Journal proscrito

Functia psihologica a jurnalului. Unii autori de jurnale consideră că jurnalul pe care îl țin e un prieten aparte și îi dau chiar un nume. Celebra Anna Frank, fetița evreică ce a supraviețuit ani de zile în ascunzătoarea unei case din Amsterdam, își botezase jurnalul "Kitty". Jurnalele au un efect psihologic foarte puternic și îi dau autorului senzația unui public, a unui spațiu personal, protector, sau a unui ascultător, chiar dacă în cele mai multe cazuri cel care îl scrie este și singurul cititor al jurnalului.

Acest mecanism este folosit recent în forme moderne de terapie, unde bolnavilor psihici li se propune și o formă de terapie cu ajutorul ținerii unui jurnal. Deși numărul celor care țin un jurnal este uriaș, foarte puține asemenea opere sînt publicate și mai ales publicabile. Cititorii sînt atrași ca un magnet de lectura jurnalelor personalităților, la baza mecanismului psihologic al cititorilor de jurnale stînd un anumit tersitism, un comportament de paparazzi, o mentalitate de voyeur, o dorință de a pătrunde în budoarul unei persoane de geniu politic, literar sau istoric. Ca observație generală, cei care scriu un jurnal sunt de obicei și cititori ai jurnalelor altor scriitori. Cu toate acestea, mai mult de 16.000 de jurnale au fost publicate de la inventarea tiparului și pînă azi.(Jurnalul intim - wikipedia)

21.feb 2013 Dintotdeauna am simtit nevoia "jurnalului personal". Dupa cum am vazut azi (cautand eu pentru conceptul "jurnal personal" o denumire cat mai ...."internationala"), au mai existat oameni

(inclusiv aceasta ... azi descoperita, Ana Frank), care au dat folosinta .... "blog"-ului, cu mult inainte de a fi fost (blogul) adus la arhicunoscuta forma (virtuala) actuala.

Am vazut ca am cazut intr-o capcana si am inteles ca usor (si repede) nu voi putea iesi. Am inteles ca conceptul acesta numit "intreprindere de transport" este analogic ""albelor" sau

"negrelor" din jocul de sah si ca fiecare "actor" angajat joaca, la moment, rolul care i se da, cu recuzita care i se da. Cand doi ocupa rolurile de "cai", alti doi acopera rolurile de "nebuni"

alti 8 rolurile de "pioni" si tot asa, la care se adauga "rocade"

Am incercat clipa de clipa sa ma aliez ba cu unul, ba cu altul si, comparand acum traseul pot spune ca am retrait fara sa vreau aceleasi cautari de aliere de care memoria ma forteaza

sa-mi aduc aminte ca le incerca personaje precum Spartacus, Papillon, etc.

Internetul m-a ajutat in acest din urma an sa descoper multe lucruri printre care si similitudinea "trairii mele" cu spiritul acestor cuvinte ale lui Cratilus care certifica si ele ca singurele

lucruri despre care este corect sa faci vorbire sunt cele carora le poti demonstra existenta nu prin concepte ci prin exemplu concret, palpabil.

Daca in spatele cuvintelor a ceea ce povestim nu avem de regula decat "vorba goala" eu am cautat sa ii pastrez fiecarei "vorbe" cat s-a putut mai mult din concretul continutului ei.

Nu degeaba se spune ca "o imagine face cat o mie de cuvinte" (cu toate ca nici macar asa oamenii nu pot confunda intre "imaginea reala" si "imaginea conceptuala".

"Imaginea reala" este (pentru fiecare in parte) doar acea imagine care o capteaza cu proprii sai ochi iar o imagine conceptuala este acea imagine pe care si-o formeaza in creier in

timp ce are ochii inchisi sau cand ceea ce "vede" cu creierul este in afara razei sale vizuale.

Eu am sa incerc sa vorbesc (cu probe concrete) despre cum se desfasoara lucrurile in aceasta stare de imponderabilitate pe care o constituie "transportul rutier" sub presiunea celor

care sunt "parte puternica" in cadrul contractului individual de munca si care "folosesc terenul" convinsi ca nu mai au cum sa le iasa la iveala marsavii ai caror productori ar fi.

Din pacate prima persoana asupra careia (in astfel de cazuri) atarna pericolul discreditarii este chiar ... prezentatorul. Vorba unui spaniol de pe aici, intr-o emisiune de radio cand,

intrebat fiind de ce, daca lucrurile sunt atat de grave precum el le prezinta, nu le da in vileag, la care spaniolul a raspuns:

-Daca o fac ... nu ma mai angajeaza nimeni, de aici (Spania) .... pana-n Japonia. Asa este, indiferent cata dreptate ai avea, daca dovedesti ca-ti cunosti drepturile si ca mai si ceri

sa-ti fie respectate o sa ti se zica: "sa lucrezi asa, la tine acasa".

Lord Chesterfield spunea asa: "Se mas sabio, si puedes, que los otros, pero no se lo digas" / Fii mai intelept, daca-ti sta-n putinta, decat ceilalti, dar nu le arata tu asta".

Desi am procedat asa in tot lungul vietii fara a avea stiinta ca a spus-o cineva, de cativa ani am tot incercat sa scurtez poteca celor care vor sa ma cunoasca, incercand sa infirm regula

dar ea, regula asta nu se lasa deloc infirmata. Pana nu ii apare ca te descopera el, nu te accepta. Mura-n gura vor cei mai multi dar, sa nu se bage asta de seama.

Vorba multa, saracia omului. Am sa urc in pagina "inregistrari" din anii din urma. Sunt multe "date", mult mai multe decat a oferit cineva, din concretul acestui domeniu.

Dar asa multe cate sunt, sunt prea putine pentru ca altcineva decat eu sa le poata face o corecta conexiune intre ele. Ca si in arheologie, ca atunci cand vorbim de reconstituirea

dinozaurilor, ceea ce pun eu aici sunt cateva "gene". Doar cei care chiar cunosc (si inteleg) domeniul pot sa-si constituie (utilizand aceste date) o imagine cat de cat apropiata de

trairea reala a evenimentelor din care sunt desprinse.