https://republica.ro/de-ce-nu-i-credem-daca-alexandra-n-ar-fi-sunat-la-112
Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, un Renault argintiu ar fi oprit în această dimineață în centrul orașului Caracal. Din el s-ar fi dat jos un bărbat de 66 de ani, îmbrăcat într-o cămașă dungată, cărunt și neras. Ar fi intrat într-un magazin să-și ia o cartelă telefonică, apoi ar fi mers la măcelărie, să-și cumpere pulpe de pui pentru el și oase pentru cei 3 câini. Îi place carnea, deși doctorul i-a spus că ar putea să-și țină boala din dietă. Acasă crește nutrii, din care face salam. Îl urăște pe doctor, își urăște trupul măcinat de boală, dar cel mai mult urăște femeile și tinerețea. Privește la stolul de fete care sporovăiesc la ieșirea din mall și pe față îi apare un rânjet.
Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, în această dimineață Neluțu Măceșanu ar fi mers din nou la oraș să afle dacă polițiștii mai știu ceva de fata lui. Ar fi oftat cu neîncredere când domnul Mirea însuși, șeful cel mai mare al Poliției Caracal, i-ar fi spus că așa sunt fetele, se aprind repede la vârsta asta și fug de acasă cu iubitul. Neluțu știe că Alexandra lui nu e așa, că e fată cuminte, premiantă, că nu le-ar face una ca asta mamei, tatălui și surioarei ei. Și dacă s-a îndrăgostit, de ce n-a spus, că nu-i nicio rușine, nu-i făceam nimic?! îndrăznește să-i răspundă, cu glas stins, domnului Mirea.
Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, Monica Melencu ar fi numărat azi a patra lună de când bate drumul între Radomir sat și Craiova. Știe că este nesimțită că răpește din timpul prețios al domnilor agenți, dar pentru Luiza ar merge până la capătul pământului. Era la muncă în Anglia când a fost sunată de tataie că fata a dispărut. I s-a căscat pământul sub picioare, pentru Luiza plecase ea printre străini, să aibă și fata ceva pus deoparte când avea să facă nunta. Și-a luat bilet doar de întors spre România, știa că lucrurile astea pot dura. I-au spus că a fugit cu Făt Frumos, ce, ea nu știe că la vârsta asta fierb hormonii-n ei? Dumneaei le-a povestit că tataie a fost sunat de un bărbat care i-a spus că Luiza a plecat cu iubitul în Elveția, să nu-și facă griji. Scrupuloși la datorie, domnii agenți l-au suspus pe ăl bătrân la detectorul cu minciuni. Tataie era atât de tulburat, că a picat testul. Case closed.
Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, polițistul Vasilică Viorel Florescu și-ar fi dus în această dimineață fiica de 13 ani la mall, să-i ia o rochiță. Ține la ea ca la ochii din cap, este singurul copil la părinți. Și acum îl doare în capul pieptului când își amintește de sora ei mai mică, pe care familia Florescu a pierdut-o în incendiul de la maternitatea Giulești. Își amintește cum a ridicat atunci pumnii în aer, neputincios, în fața sistemului care ucide. Polițistul Vasilică Viorel Florescu este obosit după o gardă de 24 de ore, singur pe tură, la serviciul 112. La Slatina și la Caracal, de unde primește cele mai multe apeluri, „coeficientul de criminalitate este ridicat”, după cum au scris șefii lui în rapoartele oficiale. Din fericire, sunt doar furturi și tâlhării, nimic grav. Dar nu se poate plânge, alții n-au avut norocul să ajungă aici. Uite el, dintr-un ajutor de șef de post din comuna Izvoarele, a ajuns ditamai agent șef principal la Slatina. Băiat deștept, s-a descurcat.
Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, în această dimineață comisarul șef Nicolae Alexe, numărul 2 din Poliția Olt, ar fi ieșit preocupat de la frizerie. Ar fi sunat-o pe secretară s-o întrebe dacă „băieții ăia” au trimis pozele de la Scornicești. Este inadmisibil câtă delăsare e în Poliție, trebuie să te ocupi personal de fiecare detaliu, a trecut o săptămână de la eveniment, și comisarul șef nu are încă pozele de la bilanțul Poliției Scornicești să și le pună în album. Este mândru de uniforma lui cu fireturi, dă bine la festivități, are un viitor frumos în față. Oricum, la IPJ el e acum șeful, Cristian Voiculescu, superiorul său, fiind plecat în vacanță. Comisarul șef Nicolae Alexe știe că vacanța lui Cristian Voiculescu ar putea să se prelungească, mai ales acum că Dragnea și Vâlcov, cei care l-au împuternicit în funcție, nu mai sunt. Se gândește să facă o festivitate, un bilanț, la care să-l invite pe domnul județului Florin Iordache. Și neapărat pe „Remus”, care pare că s-a răcit. De Paști i-a trimis un mesaj cu „Sărbători luminate”, dar „Remus” nu i-a răspuns.
Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, în această dimineață Remus Rădoi zis „Codiță” ar fi numărat bani. Cel mai deștept dintre interlopii din Olt, cum îi place să se considere, Remus Rădoi a învățat de la domnii deputați că poți câștiga mai mult furând legal decât făcând cămătărie, trafic de persoane, trafic de droguri, proxenetism, cum fac clanurile rivale. E mândru de imperiul lui, s-a onorabilizat: are contracte cu CFR, cu Finanțele Publice Craiova, cu DSP-ul, cu Consiliul Județean Dolj, cu Primăria din Caracal și chiar cu cea din Deveselu. Oltean și filoamerican, se simte, într-un fel, responsabil și el de dezvoltarea parteneriatului transatlantic. Dacă n-ar fi el și miliția lui paralelă, în Oltenia ar fi haos. Îl disprețuiește pe Alexe, îl consideră un narcisist incompetent, când are un caz polițiștii lui orbecăie ca niște cretini. În schimb, el are 1800 de angajați, băieți crescuți pe străzi, cărora se mândrește că le-a dat o pâine și un cod al onoarei. Poliția aia la vedere apelează frecvent la poliția lui Codiță. Domnul Ciocan, deputatul, îl salută cu respect. Remus Rădoi are stil și papagal, vorbește mai bine ca 90 la sută dintre papagalii din Guvern, ar putea, dacă ar ști că nu va da de și mai mulți proști, să intre în politică, să se facă senator.
Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, clanurile Oacă și Vacă ar fi semnat un armistițiu în această dimineață în jurul unui grătar, făcut în curtea surorii lui Oacă. I-ar fi invitat și pe vecinii din vilele din jur, adică pe procurorul Cristian Popescu și pe domnul Mirea, șeful Poliției. Și de ce nu și pe Rico, finul domnului Florin Iordache.
Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, Florin Iordache și-ar fi programat un talk show pentru seara de luni, ca să anunțe că reforma PSD în Justiție continuă, chiar și după decizia nedreaptă a CCR pe codurile penale. S-ar fi vărsat lacrimi în amintirea martirilor din pușcării, dintre care primul este Domnul nostru Liviu Dragnea, cel care ne-a lăsat moștenire acest stat.
Dacă Alexandra n-ar fi sunat la 112, ne-am fi pierdut vara numărând gafele Vioricăi Dăncilă și căutând urma lui Klaus Iohannis plecat în concediu. Ne-am fi delectat serile cu părerile Ecaterinei Andronescu și am fi așteptat primul interviu lacrimogen din spatele gratiilor cu Liviu Dragnea. Ne-am fi conservat în zeama noastră națională. Am fi trăit cu iluzia că suntem un stat, că avem instituții care ne apără și ne protejează, că acolo sus mai există și oameni competenți, nu or fi toți tâmpiți.
Dar pentru că un fluturaș s-a încăpățânat să dea din aripi până în ultima clipă, toată această instalație grotescă numită stat român s-a prăbușit sub propria farsă. De aseară, de când surse oficiale o declarau pe Alexandra moartă, oamenii întâmpină această veste cu neîncredere, convinși că este vorba de o mușamalizare. Este perfect de înțeles această reacție: când verdictul vine la capătul unui șir nesfârșit de minciuni și de complicități criminale, nimeni nu mai crede o iotă din ce ne transmite statul.
Nu vreau să folosesc vorbe mari, dar cred că statul român își joacă existența la Caracal. Un stat nu există decât dacă cetățenii lui cred că există. Statul este un intangibil, un construct mental al omului, care este dispus să-și ofere banii și încrederea lui în schimbul altor beneficii intangibile, printre care și garanția dreptului la siguranță. De o săptămână, sentimentul general e că suntem pe cont propriu.
PS. Neluțu Măceșanu a primit aseară un telefon de la ministrul Justiției, prin care i s-a adus la cunoștință că probele ADN relevă faptul că Alexandra a murit. Neluțu Măceșanu nu a apelat la interlopi pentru a-i găsi fata, ci tot la instituțiile statului ăstuia debil. În singura declarație de presă pe care a făcut-o joi noapte, tatăl Alexandrei a spus că are încredere că polițiștii îi vor găsi fata și i-o vor aduce teafără acasă. Mi s-a strâns stomacul. Dacă Alexandra nu ar fi sunat la 112, chiar dacă poate intuiam, n-am fi știut niciodată pe ce lume trăim.
Dumnezeu să ne ierte!