COCORUL SINGURATIC

[Editura ,,Ion Creangă” Bucureşti, 1987]

Turte de Iugani (fragment)

Au trecut ani buni de atunci, dar nici astăzi nu am uitat turtele acelea de Iugani, borşul acela lung în care pluteau doar câteva bucăţele de carne, zise de porumbel, dacă porumbeii lui Moş Cristea n-or fi fost din acelaşi soi ca ai lui Moş Vasile de la Balta Caprii – adică stăncuţe – şi... când le spun toate aceste lucruri copiilor mei, mă privesc cu un zâmbet de îngăduinţă:

,,Tatei i-au plăcut întotdeauna poveştile!” gândesc ei, „şi acum ni le spune nouă.”

– Poveşti, tată, poveşti!

– Ce ştiţi voi de acele timpuri, când ţara nu se aşezase încă pe temeliile ei cele adevărate, când nevoile încolţeau oamenii din toate părţile, ca nişte haite de lupi flămânzi. Poveşti, ai? Să rămână poveşti, dar au fost, şi voi atât măcar ar trebui să ştiţi: că au fost şi altfel de timpuri…