COBRA

„Odată cu ieşirea lui Rodolfo din cameră s-au stins în mine toate luminile. Luase cu el ceea ce valora cel mai mult pentru mine, încrederea, şi în clipa aceea, noaptea mi-a cuprins în întregime sufletul în care curgea un râu de lacrimi ce dădea să iasă din matcă şi pe care nu eram în stare să-l stăvilesc. În noaptea aceea până şi luna uitase să răsară. Era o noapte neagră, de păcură, în care se adunaseră toate duhurile rele, toate păcatele lumii la mine în cameră. Atunci am înţeles că, încă din prima clipă când ni se dă să vedem lumina zilei, viaţa este un zâmbet şi o lacrimă, e râs şi plâns, durere şi bucurie, lumină şi întuneric, e dulce şi amară, frumoasă şi urâtă, bună şi rea, cu urcuşuri şi coborâşuri şi toate acestea la un loc.” (Constantin Clisu)

„Cuvântul Cobra, echivalentul unei drame prin care trece eroina romanului ce apare postum, devine și mai adecvat, dacă ne gândim că însăși dispariția autorului înainte de a-și vedea publicate plăsmuirile unor nopți de meditație, este o Cobră ce ne pândește din spatele timpului neiertător cu soarta noastră de pasageri pe meleaguri pământene. Cobra este un roman tensionat ce ne îndeamnă la meditații profunde asupra propriei noastre vieți pândite de o Cobră nevăzută.” (Constantin Hușanu)

Descarca PDF