Tchaikovski’s 1812 symphony begins with a well known dramatic overture. Celebrating the successful 1812 Russian defence against Napoleon. Also in that year, Bessarabia, starting to fall under decades of Russian control, began a more significant move away from “Romania”. Both Romanian and Russian nationalists agree on this important fact of Moldova’s history.

Simfonia 1812 a lui Tchaikovski începe cu o bine-cunoscută uvertură care celebrează succesele Rusiei în apărarea ţării în timpul invaziei lui Napoleon, în anul 1812. În acelaşi an, Basarabia, care ajunsese sub controlul Rusiei, începea să se îndepărteze în mod considerabil de „România”. Atât naţionaliştii români, cât şi cei ruşi sunt de acord în privinţa acestui fapt important din istoria Moldovei.

In 1812, “Romania” was just an idea, a dream, a hope by people of one ethnicity suffering the continuation of centuries of tyrannical foreign occupations. Were these people former serfs whose name Rumanian implied that? Or Romanians, descendants of the Roman Empire? Well, they knew who they were. And in 1859, they united Wallachia and Moldovia provinces, to be joined in 1918 by Transylvania. So in 1918, Romania was born. Its peoples’ loyalty to the Allied Powers in the Great War (WW1) rewarded by being given lands where they were the majority. Given their own sovereign state in recognition of Romanians’ rights in a new world order. One set on the high principles of the League of Nations, predecessor to the United Nations. Romania prospered in the interwar years. This, despite the misrule of its arbitrarily created monarchy of German stock. An anachronism which should have followed the path of the Kaiser. In 1918, the two halves of Moldavia province (both also confusingly called Moldova) were (re-)joined as part of “Romania Mare”. The Treaty of Paris, 1920 is often stated as ratifying this. (More on that in a later chapter). Western Moldavia was clearly an important integral part of Romania. But eastern Moldavia (Bessarabia) was treated as an occupied province.

În 1812, „România” era doar o idee, un vis, o speranţă a membrilor unei etnii ce suferise tirania secolelor de ocupaţie străină. Oare aceşti oameni fuseseră sclavi, aşa cum sugerează numele de rumân? Sau români, descendenţi ai Imperiului Roman? Ei bine, ei ştiau cine sunt. Şi, în 1859, au unit ţinuturile Valahia şi Moldova, cărora li s-a alăturat, în 1918, Transilvania. Deci, România s-a născut în 1918. Loialitatea românilor faţă de Puterile Aliate în timpul Primului Război Mondial a fost răsplătită prin faptul că aceştia au primit teritorii în care românii erau majoritari. Li s-a dat propriul lor stat suveran, recunoscându-li-se drepturile în noua orânduire a lumii. Aceasta s-a făcut în conformitate cu principiile Ligii Naţiunilor, predecesoarea Naţiunilor Unite. România era o ţară prosperă în perioada interbelică. Aceasta în ciuda conducerii proaste de către monarhia de origine germană, instituită în mod arbitrar. Un anacronism ce ar fi trebuit să aibă aceeaşi soartă ca şi împărăţia. În 1918, cele două jumătăţi ale provinciei Moldova (ambele denumite, în mod confuz, Moldova) s-au (re)unit ca parte a „României Mari”. Tratatul de la Paris, din 1920, este adesea invocat ca reprezentând ratificarea acestei uniri. (Mai multe despre aceasta într-un capitol ulterior). Moldova de Vest a fost, în mod evident, o parte importantă a României. Dar Moldova de Est (Basarabia) a fost tratată ca teritoriu ocupat.

Bessarabia’s new German rulers were oppressive and used unnecessary military based force. Paradoxically perhaps this lead to less security. For when in 1940, the Soviets demanded control of Bessarabia, the German monarchy give way immediately. Its army of occupation actually chased out of Bessarabia with some losses. Moldovans were glad to see the back of them.

Conducătorii cei noi ai Basarabiei, de etnie germană, erau cruzi şi foloseau forţa militară şi atunci când nu era necesar. În mod paradoxal, aceasta a dus la scăderea siguranţei ţării. În 1940, când sovieticii au cerut să controleze Basarabia, monarhia germană s-a supus imediat. Armata monarhiei s-a retras din Basarabia cu oarecari pierderi. Moldovenii s-au bucurat să-i vadă plecaţi.

So in 1940, the Soviets seized control of Moldova / Moldavia east of the Prut. They then gave away important parts of its (Bessarabia’s) territory to the Ukraine in return for a newly created sliver of territory - Transnistria. In 1941, the Romanian Army with strong Nazi support returned to drive out the Soviets. The Soviets returned in 1944 crushing weakened German and Romanian forces. More very difficult years followed for Moldovans. But Moldova’s economic and social fortunes gradually improved after Stalin’s death in 1953.

Deci, în 1940, sovieticii au preluat controlul Moldovei din partea de est a Prutului. Apoi au cedat Ucrainei părţi importante din teritoriul Basarabiei, în schimbul unei fâşii de teritoriu nou‑create – Transnistria. În 1941, armata română s-a întors, puternic sprijinită de nazişti, să-i alunge pe sovietici. Sovieticii s-au întors în 1944, zdrobind forţele germane şi române, care erau deja slăbite. Au urmat mai mulţi ani foarte dificili pentru moldoveni. Dar condiţiile economice şi sociale ale Moldovei s-au îmbunătăţit treptat, după moartea lui Stalin în 1953.

From 1989 as the Soviet Union collapsed, this new state emerged surprised, uncertain and largely ignored as the new Republic of Moldova. BBC news in the 1990s presented it as a desperately poor break-away region of Romania. Something had obviously gone terribly wrong (again).

După 1989, când s-a prăbuşit Uniunea Sovietică, a apărut noua Republică Moldova – un stat nesigur pe sine şi adesea ignorat. Ştirile BBC din anii ’90 l-au prezentat ca fiind o regiune extrem de săracă desprinsă de România. Ceva mersese groaznic de rău în această ţară (din nou).

The Western media often presents the case for the (re-)unification of Moldova and Romania. A recent BBC World Service (podcast) broadcast stated that until World War Two, Moldova was part of Romania “annexed by Stalin”, adding: “most people here speak Romanian”. So typical of the commonplace statements made by those Moldovans who support (re-)unification. One said to me. “We are the same people. We should be joined together.”

Mass media din vest prezintă adesea argumente în favoarea (re)unificării Moldovei şi României. Recent, într-o emisiune BBC s-a afirmat că Moldova a făcut parte din România până la al doilea război mondial şi că a fost „anexată de Stalin”. De asemenea, s-a spus că „majoritatea oamenilor din Moldova vorbesc limba română” – afirmaţii tipice ale moldovenilor care sprijină (re)unificarea. Cineva mi-a spus: „Suntem acelaşi popor. Ar trebui să ne unim.”

The historical case for re-unification has been made by Britain’s leading expert on Romania and Moldova, Dennis Deletant. Born in East Anglia, England and professor of Romanian Studies, University College, London. He is co-author of the best selling Romanian Teach Yourself book and CD which I enjoy using. Professor Deletant even briefly mentions this subject there. But I found him making his case in the book: “Studies In Moldovan”. A collection of essays by mainly Western experts on Moldova. Yes, there are parts on Romanian and Moldovan as languages. And following my comments in chapter 20, they are of course the same language. For example, one contributor says there are greater differences between Romanian spoken in Iasi (Moldavia province) and Bucharest, than Romanian spoken between Moldova and Iasi. Professor Deletant notes that the 1897 Russian census identified 47.6% of Bessarabians being Romanian speakers. Language being the measure, not ethnicity. Crucially, no mention made of “Moldovan”. But 11.8% were Yiddish (Jewish) and 3.1% German speakers. Those two groups saw a dramatic reduction in their numbers nearly 50 years later. Followed by a greatly increased Romanian Moldovan birth-rate. Today ethnic Romanians represent about three-quarters of the Moldovan population.

Dennis Deletant, cel mai mare expert britanic în chestiuni legate de România şi Moldova, susţine şi el reunificarea, din motive istorice. Deletant s-a născut în estul Angliei şi este profesor de Studii Româneşti la o universitate din Londra. Este coautor al unui manual şi CD pentru învăţarea limbii române fără profesor, pe care îmi place să le folosesc. Profesorul Deletant menţionează subiectul reunificării chiar şi în acest manual. Dar argumentele sale sunt prezentate mai pe larg în cartea „Studii în Moldovenească”. O colecţie de eseuri despre Moldova scrise, în principal, de către experţi din vest. Unele părţi se referă la limbile română şi moldovenească. După cum am afirmat şi în capitolul 20, acestea reprezintă, desigur, una şi aceeaşi limbă. De exemplu, unul dintre autori afirmă că diferenţele dintre limba vorbită la Iaşi şi cea vorbită la Bucureşti sunt mai mari decât cele dintre Moldova şi Iaşi. Profesorul Deletant a mai observat că, conform recensământului din 1897 din Rusia, 47.6% dintre basarabeni erau vorbitori de limba română. Limba şi nu etnia era considerată decisivă în evaluare. Este important că nu s-a menţionat nimic despre „limba moldovenească”. Dar 11.8% vorbeau Idiş (erau evrei) iar 3.1% germana. Populaţia acestor grupuri s-a redus dramatic 50 de ani mai târziu. În acelaşi timp, a crescut mult natalitatea românilor din Moldova. Astăzi, etnicii români reprezintă aproximativ trei sferturi din populaţia Moldovei.

In 1989, Soviet republics had driving causes for independence and rebellion against the Soviet system. Language was one of these prime moving factors especially in Moldova. “Moldovan” was stated by the Soviets to be distinctly different from Romanian. A large amount of literature was developed to support this position. An approach notably developed from the 1960s onwards following failed attempts to mix Romanian, Russian and Ukrainian into some new jargon. This in turn had followed pre-war attempts to formalise Moldovan peasant language. The key fact to remember is that the Soviets always obsessively tried to separate east and west bank Moldovan / Moldavians. A continuation of the imperial Russian approach. Like their Tsarist predecessors, changing language policies were used to achieve that over-riding aim.

În 1989, republicile sovietice şi-au cerut independenţa, răzvrătindu-se împotriva sistemului sovietic. Limba a fost una dintre principalele motivaţii ale acestor mişcări, în special în Moldova. Sovieticii au declarat că „limba moldovenească” diferă considerabil de română. Această poziţie a fost dezvoltată şi susţinută prin numeroase scrieri. În anii 1960 s-a încercat, fără succes, combinarea limbilor română, rusă şi ucraineană pentru a forma un nou jargon. Aceasta s-a întâmplat după ce, înainte de război, se încercase formalizarea limbajului ţărănesc moldovenesc. Elementul cheie ce trebuie reţinut este că sovieticii s-au străduit întotdeauna, în mod obsesiv, să îi separe pe Moldovenii din est de cei din vest. O continuare a orientării imperiului rus. Ca şi la înaintaşii lor ţarişti, schimbarea politicilor legate de limbă era folosită pentru atingerea ţelurilor imperialiste.

It’s often overlooked that the Soviet Union controlled Romania until the late 1950s. Thus the many families which spanned the Prut river were suddenly and unexpectedly forcibly broken apart. Then separately categorised within these two Soviet Union states. The policy developments and justifications for this artificial inter-ethnic divide creating lunatic contradictions and sheer heartbreak. Failures of communist state policy in Romania motivated President Ceausescu to pursue a nationalist approach with claims on Moldova. The Soviet reaction included more oppressive language policies in Moldova. Meanwhile in Moscow, it was openly recognised that ethnic Romanians in both states were of one “Romance” origin, speaking one language - Romanian.

Faptul că Uniunea Sovietică a controlat România până spre sfârşitul anilor 1950 este adesea trecut cu vederea. Astfel, multe familii care trăiau de o parte şi de alta a Prutului au fost silite să se despartă, în mod neaşteptat. Apoi au fost divizate în conformitate cu existenţa acestor două state ale Uniunii Sovietice. Politicile menite să justifice această diviziune interetnică artificială au produs contradicţii şi suferinţă. Eşecurile politicii statului comunist în România l‑au motivat pe preşedintele Ceauşescu să adopte o abordare naţionalistă, ce urmărea ataşarea Moldovei. Reacţia sovieticilor a constat, printre altele, în înăsprirea politicilor legate de limba vorbită în Moldova. În acelaşi timp, la Moscova, era larg acceptat faptul că românii din ambele state au aceeaşi origine „romanică” şi că vorbesc una şi aceeaşi limbă – româna.

However, I think it is fair to describe Romanian written in Cyrillic as Moldovan. It was widely used in that written form in Bessarabia in the thirties and before. Partly because typewriters and printers which were expensive commonly contained Cyrillic letters. But over the Nistru (Dniester) river, Soviet policy, 1933 – 1938 changed so that use of the Latin alphabet was compulsorily. Therefore in the ASSR, “Soviet Moldova”, or approximately Transnistria, Romanian had to be written there in its normal form. Arguably almost the opposite of the current position!

Totuşi, cred că limba română scrisă cu litere chirilice poate fi considerată pe bună dreptate limbă moldovenească. Acest tip de scriere era larg răspândit în Basarabia în anii ’30 şi chiar şi înainte de această perioadă. Aceasta şi din cauză că maşinile de scris şi tiparniţele, care erau scumpe, conţineau, de obicei, caractere chirilice. Dar dincolo de Nistru, politica sovietică s-a schimbat între anii 1933 - 1938, astfel încât alfabetul latin a devenit obligatoriu. De aceea, în Moldova sovietică, care corespunde aproximativ cu Transnistria, limba română trebuia scrisă în forma sa obişnuită. Se poate spune că această politică era aproape opusul punctului de vedere actual!

Devised by the Soviets in the 1930s, Cyrillic Moldovan uses a special alphabet. This omits some letters from Cyrillic Romanian which was standard Romanian until 1860-2. Months after the foundation of Romania, the new state moved to the Latin alphabet.

Limba moldovenească scrisă cu litere chirilice a fost inventată de către sovietici în anii ’30 şi conţine un alfabet special. Sunt omise unele litere din limba română scrisă cu litere chirilice, care a fost limba standard până prin anii 1860-1862. La câteva luni după formarea României, noul stat a trecut la alfabetul latin.

Post war, the application of Cyrillic lettered Romanian made obvious administrative sense. Where seen and applied in Transnistria today it’s Moldovan there. Moldovans themselves still commonly describe their own language as Moldovan.

După război, folosirea limbii române cu litere chirilice era justificată din punct de vedere administrativ. În Transnistria de astăzi, folosirea acestei scrieri reprezintă limba moldovenească. Moldovenii înşişi îşi descriu propria limbă ca fiind moldovenească.

The advent of Glastnost (openness) made Moldovans more politically aware and increasingly bold. In 1989 under pressure, the Soviets advanced new bizarre arguments for Moldovan the separate language. Matters came to a head when a series of demonstrations culminated in a reported 500,000 Moldovans demonstrating at a Popular Front rally outside parliament in August 1989. They wanted their own language recognised as the one and only state language.

People power produced the legislation they wanted on August 31^st 1989.

Politicile de deschidere şi transparenţă în activităţile instituţiilor guvernului Uniunii Sovietice (Glastnost) i-au făcut pe moldoveni mai conştienţi de situaţia politică şi din ce în ce mai curajoşi. În 1989, sovieticii au propus noi argumente, bizare, pentru clasificarea limbii moldoveneşti ca fiind diferită de limba română. Lucrurile s-au lămurit atunci când, după o serie de demonstraţii, 500.000 de moldoveni au militat în faţa parlamentului într-o demonstraţie a Frontului Popular, în august 1989. Moldovenii doreau ca limba lor să fie recunoscută ca singura limbă oficială în stat. Numărul mare de demonstranţi a contribuit la instituirea legislaţiei dorite la 31 august 1989.

From a pro Romanian point of view there is however a serious lack of understanding of their position by people in the West. Part of the problem is that Westerners are not impressed by people going back centuries to justify their position. Even 50 years is a long time ago. Westerners live in a fast moving environment centred on the here and now. Yes, we do look back all the time. But what happened has happened. We know very clearly that where people use the past to try and dominate present policy, the consequences are nearly always very bad. Our daily lives usually have little to connect us to distant past events in a meaningful way. But in ethnically and culturally mixed Moldovan villages, people have language communication problems directly linked to the past. Added to which, Romanian Moldovans are passionate about their language. Charles King in his book points out with impressive data the overpowering enthusiasm in the inter-war years by which Romanian Moldovans embraced Romanian language teaching. Romania promoted the introduction of its own language teachers. One of its few successful Moldovan policies and the one with the most lasting legacy.

În ceea ce priveşte punctul de vedere pro-românesc, acesta este înţeles greşit de către cei din vest. În parte, problema constă în faptul că occidentalilor nu le place ca diverse popoare să invoce situaţia din urmă cu câteva secole pentru a-şi justifica poziţia actuală. Chiar şi 50 de ani în urmă este un timp îndelungat pentru asemenea argumente. Occidentalii trăiesc într-un mediu dinamic, axat pe aici şi acum. Într-adevăr, privim mereu în urmă, spre trecut. Dar ce-a fost a fost. Ştim foarte bine că atunci când oamenii folosesc trecutul pentru a încerca să se impună în prezent, consecinţele sunt aproape întotdeauna foarte proaste. Viaţa noastră de zi cu zi nu prea este legată, în mod semnificativ, de evenimente din trecutul îndepărtat. Dar în satele din Moldova, care sunt amestecate din punct de vedere etnic şi cultural, oamenii se confruntă cu probleme de limbă şi comunicare strâns legate de trecut. În plus, românii din Moldova ţin foarte mult la limba lor. Într-o carte ce conţine date impresionante, Charles King a prezentat entuziasmul cu care românii din Moldova au acceptat predarea în limba română, în perioada interbelică. România a susţinut introducerea propriilor profesori de limbă. Aceasta a fost una dintre puţinele politici româneşti de succes din Moldova şi cea cu impactul cel mai durabil.

Language itself especially when expressed in literature is more than just a means of communication. It’s a way of thinking, understanding and even believing. Instinctively people all over the world appreciate that. Learn the language and learn, understand and hopefully love the culture. For myself, years of trying to learn French resulted in failure at A level (Advanced Level). My Swiss-French teacher explained I had to turn the sentences around in my head. Express myself in a French way. But I couldn’t and really didn’t want to. So in a way, learning the language becomes a test of cultural acceptance. Romanians of course love French culture and adapted Romanian to incorporate French language features.

Limba, în special cea exprimată în literatură, nu este doar un mijloc de comunicare. Este un mod de gândire, de înţelegere şi de a crede. Oamenii din întreaga lume îşi dau seama de acest lucru, în mod instinctiv. Învăţarea unei limbi implică învăţarea, înţelegerea şi, în caz fericit, îndrăgirea unei culturi. Cât despre mine, după ani întregi în care am încercat să învăţ limba franceză, am avut un eşec când am ajuns la un nivel avansat. Profesoara mea de franceză mi-a explicat că trebuie să-mi modific modul în care concepeam propoziţiile în minte. Să mă exprim în stil franţuzesc. Dar nu puteam şi, de fapt, nici nu voiam. Deci, într-un fel, învăţarea limbii este o măsură a acceptării unei culturi. Desigur, românii iubesc cultura franceză şi au adaptat limba română, astfel încât să conţină elemente franceze.

Now there’s the question of Romanian nationalism. Something many Russians have consistently attacked. In fact these critics are often Russian nationalists! But historically I think there is a difference in approach which Russians use to demonstrate that theirs is not cultural imperialism. They have often embraced other Eastern European cultures. Submit to Russian power and keep your culture. Thus the Turkic Gagauz people were encouraged to settle in southern Bessarabia as part of the Russian Empire in the nineteenth century. Keeping their own language and customs. And Russian became their second language. In Tiraspol, we ate in a smart, prominently placed Gagauz restaurant. For the (Turkic origin) Gagauz have been strongly supported for decades by Russians in Tiraspol. While Romanian nationalism was and is seen as a threat there.

Apoi se mai pune şi problema naţionalismului românesc, care a fost criticat mereu de către mulţi ruşi. De fapt, aceşti critici sunt adesea naţionalişti ruşi! Dar, din punct de vedere istoric, cred că este o diferenţă în abordarea folosită de ruşi pentru a dovedi că naţionalismul lor nu ia forma imperialismului cultural. Ei au acceptat adesea alte culturi est-europene. Supuneţi-vă puterii Rusiei şi păstraţi-vă cultura. Astfel, poporul de origine turcească din Găgăuzia a fost încurajat să se stabilească în sudul Basarabiei, parte a Imperiului Rus în secolul al XIX-lea. Ei şi-au păstrat limba şi obiceiurile iar rusa a devenit limba lor secundară. În Tiraspol, am mâncat într-un restaurant bine situat din Găgăuzia. Oamenii de origine turcă din Găgăuzia au fost sprijiniţi puternic, timp de decenii, de către ruşii din Tiraspol, în timp ce naţionalismul românesc era şi este privit ca o ameninţare în acea zonă.

The retention of Romanian language and culture during centuries of oppression ensured the survival and continuation of the Romanians as a separate people. Sine qua non [Latin] – without which nothing. This ultimately gave Romanians their own nation. Moldovans’ shared language and similar culture encourages some to believe their state should join with Romania. These are mainly a minority of young people. People who feel disenfranchised by an electoral system favouring the more organised minority Russian speaking group. Later on I will look at the past support for such (re-)unification.

Menţinerea limbii şi culturii româneşti de-a lungul secolelor de asuprire a asigurat supravieţuirea şi continuitatea românilor ca popor distinct. Sine qua non [latină] – fără de care nu ar fi fost nimic. În cele din urmă, aceasta le-a asigurat românilor propria naţiune. Unii moldoveni cred că statul lor ar trebui să se unească cu România, deoarece vorbesc aceeaşi limbă şi au culturi similare. Aceştia reprezintă o minoritate formată din tineri moldoveni. Sunt oameni care se simt dezavantajaţi de un sistem electoral ce îi favorizează pe vorbitorii de limba rusă, mai bine organizaţi. Mai târziu voi trece în revistă istoria mişcării de (re)unificare.

Romanian or Russian? Actually the choice is not that simple. Firstly, remember how my Moldovan friends laughed at how people there mix words from different languages in everyday speech. Add to that, the fact that ethnicity often doesn’t determine first language or cultural preference. “Irka” (Irina) and Inka are Romanian Moldovans whose first language is Russian. They love the language. Irina loves Russian literature, Chekov’s plays and so on. Her Romanian friend Doina made this bold statement in an email: “we all love Russian here”. Inka emailed me in February 2008 from the States to say that she enjoyed reading the Russian translation of my book. She wants to retain her skills and knowledge of it. So she volunteered to do some English into Russian translation work for me if she can find the time. I have one Ukrainian Moldovan penfriend who doesn’t like Russian language or culture. Russian is her first language. She loves English and French language and culture. She’s learnt Romanian well and is interested in Roman history.

Român sau rus? De fapt, alegerea nu este atât de uşoară. În primul rând, aduceţi-vă aminte cum i-a distrat pe prietenii mei din Moldova faptul că acolo oamenii combină cuvinte din diverse limbi în vorbirea de zi cu zi. În plus, de multe ori, etnia nu dictează limba maternă sau preferinţa culturală. „Irka” (Irina) şi Inka sunt românce din Moldova a căror limbă maternă este rusa. Iubesc limba rusă. Irinei îi place foarte mult literatura rusă, piesele lui Cehov şi aşa mai departe. Prietena ei româncă, Doina, a făcut următoarea afirmaţie curajoasă într-un email: „cu toţii iubim limba rusă aici”. Inka mi-a trimis un email din Statele Unite în februarie 2008, ca să-mi spună că i-a făcut plăcere să citească traducerea în rusă a cărţii mele. Doreşte să-şi păstreze cunoştinţele de limba rusă. Aşa că s-a oferit să mă ajute cu nişte traduceri din engleză în rusă, dacă îi permite timpul. Am o corespondentă ucraineană din Moldova căreia nu îi place limba sau cultura rusă. Limba ei maternă este rusa. Îi plac limbile şi culturile engleză şi franceză. A învăţat bine româna şi o interesează istoria romanilor.

Before moving on, I want to say that as an outsider, I’ve always appreciated and liked the Russian aspects and thinking found in Moldova. From the very beginning, I’ve seen positive aspects from the heritage of Soviet occupation. Benefits I identify as being mainly post 1992. I appreciate this outlook may not please either group too much! But crucially I think my view(s) and taste are and will be shared by many other Westerners. I think Moldova is becoming more “fashionable” here. The growing interest in the country dictated more by changes in Western taste than developments within Moldova itself.

Înainte de a trece mai departe, doresc să menţionez că, fiind străin, am apreciat şi mi-au plăcut întotdeauna elementele ruseşti şi gândirea de tip rusesc din Moldova. Încă de la început, am văzut aspecte pozitive în moştenirea ocupaţiei sovietice. Consider că beneficiile au apărut după 1992. Bănuiesc că această perspectivă nu îi încântă pe reprezentanţii nici uneia dintre tabere! Dar, ceea ce e important, cred că părerile şi gusturile mele sunt împărtăşite de mulţi alţi occidentali. Cred că Moldova devine tot mai „la modă” aici. Creşterea interesului faţă de Moldova a fost determinată în mai mare măsură de schimbarea gusturilor celor din vest decât de dezvoltarea acestei ţări.

Симфония Чайковского 1812 года начинается с хорошо известной драматической увертюры. Она прославляет победу русской армии над Наполеоном в 1812 году. В том же году Бессарабия, десятилетиями контролируемая Россией, начала более существенное движение от «Румынии». И русские, и румынские националисты согласились с этим важным фактом молдавской истории.

Simfonia 1812 a lui Tchaikovski a început cu o uvertură cunoscută. Conţinutul acestei simfonie e despre victoria Rusiei împotriva lui Napoleon. Deasemenea în acel an, Basarabia, nu mai era sub conducerea Rusiei şi au început mişcări mai semnificative a Romîniei. Atît Romania cît şi Rusia au căzut deacord privind istoria Moldovei.

В 1812 году «Румыния» была всего лишь мечтой людей одной этнической принадлежности, страдающих от продолжавшихся веками тиранических иностранных оккупаций. Были ли эти люди бывшими рабами, и слово румыны подразумевало это? Или румыны были потомками Римской Империи? Итак, они знали, кем были. И в 1859 году они объединили Валашскую и Молдавскую провинции, чтобы в 1918 году объединиться с Трансильванией. Итак, в 1918 году родилась Румыния. Лояльность ее народа союзникам в первой мировой войне была вознаграждена получением земель, где жило большинство этого народа. Они получили свое независимое государство, признание прав румын в новом мировом порядке. Это одно из положений высоких принципов Лиги Наций, предшественницы Организации Объединенных Наций. В межвоенные годы Румыния процветала, несмотря на плохое правление монархии немецкого происхождения, созданной без достаточных оснований. Это был анахронизм, которому суждено было наследовать судьбу Кайзера. В 1918 году две части молдавской провинции (обе, сбивая с толку, назывались Молдова) были (вновь) объединены под названием «Большая Румыния». Это ратифицировал Парижский договор 1920 года. (Подробнее об этом далее.) Безусловно, западная Молдавия была важной составляющей частью Румынии. Но восточная Молдавия (Бессарабия) рассматривалась как оккупированная территория.

În 1812, Romania a fost doar o idee, un vis, o dorinţă a oamenilor de aceeaşi etinie care suferiau decenii la rînd de cuparea tirană a străinilor. Erau ruşii oare? Sau romîni, descendenţi a imperiului romîn. Deci, în 1918 ştiau cine sunt. În 1859, ei s-au unit cu Valahia şi cu provinciile Moldovei, ca să lupte în Războiul Mondial pentru teritoriile pe care le merită.

Au obţinut suveranitate statului şi recunoaşterea drepturilor ca un stat independent într-o lume nouă. Romînia a prosperat foarte repede după război.În ciuda nelegiuirilor statului german. În 1918, două jumătăţi ale provinciei Moldova erau ca parte a Romîniei Mare. Tratatul de la Paris, 1920 a ratificat acest pact. Vestul Moldovei mai mult ca sigur a fost parte integră a Romîniei. Însă estul Moldovei a fost o provincie ocupată.

Новые немецкие правители были деспотичны, излишне использовали военную силу. Парадоксально, но возможно, что именно это привело к меньшей безопасности. Поэтому, когда в 1940 году Советы потребовали контроль над Бессарабией, немецкая монархия немедленно уступила. Фактически ее оккупационная армия сбежала из Бессарабии с некоторыми потерями. Молдаване были рады увидеть их спины.

Regulele noi ale Germaniei erau foarte oppresive şi foloseau forţe militare care de fapt nu erau necesare. Paradoxal aceasta a condus la mai puţină securitate. În 1940, forţele sovietice au revendicat controlul asupra Basarabiei şi Germania s-a retras foarte repede. Actual forţele sovietice s-au retras şi Moldova e un stat aparte.

Итак, с 1940 года Советы контролировали Молдову/Молдавию к востоку от Прута. Затем они отдали важные части ее (Бессарабской) территории Украине в обмен на вновь созданную полоску земли – Приднестровье. В 1941 году румынская армия с сильной поддержкой нацистов вернулась, чтобы выгнать Советы. Но Советы вернулись в 1944 году, разбив ослабевшие немецкие и румынские силы. Для молдаван вновь последовали тяжелые годы. Но постепенно после смерти Сталина в 1953 году молдавская экономика и жизнь людей наладились.

În 1940, forţele sovietice au intesificat controlul asupra Moldovei, în nordul acestea şi anume teritoriul din preajma rîului Prut. Apoi au cedat o parte din teritoriu în favoarea Ucrainei, numind-o Transnistria. În 1941, Romania, avînd o armată puternică au învins forţele armate sovietice. În 1944 forţele sovietice s-au întors suprimînd forţele militare slabe romîne şi germane. Ani grei au urmat pentru Moldova. Economia Moldovei a cunocut o creştere importantă după moartea lui Stalin, 1953.

В 1989 года, когда Советский Союз распался, появилось это новое государство, которое называется Республика Молдова, к удивлению почти совершенно игнорируемое Западом. Новости Би-Би-Си в 1990 году представили его как безнадежно бедную территорию, отделенную от Румынии. Совершенно очевидно, что-то (опять) пошло ужасно неправильно.

Din 1989, Uniunea sovietică a ignorat total Republica Moldova. Ştirile de la BBC din 1990 au prezentat într-un mod cît mai disperat diseminarea teritoriului Romaniei. Ceva la sigur nu a fost bine gandit.

Западные средства массовой информации часто представляют доводы в пользу воссоединения Молдовы и Румынии. Недавно международный отдел Би-Би-Си заявил, что до второй мировой войны Молдова была частью Румынии, «аннексированной Сталиным», а также, что «большинство людей говорят по-румынски». Такие типичные банальные утверждения, свойственны тем молдаванам, которые поддерживают идею воссоединения. Один из них сказал мне: «Мы один народ. Мы должны соединиться».

Instituţiile mass-media din vest deseori prezintă ştirile privind reunificarea Moldovei cu Romania. BBC a dat pe post un material în care se vorbea că Moldova a fost partea a Romaniei, o parte anexată de către Stalin, şi nu este de mirare că majoritatea oamenilor din Moldova vorbesc limba romînă. Un moldovean mi-a zis că vorbim aceeaşi limbă şi trebuie să formăm un popor.

Историческое обоснование воссоединения привел ведущий британский эксперт по Румынии и Молдове Деннис Делетант. Он родился в Восточной Англии, является профессором румыноведения в университетском колледже в Лондоне. Он соавтор лучшего курса румынского языка, состоящего из книги и диска, и мне понравился этот курс. Профессор Делетант кратко упоминает эту тему. Я также нашел его доводы в книге «Изучение Молдовы». Это сборник эссе главных западных экспертов по вопросам Молдовы. Там есть части на румынском и молдавском языках. Согласно моим комментариям в 20 главе, - это, конечно, один язык. Например, один автор пишет, что между разговорным румынским в Яссах (молдавская провинция) и Бухаресте существует больше различий, чем между разговорным румынским в Молдове и Яссах. Профессор Делетант отмечает, что по данным русской переписи 1897 года, 47,6% жителей Бессарабии говорили по-румынски. Мерой является язык, а не этническая принадлежность. О «молдавском» языке не упоминается. 11,8% говорили на идише (еврейском языке) и 3,1% - на немецком. За последние 50 лет наблюдается драматическое сокращение этих двух групп. Также произошло повышение уровня рождаемости молдаван румынского происхождения. Сегодня этнические румыны представляют около трех четвертых молдавского населения.

Un expert englez, Dennis Deletant, un expert bine cunoscut în domeniul istoriei, a elaborat un studiu de caz pe tema reunificarea Romaniei cu Moldova. S-a născut în est-ul Angliei şi este profesor de limbă romînă la colegiul universitar din Londra. Este co-autor a unei cărţi bine vîndute: Limba romînă – ghid de comunicare, carte care conţine şi un cd. Am folosit-o şi eu cînd am avut nevoie. În această carte autorul pe scurt menţionează acest caz. Dar despre acest caz, autorul a mai scris în cartea “Studii în limba romînă”. O colecţie de eseuri scrise în majoritatea cazurilor de către experţii din vestul Moldovei. Da, sunt texte scrise în limba romînă şi moldovenească. Şi comentariile mele făcute în capitolul 20 desigur vizează această compatibilitate a limbilor romîna şi moldovenească. Spre exemplu, un expert a dorit să menţioneze că există o mare diferenţă dintre limba vorbită în Iaşi şi Bucureşti. Profesorul Deletant a menţionat că în 1897, 47.6 procente din locuitorii Basarabiei vorbeau limba romînă. Limba era o măsura şi nu o etnie. Astăzi etnia romînă reprezintă a patra parte din populaţia Moldovei.

В 1989 году Советские республики искали причины для провозглашения независимости, они сопротивлялись Советской системе. Одним из первых двигающих факторов, особенно в Молдове, был язык. «Молдавский» был учрежден Советами, чтобы совершенно отличаться от румынского. Было распространено огромное количество литературы, чтобы поддержать эту позицию. Попытка, особенно продвигаемая в 60-х годах 20-го века, смешать румынский, русский и украинский языки в какой-то новый жаргон, не увенчалась успехом. Это в свою очередь, повлекло за собой предвоенные попытки приводить в порядок крестьянский молдавский язык. Ключевой момент, о котором надо помнить, заключается в том, что Советы всегда одержимо старались разделить молдаван, живущих на восточном и западном берегах. Продолжение имперского русского подхода. Как и их царские предшественники, они использовали изменение языка для достижения своей главной цели.

Часто не обращают внимание на то, что Советский Союз контролировал Румынию до конца 50-х годов 20-го века. Таким образом, многие семьи, жившие по обе стороны реки Прут, были неожиданно насильственно разъединены. А затем распределены по категориям в этих двух Советских государствах. Политика такого искусственного внутри этнического разделения создала идиотские противоречия и большое горе. Неудачи коммунистической политики в Румынии побудили президента Чаушеску проводить политику националистического подхода с претензиями к Молдове. Между тем, в Москве открыто признавали, что этнические румыны в обоих государствах были одного «румынского» происхождения и говорили на одном языке – румынском.

Uniunea sovietică a controlat Romania pînă în 1950. Multe familii au fost separate de către rîul Prut. Această divizare de către autorităţile ruse au creat multe contradicţii şi suferinţe.După decăderea uniunii sovietice, preşedintele Ceauşescu a încercat să apropie aceste teritorii. În acelaşi timp la Moscova a fost recunoscută etnia romînă din ambele state, Moldova şi Romania.

Однако я думаю, что было бы честно признать румынский с кириллической письменностью молдавским языком. Такая форма языка широко использовалась в Бессарабии в 30-х годах 20-го века и до этого. Частично причиной этому было то, что печатные машинки и печатающие устройства, которые были дорогими, в основном, были на кириллице. Но за Днестром в 1933-1938 годах Советская система сделала употребление латинского алфавита обязательным. Поэтому в МАССР, в Советской Молдове, или Траснистрии по-румынски писали в его нормальном виде. Совсем не так как сейчас!

В 30-х годах 20-го века Советы разработали специальный кириллический молдавский алфавит. Он не включал некоторые буквы кириллического румынского языка, которые были в нем до 1860-1862 годов. Через несколько месяцев после образования Румынии новое государство перешло на латинскую графику.

Totuşi consider că este corect ca limba romînă scrisă în chirilică să se asemene cu cea moldovenească. Devizată de către uniunea sovietică în anii 1930, limba moldovenească chirilică –un alfabet aparte. Acesta a omis cîteva scrisori scrise în romînă care era standard a limbii romîne pînă în 1860. Cîteva luni mai tîrziu cît Romania a fost recunoscută ca stat indepedendent, a fost elaborate un nou alfabet, cel latin.

После войны использование румынского языка с кириллической графикой имело очевидный административный смысл. Сегодня в Приднестровье применяется такой язык, он называется молдавским. Сами молдаване все еще, как правило, в большинстве случаев считают свой язык молдавским.

Populaţia Moldovei consideră că limba vorbită de către ei e cea moldovenească.

С приходом гласности молдаване стали более политически сведущими и все в большей мере смелыми. В 1989 году Советы под давлением выдвинули новые странные аргументы доводы в пользу молдавского самостоятельного языка. Причиной стали проходившие демонстрации, самая многочисленная из которых насчитывала 500000 молдаван, собравшихся на митинг Народного Фронта перед зданием парламента в августе 1989 года. Они хотели признания собственного языка в качестве единственного государственного. Сила народа стала причиной создания законопроекта, которого они хотели, 31 августа 1989 года.

Venirea lui Glastnost a adus la dezvoltarea politicii a Moldovei. În 1989 sub presiunea uniunii sovietice au apărut cîteva argumente aparent bizare de separare a acestor limbi. Aceste probleme au dat amploare cînd o serie de demonstraţii au culminat în Moldova. Aceste demonstraţii erau conduse de către frontal popular în luna august în 1989. Ei scandat lozinci că vreau ca limba lor să fie recunoscută.

С про румынской точки зрения существует, тем не менее, серьезное недопонимание их позиции со стороны людей на Западе. Часть проблемы заключается в том, что на жителей Запада не производят впечатление люди, веками доказывающие свою позицию. Даже 50 лет назад – это очень давно. Представители Запада живут в быстро меняющейся окружающей действительности, они сосредоточены на здесь и сейчас. Да, мы оглядываемся назад, но что произошло, то произошло. Мы очень хорошо знаем, что если люди используют прошлое, чтобы повлиять на современное положение дел, то последствия могут быть очень печальными. Наша ежедневная жизнь обычно имеет мало общего с событиями отдаленного прошлого. Но в этнически и культурно смешанных молдавских селах у людей существуют языковые проблемы, напрямую связанные с прошлым. Молдаване румынского происхождения любят свой язык. Чарльз Кинг в своей книге обращает внимание на впечатляющие факты всепоглощающий энтузиазма в изучении румынского языка молдаванами румынского происхождения в межвоенные годы. Румыния присылала своих учителей. Это было одно из немногих успешных дел, оставивших длительный след.

Din punctul de vedere a poporului romîn există o serie de neînţelegeri privind doleanţele moldovenilor de a fi recunoscută limba moldovenească. Populaţia din vest nu este impresionată de către justificările aduse de către poporul moldovenesc. Aceştea consideră că istoria trebuir să rămînă în spate şi trebui să ne mişcăm spre o viaţă mai bună. Sigur, cunoaştem oameni care se folosesc de istorie ca să schimbe politica prezentă şi consecinţele mereu sunt din cele rele. E de menţionat că moldovenii sunt pasionaţi de limba romînă. Charles King în cartea lui a dorit să menţioneze asemănarea uluitoare a acestor două limbi.

Сам по себе язык, особенно когда он имеет выражение в литературе, - это больше, чем просто средство общения. Это образ мышления, понимания, и даже веры. Инстинктивно люди во всем мире понимают это. Учить язык - это учиться понимать и любить культуру изучаемого языка. Лично для меня годы изучения французского языка закончились неудачей на сдаче экзамена второго уровня сложности. Мой швейцарско-французский учитель объяснял, что я должен думать по-французски. Но я не мог, да и не хотел. Таким образом, в некотором отношении изучение языка становится проверкой на принятие культуры. Румыны, конечно, любят французскую культуру, и им легко дается французский язык.

Limba e mai mult decat o modalitate de comunicare.Este o metodă de a gîndi, de a înţelege şi chiar de a crede. Instinctiv toată lumea percepe acest lucru. Limba trebuie învăţată şi înţeleasă. Pentru mine, încercarea de a învăţa limba franceză a eşuat la nivelul A. Profesoare îmi zicea că trebuie să inversez propoziţiile. Trebuie să mă exprim în limba franceză. Dar nu puteam şi nici dorinţă nu aveam. Într-o oarecare măsură,percepţia unei limbi străine e un test de acceptare a culturii poporului care vorbeşte în acea limbă.

Сейчас к вопросу о румынском национализме. Его критикуют многие русские. Фактически эти критики часто являются русскими националистами! Но я думаю, что исторически существует разный подход к тому, что русские часто демонстрируют как отсутствие культурного империализма. Они часто принимали другие восточно-европейские культуры. Подчинитесь русской власти и сохраните свою культуру. Так, в 19 веке гагаузов (народ тюркского происхождения) поощряли селиться в южной Бессарабии, части Российской Империи. Они сохраняли свой язык и свою культуру. А русский стал их вторым языком. В Тирасполе мы ели в модном, расположенном в известном месте, гагаузском ресторане. На протяжении десятилетий русские в Тирасполе поддерживали гагаузов. В то время как румынский национализм рассматривался и рассматривается там как угроза.

Сохранение румынского языка и румынской культуры на протяжении веков притеснения обеспечило то, что румыны как отдельный народ, выжили и продолжают жить. Обязательное, непременное условие. Это, в конечном счете, дало румынам их собственную нацию. То, что румыны делят с молдаванами язык, что их культуры похожи, заставляет думать некоторых, что их государство должно объединиться с Румынией. В основном, это мнение меньшинства молодых людей. Люди, которые чувствуют, что их лишили гражданских и избирательных прав, поддерживают более организованное меньшинство русскоговорящей группы. Далее я рассмотрю вопрос прошлой поддержки такого воссоединения.

Румынский или русский? На самом деле выбор не легкий. Во-первых, вспомните, как мои молдавские друзья смеялись над людьми, которые смешивают слова из разных языков в повседневной речи. К тому же этническое происхождение часто не определяет родной язык и культурные предпочтения. Ирка (Ирина) и Инка – молдаване румынского происхождения, их первый язык – русский. Они любят этот язык. Ирина любит русскую литературу, пьесы Чехова и т.п. Ее румынской подруге Дойне принадлежит смелое утверждение в одном из электронных писем: «Мы все здесь любим русский язык». В феврале 2008 года Инка написала мне в электронном письме из Штатов, что ей нравится читать мою книгу в русском переводе. Она хочет сохранить знание русского. Она вызвалась сделать для меня англо-русский перевод, если у нее будет время. У меня есть подруга по переписке, молдаванка украинского происхождения, ей не нравится русский язык и русская культура. Русский – ее первый язык. Ей нравится английский и французский языки и культуры. Она учит румынский язык, интересуется историей Румынии.

Romana sau rusa? De fapt, alegerea nu e una simplă. În primul rind, ţin minte cum un prieten moldovean rîdea atunci cand cineva îl aborda într-o limba ce conţinea şi expresii în limba ruă.Irka sau Irina şi Inka sunt romano-moldovence, a căror limba maternă e limba rusă. Ele iubesc limba rusă foarte mult. Irina îi place literature rusă, lucrările lui Chekov. Prietena Irinei, Doina într-un mesaj a dori să accentueze că limba rusă e primită de toţi în Moldova. Am primit un mesaj de Irina în luna februarie 2008 în care îmi scria că citeşte cartea mea scrisă în limba rusă şi e foarte impresiontă de ea. Ea vrea să asimileze cunoştinţele în limba rusă. S-a oferit să traducă cite ceva pentru carte din engleză în rusă. Am o cunoscută care nu iubeşte limba şi cultura limbii ruse. Limba rusă e limba ei maternă. Ea ştie limba engleză şi franceză. A învăţat limba romînă şi e foarte interesată de istoria Romîniei.

Прежде чем продолжить повествование, я хочу сказать, что как постороннее лицо, я всегда высоко ценил и мне нравились русские аспекты и русский образ мышления, которые я обнаружил в Молдове. С самого начала я видел положительные стороны, доставшиеся в наследство от советской оккупации. Общий полезный результат, по моему мнению, виден, в основном, после 1992 года. Я понимаю, что этот взгляд может не понравиться обеим сторонам! Но я думаю, что мои взгляды и понимание разделят многие другие жители Запада. Думаю, Молдова здесь становится все более «модной». Растущий интерес к этой стране больше диктуется западными вкусами, чем развитием самой Молдовы.

Înainte de a începe un alt capitol, aş dori să menţionez ca persoană din afara ţării că mereu am apreciat elementele limbii ruse auzite în Moldova. Chiar de la început. Am văzut aspecte pozitive atunci cînd uniunea sovietică a ocupat teritoriul Romano-Moldav. Beneficiile le-am identificat în 1992. Consider că părerile mele vor fi împărţite şi cu alţi oameni din vestul Europei. Consider că Moldova va deveni mult mai atractică din acest punct de vedere. Interesele europenilor vor contribui la dezvoltarea Moldovei, sunt sigur de acest fapt.