Ierunca (Tetrastes bonasia rupestris)
Vasile Radu Mija (Dârlos)
Numita popular gainusa de alun, face parte din aceeasi familie cu cocosul de munte si cocosul de mesteacan. Este destul de bine reprezentata pe teritoriul tarii noastre fata de celelalte tetraonide, fiind raspandita in tot lantul carpatic.
Ca marime este apropiata de potarniche, are coloratie ruginie, cu pete sure, piept alb patat cu pete alungite brun-negricioase si ruginii, coada pestritata cenusiu intunecat. Cocosul prezinta barba neagra tivita cu alb; pieptul si gusa sunt ruginii, cu linii transversale negre si albe. Ambele sexe au mot pe cap.
In zbor, iute si puternic, ierunca apare surprinzator de pestritata cu alb. Greutate 300-450 g, masculul fiind mai implinit. Variatia in greutate este determinata de abundenta hranei, de liniste, greutatea fiind mai mare toamna. Traieste in padurile intinse, cu subarboret si tufarie multa, preferand alunul pentru muguri, apoi fagul si inflorescentele de mesteacan si anin. Hrana vegetala si animala, functie de sezon.
Ierunca este monogama, formarea perechilor incepand din septembrie si durand toata iarna. Primavara, la imperechere, au loc lupte violente intre cocosei. Dupa imperechere, masculul nu paraseste femela, ci sta prin imprejurimi, atat in timpul clocitului cat si al cresterii puilor. In cuib, depune 6-14 oua de culoare bej deschis, cu pete slabe rosii maronii. Perioada de incubatie dureaza 21-25 zile.
Se adapteaza la conditiile grele de iarna si frig. Cand stratul de zapada este gros, coboara din arbori si se scufunda in zapada, pana la stratul inghetat sau la pamant, formandu-si un tunel; de la caldura corpului se formeaza un loc bine adapostit.
Dusmani: rasul, jderul, pisica salbatica, viezurele, cainele hoinar, omul.
Bibliografie
M. Bodea, L. Carcui, D. Radu (1962) - Daunatori ai vanatului si combaterea lor
fratii Gheorghiu (1901) - Vanatoarea in Romania
Gheorghe Nedici (1927) - Ocrotirea vanatului mic
Stefan Ivanescu, M. Olteanu, Stefan Barbulescu (1987) - Pagini despre vanatul romanesc