Pe lângă Râul Târnava Mare, de la Târnăvioara la Micăsasa, prin Podișul Transilvaniei

continuare de la 

Ne apropiem din ce în ce mai mult de Blaj, ţinta călătoriei noastre şi a avionului condus acum 100 de ani (https://sites.google.com/site/romanianatura77/home/avionul-cu-actele-unirii-de-la-1918-zborul-margineni---blaj-la-minus-40-grade) de Vasile Niculescu. Ne înscriem pe drumul de ţară de la ieşirea nord-vestică din satul Târnăvioara. Nu este foarte umblat aşa ca vegetaţia îl acoperă destul de mult (foto 1). Pe alocuri depăşim păienjenişuri de platani (foto 2).


1

2

















Sunt binevenite locurile mai degajate (foto 3) sau cele în care au fost plantaţi plopi (foto 4). 


3

4

Undeva, foarte aproape de turnul cel înalt din Copşa Mică, se observă şi acum cum solul este încă înnegrit. Depăşim iar o porţiune cu plopi. Suntem pe malul drept geografic al Târnavei Mari, într-o zonă mai puţin umblată. Iată că trecem prin dreptul acelui înalt coş de fum (foto 7). Are înălţime de 250 m fiind printre cele mai înalte coşuri de fum din România.















7





În dreapta noastră se vede iar o porţiune de abrupt, foarte aproape de vârful unui deal (foto 8). Ne vom îndrepta spre ea. Drumeagul ne conduce la o zonă degajată dar cu ierburi înalte, destul de aproape de malul Râului Târnava Mare. De acolo privim spre înapoi (foto 9) apoi continuăm înaintarea. Râul se observă în partea stângă în poza 10, făcută spre vest.


8
9
10

După câteva sute de metri parcurşi prin aceste ierburi apare o bifurcaţie la care trebuie să fim atenţi pentru că e mai greu vizibilă. Ne vom abate spre dreapta, în sensul de mers, apropiindu-ne de liziera pădurii. Urcăm prin pădure trei minute (foto 12) până ajungem la altă intersecţie cu un drumeag şi mai puţin vizibil, care se desprinde pe partea dreaptă cum urcăm (foto 13). 


12






13




Zona pare să nu fie umblată mai deloc sau nu a mai fost călcată de picior de om de foarte mult timp. Ne înscriem pe noul drum, care se abate spre est, pentru câteva sute de metri, până ajungem într-o poiană (foto 14).


14

De acolo fixăm ca direcţie acea porţiune de abrupt şi urcăm o pantă destul de mare, prin pădure. Se mai văd urme ale unor vechi poteci. Urcăm încet şi ajungem după 15-20 minute de urcuş destul de greu. Suntem la baza unui perete spectaculos şi lung (foto 15). De acolo avem perspectivă spre toată regiunea aflată la sud de acest deal. Privim mai întâi în sensul de mers spre vest (foto 16) apoi spre turnul care a adus oraşului Copşa Mică faima de cel mai poluat oraş din Europa (foto 17). 


15
                      16
                   17

Tot în poza 17, spre dreapta, în ultimul plan, se zăreşte Valea Vişa, cu un mic pârâu afluent al Târnavei Mari, afluent pe care  drumul 14 îl urmăreşte îndeaproape, spre satele Axente Sever, Agârbiciu şi Şeica Mare, care au biserici fortificate (https://sites.google.com/site/romanianatura56/home/diverse/biserici-fortificate-ale-sasilor-din-ardeal).

După ce admirăm pe îndelete zona, stând cu faţa la porţiunea de abrupt, ne deplasăm spre stânga, pe o potecă abia vizibilă. În pădurea în care intrăm observăm foarte des insecta Vaca Domnului (Pyrrhocoris apterus) (foto 18), pe care o vedem adesea în unele păduri şi pe care am întâlnit-o şi foarte departe de aceste locuri, tocmai la Voroneţ (https://sites.google.com/site/romanianatura58/home/carpatii-rasariteni/stanisoara/insecte-la-voronet-muntii-stanisoara).




18
















Urcăm apoi o pantă mai lină şi scurtă care ne conduce în vecinătatea unui vârf degajat de copaci dar cu ierburi înalte (foto 19). 




19






Aici, printre ierburi, o floare de păpălău, cu colorit intens (foto 20). Ocolim acest vârf prin stânga şi coborâm prin pădure pe o creastă care duce spre vale. De mai jos zărim printre copaci dealurile din jur (foto 21).


20




21








Întâlnim adesea ciuperci la baza unor copaci (foto 22) sau pe crengile căzute şi putrezite (foto 23). 



22



23








Coborâm spre valea unui mic pârâu pe care o zărim mai jos şi ne angajăm în traversarea firişorului de apă printr-o pădurice de barba ursului (foto 24).



24








Urcăm o mică pantă şi ajungem într-un vast loc liber, lângă o stână parăsită. Peisajul este încântător (foto 25). Imediat cum am ieşit din pădure ne abatem spre stânga faţă de sensul de coborâre. Privim spre înapoi. Zărim iar acele porţiuni de abrupt specifice zonei (foto 26). 


25







26





Continuăm deplasarea spre vest şi iată vasta vale prin care curge Târnava Mare (foto 27).







27





Ne atrag atenţia dealurile terasate pe lângă care vom trece (foto 28). 







28

Deşi zona pare degajată totuşi, fiind puţin umblată, iarba este extrem de deasă şi încâlcită ceea ce împiedică înaintarea. Iar la traversarea micilor văi ale unor pârâiaşe secundare, vegetaţia pare aproape de netrecut şi pune probleme foarte mari. Înaintăm cu greu şi la unul din desele popasuri privim spre înapoi (foto 30) dar şi spre continuarea traseului (foto 31).


                    30
                    31

Deoarece înaintăm foarte greu, am decis să cobor mai aproape de albia Târnavei Mari dar totuşi suficient de sus faţă de aceasta deoarece şi acolo, pe mal, vegetaţia este foarte bogată (foto 32). Peisajul rămâne frumos şi în dreapta noastră faţă de sensul de mers zărim iar porţiuni de abrupt, mici dar spectaculoase (foto 33).


32
33

Mai depăşim valea unui mic pârâu, cu vegetaţie la fel de încâlcită și înainte de a urca printr-o râpă, găsim câţiva copaci cu frunze roşiatice (foto 34). Urcăm apoi un mal ceva mai abrupt şi zărim în partea opusă, ceva mai jos de noi, o fâşie de nisip care seamană cu un drum (foto 35). Totuşi, ceva mai spre vest, dăm peste un drumeag pe care îl urmăm.


34
35


Spre înapoi încă se vede în depărtare coşul de fum de la Copşa Mică (foto 37). Trecem pe lângă câteva lacuri artificiale (foto 38) şi ajungem la un drum mai circulat. Ne înscriem pe el spre satul Micăsasa. 



37
38

Dealurile pe sub care trecem au pantele foarte mari (foto 40) şi sunt terasate (foto 41). Iată, după ce am mai parcurs câteva sute de metri, o fotografie spre înapoi (foto 42).



41
42


În stânga noastră se află noua cale ferată pe care am întâlnit-o şi aproape de Sighişoara. Zărim primele case din satul Micăsasa iar printre doi stâlpi zărim si valea de unde am ieşit dintre dealuri din satul Ţapu (foto 43). 



43

Undeva drumul coteşte spre dreapta faţă de sensul de mers. De acolo am mai înaintat câteva sute de metri pe calea ferată depăşind mica gară Micăsasa. E bine să ne abatem şi prin sat, doar câteva sute de metri, deoarece aici se află printre altele, ruinele unei biserici gotice construite în 1322 dar şi ruinele castelului Brukenthal. Revenim în vecinătatea gării pentru a continua traseul spre vest. 


Donează 30 de lei