RESTUL… E TĂCERE

– fragment –

Simona a căutat cu asuduitate un drum, dar ajunsă la o răscruce, a pornit pe unul care nu era al ei. Cu o răbdare sisifică, ea a încercat să taie întunericul nopţii cu ochii lacomi de lumină, în găsirea unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea apăreau mereu înceţoşate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise. Potrivindu-şi necontenit paşii incertitudinii în învăluirile pline de întunecimi, a dorit, cu setea omului aflat în deşert, să desluşească linia orizontului pentru a trece dincolo, lăsând cuvintele pe alt tărâm, nebănuind că dincolo, putea fi o lume a tăcerilor…

[...]

Dacă cineva ar cuteza să desfăşoare mai departe ghemul vieţii Simonei Deleanu, ar fi poate o împietate. Firul rupt în atâtea locuri e greu, dacă nu imposibil de legat cap la cap. Fiecare nod poate fi o tainică poveste care va rămâne sub lespedea implacabilă a timpului...

... Restul… e tăcere…

REFERINŢE CRITICE

În revista „VISĂTORII” condusă de Petruş Andrei, într-o amplă relatare, acesta face referiri detaliate privitoare la apariţia recentelor romane din 2005: ÎN CALEA VÂNTURILOR şi RESTUL… E TĂCERE:

„Remarcabile sunt la acest romancier: farmecul limbajului şi al peisajului, măiestria dialogului şi portretului, precum şi arta evocării.

Asemenea lui Gilgameş, pelerin îndurerat în căutarea florii nemuririi, Constantin Clisu coboară în noaptea uitării şi, la flacăra vie a conştiinţei sale şi la lumina harului cu care bunul Dumnezeu l-a înzestrat, reînvie un erou româno-american (e vorba de generalul şi diplomatul american de origine română George Pomuţ n.n.), şi un timp eroic, însufleţind pagini de aur în lumina celor două naţiuni.”

Referindu-se la cel de-al doilea roman, RESTUL… E TĂCERE, Petruş Andrei arată că:

,,… este un poem al durerii, al nefericirii, de parcă, pe umerii unei fiinţe plăpânde, divinitatea ar aşeza dinadins poveri prea grele. […] «Nimeni şi nimic nu a putut s-o ajute pe Simona ca dorinţele ei să rămână pe culmile speranţelor.» Restul… e tăcere.

„Eroina, Simona Deleanu, se înscrie printre figurile feminine din literatura noastră, cu un destin singular. Drama nu se aseamănă însă cu a nici uneia dintre ele, nici cu Anca din Năpasta lui I.L.Caragiale, nici cu Saşa Comăneşteanu din Viaţa la ţară a lui D. Zamfirescu, nici cu Adela lui G.Ibrăileanu, nici cu Otilia enigmatică, nici cu Mara lui Slavici, nici cu vreunul dintre tipurile feminine zugravite maliţios de Hortensia Paoadat –Bengescu. Valoarea simbolică a ei are impact asupra memoriei cititorilor, destinul ei oprindu-se tragic, pentru că a intenţionat să schimbe nişte prejudecăţi: „Simona a căutat cu asiduitate un drum, dar ajunsă la o răscruce, a pornit pe unul care nu era al ei. Cu o răbdare sisifică, ea a încercat să taie întunericul nopţii cu ochii lacomi de lumină, în găsirea unei căi, în căutarea cu disperare a zorilor, dar acestea îi apăreau mereu înceţoşate. Noaptea în care intrase îi înnegrea tot mai mult drumul pe care pornise”:

Romanul Restul…e tăcere încununează lucrarea de taină a scriitorului Constantin Clisu, un autentic şi prestigios prozator.”

-Simion Bogdănescu