[Editura „Ion Creangă”, Bucureşti, 1983]
(Povestea unui mânz, născut bolnav)
– Gheorghiţă, mânzul ăsta s-a vindecat nu cu alifia veterinarului, şi nici cu sfaturile noastre, ci cu dragostea ta, cu marea ta dragoste pentru el.
Sufleţel, parcă înţelegând spusele preşedintelui, veni lângă Gheorgiţă şi începu să-i lingă mâinile. De ce altă mulţumire mai era nevoie? Chiar dacă Sufleţel ar fi avut darul vorbirii, cuvintele n-ar fi putut spune mai mult…
În ziua aceea, Gheorghiţă era cel mai fericit copil din satul lui, din ţara toată, din lume dacă vreţi… de ce nu!?
REFERINŢE CRITICE
În articolul intitulat: „Dincolo de aparenţe” în revista Cronica, nr. 7 din 17 feb 1984, criticul literar, prof. univ. dr. Virgil Cuţitaru, face, printre altele, următoarele referiri:
„Povestirile acestei cărţi nu sunt ostentativ frumoase, ceea ce ar presupune urmărirea, cu orice preţ,
a întâmplării senzaţionale, relatate cu scopul vădit de a distra cititorul ci, dimpotrivă, subiectele sunt alese cu grijă, ascunzând fiecare câte un tâlc, o învăţătură, în ultimă instanţă o metaforă, un simbol al cunoaşterii.”