Diamantul de Maramureş, iată-l!

Diamantele de Maramureş. Sunt cristale mici de 2–5 mm de cuarţ, limpezi şi transparente ca apa de cleştar, cu numeroase feţe de cristal foarte strălucitoare, asemănător diamantelor adevărate. Ele sunt generate diagenetic de către formaţiunea şisturilor negre din Pânza de Audia (Neocomian–Albian) şi pot apare în aria nordică a bazinului râului Buzău: în zona de izvoare a Siriului Mare (la Gura Siriului) şi pe cursul superior al văii Buzăului, la sud est de Sita Buzăului. Ele mai pot apare şi la izvoarele râului Bâsca Mică. Cristale de cuarţ idiomorfe bine cristalizate şi având toate feţele prefect formate apar în membrul inferior al şisturilor negre ce cuprinde numeroase sferosiderite şi în membrul median ce cuprinde numeroase silicolite negre (lidiene). Aceste cristale de cuarţ sunt asociate cu calcit alb şi siderit în diaclaze albe, de regulă, dispuse perpendicular pe stratificaţia bancurilor de argile negre compacte, şistoase. Apariţia în aceste diaclaze calcitice a unei substanţe negre pulverulente (un tip de kerogen) indică prezenţa în calcit a „diamantelor de Maramureş”. Denumirea derivă de la provincia din care au fost descrise pentru prima dată în literatura geologică. Ele apar în cadrul Carpaţilor Orientali, începând de la nord de Tisa, cu continuare spre sud până în valea Buzăului fiind legate strict de şisturile negre din Pânza de Audia. Cristalele strălucitoare de cuarţ pot fi extrase din diaclazele calcitice prin atac cu HCl, în vase de sticlă, porţelan sau plastic. Odată eliberate, ele pot fi sortate pe dimensiuni şi pot fi montate în bijuterii fără prelucrare prealabilă. (extras din MONOGRAFIA GEOLOGICĂ A BAZINULUI RÂULUI BUZĂU, de DUMITRU FRUNZESCU GHEORGHE BRĂNOIU)

Donează 30 de lei