Cocoșul de munte (Tetrao urogallus) în Munții Carpați

Dacă în țările scandinave și fosta U.R.S.S. se întâlnește și în pădurile de câmpie (zona de taiga), la noi mediul biologic al cocoșului de munte îl reprezintă pădurile de conifere sau cele în amestec cu foioase, situate între 900-1900 m altitudine. Cel mai frecvent îl găsim în Piatra Craiului, Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaș, Făgărașului, Leaota, în pădurile din Carpații Moldovei, în Munții Banatului și în Apuseni.

Ca arboret, domeniul său de viață este caracterizat prin prezența molidului (Picea abies), bradului (Abies alba), zadei (Larix decidua), pinului (Pinus silvestris), mesteacănului (Betula pendula), paltinului de munte (Acer pseudoplatanus) și scorușului de munte (Sorbus aucuparia). Etajul inferior este caracterizat printr-o vegetație compusă din clopoței (Campanula abietina), vulturică (Hieracium transsilvanicum), zmeur (Rubus idaeus), coacăz de munte (Ribes alpinum), ferigi, ciuperci etc. Prin poiene și la contactul cu zona alpină apar tufe de afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium vitis idaea).

Primăvara și vara se hrănește cu frunze, tulpini și flori ale diferitelor plante, cu fructe de pădure (afine, merișoare) și mai rar cu insecte, care sunt preferate de pui. Toamna se strâng sus în afinișuri, consumând fructele; iarna, până în scăpătatul primăverii, consumă cetină și uneori semințe de conifere, rar muguri de foioase. Alimentația greu digerabilă a dus la dezvoltarea unei musculaturi gastrice puternice, ajutată prin înghițirea unor pietricele.

Gotcanul este greu de văzut, chiar de cei care, prin natura muncii, sunt puși în contact permanent cu pădurea. Singura perioadă a anului când poate fi mai lesne admirat este intervalul aprilie-mai, când se desfășoară împerecherea. Numită și rotitul cocoșilor de munte, ea se petrece în locuri păstrate de la an la an, numite bătăi, situate în zone cu pantă mai dulce, cu poienițe sau arbori căzuți la pământ, cu arbori bătrâni, tineri și arbuști.

Cocoșii se deplasează în zbor către bătăi, de la lăsarea serii până când se întunecă total, dormind în molizii din vecinătate. Cântecul, rotitul, are loc imediat după apariția zorilor și durează 2-3 ore. De aceea vânătorii urcă de cu seara în apropierea bătăii și petrec noaptea la vreun bordei sau stână din preajmă, sau pe așternut de cetină, sub copaci, pentru ca ziua să-i găsească acolo.

Aspectul fizic al gotcanului este impresionant dar glasul nu este pe măsură. Cântecul, auzit în diminețile din timpul rotitului, este slab ca intensitate, asemănător zgomotului când se ascute coasa; de acea muntenii l-au numit tocilat, ascuțiș sau șlefuit. În timpul ritualului nupțial masculul cântă cu patos, chemând găinile. Adesea, neatent, ignoră chiar și apropierea vânătorului.