La 80 de ani, rapel pe Cascadele La Blide din Munții Leaota

Ileana Bocanciu (Asociaţia Ecologică Floare de Colţ)

 

Dacă vreţi să petreceţi cu folos şi cu ceva adrenalină în plus câteva ore în sălbăticia Munţilor Leaota, departe de zgomotele citadine dar relativ aproape de civilizaţie, vă recomandăm să vedeţi Cascadele de La Blide.

Comuna Runcu (imagini 0, 0a) este aşezată de-a lungul Văii Ialomicioarei apusene (sau Valea Runcului, cum este cunoscută de localnici), la o distanţă de 36 km nord de municipiul Târgovişte, pe DN 71 Bucureşti - Fieni, apoi pe DJ 712A (Fieni - Runcu, 11 km).

0

0a

1

La ieşirea din comuna Runcu, nu ţinem drumul asfaltat spre Râul Alb, ci mergem tot înainte, încă 6 km pe drumul forestier, până în punctul Între Văi, unde se află un canton silvic (imaginea 1) (descoperiți-l pe harta masivului de la https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-meridionali/leaota/trasee-in-muntii-leaota-harta).

Lăsând în stânga drumul care conduce după 1,8 km la mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, de unde, pe poteca marcată cu bandă albastră putem ajunge la ce-a mai rămas din cabana Leaota (vezi harta de la https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-meridionali/leaota/trasee-in-muntii-leaota-harta), ne continuăm traseul spre dreapta, pe Valea Vaca, încă vreo 3 km, cu ochii pe versantul drept, pentru a descoperi frumoasele marmite de La Blide.

Un pod pe sub care se preling apele cascadelor şi un mic indicator ne anunţă că am ajuns la locul căutat (imagini 2, 2a). Dacă vrem doar o fotografie cu marmitele, e simplu, ne aşezăm pe bordura podeţului şi obiectivul nostru a fost îndeplinit.


2

2a

Dar e păcat. Pentru că tot am venit până aici, merităm şi un pic de adrenalină, aşa că mai mergem pe drumul forestier încă vreo 300 metri, până zărim cu uşurinţă un drum de TAF, tot pe dreapta, evident. Dacă am venit cu maşinile, ele pot fi parcate fără grijă, în locul mai larg din zonă. Începem apoi să urcăm „înapoi” pe drumul de TAF, prin locuri mai puţin umblate de oameni, după cum ne arată urmele... (imagini 3, 4).


3

4

5



În scurt timp ajungem la firul văii cu blidele, echipaţi corespunzător: ham, sistem de coborâre (preferabil opt de rapel) şi o coardă de 50 metri sunt suficiente pentru mica distracţie care urmează. Cizmele de cauciuc sunt binevenite, dar nu indispensabile. Poţi foarte bine să ai cizme dar să ţi le umpli imediat cu apa rece ca gheaţa sau poţi fi un sprinten purtător de bocanci, care, cu îndemânare, poate doar să le facă o mică baie pe exterior. Vara e mai simplu: sandale. (imaginea 5)



6













La intrare, valea e relativ orizontală, desigur sălbatică, apoi apar primele mici cascade, care pot fi ocolite cu ceva atenţie, pe partea stângă (imaginea 6).



Ajunşi deasupra cascadei mari, de 12-15 metri (imagini 7, 8), avem suficiente variante pentru amaraj. Coarda se poate trece pur şi simplu pe după un copac tânăr (lateral stânga) sau pe după un trunchi mare, doborât, care e chiar în firul văii. Rapelul e simplu, chiar dacă stânca e un pic alunecoasă ori acoperită cu muşchi. Ieşirea se face pe dreapta, în funcţie de lungimea corzii.


7

8

Din nou o mică zonă „orizontală", după care urmează succesiunea celor şase marmite care se văd din drum. În funcţie de abilitatea celui de pe coardă, dar şi de debitul apei, marmitele se pot depăşi cu hainele şi încălţămintea mai mult sau mai puţin uscate. De asemenea, ele pot fi ocolite, pe dreapta, pe o potecuţă care ne scoate la pod. Tot aici se află şi o bancă, pentru a ne odihni un pic şi a mai  admira o dată frumoasele cascade de La Blide.

 

9

 

Echipa noastră, destul de „pestriţă”, a fost formată din Ina - 18 ani, Ana Maria - 26 ani, Cosmin - 28 ani, Nicuşor - 50 ani, Ileana - 50 ani, Feni - 73 ani şi Mariana - 80 ani şi a parcurs acest traseu pe data de 29 aprilie 2019.

 

10

 

Mai multe fotografii puteţi vedea aici.

Donează 30 de lei