Rareș Bogdan ar face mai bine să tacă

În vâltoarea disputelor legate de polul suveranist versus cel pro-NATO și pro-UE, a trecut aproape neobservat un fenomen important. Liberalii, care au avut un scor jalnic la prezidențiale, au reușit, după ce s-au debarasat de echipa dezastroasă a lui Nicolae Ciucă, un scor semnificativ mai bun la parlamentare. O adevărată realizare, dacă ținem seama de intervalul scurt scurs între cele două tururi de scrutin. Rezultatul de la parlamentare poate fi un indicator că electoratul cu convingeri liberale i-a acordat PNL-ului o (probabil ultimă) șansă să se reabiliteze. În acest context, ieșirile la rampă ale unor personaje precum Rareș Bogdan, care au dus PNL în pragul dezastrului, riscă să-i facă partidului extrem de mult rău.

Mulți analiști au apreciat în decursul anilor că ascensiunea AUR s-a datorat parțial și eșecului Partidului Național Liberal de a-și onora titulatura. Dezamăgit, o parte din electoratul său fie a renunțat să mai meargă la urne, fie a trecut în alte tabere, precum cea suveranistă. Imaginea PNL a avut de suferit și din cauza liderilor pe care i-a ales ca vârf de lance în timpul guvernărilor din ultimii ani. Cu personaje de tip Cîțu, Orban și Ciucă, liberalii s-au decredibilizat tot mai mult. Dar lovitura de grație i-a dat-o PNL-ului asocierea cu președintele Klaus Iohannis. Deși era evident pentru toată lumea că popularitatea lui Iohannis nu a făcut decât să scadă vertiginos odată cu scurgerea fiecărui an de mandat, PNL-ul nu și-a regândit nici o secundă strategia. A refuzat cu obstinație să ia atitudine să acționeze ținând cont de realitățile în care trăim, și nu de ce i se dicta de la Cotroceni. Iar așa-zișii săi „lideri” au acționat ca niște valeți umili ai unui președinte complet decredibilizat. Motivul e un mister, mai ales în condițiile în care liberalii adevărați nu sunt de felul lor niște yesmeni. Ci oameni cărora le place să gândească cu propriul lor cap, să-și susțină cu argumente și cu tărie de caracter punctele de vedere și să acționeze în consecință. Sau cel puțin așa stăteau lucrurile odinioară.

Dar acum a apărut în sfârșit pentru electoratul liberal un licăr de speranță. Iohannis e pe picior de plecare, iar Ciucă și echipa lui au făcut pasul înapoi, acoperiți de rușine. În locul lor vor veni alții – nu știm exact cine, pentru că încă nu au avut loc alegerile interne. Noua conducere îl va avea însă probabil în frunte pe Ilie Bolojan. Lăudat de mulți, dar pe care îl așteaptă o misiune fenomenal de grea. Încrederea se pierde ușor și doar cu greu poate să fie recâștigată. În aceste condiții, ultimul lucru de care au nevoie acum liberalii, înaintea negocierilor pentru formarea unei noi majorități parlamentare și cu o săptămână înaintea turului doi al prezidențialelor, în care au anunțat deja că o susțin pe Elena Lasconi pentru a-i reduce șansele extrem de controversatului Călin Georgescu, este să iasă (din nou) la rampă personaje de tristă amintire gen Rareș Bogdan. Ele sunt atât de compromise, încât fac rău imaginii PNL cu fiecare apariție a lor. Locul lor este acum la lada de gunoi a istoriei. În acest caz, reciclarea e departe de a părea o idee cât de cât bună.

Ilie Bolojan nu exercită în PNL puterile unui dictator. N-are cum să-l împiedice să vorbească pe unul ca Rareș Bogdan. Însă dacă acesta din urmă și alții asemenea lui, din garda veche și compromisă, mai au o urmă de bun simț și de dragoste pentru acest partid, aflat în fața unui examen crucial, ar face mai bine să tacă. Măcar acum, în ceasul al 12-lea.