Liliecii, Chiroptera, vestitorii primăverii în România şi Depresiunea Maramureşului/ Peștera 1 din cariera Senderschi

Timur Chiş, Mihai Manole (Sighetu Marmaţiei)

In randul vestitorilor primaverii, desi omis de multe ori din enumerare, se afla si liliacul; ne referim nu la floare ci la animal. Indata ce mugurii de castan au inceput sa crape si clopoteii albi sa tremure in bataia vantului de primavara, falfaituri negre, abia simtite in amurg, dau de veste ca iarna s-a dus la culcare.

Vampiri care ataca oamenii adormiti, suflete ratacitoare ale copiilor nebotezati sau chiar soarece care a ros anafura din altar, liliecii au fost considerati de unii ca fiind de partea fortelor malefice, avand viata relativ ascunsa, la prima vedere departe de om. Pe langa toate astea nici infatisarea nu-i prea ajuta sa devina simpatizati de prea multa lume: corp indesat, acoperit cu blana deasa cu peri uniformi, gat scurt, cap gros cu gura larga ce arata coltisori bine ascutiti. Urechi evidente care se rotesc in toate directiile. Degetele membrelor anterioare sunt alungite mult (cu exceptia degetului 1) si unite cu cele posterioare printr-o membrana care formeaza aripile.

Abia la 1778, Blumenbach descrie ordinul din care fac parte liliecii, Chiroptera, iar mai tarziu, in 1966, Brosset distinge doua subordine, 16 familii si aproximativ 1000 de specii. In Romania sunt semnalate circa 30 de specii. Se considera ca „leaganul” ordinului l-ar reprezenta regiunile tropicale ale Lumii Vechi de unde liliecii s-au raspandit peste tot, in afara de regiunile polare.

Aproape toate speciile acestui ordin sunt sociale si se cunosc pesteri in New Mexico si Texas unde isi gasesc adapost pana la 30.000.000 de indivizi (Tadarida brasiliensis). In amurg, cand aceste imense colonii pornesc dupa hrana, ele formeaza niste coloane care de la distanta pot fi confundate cu fumul unui vulcan. Interesant este ca majoritatea speciilor se adapostesc in afara pesterilor, nu numai in arbori, in crapaturile stancilor sau in diverse constructii ci si in vizuini parasite, in cuiburi de pasari, de termite sau de paianjeni sociali.

Studiind aceste animale, omul constientizeaza importanta lor in mentinerea echilibrului naturii. Intre speciile de lilieci de pe celelalte continente gasim insectivori, frugivori (consumatori de fructe), polenivori (consumatori de polen), carnivori, hematofagi, piscivori. Toate speciile europene se hranesc cu nevertebrate; uneori, Myotis myotis poate captura chitcani iar Myotis daubentoni pesti mici. Cantitatea de hrana zilnica poate ajunge pana la 2/3 din greutatea corporala. Un liliac poate captura 10 tantari intr-un minut; in jurul unei surse de lumina, 4 exemplare au capturat intr-o ora 500 de insecte.

Liliacul este singurul dintre agentii biologici (pasari, furnici etc.) care poate fi dirijat acolo unde este necesar, prin amplasarea unei surse de lumina (bec, lanterna, felinar) pe un stalp inalt de 5-10 metri, situat in loc deschis. Lumina trebuie sa aiba dirijare conica, distincta, prin anexarea unui abajur de 25-30 cm, din tabla, carton gudronat etc. Lumina conica atrage insectele vanate de liliecii care se lanseaza din afara conului. Lumina difuza dezorienteaza liliecii in localizarea prazii. Aceasta metoda a fost aplicata de cei care si-au dat seama de formidabilul ajutor dat omului in limitarea populatiei de insecte care aduc probleme. 

Liliacul mic cu nas potcoavă 

Dintre cele aproape 30 de specii de Chiroptere identificate in Romania, in Depresiunea Maramuresului s-au depistat 7, toate din familia Vespertilionidae.

In timpul unei actiuni de inventariere a pesterilor si de monitorizare a populatiilor de lilieci din Maramureș, pe 26 noiembrie 2000, in localitatea Bistra (aflata la sud-est de Sighetu Marmației, vezi harta la), am parcurs Pestera nr. 1 (Coreniuc) de la cariera Senderschi (cavitate cartata pe 15 noiembrie 1986 de Clubul de Speologie Montana Baia Mare). Accesul la pestera se face din dreptul bisericii ortodoxe de rit vechi din localitate, urmand drumul forestier care urca paralel cu Valea Senderschi, aproximativ 1 km; dupa ce trecem pe langa un vechi cuptor de productie a varului, ajungem in dreptul carierei Senderschi, loc de aprovizionare cu materie prima pentru mica industrie locala de var care a functionat pana in anii trecuti.

Alaturi de cariera Senderschi se afla Pestera nr. 1 (Coreniuc), formata in calcare eocene, avand 81 m dezvoltare si 10 m denivelare. Intrarea in pestera se face printr-o coborare de 4 m, pana intr-o sala fara formatiuni caracteristice. Pestera prezinta importanta faunistica prin speciile de lilieci care hiberneaza si prin cele care formeaza colonii de maternitate. Aici a fost identificata, pentru prima oara in Depresiunea Maramures, specia Rhinolophus hipposideros (imaginea 5), din familia Rhinolophidae. Ca dovada a prezentei acestei specii, in inventarul Muzeului Maramuresului, la sectia Stiintele Naturii se pastreaza un exemplar colectat la fata locului.

Cu greutate de 5-8 g si lungime totala de aproape 5 cm, liliacul mic cu nas potcoava este raspandit in Europa centrala si de sud, Africa de Nord si Asia, pana in Himalaya. In Romania are o raspandire larga, de la ses pana la munte. Blana este de culoare cenusiu-cafenie pe spate, mai deschisa pe abdomen iar in jurul narilor prezinta o formatiune carnoasa aproape nuda. Formeaza colonii de maternitate in pesteri, rar in cladiri, iar hibernarea se petrece intre lunile septembrie si aprilie, in pesteri. Este specie sedentara, cu durata de viata de 3-4 ani, unele exemplare putand ajunge pana la 21 de ani.

(acest articol a fost publicat, sub o alta forma, in revista Muntii Carpati, numarul 27, anul 2001)

Donează 30 de lei