, cu ostaşul care îl păzea. Şi, după trei zile, Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntaşii iudeilor. Iar când s-au adunat laolaltă, a rostit către ei : Bărbaţi fraţi, deşi eu n-am făcut nimic împotriva poporului nostru, sau a datinilor părinteşti, am fost dat din Ierusalim, fiind legat, în mâinile romanilor. Aceştia, după ce m-au cercetat, voiau să-mi dea drumul, fiindcă nu se dovedea la mine nici o pricină vrednică de moarte; dar iudeii s-au rostit împotrivă. Atunci, am fost silit să cer să fiu judecat de Cezarul, dar nu că aş avea vreo pâră de adus neamului meu. Pentru această pricină v-am chemat la mine, să vă văd şi să vorbesc cu voi. Căci pentru nădejdea lui Israel stau eu ferecat cu lanţul acesta. Ei au răspuns lui Pavel : Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori în privinţa ta, nici vreunul dintre fraţi nu a venit care să ne dea de ştire sau să spună ceva rău despre tine. Găsim însă cu cale să auzim de la tine ceea ce gândeşti; căci despre eresul acesta ne este cunoscut, că pretutindeni se vorbeşte împotrivă-i. Deci, rânduindu-i o zi, au venit la el, la gazdă, mai mulţi, şi, de dimineaţa până seara, Pavel le-a lămurit şi le-a mărturisit împărăţia lui Dumnezeu, căutând să-i încredinţeze despre Iisus din Legea lui Moise şi din prooroci. Şi unii dădeau crezare celor spuse, iar alţii nu credeau. Deci, fără să se înţeleagă unii cu alţii, au plecat. Ci Pavel a mai spus un cuvânt : Bine a grăit Duhul Sfânt, prin Isaia proorocul, către părinţii voştri, când a zis : Mergi la poporul acesta şi zi : Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege, şi, uitându-vă, veţi privi, dar nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile au auzit greu şi ochii lor şi i-au închis. Ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi Eu să-i însănătoșesc. Drept aceea, cunoscut să vă fie, vouă, că această mântuire a Lui Dumnezeu trimisă a fost neamurilor; şi ele vor asculta. Şi, după ce a zis el acestea, iudeii au plecat, având între ei mare neînţelegere. Iar Pavel a rămas doi ani întregi, în casa luată de el cu chirie, şi primea pe toţi care veneau la el, propovăduind împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând despre Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzneala şi fără nici o opreală.

SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA 

DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA POGORÂRII DUHULUI SFÂNT.

A RUSALIILOR SAU A CINCIZECIMII

Prochimen, glasul al 8-lea :

În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.

Stih : Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.

DIN FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI, CITIRE :

(II, 1-11)

   În zilele acelea, când a sosit ziua Cincizecimii, Apostolii erau toţi adunaţi laolaltă. Şi din cer, fără de veste, a venit un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat limbi împărţite ca de foc şi au şezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum Duhul le dădea a grăi. Ci în Ierusalim locuiau oameni cucernici, iudei din toate neamurile care sunt sub cer. Şi făcându-se glasul acela, s-a adunat mulţimea şi a stat uimită, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba lui. Şi îşi ieşeau din cumpăt toţi, şi se minunau, zicând : Iată, nu sunt ei galileieni, toţi aceştia care vorbesc ? Atunci, cum auzim noi fiecare limba noastră, în care neam născut ? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi oaspeţi veniţi din Roma, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei grăind în limbile noastre măririle lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 8-lea :

Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor.

Chinonicul : Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI

DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

Prochimen, glasul al 8-lea :

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta.

Stih : Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, pomeneşte-mă.

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(V, 8 -19)

   Fraţilor, ca fii ai luminii să umblaţi, pentru că roada Duhului e în orice bunătate, dreptate şi adevăr. Cercaţi ce este bineplăcut Domnului, şi nu vă amestecaţi în faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai vârtos să le osândiţi pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le grăi. Toate cele ce se osândesc pe faţă se învederează prin lumină, căci tot ce se învederează e lumină. Pentru aceea şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos. Deci luaţi seama cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, întru care este desfrânare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului în inimile voastre.

Aliluia, Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.

Stih : Nu mă lepăda pe mine de la fata Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI

DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

Prochimen, glasul al 3-lea :

Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.

Stih : Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 1-7, 13-17)

   Pavel, slujitor al lui Iisus Hristos, chemat de El, Apostol, rânduit spre vestirea Evangheliei lui Dumnezeu, pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi, despre Fiul Său cel născut din sămânţa lui David, după trup, şi rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul Sfinţeniei, prin învierea Lui din morţi : adică despre Iisus Hristos, Domnul nostru, prin Care am luat harul şi apostolia, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinţei toate neamurile, între care sunteţi şi voi, prin chemarea lui Iisus Hristos : tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi ai Iui Dumnezeu, sfinţi chemaţi de El : har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos ! Fraţilor, nu vreau ca voi să nu ştiţi că, de multe ori, mi-am pus în gând să vin la voi, dar am fost până acum împiedicat ca să am şi între voi oarecare roadă, ca şi între celelalte neamuri. Dator sunt şi elinilor şi barbarilor şi învăţaţilor şi neînvăţaţilor; astfel că, despre mine, eu sunt prea bucuros să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma. Căci nu mă ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu, spre mântuirea oricui crede, atât iudeu mai întâi cât şi elin, şi în ea se descoperă acea dreptate de la Dumnezeu, care vine din credinţă şi e pentru credinţă, precum este scris : iar dreptul din credinţă va fi viu.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI

DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 18-27)

   Fraţilor, mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea şi peste toată nedreptatea oamenilor, care ţin adevărul lui Dumnezeu în robia nedreptăţii. Fiindcă, ceea ce se poate şti despre Dumnezeu, vădit este în inimile lor şi Dumnezeu este Cel ce le-a vădit-o. Într-adevăr, cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica lui putere şi Dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare. Pentru că ei, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe un Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în închipuirile lor şi inima lor cea neînţelegătoare s-a întunecat. Ţinându-se că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni, şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios întru asemănarea chipului omului celui stricăcios şi a păsărilor şi a dobitoacelor cu patru picioare şi a târâtoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei, ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în loc să-I slujească Făcătorului, Cel ce este binecuvântat în veci, amin ! Pentru aceea Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci la ei femeile au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, s-au aprins, în pofta lor, unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând în trupul lor răsplata cuvenită rătăcirii lor.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI

DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 28; II , 9)

   Fraţilor, precum n-au găsit păgânii cu cale să-L cunoască pe Dumnezeu de aproape, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată să facă cele ce nu se cuvine, fiind plini de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutăţi; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urători de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără iubire firească, fără milă. Aceştia, deşi au cunoscut hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, dar le şi încuviinţează celor care le fac. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule care judeci, eşti fără cuvânt de apărare, căci în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, de vreme ce tu, cel ce judeci, făptuieşti aceleaşi lucruri. Noi însă ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. Şi socoteşti tu, oare, omule care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu ? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări şi nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă ? Ci după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită, îţi agoniseşti mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, Care va da fiecăruia după faptele lui : adică viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, dar mânie şi urgie iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii. Într-adevăr, necaz şi strâmtorare va fi peste sufletul oricărui om care făptuieşte răul, peste iudeu mai întâi, dar şi peste elin.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI

DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II,14-29)

   Fraţilor, când păgânii, cei ce nu au Legea, din fire fac ce porunceşte Legea; aşa lipsiţi de Lege, ei singuri îşi sunt lege, ca unii care arată fapta Legii scrisă în inimile lor, prin mărturia cugetului lor şi prin cercetarea de sine, care îi şi învinovăţeşte îi şi dezvinovăţeşte, ceea ce se va vedea în ziua când Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. Ci dacă tu te numeşti iudeu şi te reazemi pe Lege şi te lauzi cu Dumnezeu, şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, căci ai învăţat din Lege; tu care te crezi pe tine călăuză orbilor şi lumină celor ce sunt în întuneric, povăţuitor celor fără minte, dascăl celor nevârstnici, ca unul care ai în Lege dreptarul cunoştinţei şi al adevărului; tu, în sfârşit, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi ! Tu propovăduieşti : să nu furi, şi tu furi ! Tu zici : să nu fii desfrânat, şi tu eşti desfrânat. Tu, cel care urăşti idolii, furi cele sfinte. Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea Legii ! Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri, precum este scris. Tăierea împrejur foloseşte, într-adevăr, dacă păzeşti Legea; dacă însă eşti călcător de Lege, tăierea ta împrejur se face netăiere împrejur. Şi atunci, dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile Legii, netăierea împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur ? Iar el, din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al Legii, nu te va judeca, oare, pe tine care, prin litera Legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de Lege ? Pentru că nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici adevărata tăiere împrejur nu este cea de dinafară, în trup; ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; şi lauda lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI

DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 7-12)

   Fraţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de Ia Domnul nostru Iisus Hristos ! Mai întâi, mulţumesc Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toţi, fiindcă credinţa voastră este vestită în toată lumea; căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său, că vă pomenesc neîncetat, cerând, în rugăciunile mele, pururea să am, prin voia lui Dumnezeu, vreodată, bun prilej de a veni la voi. Pentru că doresc cu mare dor să vă văd, ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră, şi aceasta, ca să mă mângâi împreună cu voi, prin credinţa noastră laolaltă, a voastră şi a mea.

SĂPTĂMÂNA A DOUA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

ÎNTÂI DUPĂ POGORÂREA DUHULUI SFÂNT;

 A TUTUROR SFINŢILOR

Voscreasna I

Prochimen, glasul al 4-lea :

Daţi slavă lui Dumnezeu. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

Stih : În biserici binecuvântaţi pe Dumnezeu.

DIN EPISTOLA CĂTRE EVREI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XI, 38; XII, 2)

  Fraţilor, proorocii, prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor în fugă. Prin ei, unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Unii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare. Au fost ucişi cu pietre, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au fost ispitiţi, au murit ucişi de sabie, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, care pentru credinţa lor au fost de pomenire, n-au primit ceea ce le fusese făgăduit, pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea. Drept aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, având privirile la Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei.

Aliluia, glasul al 4-lea :

Strigat-au drepţii şi Domnul i-a ascultat pe ei, şi din toate necazurile lor i-a mântuit.

Stih : Multe sunt necazurile drepţilor; şi din toate îi va mântui pe ei Domnul.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CITIRE :

(II, 28; III, 18)

  Fraţilor, nu cel ce se arată pe dinafară e iudeu, nici adevărata tăiere împrejur nu este cea de dinafară, în trup; ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; şi lauda lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. Atunci, care este întâietatea iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur ? Este mare în toate privinţele, mai întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu. Căci ce este dacă unii n-au crezut ? Oare, necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu ? Să nu fie ! Ci rămâne Dumnezeu adevărat în cuvântul Lui, iar orice om mincinos, precum este scris : Ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale şi să biruieşti când vei judeca Tu. Dar de vreme ce nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice ? Nu cumva că Dumnezeu e nedrept, când revarsă mânia Lui ? Omeneşte vorbesc. Să nu fie ! Căci, atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea ? Ce vom zice ? Că de vreme ce adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce, dar, mai sunt eu judecat ca păcătos ? Şi, iarăşi, de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune ? Precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi. Osânda acestora este dreaptă. Aşadar, ce este ? Avem noi vreo precădere ? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub păcat, după cum este scris : Nu este drept niciunul; nu este cine să înţeleagă, nu este cine să caute pe Dumnezeu; toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este; mormânt deschis este gâtlejul lor; cu limbile lor vorbit-au viclenii; venin de aspidă e sub buzele lor gura lor e plina de blestem şi de amărăciune; grabnice sunt picioarele lor spre vărsare de sânge; pustiire și nenorocire sunt în drumurile lor; şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA

DUPĂ POGORÂREA LUI DUH SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV , 4 - 12)

   Fraţilor, celui care face fapte nu i se socoteşte plata după har, ci după datorie; iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credinţa lui i se socoteşte ca dreptate. Întocmai cum şi David fericeşte pe omul căruia Dumnezeu îi socoteşte îndreptarea fără fapte : Fericiţi aceia cărora li s-au iertat fărădelegile şi li s-au acoperit păcatele ! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul ! Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur ? Căci zicem încă o dată : i s-a socotit lui Avraam credinţa ca dreptate. Dar cum i s-a socotit ? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie părintele tuturor celor ce cred, deşi netăiaţi împrejur, socotindu-li-se şi lor credinţa ca dreptate; apoi şi părinte al celor tăiaţi împrejur, dar nu al celor ce sunt numai tăiaţi împrejur, ci şi umblă pe urmele credinţei pe care o avea Avraam, când era netăiat împrejur.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 13-25)

   Fraţilor, Avraam şi seminţia lui nu prin Lege au primit făgăduinţa că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea dobândită prin credinţă. Căci, dacă moştenitorii sunt cei ce au Legea, atunci credinţa a ajuns zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat; că Legea pricinuieşte mânie; dar unde nu este Lege, nu este nici călcare de Lege. De aceea, moştenirea făgăduită este din credinţă, ca să fie din har şi ca făgăduinţa să rămână sigură pentru toţi urmaşii, nu numai pentru cei ce se ţin de Lege, dar şi pentru cei ce se ţin de credinţa lui Avraam, care este părintele nostru al tuturor, precum este scris : Pusu-te-am pe tine părinte al multor neamuri. EI e părintele nostru în faţa Celui în care a crezut, adică a lui Dumnezeu, Care înviază pe cei morţi şi cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt. Avraam este cel care, mai presus de nădejde, întru nădejde a crezut că el va fi într-adevăr părintele multor neamuri, după cum i s-a spus : Aşa va fi seminţia ta. Şi, fără să slăbească în credinţă, deşi s-a văzut pe sine amorţit cu trupul, căci era aproape de o sută de ani, şi deşi a văzut amorţirea pântecelui Sarei, totuşi, nu s-a îndoit, prin necredinţă, despre făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu, ca unul care a crezut desăvârşit că puternic este să şi împlinească ceea ce a făgăduit. De aceea, credinţa lui i s-a socotit ca dreptate. Dar nu s-a scris numai pentru el că i s-a socotit ca dreptate, ci şi pentru noi; căci şi nouă va să ni se socotească, nouă care credem în Cel ce a înviat din morţi pe Iisus, Domnul nostru, Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră.

J O I

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(V, 10-16)

   Fraţilor, dacă, vrăjmaşi fiind noi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui, şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea. Drept aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa moartea, a trecut la toţi oamenii, prin acela în care toţi au păcătuit. Căci, până la Lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este Lege. Ci moartea a domnit de la Aclam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chipul Celui ce avea să vină. Însă nu e cu greşeala, cum e cu harul, căci dacă, prin greşeala unuia, a căzut moartea pe cei mulţi, cu atât mai vârtos harul Lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit, spre mântuirea celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Şi ce aduce darul nu seamănă cu ce a adus acel unul, care a păcătuit; căci, pe când judecata, pornind de la el unul, se face osândire, darul care iartă, pornind de la multe călcări de Lege, se face izbăvire.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTUL.UI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(V, 17; VI, 2)

   Fraţilor, de vreme ce, prin greşeala unuia, moartea a împărăţit prin unul singur, cu atât mai vârtos cei ce primesc prisosinţa harului şi a darului dreptăţii vor împăraţi în viaţă, prin unul Iisus Hristos. Aşadar, după cum printr-o singură greşeală a venit osânda pentru toţi oamenii, tot aşa prin dreptatea Unuia a venit pentru toţi oamenii îndreptarea care dă viaţă; şi precum din neascultarea unui om toţi s-au făcut păcătoşi, tot aşa din ascultarea Unuia mulţi se vor face drepţi. Iar Legea a intrat ca să se înmulţească greşeala; unde însă păcatul s-a înmulţit, harul a prisosit; aşa că, precum a împărăţit păcatul prin moarte, tot aşa şi harul să împărăţească prin dreptate, spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Ce vom zice atunci ? Vom rămâne, oare, în păcat, ca să se înmulţească harul ? Să nu fie ! Noi, care am murit păcatului, cum vom mai trăi în păcat ?

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(III, 19-26)

   Fraţilor, ştim că toate, câte zice Legea, le grăieşte pentru cei care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu. Pentru că, din faptele Legii, niciun om nu se va îndrepta înaintea Lui, de vreme ce, prin Lege, vine cunoştinţa păcatului. Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea de la Dumnezeu, mărturisită de Lege şi de prooroci, adică dreptatea care vine de la Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire, fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu, îndreptându-se în dar, cu Harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit jertfă de ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-şi arate dreptatea Sa, căci trecuse cu vederea păcatele făcute mai înainte, în vremea făgăduinţei lui Dumnezeu, ca să-şi arate dreptatea Sa, în zilele de faţă, dovedindu-Se pe Sine drept şi îndreptând pe cel ce este din credinţa în Iisus.

SĂPTĂMÂNA A TREIA

 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

 A DOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 2-a,

Prochimen, glasul 1 :

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi intru Tine.

Stih : Bucuraţi-vă, drepţilor întru Domnul; celor drepţi li se cuvine laudă.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II, 10-16)

   Fraţilor, mărire, cinste şi pace oricui face binele, mai întâi iudeului, tot aşa elinului. Căci Dumnezeu nu caută la faţa omului ! Câţi deci fără să aibă Legea, au păcătuit, fără Lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit având Lege, prin Lege vor fi judecaţi. Fiindcă nu cei ce aud Legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce îndeplinesc Legea se vor îndrepta. Când păgânii, cei ce nu au Legea, din fire fac ale Legii, aceia neavând Lege, ei singuri îşi sunt lege. Aceştia arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia cugetului lor şi prin cercetarea de sine, care îi şi învinovăţeşte, îi şi dezvinovăţeşte. Lucrul acesta se va vedea în ziua când Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.

Aliluia, glasul 1 :

Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbândire şi mi-ai supus popoare.

 Stih : Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VII, 1-13)

   Fraților, nu ştiţi voi, oare, căci vorbesc unor cunoscători ai Legii, că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el e în viaţă ? Femeia măritată e legată de bărbatul său, prin Lege, atâta cât el trăieşte; iar dacă a murit bărbatul, este dezlegată de Legea care o lega de bărbat. Aşadar, cât el e în viaţă, dacă se mărită cu alt bărbat, se va numi prea-desfrânată; iar dacă a murit bărbatul, este slobodă de Lege ca să nu fie prea-desfrânată, măritându-se cu alt bărbat. Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu. Căci, pe când eram sub stăpânirea cărnii, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducă roade morţii. Dar acum ne-am desfăcut de Lege şi am murit faţă cu ea, care ne ţinea în silnicie, aşa încât noi slujim Lui Dumnezeu întru înnoirea duhului şi nu întru vechimea slovei. Aşadar, ce vom zice ? Este Legea păcat ? Să nu fie ! Dar păcatul nu l-am cunoscut, fără numai prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis : Să nu pofteşti ! Ci, prilej luând păcatul prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci, în afară de Lege, păcatul este mort. Odinioară, trăiam fără Lege, dar, când a venit porunca, păcatul a prins viaţă, iar eu am murit ! Şi porunca dată spre viaţă, tocmai ea la mine s-a aflat a fi spre moarte, pentru că păcatului, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. Aşadar, Legea e sfântă şi porunca e sfântă, şi dreaptă, şi bună. Atunci, ce era bun a fost pentru mine moarte ? Să nu fie ! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a pricinuit moartea, chiar prin ceea ce a fost bun, ca păcatul să se facă peste măsură de greu, prin poruncă.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VII, 14; VIII, 2)

   Fraţilor, ştim cu adevărat, că Legea e duhovnicească, dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat, pentru că nu ştiu ce fac; căci nu ceea ce voiesc săvârşesc, ci ceea ce urăsc tocmai aceea fac ! Dacă însă fac ceea ce nu voiesc, recunosc că Legea este bună. Ci acum nu eu fac acestea, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun, fiindcă de voit voiesc, dar de lucrat binele nu-l lucrez; căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc. Şi atunci, dacă fac ceea ce nu voiesc, nu mai sunt eu făptuitorul, ci păcatul care locuieşte întru mine. Găsesc deci această lege în mine, care vreau să fac bine, ca anume răul se ţine de mine. După omul cel lăuntric, mă bucur de Legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva minţii mele şi mă face rob legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt ! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia ? Mulţumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru ! Deci, dar, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului. Drept aceea, asupra celor ce sunt în Hristos Iisus, nu este acum nici o osândă, căci legea duhului vieţii lui Iisus Hristos m-a eliberat de Legea păcatului şi a morţii.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VIII, 2-13)

   Fraţilor, legea duhului vieţii lui Iisus Hristos m-a liberat de Legea păcatului şi a morţii, pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii, căci era slabă prin trup, a săvârşit Dumnezeu: trimiţând pe Fiul Său intru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul în trup, pentru ca dreptatea Legii să se împlinească în noi cei ce nu umblăm potrivii trupului, ci potrivit Duhului. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele trupeşti, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului. Pofta cărnii este moarte, pe când cugetul Duhului este viaţă şi pace, deoarece pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. Cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu sunteţi sub puterea cărnii, ci a Duhului, dacă într-adevăr Duhul iui Dumnezeu sălăşluieşte întru voi. Şi dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat, căci Duhul viază pentru dreptate. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre muritoare, pentru Duhul Său care sălăşluieşte în voi. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup, căci dacă vieţuiţi după trup veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului veţi fi vii.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VIII, 22-27)

   Fraţilor, ştim că toată făptura suspină laolaltă şi este până acum ca în dureri de naştere; şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi. Aşteptând cu nerăbdare înfierea, răscumpărarea trupului nostru. Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede ? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare. Asemenea şi Duhul vine slăbiciunii noastre într-ajutor, căci nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci singur Duhul se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite. Iar cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului, căci El se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IX, 6-19)

   Fraţilor, nu se poate să cadă cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi care sunt din Israel sunt şi israeliţi; nici, pentru că sunt sămânţa lui Avraam, sunt toţi şi fii, ci s-a zis : urmaşii lui Isaac vor fi urmaşii tăi, adică : nu copiii trupului sunt copiii Domnului, ci fiii făgăduinţei se socotesc urmaşi. Căci al făgăduinţei este cuvântul acesta : voi veni iarăşi pe vremea aceasta şi Sara va avea un fecior. Dar nu a fost aşa numai cu Sara, ci şi cu Rebeca, zămislind ea cei doi gemeni de la Isaac, părintele nostru. Căci, mai înainte de naşterea lor şi fără să fi făcut ei ceva bine ori rău, ca rânduiala lui Dumnezeu cea după alegere să rămână nu pe temeiul faptelor, ci din alegerea Celui care cheamă, i s-a zis Rebecăi : Cel mai mare va sluji celui mai mic, precum este scris : Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât. Ce vom zice dar ? Nu cumva că la Dumnezeu e nedreptate ? Să nu fie! Căci grăieşte către Moise : Milui-voi pe care vreau să-l miluiesc şi îndura-Mă-voi de cine vreau să Mă îndur. Aşadar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de a cel care aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte. Căci Scriptura zice lui Faraon : Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea şi ca numele Meu să se vestească în tot pământul. Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte, îl miluieşte, iar pe cine voieşte, îl împietreşte. Tu, acum, îmi vei zice : Atunci de ce mai bagă vină ? Căci voinţei Lui cine poate să-i stea împotrivă ?

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREIA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(III, 28; IV, 3)

   Fraţilor, noi credem că omul se îndreptează prin credinţă, fără faptele Legii. Oare, Dumnezeu este numai al iudeilor ? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor ? De bună seamă şi al păgânilor, de vreme ce unul este Dumnezeu, Care va îndrepta, din credinţă, pe cei tăiaţi împrejur şi iarăşi prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur. Dar nu cumva, prin credinţă, noi desfiinţăm Legea ? Să nu fie ! Dimpotrivă, întărim legea. Deci ce vom zice că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup ? Dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are cuvânt de laudă, dar nu înaintea Lui Dumnezeu. Căci ce spune Scriptura ? Şi Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate.

SĂPTĂMÂNA A PATRA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A TREIA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 3-a.

Prochimen, glasul al 2-lea :

Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.

Stih : Certând, m-a certat, Domnul, dar morţii nu m-a dat.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(V, 1-10)

   Fraţilor, fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia datori îi suntem că am dobândit prin credinţă apropiere la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde; iar nădejdea nu ruşinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât, a murit pentru cei necredincioşi. Căci pentru un drept cu greu va muri cineva, dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Însă Dumnezeu arată dragostea Lui către noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, prin urmare, fiind acum îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcaţi, ne vom mântui prin viaţa Lui.

Aliluia, glasul al 2-lea :

Auză-te, Domnul, în ziua necazului.

Stih : Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IX, 18-33)

   Fraţilor, Dumnezeu pe cine vrea îl miluieşte, iar pe cine vrea, îl împietreşte. Tu, acum, îmi vei zice : Atunci, de ce mai bagă vină ? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă ? Dar, mai întâi, cine eşti tu, o omule, ca să te cerţi cu Dumnezeu ? Oare, făptura va zice Celui ce a făcut-o : De ce m-ai făcut aşa ? Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas de cinste, iar altul de necinste ? Şi ce pot zice dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi descopere puterea Sa, a suferit cu multă răbdare vasele mâniei Sale, gătite spre pieire ? Şi în acelaşi timp şi-a arătat bogăţia slavei Sale, către vasele îndurării, pe care mai dinainte le-a gătit spre slavă, adică pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni, precum zice şi la Osea : Chema-voi pe cine nu era poporul Meu; poporul Meu, şi pe cine nu era iubită; iubită. Şi va fi că în locul unde li s-a zis : Voi nu sunteţi poporul Meu, acolo chema-se-vor fii ai Dumnezeului celui viu. Iar Isaia strigă despre Israel : Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa numai se va mântui. Pentru că, împlinind şi scurtimi, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său. Şi precum a proorocit Isaia : Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat nouă sămânţă pentru noul Israel, am fi ajuns ca Sodoma şi am fi fost la fel cu Gomora. Ce vom zice atunci ? Că păgânii care nu umblau după dreptate, au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credinţă; iar Israel, umblând după Legea dreptăţii, n-a ajuns la Legea dreptăţii. Pentru ce ? Pentru că nu o căutau din credinţă, ci ca din faptele Legii, s-au poticnit de piatra poticnirii, precum este scris : Iată pun în Sion piatră de poticnire şi piatră de sminteală; şi cine va crede în El, nu se va ruşina.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CITIRE :

(X, 11; XI, 2)

   Fraţilor, zice Scriptura : Tot cel ce crede în Dumnezeu nu se va ruşina. Căci nu este deosebire între iudeu şi elin, pentru că Acelaşi Hristos este Domnul tuturor, Care îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă pe El. Căci : Oricine va chema numele Domnului se va mântui. Dar cum vor chema numele Aceluia în Care încă n-au crezut ? Şi cum vor crede în Acela de Care n-au auzit ? Şi cum vor auzi fără de propovăduitor ? Şi cum vor propovădui, de nu se vor trimite ? Precum este scris : Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc lucrurile bune ! Dar nu toţi s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice : Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi ? Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. Dar întreb : Oare, n-au auzit ? Dimpotrivă : «în tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor». Atunci întreb : Nu cumva Israel n-a înţeles ? Moise spune cel dintâi : Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul Meu şi voi aţâţa mânia voastră cu un popor nepriceput. Iar Isaia îndrăzneşte şi zice : Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau şi M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine. Şi către Israel rosteşte : Toată ziua întins-am mâinile Mele către un popor neascultător şi împotrivă grăitor, întreb, deci : Oare, lepădat-a Dumnezeu pe poporul Său ? Să nu fie ! Căci şi eu sunt israelit, din urmaşii lui Avraam, din seminţia lui Veniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care mai înainte l-a cunoscut.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XI, 2-12)

   Fraţilor, nu ştiţi, oare, ce zice Scriptura, unde e vorba de Ilie, cum se roagă el la Dumnezeu împotriva lui Israel, zicând : Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat şi eu am rămas singur şi ei caută să-mi ia viaţa. Dar ce-i spune răspunsul dumnezeiesc ? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal. Deci tot aşa şi în vremea de acum : este o rămăşiţă, aleasă prin har. Iar dacă este din har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă. Atunci ce s-a întâmplat ? Ceea ce căuta Israel, tocmai aceea n-a dobândit, pe când cei aleşi au dobândit, iar ceilalţi s-au împietrit. Precum este scris : Dumnezeu le-a dat duh de împietrire, ochi ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă, până în ziua de azi. Iar David zice : Facă-se masa lor cursă şi laţ şi sminteală şi dreaptă răsplătire ! Întunece-se ochii lor ca să nu vadă şi spinarea lor ţine-o pururea încovoiată. Aşadar, întreb : S-a poticnit, oare, ca să se prăbuşească ? Să nu fie ! Ci, prin căderea lor, neamurilor le-a venit mântuirea, ca Israel să râvnească la ele. Şi dacă greşeala lor a fost bogăţie pentru lume şi împuţinarea lor bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult ar fi venirea tuturor la credinţă !

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XIV, 13-24)

   Fraţilor, vă spun vouă, care sunteţi credincioşi veniţi dintre păgâni : întrucât sunt Apostolul neamurilor, dau slujbei mele toată slava, doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei. Căci, dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, dacă nu o înviere din morţi. Fiindcă, dacă este pârga de făină sfântă, şi frământătura este sfântă și dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt la fel. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate şi tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi părtaş te-ai făcut rădăcinii şi sucului măslinului, nu te mândri faţă de ramuri; iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu porţi rădăcina, ci rădăcina pe tine. Dar vei zice : Aceste ramuri au fost tăiate ca să fiu altoit eu. Prea bine ! Din pricina necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu gândi lucruri înalte despre tine, ci teme-te; căci, dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. Vezi deci bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu; asprimea Lui către cei ce au căzut şi bunătatea Lui către tine, dacă vei stărui în această bunătate; altfel, vei fi şi tu tăiat. Dar şi aceia, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi; căci puternic este Dumnezeu să-i altoiască iarăşi. Căci, dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslinul bun, cu atât mai vârtos aceştia, care sunt după fire, vor fi altoiţi în chiar măslinul lor.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XI, 25-36)

   Fraţilor, nu voiesc să nu ştiţi voi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul păgânilor. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris : Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. Acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor. E adevărat că ei, cu privire la Evanghelie, sunt vrăjmaşi pentru voi, dar cu privire la alegere, ei sunt iubiţi, pentru părinţii lor. Căci Dumnezeu nu-Şi mai ia înapoi darurile şi chemarea Lui. După cum voi, altă dată, n-aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea acestora, tot aşa şi aceştia n-au ascultat acum, ca, prin mila Lui, dăruită vouă, miluiţi să fie acum şi ei. Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască. O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu ! Cât sunt de nepătrunse judecăţile Lui şi cât de neurmate căile Lui. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui ? Sau cine mai înainte i-a dat Lui şi va lua înapoi răsplată ? Căci de la El şi prin EI şi întru EI sunt toate. A Lui să fie slava în veci. Amin.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A PATRA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VI, 11-17)

   Fraţilor, socotiţi-vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru. Drept aceea, să nu împărățească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui şi nu daţi păcatului mădularele voastre, făcându-le arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi mădularele voastre ca arme de dreptate pentru Dumnezeu. Căci păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu mai sunteţi sub Lege, ci sub har. Ce dar ? Să păcătuim fiindcă nu suntem sub Lege, ci sub har ? Să nu fie ! Au nu ştiţi că, dacă vă daţi cuiva pe voi robi de ascultare, robi sunteţi cui vă supuneţi : fie păcatului spre moarte, fie ascultării de Dumnezeu spre dreptate ? Dar, mulţumim lui Dumnezeu că, deşi eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi.

SĂPTĂMÂNA A CINCEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A PATRA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 4-a.

 Prochimen, glasul al 3-lea :

Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi împăratului nostru, cântaţi.

Stih : Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VI, 18-23)

   Fraţilor, scăpaţi fiind din robia păcatului, v-aţi făcut robi dreptăţii. Omeneşte vorbesc, din pricina neputinţei trupului vostru. După cum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire. Căci atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. Deci ce roadă aveaţi atunci ? Roade de care acum vă e ruşine; pentru că sfârşitul acelora este moartea. Dar acum, izbăviţi fiind de păcat şi robi făcându-vă lui Dumnezeu, aveţi roada voastră în sfinţenie, iar sfârşitul; viaţa veşnică. Pentru că plata păcatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viaţa veşnică, întru Hristos Iisus, Domnul nostru.

Aliluia, glasul al 2-lea :

Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în veac.

Stih : Fii mie Dumnezeu apărător şi Ioc întărit ca să mă mântuieşti.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XII, 4-5, 15-21)

   Fraţilor, precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, suntem în Hristos un trup, iar fiecare dintre noi mădulare suntem unii altora. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. Cugetaţi acelaşi lucru unii pentru alţii; nu cugetaţi la cele înalte, ci lăsaţi-vă duşi spre cele smerite. Nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi. Nu răsplătiţi nimănui rău cu rău. Purtaţi grijă de cele bune faţă de toţi oamenii. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, căci scris este : A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul. Deci, dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea; căci făcând aceasta vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XIV, 9-10)

   Fraţilor, pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii. Tu, dar, de ce judeci pe fratele tău ? Şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău ? Toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Căci scris este : Viu sunt Eu ! zice Domnul. Orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu. Aşadar, fiecare dintre noi va da pentru sine seamă lui Dumnezeu. Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta : Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală. Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus, ca nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este. Dar dacă, pentru o mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos. Nu lăsaţi deci ca bunul vostru să fie defăimat. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt. Iar cel ce slujeşte, în felul acesta, pe Hristos, plăcut este lui Dumnezeu şi încuviinţat este de oameni.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XV, 7-16)

   Fraţilor, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu. Căci spun că Hristos S-a făcut slujitor al tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să împlinească făgăduinţele date părinţilor, iar păgânii preaslăvesc pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris : Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri şi voi cânta întru slava numelui Tău. Şi iarăşi zice Scriptura : Veseliţi-vă, neamurilor, împreună cu poporul Lui. Şi iarăşi : Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele. Iar Isaia zice iarăşi : Din rădăcina lui lesei va odrăsli un vlăstar care se va ridica să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui. Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt. Şi, fraţii mei, sunt încredinţat eu însumi despre voi, că şi voi sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoştinţa şi în stare să vă povăţuiţi unii pe alţii. Şi v-am scris, fraţilor, mai cu îndrăzneală, ca să vă amintesc în parte despre harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu, ca să fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfinţit în Duhul Sfânt, să fie bineprimit.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XV, 17-29)

   Fraţilor, în Hristos Iisus am cuvânt de laudă, în slujba mea către Dumnezeu. Căci n-aş cuteza să spun că a fost vreun lucru pe care să nu-l fi săvârşit Hristos prin mine, spre aducerea neamurilor la credinţă, prin cuvânt şi prin faptă, prin puterea semnelor şi a minunilor, prin virtutea Duhului lui Dumnezeu, aşa încât, de la Ierusalim şi din ţinuturile de primprejur până în Iliria, am împlinit propovăduirea Evangheliei lui Hristos. Şi aşa mi-a fost râvna, să binevestesc nu acolo unde numele lui Hristos ajunsese, ca să nu clădesc pe temelia altora, ci precum este scris : Cărora nu li s-a vestit despre El, aceia îl vor vedea şi cei ce n-au auzit despre El, aceia îl vor cunoaşte. Aceasta m-a şi împiedicat, de atâtea ori, ca să vin la voi. Acum însă, nemaiavând loc în aceste ţinuturi şi având dorinţa să vin la voi de mulţi ani, voi veni când mă voi duce în Spania. Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere şi, de către voi, să fiu călăuzit până acolo, după ce, mai întâi, voi îndestula măcar în parte dorinţa mea să vă văd. În ceasul de faţă, mă duc la Ierusalim, cu o sarcină în folosul sfinţilor. Căci Macedonia şi Ahaia au binevoit să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţi care trăiesc în Ierusalim. Aşa a fost buna lor voinţă, dar sunt şi datori faţă de ei. Pentru că, dacă neamurile s-au împărtăşit de cele duhovniceşti ale iudeilor, datori sunt ca să-i slujească şi ei cu cele pământeşti. După ce voi fi sfârşit cu această sarcină şi voi fi încredinţat în mâna lor roada aceasta, voi merge, trecând pe la voi, în Spania. Şi ştiu că, venind la voi, voi veni întru plinirea binecuvântării lui Hristos.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XVI, 1-16)

   Fraţilor, vă dau în grijă pe Febe, sora noastră, care este diaconiţă la biserica din Chenhrea, ca s-o primiţi în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinţilor şi să-i fiţi de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Căci şi ea a ajutat pe mulţi şi chiar pe mine. Îmbrăţişaţi pe Priscila şi Acvila, tovarăşii mei de lucru întru Hristos Iisus, ca unii care, pentru viaţa mea, au pus jos grumazul lor şi cărora nu numai eu le dau mulţumită, ci şi toate Bisericile dintre păgâni; asemenea şi pe cei ce se adună în casa lor. Îmbrăţişaţi pe Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în Hristos. Îmbrăţişaţi pe Maria, care s-a ostenit mult pentru noi. Îmbrăţişaţi pe Andronic şi pe Iunian, rudele mele şi împreună închişi cu mine, care sunt fruntaşi între Apostoli şi au fost în Hristos înaintea mea. Îmbrăţişaţi pe Ampliat, iubitul meu în Domnul. Îmbrăţişaţi pe Urban, tovarăşul meu de muncă în Hristos, şi pe Stahis, iubitul meu. Îmbrăţişaţi pe Apelles, cel încercat în Hristos. Îmbrăţişaţi pe cei ce sunt din casa lui Aristobul. Îmbrăţişaţi pe Irodion, rudenia mea. Îmbrăţişaţi pe cei din casa lui Narcis care sunt în Domnul. Îmbrăţişaţi pe Trifena şi pe Trifoa, care s-au ostenit în Domnul. Îmbrăţişaţi pe iubita Persida, care mult s-a ostenit în Domnul. Îmbrăţişaţi pe Ruf, cel ales întru Domnul şi pe mama lui, care este şi a mea. Îmbrăţişaţi pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hernia şi pe fraţii care sunt împreună cu ei. Îmbrăţişaţi pe Filolog şi pe Iulia, pe Nereu şi pe sora lui, pe Olimpan şi pe toţi sfinţii care sunt împreună cu ei. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Vă îmbrăţişează pe voi toate Bisericile lui Hristos.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VIII, 14-21)

   Fraţilor, toţi câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu sunt. Într-adevăr n-aţi primit duh de robie, ca să vă fie iarăşi frică, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm : Avva ! Părinte ! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă într-adevăr suferim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim. Pentru că socotesc că durerile ceasului de faţă nu pot să stea în cumpănă cu slava care va să se arate pentru noi, pentru că dorul statornic al făpturii aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci făptura a fost supusă deşertăciunii, nu de voia ei, ci din pricina aceluia care a supus-o, dar cu nădejdea că şi făptura aceasta va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.

SĂPTĂMÂNA A ȘASEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A CINCEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 5-a.

Prochimen, glasul al 4-lea :

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut.

Stih : Binecuvintează suflete al meu pe Domnul. Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(X, 1-10)

   Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea la Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără de pricepere, deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor dreptăţii lui Dumnezeu, ei nu s-au supus. Căci Hristos este sfârşitul Legii, spre îndreptarea a tot celui ce crede. Într-adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege, că : omul care va îndeplini-o, viu va fi prin ea. Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa : Să nu zici în inima ta : Cine se va sui la cer ? Ca adică să coboare pe Hristos ! Sau să zici : Cine se va pogorâ întru adânc, ca să ridice pe Hristos din morţi ! Dar ce zice Scriptura ? Aproape de tine e cuvântul, în gura ta şi în inima ta. Acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim : dacă mărturiseşti cu gura ta că Iisus este Domnul şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.

Aliluia, glasul al 4-lea :

Sporeşte şi împărăteşte întru adevăr.

Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XVI, 17-24)

   Fraţilor, vă îndemn să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Pentru că unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor şi, prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşeală inimile celor fără de răutate. Căci ascultarea voastră a ajuns la auzul tuturor, de aceea mă bucur de voi. Dar voiesc să fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi în ce priveşte răul. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe Satana. Harul Domnului nostru Iisus, cu voi ! Vă îmbrăţişează Timotei, tovarăşul meu de lucru, şi Luciu şi Iason şi Sosipatru, cei de un neam cu mine. Vă îmbrăţişez în Domnul eu, Terţiu, cel ce am scris epistola aceasta. Vă îmbrăţişează Gaiu, gazda mea şi a toată Biserica. Vă îmbrăţişează Erast, vistiernicul cetăţii şi fratele Cvartu. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 1-9)

   Pavel, Apostol al Lui Iisus Hristos, chemat prin voia lui Dumnezeu, şi fratele nostru Sostene, Bisericii Lui Dumnezeu celei care este în Corint, credincioşilor sfinţiţi în Iisus Hristos, celor numiţi sfinţi, împreună cu toţi cei ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, şi al lor şi al nostru : Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului meu, în privinţa voastră, pururea, pentru harul lui Dumnezeu, pe care vi l-a dat în Hristos Iisus. Căci prin El v-aţi îmbogăţit deplin în orice învăţătură şi în orice cunoştinţă, precum mărturisirea lui Hristos s-a adeverit întru voi; aşa încât să nu vă lipsească niciun fel de dar, acum când aşteptaţi arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. El vă va şi întări până la urmă, ca să fiţi fără de vină în Ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Dumnezeu prin care aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său, Iisus Hristos, Domnul nostru.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II, 9; III, 8)

   Fraţilor, precum este scris : Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, acestea le-a gătit Dumnezeu pentru cel ce-L iubesc pe El. Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu, prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Că cine dintre oameni ştie ale omului, fără numai duhul omului care este în el ? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, fără numai Duhul lui Dumnezeu. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu. Şi acestea le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate ale înţelepciunii omeneşti, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti. Omul neduhovnicesc nu primeşte adevărurile Duhului Lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă trebuie judecate duhovniceşte. Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni; pentru că cine a cunoscut gândul lui Dumnezeu, ca să-l înveţe pe el ? Noi însă avem gândul lui Hristos. Şi eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci în Hristos. Cu lapte v-am hrănit, nu cu bucate, căci nu puteaţi mânca, şi încă nici acum nu puteţi, fiindcă sunteţi tot trupeşti. Câtă vreme este între voi pizma şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi, oare, oamenii trupului şi nu umblaţi voi ca toţi cei de rând ? Când zice unul: eu sunt al lui Pavel, iar altul : eu sunt al lui Apollo, nu sunteţi trupeşti ? Dar ce este Apollo ? Şi ce este Pavel ? Slujitori prin care aţi fost aduşi ia credinţă; fiecare după cum i-a dat Dumnezeu. Eu am sădit; Apollo a udat; dar Dumnezeu a făcut să crească. Astfel, nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească. Cel care sădeşte şi cel care udă sunt între ei deopotrivă; şi fiecare va lua plata Iui, după osteneala lui.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(III, 18-23)

   Fraţilor, nimeni pe sine să nu se amăgească : dacă cineva, între voi, gândeşte că e înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, de vreme ce scris este : El prinde pe cei înţelepţi întru viclenia lor. Şi iarăşi : Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte. Drept aceea, nimeni să nu se laude cu oameni, căci toate sunt ale voastre : fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de faţă, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre. Iar voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL CITIRE :

(IV, 5-8)

   Fraţilor, să nu judecaţi nimic mai înainte de vreme, adică până ce nu va veni Domnul, care va aduce la lumină cele ascunse în întuneric şi va da pe faţă sfaturile inimilor. Atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda cuvenită. Acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi, din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te alege pe tine ? Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit ? Şi dacă l-ai primit, de ce te făleşti ca şi cum nu l-ai fi primit ? Iată, sunteţi sătui, iată, v-aţi îmbogăţit, fără de noi aţi împărăţit; şi, o, de aţi împărăţi, ca şi noi împreună cu voi să împărăţim.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞASEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IX, 1-5)

   Fraţilor, spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt, că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii. Pentru că aş dori, de s-ar putea, să fiu eu însumi anatema, departe de Hristos, pentru fraţii mei, pentru rudele mele după trup, care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi mărirea şi aşezămintele şi rânduiala Legii şi slujba dumnezeiască şi făgăduinţele, ai cărora sunt părinţii din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin.

SĂPTĂMÂNA A ȘAPTEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A ŞASEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 6-a.

Prochimen, glasul al 5-lea :

Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta şi în veac.

Stih : Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XII, 6-14)

   Fraţilor, avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinţei; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună ! Dragostea să fie nefăţarnică. Urgisiţi răul. Alipiţi-vă de ce e bine. În iubire frăţească, unii pe alţii iubiţi-vă; în cinste, unii altora daţi-vă întâietate. La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; pe Domnul slujiţi-L ca robii Lui. Bucuraţi-vă cu bucuria nădejdii; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune daţi-vă toată stăruinţa. Faceţi-vă părtaşi sfinţilor la trebuinţele lor, iubirea de străini urmând. Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi.

Aliluia, glasul al 5-lea :

Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.

Stih : În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(V, 9; VI, 11)

   Fraţilor, v-am scris în epistola mea să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii; dar nu cu toţi desfrânaţii acestei lumi sau cu agonisitorii lacomi, sau cu jefuitorii, sau cu slujitorii idolilor, căci atunci ar trebui să ieşiţi afară din lume. Ci eu v-am scris vouă să n-aveţi amestec cu vreunul care, frate fiind cu numele, este desfrânat, sau zgârcit, sau se închină la idoli, sau e rău de gură, sau beţiv, sau e răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. Căci ce am eu ca să judec pe cei dinafară ? Dar pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi ? Iar pe cei dinafară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară pe cel rău din mijlocul vostru. Cutează, oare, vreunul dintre voi, când are vreo pricină cu alt frate, să se judece înaintea păgânilor şi nu înaintea sfinţilor ? Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea ? Şi, dacă voi sunteţi judecătorii lumii, nu sunteţi voi destoinici să judecaţi lucruri atât de mici ? Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri ? Cu cât mai vârtos cele lumeşti ? Aşadar, dacă aveţi judecăţi lumeşti, pe cei nebăgaţi în seamă din Biserică, pe aceştia să-i puneţi să vă judece ! O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi niciun om înţelept, care să fie în stare să judece pricinile dintre fraţi ? Ci frate cu frate se judecă şi aceasta înaintea necredincioşilor! Negreşit, şi aceasta este cădere pentru voi, că aveţi judecăţi unii cu alţii. Pentru ce nu suferiţi mai bine strâmbătatea ? Pentru ce nu vă lăsaţi mai bine păgubaşi ? Ci voi înşivă faceţi strâmbătate şi aduceţi pagubă, şi aceasta fraţilor ! Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu ? Nu vă faceţi socoteli greşite : nici desfrânaţii, nici slujitorii idolilor, nici preadesfrânaţii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici nesăţioşii de avere, nici beţivii, nici cei răi de gură, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa eraţi unii dintre voi. Ci v-aţi spălat, ci v-aţi sfinţit, ci v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA ŞAPTEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VI, 20; VII, 12)

   Fraţilor, preaslăviţi pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, ca unele care sunt ale lui Dumnezeu. În privinţa celor ce mi-aţi scris, vă răspund că e bine pentru om să nu se atingă de femeie. Dar ca pază împotriva desfrânărilor, fiecare bărbat să-şi aibă femeia lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei. Bărbatul să dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului. Femeia nu e stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea şi bărbatul nu e stăpân pe trupul lui, ci femeia. Să nu vă lipsiţi unul pe altul, fără numai cu bună învoială până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea. Apoi să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina neînfrânării voastre. Aceasta o spun din îngăduinţă, nu din poruncă. Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui, unul într-un fel, altul într-altfel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor, le spun : Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriţi le poruncesc, nu eu, ci Domnul : Femeia de bărbat să nu se despartă; iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, ori să se împace cu bărbatul său; tot aşa, bărbatul să nu-şi lase femeia. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul : Dacă un frate are o femeie care nu crede şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VII, 12-24)

   Fraţilor, dacă un frate are o femeie care nu crede şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi dacă o femeie are un bărbat care nu crede şi el voieşte să vieţuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altmintrelea, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum ei sunt sfinţi. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. Într-o asemenea împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci de unde ştii tu, femeie, că nu-ţi vei mântui bărbatul ? Sau de unde ştii tu, omule, că nu-ţi vei mântui femeia ? Însă fiecăruia precum i-a împărţit Dumnezeu şi fiecare precum l-a chemat Dumnezeu, aşa să-şi meargă drumul. Astfel orânduiesc în toate Bisericile. De este cineva chemat fiind tăiat împrejur, să nu se ascundă. Este unul chemat în netăiere împrejur ? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu e nimic; netăierea împrejur nu e nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu este totul. Fiecare, în felul de trai în care a fost chemat, în acela să rămână. Fost-ai chemat fiind rob ? Fii fără grijă. Ci, de poţi, cu toate acestea, să fii slobod, mai degrabă foloseşte-te. Căci robul, care a fost chemat de Domnul, este liberat al Domnului. Tot aşa, cel chemat liber este robul Lui Hristos. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robii oamenilor. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VII, 24-35)

   Fraţilor, fiecare în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. În ce priveşte pe fecioare, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă : Bine este pentru oricine să fie aşa cum se găseşte. Legat eşti cu femeie ? Nu căuta desfacere. Dezlegat eşti de femeie ? Nu căuta femeie. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Şi fecioara de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Şi eu aş vrea să vă cruţ pe voi. Aceasta v-o spun, fraţilor : de acum vremea s-a scurtat. Aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum nu ar avea; şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci faţa acestei lumi se trece. Ci eu aş vrea ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de ale Domnului, cum să placă Domnului; cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de ale lumii, cum să placă femeii, şi astfel e împărţit. Femeia nemăritată şi fecioara poartă grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Care s-a măritat însă poartă grijă de cele lumeşti, ca să placă bărbatului. Aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind cursă, ci spre bunacuviinţă şi alipire neclintită de Domnul.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VII, 35; VIII, 7)

   Fraţilor, aceasta o spun în folosul vostru, nu ca să vă întind cursă, ci spre bunacuviinţă şi alipire neclintită de Domnul. Iar de gândeşte cineva că nu e cinstit, pentru fiica lui, să-şi treacă floarea vârstei şi astfel trebuie să fie măritată, facă ce voieşte. Nu greşeşte; căsătoreas-că-se. Dar cine are inimă neclintită şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima lui ca să-şi ţină fecioara, va face bine. Deci, dar, cel ce-şi mărită fata bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face. Femeia este legată de Lege, atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Dacă bărbatul va muri, slobodă este să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa cum o sfătuiesc eu. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu. Cât despre cele jertfite idolilor, ştim că avem cu toţii cunoştinţă. Cunoştinţa însă semeţeşte, iar iubirea zideşte. Dacă cineva îşi închipuieşte că cunoaşte ceva, încă n-a ajuns să cunoască cum se cuvine să cunoască. Dacă însă iubeşte cineva pe Dumnezeu, acela cunoscut este de Dumnezeu. Despre mâncarea cărnurilor de la jertfele idoleşti ştim că, în lume, nu este niciun idol şi că nu este alt Dumnezeu decât unul singur. Căci, deşi sunt destui aşa-numiţi dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, întrucât sunt, cu belşug, şi dumnezei şi domni, totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El, şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El. Dar nu toţi au această cunoştinţă. Ci unii, cu obişnuinţa lor de până acum de a crede în idoli, mănâncă din aceste cărnuri ca într-adevăr jertfite idolilor şi cugetul lor, fiind slab, se întinează.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XII, 1-3)

   Fraţilor, îndemnu-vă pe voi, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, Domnului bineplăcută, şi ca o înţeleaptă închinăciune a voastră. Să nu vă asemănaţi chipului acestui veac, ci să vă schimbaţi, prin înnoirea minţii, ca să fiţi în stare să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. Căci, în puterea harului ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu năzuiască mai sus decât i se cuvine să năzuiască, ci să cugete cumpănit, fiecare precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei.

SĂPTĂMÂNA A OPTA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A ŞAPTEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 7-a.

Prochimen, glasul al 6-lea :

Mîntuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.

Stih : Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu pomeneşte-mă.

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XV, 1-7)

   Fraţilor, datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi şi să nu căutăm plăcerea noastră; ci fiecare dintre noi să fie aproapelui său pe plac, la ce e bine, pentru zidirea lui. Căci şi Hristos n-a căutat plăcerea Sa, ci, precum este scris : Ocările celor ce te ocărăsc pe tine au căzut asupra mea. Căci toate câte s-au scris mai înainte, s-au scris spre învăţătura noastră ca, prin răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi, nădejde să avem. Şi Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă dăruiască vouă, unul față cu altul, acelaşi cuget după Iisus Hristos, pentru ca toţi laolaltă şi cu o singură gură, să preaslăviţi pe Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos. Drept aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 6-lea :

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt.

Stih : Va zice Domnului : Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IX, 13-18)

   Fraţilor, nu ştiţi, oare, că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la Templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar ? Tot aşa a rânduit şi Domnul pentru cei ce propovăduiesc Evanghelia, ca să se hrănească din Evanghelie. Eu unul nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi şi nu v-am scris acestea cu gând să mi se facă şi mie tot aşa. Căci ar fi de dorit, pentru mine, mai degrabă să mor decât să-mi zădărnicească cineva acest cuvânt de laudă. Că, dacă vestesc Evanghelia, n-am cuvânt de laudă, întrucât poruncă mare stă deasupra mea. Vai mie, dacă nu binevestesc ! Negreşit, lucrând de bunăvoie, ar fi să am răsplată însă, fiindcă lucrez din poruncă, am numai o dregătorie dată în grijă. Atunci care este plata mea ? Aceasta este că, propovăduind, pun Evanghelia înaintea oamenilor, fără plată, fără să mă folosesc de dreptul meu din Evanghelie.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(X, 5-12)

   Fraţilor, cu cei mai mulţi dintre părinţii noştri nu a binevoit Dumnezeu, căci au căzut în pustie. Acestea au fost pilde pentru noi, ca să nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia; nici să fiţi slujitori idolilor, ca unii dintre ei, precum este scris : A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s-a sculat la joc; nici să facem desfrânare, cum au făcut unii dintre ei, şi au căzut, într-o zi, douăzeci şi trei de mii; nici să ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei, şi au pierit muşcaţi de şerpi; nici să cârtiţi, după cum au cârtit unii din ei, şi au pierit prin pierzătorul. Toate acestea li s-au întâmplat acelora ca pilde cu tâlc în viitor şi au fost scrise ca să luăm învăţătură noi, pe care ne-a ajuns sfârşitul veacurilor. Drept aceea, cel ce crede că stă bine să ia seama să nu cadă.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(X, 12-22)

   Fraţilor, cel ce crede că stă bine să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dumnezeu e credincios ! El nu va îngădui ca să fiţi încercaţi mai mult decât puteţi, ci, odată cu ispita, va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. Drept aceea, iubiţii mei, fugiţi de slujirea idolilor. Vă vorbesc ca unor înţelepţi. Judecaţi voi ce vă spun : Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este, oare, împărtăşirea cu sângele Lui Hristos ? Pâinea pe care o frângem nu este, oare, împărtăşirea cu trupul lui Hristos ? Fiindcă o pâine, un trup suntem cei mulţi, căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine. Priviţi la Israel după trup : cei care mănâncă încă jertfele nu sunt ei, oare, părtaşi altarului ? Deci, ce spun eu ? Că ce s-a jertfit pentru idol e ceva ? Sau că idolul este ceva ? Nicidecum. Ci spun că cele ce jertfesc păgânii jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu, şi nu voiesc ca voi să fiţi părtaşi cu demonii. Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor. Oare, vrem să întărâtăm mânia lui Dumnezeu ? Nu cumva suntem mai tari ca El ?

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(X, 28; XI, 8)

   Fraţilor, dacă va spune cineva : aceasta e carne care a fost jertfită idolilor, să nu mâncaţi, pentru cel care v-a spus şi pentru cugetul vostru, căci al Domnului este pământul şi plinirea lui. Dar zic cuget, nu al tău, ci al altuia. Și de ce să dau prilej ca libertatea mea să fie judecată de un cuget străin ? Dacă eu sunt părtaş harului, de ce să fiu hulit pentru ceea ce eu aduc mulţumire ? De aceea, ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. Nu fiţi piatră de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu, precum şi eu, tuturor, în toate, mă străduiesc să plac, căutând nu folosul meu, ci folosul celor mulţi, ca să se mântuiască. Fiţi următori mie, precum şi eu sunt lui Hristos. Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile aşa cum vi le-am dat. Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul; iar capul lui Hristos; Dumnezeu. Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul neacoperit îşi necinsteşte capul, căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. Iar dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Dacă însă pentru o femeie e ruşine să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chipul şi slava lui Dumnezeu, pe când femeia este mărirea bărbatului. Căci n-a fost luat bărbatul din femeie, ci femeia din bărbat.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XI, 8-23)

   Fraţilor, n-a fost luat bărbatul din femeie, ci femeia din bărbat, şi nici n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. Pentru aceea, femeia trebuie, din pricina îngerilor care sunt de faţă, să aibă pe cap un semn de supunere. Totuşi, în Domnul, nici femeia nu este fără de bărbat, nici bărbatul nu este fără de femeie; căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu. Judecaţi voi singuri : cuviincios este ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul neacoperit ? Nu vă învaţă, oare, însăşi firea, că bărbatul, dacă îşi lasă părul lung, e de ocară; pe când femeia, dacă poartă părul lung, este de cinste ? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu. Şi aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, că vă adunaţi nu spre mai bine ci spre mai rău. Căci mai întâi aud că, la adunările voastre din biserică, între voi sunt dezbinări şi în parte o şi cred neutru că trebuie să fie între voi eresuri, ca să iasă la lumină adevărul. Când vă adunaţi deci laolaltă, nu e chip ca să mâncaţi cina Domnului; căci, şezând la masă, fiecare se grăbeşte să ia mâncarea sa, aşa încât pe când unuia îi este foame, altul este beat. N-aveţi, oare, case, ca să mâncaţi şi să beţi ? Ori dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să ruşinaţi pe cei ce n-au ? Ce să vă zic ? Să vă laud ? într-aceasta nu vă laud. Căci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat şi vouă.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A OPTA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XIII, 1-10)

   Fraţilor, tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu, iar cei ce se împotrivesc vor lua osândă asupra lor. Dregătorii nu sunt spaimă pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti deci să nu-ţi fie frică de stăpânire ? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci dregătorul este slujitorul lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia, pentru că este slujitorul lui Dumnezeu şi răzbunătorul mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai de frica pedepsei, dar şi pentru cugetul vostru. Că pentru aceasta plătiţi şi dăjdii; căci dregătorii sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în slujba lor neîncetat. Daţi tuturor cele ce sunteţi datori : celui cu dajdia, dajdie; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste. Nimănui cu nimic să nu fiţi datori, fără numai să vă iubiţi unii pe alţii; că cel ce iubeşte pe aproapele a împlinit Legea. Pentru că poruncile : să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă ar mai fi, se cuprind în acest cuvânt : Să iubeşti pe aproapele tău ca însuţi pe tine. Iubirea nu face rău aproapelui; drept aceea, iubirea este împlinirea Legii.

SĂPTĂMÂNA A NOUA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A OPTA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 8-a.

Prochimen, glasul al 7-lea :

Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.

Stih : Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului slavă şi cinste.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 10-17)

   Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să grăiţi la fel şi să nu fie dezbinări în sânul vostru; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere. Căci, fraţilor, prin oameni de la Hloe din casă, mi-a venit ştire că la voi sunt certuri; adică vreau să spun că fiecare dintre voi zice : eu sunt al lui Pavel, Iar eu sunt al lui Apollo; şi eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos ! Oare, S-a împărţit Hristos ? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi ? Sau aţi fost botezaţi în numele lui Pavel ? Mulţumesc lui Dumnezeu că pe niciunul din voi n-am botezat, fără numai pe Crisp şi pe Gaiu, ca să nu zică nimeni că aţi fost botezaţi în numele meu. Am botezat şi casa lui Ştefana; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântării, ca să nu rămână stearpă Crucea lui Hristos.

Aliluia, glasul al 7-lea :

Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numelui Tău, Preaînalte.

Stih : A vesti dimineaţa mila Ta.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XI, 31; XII, 6)

   Fraţilor, dacă ne-am fi judecat noi înşine, n-am mai fi judecaţi. Dar Domnul ne judecă şi ne pedepseşte, ca să fim osândiţi împreună cu lumea. De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte pricini le voi rândui când voi veni. Iar despre darurile duhovniceşti, nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă. Ştiţi că, pe când erați păgâni, vă duceaţi la idolii cei fără de glas, ca şi cum aţi fi fost mânaţi. Pentru aceea, vă spun vouă că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice : anatema fie Iisus ! tot aşa nimeni nu poate să zică : Domn este Iisus, fără numai întru Duhul Sfânt. Darurile sunt felurite, dar Duhul este acelaşi. Şi felurite slujiri sunt, dar e acelaşi Domn. Şi lucrările sunt iarăşi felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, Care lucrează toate, în toţi.

MARȚI

ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XII, 12—26)

   Fraţilor, precum trupul unul este, deşi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, cu toată mulţimea lor, alcătuiesc un singur trup, aşa este şi Hristos. Într-adevăr, noi toţi într-un singur Duh ne-am botezat, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un singur Duh ne-am adăpat. Dar şi trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Dacă piciorul ar zice : fiindcă nu sunt mână, nu fac parte din trup, nu este el, cu toate acestea, mădularul trupului ? Şi urechea dacă ar zice : fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, nu este ea, cu toate acestea, mădularul trupului ? Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul ? Dacă tot ar fi auz, unde ar fi mirosul ? Astfel, Dumnezeu a pus în trup aceste mădulare, pe fiecare din ele, cum a voit. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul ? Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup. Nu poate ochiul să zică mâinii : N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi, capul să zică picioarelor : N-am trebuinţă de voi. Ci, cu mult mai vârtos, mădularele trupului socotite a fi mai slabe sunt mai trebuincioase. Părţile trupului pe care le socotim mai de necinste, pe acelea cu mai multă cinste le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă; pe când cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de ea. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste acolo unde ea lipseşte, ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Căci dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună, iar dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XIII, 4 - XIV, 5)

   Fraţilor, dragostea îndelung rabdă; dragostea este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul; nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate Ie suferă, toate Ie crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii, se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi, pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Când însă va veni ceea ce este desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, judecam ca un copil; când m-am făcut bărbat, am lepădat chipul copilăresc. Acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură, atunci însă faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân aceste trei : credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Străduiţi-vă să aveţi dragoste. Râvniţi şi celelalte daruri duhovniceşti, dar mai vârtos ca să proorociţi; pentru că cel ce vorbeşte în limbă insuflată nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege, ci el, în duh grăieşte taine. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere. Cel ce grăieşte în limbi pe sine singur se zideşte, pe când cel ce prooroceşte zideşte Biserica. Eu doresc ca voi toţi să grăiţi în limbi, dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte este mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte ce spune, ca Biserica să se zidească.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XIV, 6—19)

   Fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu vă vorbesc sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură ? Că, precum cele neînsufleţite care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, ori ce este din chitară ! Şi, dacă trâmbiţa va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de luptă ? Aşa şi voi : dacă prin limbi nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit ? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. Sunt în lume cine ştie câte feluri de limbi, dar niciunul nu este fără de înţeles. Aşadar, dacă nu ştiu rostul limbii, voi fi străin pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte iarăşi străin pentru mine; aşa şi voi, de vreme ce râvniţi după daruri duhovniceşti : căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii. Drept aceea, cel ce grăieşte în limbi să se roage ca să aibă şi darul să tălmăcească, fiindcă, dacă mă rog în limbi, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare. Atunci ce voi face ? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. Altfel, dacă binecuvintezi cu duhul, cel ce ţine locul omului de rând cum va zice : Amin, după mulţumirea ta, câtă vreme el nu ştie ce zici ? Negreşit, cuvântul tău de mulţumire e frumos, dar celălalt nu se zideşte. Mulţumesc lui Dumnezeu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi; dar în Biserică vreau mai bine să rostesc cinci cuvinte cu înţeles, ca să învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte în limbi.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XIV, 26-40)

   Fraţilor, când vă adunaţi împreună, unul are o cântare, unul o învăţătură, unul o descoperire, altul de grăit în limbi, altul o tălmăcire : toate să se facă spre zidirea tuturor. Dacă grăieşte cineva în limbi, să fie câte doi, sau cel mult trei, şi pe rând să grăiască, şi unul să tălmăcească; iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi numai sie să-şi grăiască şi lui Dumnezeu. Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece. Dacă însă unul care şade are o descoperire, cel dintâi să tacă. Unul câte unul puteţi să vorbiţi toţi profetic, ca toţi să primească învăţătură şi toţi să se mângâie. Iar duhurile proorocilor se supun proorocilor, pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să fie plecate, precum zice şi Legea; iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică. Au cuvântul lui Dumnezeu a ieşit de la voi ? Sau ajuns-a numai până la voi ? Dacă socoteşte cineva că e prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască bine ce vă scriu, că sunt poruncile Domnului. Iar cine nu înţelege să nu înţeleagă. Aşadar, fraţii mei, râvniţi să vorbiţi ca proorocii şi graiul în limbi nu-l opriţi, dar toate să se facă cu bunăcuviinţă şi după rânduială.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A NOUA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XIV, 6-9)

   Fraţilor, cel ce ţine ziua, o ţine pentru Domnul; şi cel ce nu o ţine, nu o ţine pentru Domnul; cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine; că, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, suntem ai Domnului. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.

SĂPTĂMÂNA A ZECEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 9-a.

Prochimen, glasul al 8-lea :

Faceţi juruinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru.

Stih : Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israel mare este numele Lui.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(III, 9 - 17)

   Fraţilor, noi ai lui Dumnezeu împreună-lucrători suntem, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; altul clădeşte deasupra, dar fiecare să ia seama cum clădeşte. Nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care e Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie : aur, argint, pietre scumpe, lemne, fân ori trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va da pe faţă ziua Domnului. Pentru că această zi se descoperă prin foc şi ce fel este lucrul fiecăruia, focul însuşi îl va lămuri. Dacă lucrul lui, pe care l-a clădit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul lui va arde, va fi păgubit de plată, dar el se va mântui, aşa însă ca prin foc. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi locaşul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu sălăşluieşte în voi ? De va strica cineva locaşul lui Dumnezeu, strica-l-va Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este locaşul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.

Aliluia, glasul al 8-lea :

Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

Stih : Să întâmpinăm faţa Lui în laudă şi în psalmi să-l strigăm Lui.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XV, 12-19)

   Fraţilor, de vreme ce se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor ? Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră; ba încă ne dovedim şi martori mincinoşi faţă de Dumnezeu, căci am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă, cu adevărat, morţii nu înviază. Căci, dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat, iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră. Sunteţi şi acum în păcatele voastre; şi atunci pierduţi sunt şi cei ce au adormit în Hristos. Şi, dacă nădejdea noastră în Hristos este numai pentru viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XV, 29 - 38)

   Fraţilor, ce vor face cei care se botează pentru morţi ? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei ? De ce mai suntem şi noi în primejdie în fiecare ceas ? Zilnic îmi stă moartea în faţă ! V-o spun, fraţilor, pe slava pe care o am pentru voi în Hristos Iisus, Domnul nostru. Dacă numai din încredinţare omenească m-am luptat în Efes cu fiarele sălbatice, care îmi este folosul ? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri ! Nu vă lăsaţi înşelaţi : tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci sunt unii între voi, care nu au cunoştinţă de Dumnezeu. O spun spre ruşinea voastră. Dar va zice cineva : Cum înviază morţii ? Şi cu ce trup au să vină ? Nebun ce eşti ! Ce semeni tu nu dă viaţă, dacă nu va fi murit. Şi ceea ce semeni nu este timpul ce va să fie, ci numai grăuntele gol, de se întâmplă de grâu, sau de altceva din celelalte. Iar Dumnezeu îi dă un trup, după a Sa voinţă, fiecărei seminţe un trup al ei.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA

 DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XVI, 5 - 12)

   Fraţilor, voi veni la voi, când voi trece prin Macedonia, fiindcă vreau să trec prin Macedonia. La voi, poate că voi rămâne mai mult, sau voi şi ierna, ca să mă petreceţi în călătoria ce voi face. Căci nu vreau să vă văd acum numai în treacăt, ci am nădejde să rămân la voi câtăva vreme, dacă va îngădui Domnul. Voi rămâne însă în Efes până la Praznicul Cincizecimii, căci mi s-a deschis o uşă mare, spre lucru mult şi sunt mulţi potrivnici. Când va veni Timotei, luaţi seama să fie la voi fără de teamă, căci lucrul Domnului lucrează, ca şi mine. Nimeni deci să nu-l dispreţuiască; ci să-l petreceţi cu pace ca să vină la mine, că îl aştept împreună cu fraţii. Cât despre fratele Apollo, l-am îndemnat foarte mult să vină la voi, împreună cu fraţii, dar nicidecum nu i-a fost voia să vină acum. Ci va veni când va găsi prilej.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I , 1 - 7)

   Pavel, Apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotei, fratele : Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia : har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos ! Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem şi noi, prin mângâierea cu care înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, pe cei care se află în orice suferinţă. Că, precum prisosesc patimile lui Hristos în noi, aşa, prin Hristos, prisoseşte şi mângâierea noastră. Deci, ori de suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere şi mântuire, ori de suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le suferim şi noi. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi părtaşi suferinţelor aşa şi mângâierii.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 12-20)

   Fraţilor, lauda noastră aceasta este : mărturia cugetului nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţia cea dumnezeiască, nu în înţelepciunea trupească, ci în harul lui Dumnezeu. Nu vă scriem vouă altceva fără numai cele ce citiţi şi înţelegeţi. Şi am nădejde că până la sfârşit veţi înţelege, după cum ne-aţi şi înţeles în parte : că noi suntem lauda voastră, precum şi voi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Iisus. Cu această încredinţare, aveam de gând să vin mai întâi la voi, ca să aveţi îndoit har; să trec pe la voi, să mă duc în Macedonia şi din Macedonia iarăşi să vin la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea. Deci, când mi-am pus în minte acestea, m-am purtat, oare, cu uşurinţă ? Sau cele ce hotărăsc le hotărăsc trupeşte, ca să fie vorba mea şi da şi nu ? Credincios este Dumnezeu că n-a fost cuvântul nostru către voi da şi nu. Căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit în voi de mine, de Silvan şi de Timotei, nu a fost da şi nu, ci a fost, în EL, numai da. Căci ori câte sunt făgăduinţele lui Dumnezeu, în Iisus Hristos, sunt da; de aceea tot prin El este Amin, rostit de noi lui Dumnezeu în slavă.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A ZECEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE ROMANI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XV, 30-33)

   Fraţilor, vă rog pe voi, pentru Domnul nostru Iisus Hristos şi pentru iubirea Duhului Sfânt, ca împreună cu mine să luptaţi în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, ca să scap de necredincioşii din Iudeea şi ca darul pe care-l duc la Ierusalim să fie bineprimit de către sfinţi, aşa încât, cu voia lui Dumnezeu, să sosesc la voi cu bucurie şi să-mi găsesc liniştea împreună cu voi. Iar Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi. Amin.

SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A ZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 10-a.

Prochimen, glasul 1 :

Fie mila Ta, Doamne, spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Stih : Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV,  9-16)

   Fraţilor, socotesc că Dumnezeu pe noi, Apostolii, ne-a arătat ca pe cei clin urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi sunteţi tari. Voi sunteţi plini de slavă, iar noi suntem de necinste ! Până în ceasul de acum îndurăm foame şi sete; umblăm goi şi primim bătăi; suntem pribegi şi ne trudim, muncind cu mâinile noastre. Ocăriţi fiind, noi binecuvântăm. Prigoniţi, noi răbdăm. Huliţi, noi mângâiem. Ca măturătura lumii ne-am făcut, ca gunoiul tuturor, până astăzi ! Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, dar ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi. Căci zece mii de învăţători de-aţi avea în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut pe voi întru Hristos Iisus, prin Evanghelie. Deci vă rog să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.

Aliluia, glasul 1 :

Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat răzbunare şi mi-ai supus popoare.

Stih : Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II, 3-15)

   Fraţilor, bucuria mea este şi a voastră a tuturor, căci, cu multă mâhnire, şi cu inima strânsă de durere v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am cu prisosinţă către voi. Şi dacă m-a întristat ceva, nu pe mine m-a întristat, ci, în parte, ca să nu spun prea mult, pe voi, pe toţi. Destul este, pentru unul ca acesta, pedeapsa ce i s-a dat de către cei mai mulţi. Aşa încât voi, dimpotrivă, mai bine să-l iertaţi şi să-l mângâiaţi, ca să nu fie copleşit de prea multă mâhnire. Drept aceea, vă îndemn să întăriţi în el dragostea, căci pentru aceasta am şi scris, ca să cunosc credincioşia voastră, dacă sunteţi ascultători în toate. Iar cui îi iertaţi ceva, îi iert şi eu; pentru că şi eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în faţa lui Hristos, ca să nu-i dăm satanei câştig asupra noastră, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute. Când am ajuns la Troia pentru Evanghelia lui Hristos, deşi îmi era deschisă o uşă întru Domnul, n-am avut odihnă în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci, luându-mi ziua bună de la ei, am plecat în Macedonia. Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi, prin noi, răspândeşte în tot locul mireasma cunoştinţei Lui ! Căci noi suntem lui Dumnezeu buna mireasmă a lui Hristos şi între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA

DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

 (II, 14; III, 3)

   Fraţilor, mulţumire fie adusă lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos şi, prin noi, răspândeşte în tot locul mireasma cunoştinţei Lui ! Căci noi suntem lui Dumnezeu buna mireasmă a lui Hristos şi între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier : unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora, mireasmă a vieţii spre viaţă. Dar, pentru aceasta, cine e destoinic ? Căci noi nu suntem la fel cu cei mulţi, care amestecă cuvântul lui Dumnezeu, ci grăim ca din curăţia inimii, ca de la Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. Începem, încă o dată, să spunem cine suntem ? Sau nu cumva avem nevoie, cum au unii, de epistole de laudă către voi sau de la voi ? Epistola noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii, dovedindu-vă că sunteţi epistola lui Hristos, slujită de către noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA

DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(III, 4-11)

   Fraţilor, încredere ca aceasta avem noi prin Hristos către Dumnezeu; nu că, prin noi înşine, suntem vrednici să cugetăm ceva, ca venind de la noi, ci vrednicia noastră este de la Dumnezeu, Cel ce ne-a şi învrednicit să fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru că litera ucide, iar duhul face viu. Iar dacă slujirea cea de moarte aducătoare, săpată în litere, pe lespezi de piatră, s-a făcut întru slavă, aşa încât fiii lui Israel nu puteau să privească faţa lui Moise, din pricina slavei celei trecătoare a feţei lui, cum nu va fi, mai vârtos, slujirea Duhului plină de slavă ? Căci, de a avut parte de slavă slujirea care aduce osânda, cu mult mai mult prisoseşte în slavă slujirea dreptăţii. Ba încă, în privinţa aceasta, ce-a fost slăvit odinioară a fost fără de slavă, faţă cu această slavă covârşitoare. Iar dacă ce este trecător s-a săvârşit cu slavă, cu atât mai vârtos ce e netrecător va rămâne în slavă.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA

DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 1-12)

   Fraţilor, având această slujire, după mila cu care am fost miluiţi, nu ne pierdem nădejdea, ci, lepădându-ne de cele ascunse şi ruşinoase, nu umblăm întru viclenie, nici nu prefacem cuvântul lui Dumnezeu, dar, prin arătarea adevărului, ne facem pe noi înşine cunoscuţi, în faţa lui Dumnezeu, cugetului tuturor oamenilor. Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru fiii pierzării, în care, dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Cel ce este chipul lui Dumnezeu. Căci nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi înşine suntem slujitorii voştri, pentru Iisus. Căci Dumnezeu care a zis : Să strălucească, din întuneric, lumina, El a luminat inimile noastre, ca să strălucească în noi cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, în faţa lui Hristos. Avem însă comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi, cei ce suntem obijduiţi din toate părţile, dar nu striviţi; în mare cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup moartea lui Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupurile noastre. Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor, astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA

DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 13-18)

   Fraţilor, având acelaşi duh al credinţei, precum este scris : crezut-am, pentru aceea am şi grăit, şi noi credem, pentru aceea şi grăim, ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi. Căci toate sunt spre folosul vostru, ca harul, revărsându-se cu belşug, să sporească prin cei mulţi mulţumirea întru slava lui Dumnezeu. De aceea, nu ne descurajăm şi, chiar dacă omul nostru cel dinafară s-ar strica, omul nostru cel dinăuntru se înnoieşte din zi în zi; pentru că suferinţa noastră, uşoară şi de o clipă, ne agoniseşte nouă, mai presus de orice măsură, o cumpănă veşnică de slavă, ca unora care n-avem în vedere cele ce se văd, ci cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt vremelnice, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A UNSPREZECEA

DUPĂ  POGORÂREA  SFÂNTULUI  DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I. 3-9)

   Fraţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului meu, în privinţa voastră, pururea, pentru harul lui Dumnezeu, pe care vi l-a dat în Hristos Iisus; căci, prin El, v-aţi îmbogăţit deplin, în orice învăţătură şi în orice cunoştinţă, precum mărturisirea lui Hristos s-a adeverit întru voi; aşa încât să nu vă lipsească niciun fel de dar, acum când aşteptaţi arătarea Domnului nostru Iisus Hristos. El vă va şi întări până la urmă, ca să fiţi fără de vină în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fost chemaţi la împărtăşirea cu Fiul Său, Iisus Hristos, Domnul nostru.

SĂPTĂMÂNA A DOISPREZECEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A UNSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 11-a.

Prochimen, glasul al 2-lea :

Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre mântuire.

Stih : Certând, m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IX, 2-12)

   Fraţilor, voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul. Apărarea mea către cei ce mă iau la cercetare aceasta este : N-avem, oare, dreptul şi noi să mâncăm şi să bem ? N-avem, oare, dreptul şi noi să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi Apostoli, ca şi fraţii Domnului, ca şi Cheta ? Sau numai eu şi Varnava nu avem dreptul să nu lucrăm ? Cine slujeşte vreodată, în oaste, pe cheltuiala lui ? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei ? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei ? Spun, oare, acestea numai după mintea omenească ? Nu le spune şi Legea ? Căci în Legea lui Moise este scris : Să nu legi gura boului care treieră. Oare, aici, de boi îi este aminte lui Dumnezeu ? Nu vorbeşte, într-adins, pentru noi ? Că pentru noi s-a scris : Cel ce ară trebuie să are cu nădejde şi cel ce treieră, cu nădejdea că va avea parte de roade. Dacă am semănat la voi cele duhovniceşti, mare lucru este să secerăm din ale voastre cele pământeşti ? Dacă alţii se bucură de acest drept asupra voastră, oare, nu cu atât mai mult noi ? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le răbdăm ca să nu facem împiedicare Evangheliei lui Hristos.

Aliluia, glasul al 2-lea :

Auză-te Domnul în ziua necazului.

Stih : Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA

DUPĂ    POGORÂREA    SFÂNTULUI    DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(V, 10-15)

   Fraţilor, noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca fiecare, după faptele sale cele săvârşite în trup, să primească ori bine ori rău. Pentru aceea, cunoscând frica de Domnul, căutăm să înduplecăm pe oameni. Lui Dumnezeu îi suntem bine cunoscuţi, dar nădăjduiesc că şi în cugetele voastre ne arătăm cum suntem. Căci nu vă spunem iarăşi cine suntem, ci voim să vă dăm prilej de laudă, pentru noi, ca să-l aveţi către aceia care se laudă în faţă şi nu în inimă. Căci, dacă ne-am ieşit din minte, cum zic ei, este pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi. Că dragostea lui Hristos ne strânge cu putere, ea pe unii care socotim că unul a murit pentru toţi; aşadar, toţi au murit. Şi Hristos a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci Aceluia Care, pentru ei, a murit şi a înviat.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA

DUPĂ    POGORÂREA    SFÂNTULUI    DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(V, 15-21)

   Fraţilor, Hristos a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai vieze loru-şi, ci Aceluia Care, pentru ei, a murit şi a înviat. De aceea noi nu mai ştim de acum pe nimeni după trup; chiar dacă am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem. Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat noua slujirea împăcării; pentru că Dumnezeu era în Hristos şi a împăcat lumea cu Sine, nemai-ţinând în socoteală greşelile lor şi încredinţându-ne nouă cuvântul împăcării. Aşadar, propovăduim în numele lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Rugămu-vă deci în numele lui Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu ! Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, pentru noi l-a făcut păcat, ca să dobândim întru El dreptatea lui Dumnezeu.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VI, 11-16)

   Fraţilor, gura noastră s-a deschis către voi, corintenilor, inima noastră s-a lărgit. În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar strâmtoare este pentru noi, în inimile voastre. Plătiţi-mă cu aceeaşi plată, vă vorbesc ca unor copii ai mei, lărgiţi şi voi inimile voastre ! Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea ? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul ? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios ? Ce legătură are Biserica lui Dumnezeu cu idolii ? Căci noi suntem Biserica Dumnezeului celui viu, precum a zis Domnul.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VII, 1-10)

   Fraţilor, să ne curăţim pe noi de toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia noastră în frica lui Dumnezeu. Faceţi-ne loc în inimile voastre! N-am nedreptăţit pe nimeni; n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni. Nu o spun ca să vă osândesc, căci v-am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim. Multă îmi este încrederea în voi ! Multă îmi este lauda pentru voi ! Umplutu-m-am de mângâiere ! Cu toată întristarea mea, sunt covârşit de bucurie ! Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în toate chipurile : dinafară lupte; dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit, şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea cu care el a fost mângâiat de către voi, spunându-ne nouă dorinţa voastră, plânsul vostru, râvna voastră pentru mine, încât eu foarte m-am bucurat. Că, chiar dacă v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău; şi, măcar că mi-a părut rău, văd că epistola aceea, fie şi numai pentru un timp, v-a întristat; acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră a fost spre pocăinţă, întristaţi aţi fost după voia lui Dumnezeu, ca să nu fiţi întru nimic păgubiţi de către noi. Căci întristarea cea după Dumnezeu lucrează pocăinţă spre mântuire, fără părere de râu; pe când întristarea lumii lucrează moarte.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VII, 10-15)

   Fraţilor, întristarea cea după Dumnezeu lucrează pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; pe când întristarea lumii lucrează moarte. Că, iată, câtă sârguinţă n-a săvârşit întru voi tocmai această întristare după voia lui Dumnezeu : ce dezvinovăţire, ce mâhnire, ce teamă, ce dorinţă, ce râvnă, ce ispăşire ! În tot chipul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în această pricină. Aşadar, şi dacă v-am scris, nu v-am scris pentru cel ce a făcut strâmbătate, nici pentru cel ce a suferit strâmbătate, ci ca să se dea pe faţă, la voi, înaintea lui Dumnezeu, sârguinţa voastră cea pentru noi. De aceea, ne-am mângâiat; dar, pe lângă mângâierea noastră, ne-am bucurat peste măsură mai ales de bucuria lui Tit, căci duhul lui s-a liniştit din partea voastră a tuturor. Căci, dacă m-am lăudat întru-câtva cu voi, faţă de el, n-am fost dat de ruşine, ci, precum toate întru adevăr le-am grăit vouă, tot aşa şi lauda noastră către Tit adevăr s-a făcut. Şi inima lui este cu atât mai mult plină de voi, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu temere şi cu frică mare.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUĂSPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 26; II, 5)

   Fraţilor, uitaţi-vă la voi cei chemaţi, că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam; ci Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să ruşineze pe cele tari; Dumnezeu şi-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, aşa încât niciun trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. De la El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cum este scris : Cine se laudă, în Domnul să se laude. Fraţilor, eu însumi, când am venit la voi, şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit strălucind în cuvânt sau în înţelepciune. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe Acesta răstignit. Si întru slăbiciune şi cu frică şi cu cutremur mare am fost la voi. Iar cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în dovezile meşteşugite ale înţelepciunii omeneşti, ci în dovedirea Duhului şi a Puterii, aşa încât credinţa voastră să nu-şi aibă temeiul în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.

SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A DOUĂSPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH.

 Voscreasna I.

Prochimen, glasul al 3-lea :

Cântaţi Dumnezeului nostru cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.

Stih : Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi iui Dumnezeu cu glas de bucurie.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

 (XV, 1-11)

   Fraţilor, vă aduc aminte de Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; vă aduc aminte cu ce cuvinte v-am propovăduit-o, dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar. Căci v-am dat, întâi de toate, să ştiţi ceea ce am primit şi eu : că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; şi că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; și S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; în urmă, S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar câţiva au adormit; după aceea, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor Apostolilor; iar la urma tuturor, ca unui născut fără de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre Apostoli, ca unul care nu sunt vrednic să mă numesc Apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost zadarnic; ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.

Aliluia, glasul al 5-lea :

Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în veac.

Stih : Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit ca să mă mântuieşti.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VIII, 7-15)

   Fraţilor, precum prisosiţi întru toate cu credinţa, cu cuvântul, cu cunoştinţa, cu toată sârguinţa şi cu dragostea voastră către noi, aşa şi în acest dar să prisosiţi. Nu vă dau poruncă, spunându-vă aceasta, ci pun la încercare, prin pilda râvnei altora, şi curăţia iubirii voastre. Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi S-a făcut sărac, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogăţiţi. Şi aici vă dau un sfat, spre folosul vostru, care, încă de anul trecut, aţi început nu numai să făptuiţi, dar mai întâi să voiţi; duceţi acum până la capăt şi îndeplinirea ca, precum aţi fost gata să voiţi, tot aşa şi să desăvârşiţi, după puterile voastre. Căci, dacă e la mijloc bunăvoinţă, bineprimit este darul, după cât are fiecare, nu după cât nu are. Nu doar ca altora să le fie uşurare, iar vouă să vă fie greu, ci ca să fiţi deopotrivă. În ceasul de acum, prisosinţa voastră să împlinească lipsa acelora. Ca prisosinţa lor să împlinească lipsa voastră, aşa încât să fie potrivire, precum este scris : celui cu mult nu i-a prisosit şi celui cu puţin nu i-a lipsit.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VIII, 16; IX, 5)

   Fraţilor, mulţumim lui Dumnezeu, Celui care a dat în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi. Căci, pe de o parte, a primit îndemnul nostru, iar, pe de altă parte, făcându-se şi mai sârguitor, de bunăvoie a plecat către voi. Şi am trimis împreună cu el şi pe fratele a cărui laudă, întru Evanghelie, este răspândită în toate Bisericile; dar nu numai atât, ci este şi ales de Biserici ca să mă însoţească în călătorie, cu darul acesta, slujit de noi, spre slava Domnului şi spre dovedirea osârdiei noastre. Prin aceasta, ne ferim ca să nu ne defăimeze cineva, în această îmbelşugată strângere de daruri, slujită de către noi; pentru că ne îngrijim de cele bune, nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. Trimis-am, împreună cu ei, şi pe fratele nostru, pe care l-au încercat de multe ori, întru multe dovedindu-se sârguitor, iar acum este şi mai sârguitor, prin multa încredere ce are în voi. Astfel, dacă e vorba de Tit, el este tovarăşul meu şi cu mine împreună-lucrător la voi; dacă e vorba despre fraţii noştri, ei sunt trimişii Bisericilor şi slava lui Hristos. Arătaţi deci către ei, în faţa Bisericilor, dovada dragostei voastre ca şi a laudei noastre pentru voi. Despre această strângere de ajutoare pentru sfinţi este de prisos să vă mai scriu. Căci ştiu bunăvoinţa voastră, cu care, pentru voi, mă laud către macedoneni; că Ahaia s-a pregătit din anul trecut; şi râvna voastră a însufleţit pe foarte mulţi. Am trimis, dar, pe fraţi, ca lauda noastră despre voi, în privinţa aceasta, să nu fie zadarnică, ci să fiţi gata, precum ziceam, ca nu cumva, când macedonenii vor veni cu mine şi vă vor găsi nepregătiţi, noi, ca să nu zicem voi, să rămânem de ruşine în privinţa aceasta a laudei. Drept aceea, am socotit că e trebuincios să îndemn pe fraţi să vină mai din vreme la voi şi să pregătească darul vostru, cel dinainte făgăduit, ca el să fie gata, dar aşa ca un dar, nu ca o faptă de zgârcenie.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IX, 12; X, 7)

   Fraţilor, slujirea acestui dar nu numai că împlineşte lipsurile sfinţilor, dar revarsă şi prisos de mulţumiri în faţa lui Dumnezeu căci prin mărturia acestei binefaceri ei preaslăvesc pe Dumnezeu, pentru supunerea voastră şi mărturisirea Evangheliei lui Hristos şi pentru dărnicia cu care îi împărtăşiţi pe ei şi pe toţi. Şi se roagă pentru voi şi vă poartă iubire, pentru harul lui Dumnezeu care a prisosit întru voi, mulţumind lui Dumnezeu pentru darul Său cel negrăit. Însumi eu, Pavel vă îndemn cu blândeţea şi cu bunătatea lui Hristos, eu care, fiind de faţă, sunt smerit între voi, dar în lipsă, îndrăznesc faţă de voi. Vă rog, dar, să nu mă siliţi, când voi fi de faţă, să îndrăznesc cu încrederea cu care gândesc că voi îndrăzni împotriva unora care ne socotesc că umblăm după trup. Căci, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Armele cu care ne luptăm nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, ca să dărâme întăriturile; noi surpăm izvodirile minţii şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos, şi gata suntem să pedepsim orice nesupunere, atunci când supunerea voastră va fi deplină. Judecaţi lucrurile aşa cum se arată; dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească de la sine şi aceasta că, precum este el al lui Hristos, tot aşa şi noi ai lui Hristos suntem.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL. CITIRE :

(X, 7-18)

   Fraţilor, dacă cineva are încredere în sine că este al lui Hristos, să gândească de la sine şi aceasta că, precum este el al lui Hristos, tot aşa şi noi ai lui Hristos suntem. Şi chiar de mă voi lăuda ceva mai mult cu puterea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea iar nu spre dărâmarea voastră, nu mă voi ruşina, ca să nu par că aş vrea să vă înfricoşez cu scrisorile mele, căci scrisorile lui, zic unii, sunt cu greutate şi puternice, dar înfăţişarea trupului lui este slabă şi cuvântul lui e de nimic. Cel ce vorbeşte astfel să-şi dea seama că, aşa cum suntem cu cuvântul în epistolele noastre, când ne găsim departe, tot aşa suntem şi în faptă, când stăm de faţă. Nu cutezăm să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri, că aceştia care măsoară cu însăşi măsura lor şi se aseamănă pe ei cu ei înşişi, se dovedesc nepricepuţi. Iar noi nu ne vom lăuda întru cele ce sunt peste măsură, ci după dreptarul a cărui măsură ne-a împărţit-o nouă Dumnezeu, ca să ajungem şi până la voi. Nu ne întindem peste hotarul nostru, ca şi cum n-am fi ajuns la voi, căci şi până la voi am ajuns cu Evanghelia lui Hristos. Nu ne lăudăm întru cele ce sunt peste măsură, adică cu osteneala altora, ci avem nădejde că, tot crescând credinţa voastră, ne vom mări în voi din ce în ce mai mult, dar în marginile hotărâte nouă, ca să propovăduim şi în ţinuturile de dincolo de voi, dar fără să ne lăudăm cu lucrurile făcute de-a gata în rânduială străină. Iar cel ce se laudă, în Domnul să se laude. Căci nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XI, 5-21)

    Fraţilor, socotesc că întru nimic n-am rămas mai prejos decât cei de frunte dintre Apostoli; căci, deşi în vorbire sunt lipsit de meşteşug, nu sunt lipsit de cunoştinţă, ci v-am dovedit-o întru toate, în faţa tuturor. Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi ? Alte Biserici am prădat, luând de cheltuială, ca să vă slujesc pe voi şi, fiind la voi şi în lipsă aflându-mă, n-am fost sarcină nimănui, pentru că fraţii veniţi din Macedonia au împlinit lipsa mea. Şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi, să nu vă fiu povară. Pe adevărul lui Hristos care este în mine; lauda aceasta nu-mi va fi tăgăduită în ţinuturile Ahaei. Pentru ce ? Pentru că nu vă iubesc ? Dumnezeu ştie ! Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor ce poftesc pricină, aşa încât în cele ce se laudă să fie dovediţi că sunt ca şi noi. Căci unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este, dar, lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor. Iarăşi zic, să nu mă socotească cineva că sunt fără minte, iar de nu, primiţi-mă măcar ca pe un fără de minte, ca să mă laud şi eu puţin. Ceea ce spun în această privinţă a laudei, nu o spun după Domnul, ci ca întru neînţelepţie; de vreme ce mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu. Căci voi, înţelepţi fiind, îngăduiţi bucuros pe cei neînţelepţi. De vă robeşte cineva, de vă mănâncă bucata voastră, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cu mândrie, de vă loveşte peste obraz, voi răbdaţi. Spre ruşinea mea, mărturisesc că noi, aici, ne-am arătat slabi.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A TREISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II , 6-9)

   Fraţilor, noi propovăduim înţelepciunea la cei ce sunt desăvârşiţi, dar nu înţelepciunea acestui veac, nici a stăpânitorilor acestui veac, porniţi să piară, ci propovăduim înţelepciunea Iui Dumnezeu, cea din taină şi ascunsă, pe care Dumnezeu, mai înainte de toţi vecii, a rânduit-o spre mărirea noastră, pe care niciunul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. Dar, precum este scris : Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, acestea le-a gătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El.

SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A TREISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 2-a.

Prochimen, glasul al 4-lea :

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut.

Stih : Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul. Doamne, Dumnezeul Meu, măritu-Te-ai foarte.

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XVI, 13-24)

   Fraţilor, priveghiaţi, fiţi statornici în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă ! Toate ale voastre întru dragoste să fie. Vă rog însă fraţilor, ştiţi casa lui Ştefana, că este pârga Ahaei şi că spre slujirea sfinţilor s-au rânduit pe ei înşişi, ca şi voi să fiţi supuşi unora ca aceştia şi oricui lucrează împreună şi se osteneşte. Mă bucur de venirea lui Ştefana , a lui Fortunat şi a lui Ahaic, pentru că aceştia au împlinit lipsa voastră şi au făcut să se odihnească duhul meu şi al vostru. Cunoaşteţi bine deci pe unii ca aceştia. Vă îmbrăţişează Bisericile Asiei. Vă îmbrăţişează, în Domnul, cu tărie, Acvila şi Priscila, împreună cu Biserica din casa lor. Vă îmbrăţişează fraţii toţi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Îmbrăţişarea mea v-o scriu cu mâna mea, eu, Pavel. Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema. Maran Atha ! (Domnul vine). Harul Domnului Iisus Hristos cu voi ! Dragostea mea cu voi cu toţi, în Hristos Iisus ! Amin.

Aliluia, glasul 4-lea :

Sporeşte şi împărăteşte întru adevăr.

Stih : Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XII, 10-19)

   Fraţilor, mă bucur în neputinţe, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare. M-am lăudat ca unul fără minte : voi m-aţi silit ! Căci se cuvenea ca lauda mea să vină de la voi, pentru că întru nimic n-am rămas mai prejos decât cei mai de frunte dintre Apostoli, măcar că eu nu sunt nimic. Şi dovezile mele de Apostol s-au săvârşit în mijlocul vostru, în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri. Prin ce lucru fost-aţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai prin aceea că eu nu v-am fost povară ? Iertaţi-mă de neajunsul acesta. Iată, acum, a treia oară gata sunt să vin la voi şi nu voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi; pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi jertfi pentru sufletele voastre, măcar că, iubindu-vă cu prisosinţă, eu sunt iubit mai puţin. Ci fie ! Eu nu v-am împovărat, dar, fiind om iscusit, v-am prins cu meşteşug; tras-am eu foloase de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis ? L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe celălalt frate. V-a supărat Tit cu ceva ? N-am umblat noi întru acelaşi duh ? N-am călcat noi pe aceleaşi urme ? Voi socotiţi mereu că ne apărăm înaintea voastră, dar noi grăim întru Hristos, în faţa lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XII, 20; XIII, 2)

   Fraţilor, mă tem ca nu cumva, dacă voi veni, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de întărâtări, de zavistii, de clevetiri, de şoapte la ureche, de îngâmfări, de tulburări; mă tem ca nu cumva iarăşi, dacă voi veni la voi, să mă umilească Dumnezeul meu înaintea voastră, şi să nu plâng pe mulţi dintre cei ce au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia, de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făptuit. Vin acum, la voi, a treia oară. Pe temeiul spuselor a doi sau trei martori să se statornicească orice pricină. Am spus mai dinainte atunci când eram de faţă a doua oară, şi acum, când sunt departe, o spun mai dinainte celor ce au păcătuit şi tuturor celorlalţi că, venind încă o dată, voi fi necruţător.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XIII, 3-13)

   Fraţilor, voi căutaţi dovada lui Hristos, Care grăieşte întru mine, Cel ce nu este neputincios ci puternic întru voi; căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, prin puterea lui Dumnezeu este însă viu. Aşa şi noi, suntem neputincioşi întru El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vii vom fi cu El în inimile voastre. Cercetaţi-vă pe voi înşivă, dacă sunteţi în credinţă; puneţi-vă la încercare pe voi înşivă. Sau voi singuri nu vă cunoaşteţi bine că Hristos Iisus este întru voi ? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte, că noi nu suntem netrebnici. Ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi niciun rău nu ca să ne arătăm noi lămuriţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, Iar noi să fim ca nişte netrebnici. Împotriva adevărului n-avem nicio putere, ci pentru adevăr. Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră : desăvârşirea voastră. Pentru aceea, vă scriu acestea, fiind departe, ca atunci când voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime, potrivit puterii pe care mi-a dat-o Domnul, nu spre dărâmare, ci spre zidire, încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi ! Căutaţi desăvârşirea, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 1-3, 20; II, 5)

   Pavel, Apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi, şi toţi fraţii care sunt împreună cu mine, Bisericilor Galatiei : har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos. Despre cele ce vă scriu, iată, spun înaintea lui Dumnezeu că nu vă mint. Am venit, după aceea, în ţinuturile Siriei şi ale Ciliciei. Şi, după faţă eram necunoscut Bisericilor Iudeii, celor întru Hristos, ci numai auziseră că cel ce ne prigonea pe noi odinioară, acum binevesteşte credinţa pe care altădată o nimicea; şi, pentru mine, slăveau pe Dumnezeu. Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim împreună cu Varnava şi am luat cu mine şi pe Tit. M-am suit, potrivit unei descoperiri, şi am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc între neamuri, şi îndeosebi celor cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Dar nici Tit, care era cu mine şi care era elin, n-a fost silit să se taie împrejur. Aceasta din pricina fraţilor mincinoşi, care veniseră pe furiş să iscodească libertatea noastră, ce avem întru Hristos Iisus, şi să ne facă robii lor. Acestora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II, 6-10)

   Fraţilor, cu privire la cei ce se socotesc a fi ceva, orice erau ei altădată, eu nu fac nici o deosebire : Dumnezeu nu caută la faţa omului, căci aceşti bine văzuţi n-au adăugat nimic la Evanghelia mea, ci dimpotrivă : văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru i-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, căci Cel ce l-a mânat pe Petru la apostolia tăierii împrejur, m-a mânat şi pe mine la apostolia către neamuri; şi, cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, care sunt socotiţi ca stâlpi ai Bisericii, mi-au dat mie şi lui Varnava mâna dreaptă spre unire cu ei, ca noi să binevestim între neamuri, iar ei între cei tăiaţi împrejur. Atât numai că ne-au cerut să ne aducem aminte de săraci, ceea ce mi-am şi dat toată silinţa să fac.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A PAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 1-5)

   Fraţilor, aşa să ne socotească pe noi orice om : ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu; la iconomi, mai ales se caută ca să fie cineva dovedit credincios. Dar pentru mine este lucrul cel mai mic ca să fiu judecat de voi sau de vrei judecată omenească; ba nici eu singur nu mă judec. Căci, deşi nu mă ştiu vinovat cu nimic, nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Dumnezeu. Drept aceea, nu judecaţi nimic mai înainte de vreme, adică până ce nu va veni Domnul, Care va aduce la lumină cele ascunse în întuneric şi va da pe faţă gândurile inimilor. Atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda cuvenită.

SĂPTĂMÂNA A CINSPREZECEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A PAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 3-a.

Prochimen, glasul al 5-lea :

Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta, în veac.

Stih : Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios.

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 21; II, 4)

    Fraţilor, Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, întru Hristos, şi Cel ce ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre. Şi eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că din cruţare pentru voi n-am mai venit până acum în Corint. Nu, doar, că avem stăpânire peste credinţa voastră, dar suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre; căci în credinţă nu şovăiţi. Am judecat aşa, în mintea mea, să nu vin din nou la voi cu întristare; căci, dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine ? Şi v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredinţat despre voi toţi că bucuria mea este şi a voastră a tuturor. Căci, cu multă mâhnire, şi cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am cu prisosinţă către voi.

Aliluia, glasul al 5-lea :

Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.

Stih : În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA

 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II, 11-16)

   Fraţilor, când Petru a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotrivă, căci era vrednic de înfruntare; fiindcă înainte de a veni unii trimişi de Iacov, el mânca împreună cu păgânii; dar când au sosit, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur. Şi, împreună cu ei, şi-au schimbat purtarea şi ceilalţi iudei, aşa încât chiar Varnava a fost atras în făţărnicia lor. Când am văzut că ei nu calcă drept, potrivit cu adevărul Evangheliei, am zis lui Petru, înaintea tuturor : Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca păgânii şi nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască după datinile iudaice ? Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoşi dintre păgâni. Dar, pentru că ştim că omul nu se îndreaptă din faptele Legii, ci numai prin credinţa în Hristos Iisus, am crezut şi noi în Hristos Iisus, ca să ne îndreptăm din credinţa în Hristos, iar nu din faptele Legii, căci din faptele Legii nimeni nu se va îndrepta.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II, 21; III, 7)

   Fraţilor, nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar. O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi să nu vă plecaţi adevărului, pe voi, cărora Iisus Hristos cel răstignit v-a fost înfăţişat ca şi cum ar sta de faţă ? Numai aceasta voiesc să aflu de la voi : Din faptele Legii primit-aţi voi Duhul, sau din ascultarea credinţei ? Atât de fără de minte sunteţi ? După ce aţi început în Duh, căutaţi acum desăvârşirea în trup ? În zadar aţi suferit voi atât de multe ? De ar fi numai în zadar ! Deci Cel care vă dă vouă Duhul şi lucrează între voi minuni le face, oare, din faptele Legii sau din ascultarea credinţei ? Precum şi Avraam a crezut lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui ca dreptate. Să ştiţi, dar, că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt fiii lui Avraam.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(III, 15-22)

   Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva. Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice : şi urmaşilor, ca şi cum ar grăi de mai mulţi, ca de unul singur : şi urmaşului tău, Care este Hristos. Iată, dar, ce zic : Legea, care vine după patru sute și treizeci de ani, nu desfiinţează aşezământul întărit mai înainte de Dumnezeu în Hristos, aşa încât să desfiinţeze făgăduinţa. Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă; dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă. Atunci ce rost are Legea ? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmaşul, Căruia i s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor; iar Mijlocitorul nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul. Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu ? Să nu fie ! Căci dacă s-ar fi dat o lege care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa din credinţa în Iisus Hristos să se dea celor ce cred.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A CINCISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(III, 23; IV, 2)

   Fraţilor, mai înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere. Pentru aceea Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici slobod; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi, în Hristos Iisus. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă. Ce zic eu acum ? Atâta vreme cât moştenitorul e copil, nu se deosebeşte cu nimic de rob, deşi este stăpân peste toate, ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său. Tot aşa şi noi, când eram copii, eram robiţi sub stihiile lumii, iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ClNClSPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUl     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 8-21)

   Fraţilor, când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei. Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la stihiile cele slabe şi sărace, cărora voiţi din nou să le slujiţi ca înainte ? Ţineţi zile şi luni şi răstimpuri şi ani ? Mă tem, în privinţa voastră, să nu mă fi ostenit la voi în zadar. Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut niciun rău. Dar ştiţi că eram bolnav cu trupul când v-am binevestit întâia oară, iar voi nu aţi dispreţuit suferinţa din trupul meu, nici nu m-aţi alungat cu scârbă, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Însuşi Hristos Iisus. Care era deci fericirea voastră ? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putinţă, ochii voştri i-aţi fi scos şi mi i-aţi fi dat mie. M-am făcut, prin urmare, vrăjmaşul vostru, fiindcă v-am spus adevărul ? Aceia umblă după iubirea voastră, dar nu în chip cinstit; ci vor să vă despartă de mine, ca să-i iubiţi pe ei. Râvna pentru lucruri bune e bună totdeauna şi nu numai atunci când sunt la voi, de faţă. O, copiii mei, pentru care sufăr din nou durerile naşterii, până ce Hristos va prinde chip în voi ! Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci mare e nedumerirea mea, în privinţa voastră ! Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, n-auziţi Legea !  

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A ClNClSPREZECEA

DUPĂ    POGORÂREA     SFÂNTULUl     DUH

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE:

(IV, 17-21; V, 1-5)

    Fraţilor, pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte care sunt căile mele în Hristos Iisus, cum învăţ pretutindeni, în orice biserică. Unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit. Dar voi veni la voi degrabă, dacă Domnul va voi, şi voi cunoaşte atunci nu cuvântul acestor semeţi, ci puterea lor; căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere. Ce voiţi ? Să vin la voi cu toiagul, sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii ? Îndeobşte, se aude că la voi e desfrânare şi o astfel de desfrânare cum nici între păgâni nu s-a văzut, ca unul să trăiască cu femeia tatălui său. Şi voi v-aţi semeţit, în loc, mai degrabă, să fi plâns, ca să fie scos din mijlocul vostru cel ce a săvârşit această faptă. Ci eu, deşi departe cu trupul, însă de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cum aş fi de faţă, pe cel ce a făcut una ca aceasta: în numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi şi duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos, să daţi pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca sufletul să se mântuiască în ziua Domnului Iisus.

SĂPTĂMÂNA A ȘAISPREZECEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A CINCISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 4-a.

Prochimen, glasul al 6-lea :

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.

Stih : Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu pomeneşte-mă.

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 6-15)

   Fraţilor, Dumnezeu care a zis : Să strălucească din întuneric lumina ! El a luminat inimile noastre, ca să strălucească în noi cunoştinţa slavei lui Dumnezeu, pe faţa lui Hristos. Şi avem comoara aceasta în vase de lut, ca să se învedereze că puterea covârşitoare este a lui Dumnezeu, şi nu de la noi, cei ce suntem obijduiţi din toate părţile, dar nu striviţi; în mare cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup moartea lui Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupurile noastre. Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor; astfel că în noi lucrează moartea, iar în voi viaţa. Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris : crezut-am, pentru aceea am şi grăit; şi noi credem, pentru aceea şi grăim, ştiind că Cel ce a înviat pe Domnul Iisus ne va învia şi pe noi cu Iisus şi ne va înfăţişa împreună cu voi. Căci toate sunt spre folosul vostru, ca harul, revărsându-se cu belşug, să sporească prin cei mulţi mulţumirea întru slava lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 6-lea :

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt.

Stih : Va zice Domnului : Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea, Dumnezeul meu.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 28; V, 10)

   Fraţilor, noi suntem fiii făgăduinţei, după Isaac. Şi precum atunci cel ce se născuse după trup prigonea pe cel ce se născuse după duh, tot aşa şi acum. Dar ce zice Scriptura ? Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci nu va moşteni fiul roabei împreună cu fiul celei libere. Drept aceea, fraţilor, nu suntem copiii roabei, ci copiii celei libere. Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei. Iată eu, Pavel, vă spun vouă că, de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Şi mărturisesc încă o dată oricui primeşte tăierea împrejur că este dator să împlinească toată Legea. Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin Lege v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din har; iar noi aşteptăm în Duh, prin credinţă, nădejdea îndreptării. Căci în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu poate ceva, nici netăierea împrejur, ci credinţa, care este lucrătoare prin iubire. Era bine cum alergaţi; cine v-a oprit ca să nu vă supuneţi adevărului ? Sfatul acesta nu este de la cel care v-a chemat pe voi. Puţin aluat dospeşte toată frământătura. Eu am încredere în voi, întru Domnul, că nu veţi cugeta într-alt fel; iar cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(V, 11-21)

    Fraţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur pentru ce mai sunt prigonit ? Deci sminteala Crucii a încetat ! O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi ! Că voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu vă folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi-vă, prin iubire, unul pe altul. Căci toată legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta : Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unul pe altul, luaţi seama să nu vă nimiciţi voi între voi. Zic dar : Cu Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului; fiindcă poftele trupului sunt potrivnice Duhului, şi ale Duhului, potrivnice trupului; trup şi Duh, sunt duşmani între sine, ca să nu faceţi cele ce aţi voi. De vă purtaţi în Duh, nu sunteţi sub lege. Iar faptele trupului sunt cunoscute, ca unele ce sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, despre care vă spun dinainte, precum dinainte am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA

 DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE GALATENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VI, 2-10)

   Fraţilor, purtaţi sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos. Căci, de se socoteşte vreunul că este ceva, deşi nu este nimic, se amăgeşte pe sine însuşi. Să-şi cerceteze fiecare faptele şi atunci va avea cuvânt de laudă, dar numai în inima sa şi nu prin asemănare cu altul. Fiecare îşi va purta sarcina sa. Cel care primeşte cuvântul învăţăturii să facă parte învăţătorului său din toate câte are. Nu vă amăgiţi : Dumnezeu nu se lasă batjocorit, căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său, din trup va secera stricăciune, iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Să facem mereu binele, fără să ne lenevim, căci, dacă nu ne lenevim, vom secera la timpul potrivit. Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 1-9)

   Pavel, Apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţilor care sunt în Efes şi credincioşilor întru Hristos Iisus : Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos ! Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în cereştile locaşuri, cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti; precum, întru El ne-a şi ales, mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, să ne înfieze, prin Iisus Hristos, după bunăvoinţa voii Sale, spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi, prin Fiul Său iubit. Întru Care, prin sângele Lui, avem răscumpărarea şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui, pe care l-a făcut să prisosească în noi, întru toată înţelepciunea şi priceperea, făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după bunăvoinţa Sa, aşa cum hotărâse în Sine mai înainte.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 7-17)

   Fraţilor, în Iisus Hristos, prin sângele Lui, avem răscumpărarea şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui, pe care l-a făcut să prisosească în noi, întru toată înţelepciunea şi priceperea, făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după bunăvoinţa Sa, aşa cum hotărâse în Sine mai înainte, spre iconomia plinirii vremilor, ca pe toate cele din ceruri şi cele de pe pământ să le unească iarăşi în Hristos, Care şi moşteni ne-a făcut, rânduiţi fiind mai înainte, după rânduiala Celui ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale, ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit în Hristos. Întru Hristos şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, şi aţi crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Sfântul Duh cel făgăduit, Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda slavei Sale. Drept aceea şi eu, auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi de dragostea cea către toţi sfinţii, nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele, ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre cunoştinţa Lui.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAISPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     SFÂNTULUI     DUH

DIN EPISTOLA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(X, 23-28)

   Fraţilor, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu caute ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui. Mâncaţi tot ce se vinde în măcelărie, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru; căci al Domnului este pământul şi plinirea lui. Dacă cineva dintre necredincioşi vă cheamă pe voi la masă şi voiţi să vă duceţi, mâncaţi orice vă este pus înainte, fără să întrebaţi nimic pentru cugetul vostru. Dar, de vă spune cineva : Aceasta e carne care a fost jertfită idolilor, nu mâncaţi, pentru cel care v-a spus şi pentru cugetul vostru, căci al Domnului este pământul şi plinirea lui.

SĂPTĂMÂNA A ȘAPTESPREZECEA 

DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

DUMINICĂ | LUNI | MARŢI | MIERCURI | JOI | VINERI | SÂMBĂTĂ

DUMINICA

A ŞAISPREZECEA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

Voscreasna a 5-a.

Prochimen, glasul al 7-lea :

Domnul, tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.

Stih : Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului slavă şi cinste.

DIN EPISTOLA A DOUA CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(VI, 1-10)

   Fraţilor, fiind împreună-lucrători cu Hristos, vă îndemnăm să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu, căci zice : La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat iată acum este vreme potrivită, iată acum este ziua mântuirii. Noi întru nimic nu dăm nicio sminteală, ca să nu fie slujirea noastră defăimată, ci în toate ne facem cunoscuţi ca slujitorii lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări. În bătăi, în temniţe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi; prin curăţie, prin cunoştinţă, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin dragoste nefăţarnică; în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele cele de-a dreapta şi cele de-a stânga ale dreptăţii; prin mărire şi înjosire, prin defăimare şi laudă; ca amăgitori, deşi iubitori de adevăr; ca nişte necunoscuţi, deşi bine cunoscuţi; ca fiind pe pragul morţii, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, dar nu ucişi; ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţind; ca unii care n-au nimic, deşi toate sunt în stăpânirea noastră.

Aliluia, glasul al 7-lea :

Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numelui Tău, Preaînalte.

Stih : A vesti, dimineaţa, mila Ta şi adevărul Tău, toată noaptea.

LUNI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(I, 22; II, 4)

   Fraţilor, toate le-a supus Dumnezeu sub picioarele Fiului Său şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi. Iar pe voi v-a făcut vii, cei ce eraţi morţi, prin greşelile şi prin păcatele voastre, în care aţi umblat mai înainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stăpânitorului puterilor văzduhului, adică duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Printre care şi noi toţi am petrecut odinioară, după poftele trupului nostru, făcând voile trupului şi ale simţurilor şi, din fire, eram fiii mâniei ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa dragoste cu care ne-a iubit pe noi, pe cei ce eram morţi prin păcatele noastre, ne-a înviat împreună în Hristos.

MARŢI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(II, 19; III, 7)

    Fraţilor, de acum nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia Apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul; întru El şi voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh. Pentru aceasta, eu, Pavel, sunt întemniţatul lui Iisus Hristos, pentru voi păgânii, dacă în adevăr aţi auzit de iconomia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dat mie pentru voi. Că prin descoperire mi s-a dat în cunoştinţă această taină, precum v-am scris mai înainte pe scurt, de unde, citind, puteţi să înţelegeţi cunoştinţa mea în taina lui Hristos, care, în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinţilor Săi Apostoli şi prooroci, prin Duhul; că păgânii sunt împreună moştenitori cu iudeii şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi al făgăduinţei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie, căreia slujitor m-am făcut, după dăruirea harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale.

MIERCURI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(III, 8-21)

   Fraţilor, mie celui mai mic decât toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăţia lui Hristos cea nepătrunsă, şi să luminez pe toţi care este iconomia tainei celei din veci ascunsă în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, domniilor şi stăpâniilor, în cereştile locaşuri, după hotărârea cea din veci, pe care a desăvârşit-o în Hristos Iisus, Domnul nostru, întru Care avem, prin credinţa în El, îndrăzneală să ne apropiem de Dumnezeu, cu deplină încredere. De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul, din pricina suferinţelor mele pentru voi; ele sunt mărirea voastră. Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ, ca să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinlăuntru, şi Hristos să Se sălăşluiască prin credinţă în inimile voastre; aşa încât, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire, să puteţi să înţelegeţi împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca plini să fiţi de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar Celui ce poate să facă, cu mult mai presus decât toate câte cerem sau pricepem, prin puterea cea lucrătoare în noi, Aceluia fie slava în Biserică şi întru Hristos Iisus, în toate neamurile şi în veacul veacului. Amin.

JOI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 14-17)

   Fraţilor, să nu mai fim copii şi jucăria valurilor purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii, ci, fiind credincioşi adevărului, prin iubire, să sporim întru toate, pentru El, Care este capul, Hristos. Din El tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, spre zidirea lui întru dragoste. Aşadar, aceasta vă spun şi vă încredinţez în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum după cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor.

VINERI

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT

DIN EPISTOLA CĂTRE EFESENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(IV, 17-25)

   Fraţilor, aceasta vă spun și vă încredinţez în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum după cum umblă păgânii, în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care zace în ei şi din pricina împietririi inimii lor. Aceştia petrec în nesimţire, şi s-au dat pe ei desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei. Voi însă n-aţi cunoscut aşa pe Hristos; dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi primit învăţătura Lui, aşa cum este adevărul întru Iisus, să vă dezbrăcaţi, faţă cu vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi să vă înnoiţi în duhul cugetului vostru, îmbrăcându-vă în omul cel nou, care este făcut după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi în sfinţenia adevărului. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare.

SÂMBĂTĂ

ÎN SĂPTĂMÂNA A ŞAPTESPREZECEA

DUPĂ     POGORÂREA     DUHULUI     SFÂNT

DIN EPISTOLA ÎNTÂI CĂTRE CORINTENI A SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CITIRE :

(XIV, 20-25)

   Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă fiţi desăvârşiţi. În Lege este scris : Grăi-voi către acest popor în alte limbi şi prin buzele altora; şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice Domnul. Aşadar, limbile sunt spre semn nu credincioşilor, ci necredincioşilor; iar vorbirea profetică, nu necredincioşilor, ci credincioşilor. Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra înăuntru neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că v-aţi ieşit din minţi? Pe când, dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, ar fi mustrat de toţi şi judecat de toţi; cele ascunse ale inimii lui ar fi învederate şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, într-adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.