Cabana Cozia (Munții Cozia) - cabana Bârcaciu (Munții Făgăraș / Făgărașului)
Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea)
De mult, cu mai bine de patruzeci de ani în urmă, când am marcat cu cruce roșie, împreună cu un prieten, coborârea de la cabana Cozia spre Valea Băiașului (vezi locurile pe harta de la), am gândit că semnele turistice vor continua, făcând legătură cu Munții Făgărașului.
Din satul Pripoare (vezi harta de la și schița alăturată aici), unde iese marcajul potecii din Cozia, nu departe de Posada lui Neagoe Basarab, o cărare - desfășurată pe lungul plai al Feții Sfântului Ilie - conduce către căldările Mâzgavului și Ciortei (descoperă în detaliu locurile începând de la). De acolo, coborând spre nord, o potecă cu marcaj cruce roșie duce spre cabana Bârcaciu; cu ea am sperat că se va face cândva legătura.
Plecăm dis-de-dimineață de la cabana Cozia, cu imaginile nesfârșite ale vârfurilor făgărășene în fața noastră. După 15 minute părăsim drumul care coboară spre localitățile Dângești și Jiblea, urcând la stânga, pe potecă lată, în lungul unei linii de tensiune. După 30 minute ajungem în Poiana Babolea. Apoi traversăm pe sub Vf. Babolea (1538 m) și trecem prin Șaua Mocirlele (1427 m). Aici, spre stânga (punct roșu încercuit de cerc alb și încă unul roșu), găsim poteca spre Poarta de Piatră, una din cele nouă sau zece forme asemănătoare din masiv.
Urmează urcușul scurt spre Vârful Omu (1558 m), unde ajungem după 1¼ - 1½ ore. Din mica poiană de pe vârf continuăm drumul pe un ascuțiș înierbat care se sfârșește deodată, într-o pădure de brad, îmbătrânită și decimată de furtuni. Încâlceala trunchiurilor doborâte, osuar al unor bătălii cu vânturi năpraznice, produce derută asupra traseului. Poteca nu mai este clară iar marcajul s-a întrerupt brusc în vârf. Găsim pe direcția pe care am plecat, nord-est, un semn turistic vechi, încă bun, dar în continuare nici unul. Mergem spre dreapta de la acest semn, ajungând oarecum într-o creastă. Dăm de alt semn vechi. Apoi, la stânga, câțiva metri mai jos, prin ierburi mari, regăsim poteca, îmbătrânită.
Bună bucată de vreme urmăm acest versant al muntelui. Deasupra, în dreapta noastră, ascuțișuri stâncoase străjuie peste pădure. Pe curbă de nivel sosim într-o șa cu copaci doborâți. Urcăm din nou. Urmează o porțiune relativ dreaptă. Poteca șerpuie în continuare, prin ierburi mari și uneori lăstăriș și trebuie urmărită cu atenție. Semnele de marcaj, deși vechi, apar aici cu ritmicitate.
Curând ajungem într-o strungă pietroasă. Avem priveliști apropiate ale Făgărașilor. Spre Valea Băiașului, pădure deasă ca peria, împunsă de țancuri stâncoase sau chiar muchii de piatră continue. Apar imagini ale satelor din Țara Loviștei.
Începem coborârea; se va dovedi lungă. Pe dreapta cum mergem, pe sub Muchia Șirului de Pietre, alee nesfârșită, printre fagi argintii. Ajungem la o rariște de unde poteca o ia la stânga, în serpentină repede coborâtoare, ajungând în Poiana Perișanilor, sub Vârful Șoimu. După atâta pădure, pare de dimensiuni uriașe. Au trecut 2 ore de când am plecat de la cabană. La ultimul copac dinaintea poienii aflăm o săgeată cu indicații: 2½ ore de aici până la cabana Cozia și de aici înainte avem surpriza unui marcaj refăcut.
În poiană, bine închegată, o stână. În pădure, pe dreapta, izvorul este distrus de copitele cailor care pasc pe aici. Coborâm zdravăn prin poiană, după ce ne-am săturat încă o dată privirile cu ultimele imagini ale Făgărașilor. Întâlnim stânca izolată La Piatră și intrăm la dreapta din nou în pădure. Găsim repede Izvorul Lespezi, obârșie a Pârâului Șasa.
Pierdem cu repeziciune din înălțime. După încă o oră (3½ ore de la cabană) ajungem dintr-o dată pe plai. Lăsăm pe dreapta poienile cu fâneață, rai înflorat și o luăm la stânga, pe muchia unui islaz. Apoi coborâm spre dreapta, de-a lungul gardurilor de lângă fânețe.
Poteca se transformă în drum de care. Urmează o scurtă porțiune paralelă cu albia năbădăioasă a Pârâului Băiașu. Trecem valea pe o punte îngustă, ridicată mult deasupra apei. Albia frământată, cu bolovani uriași și margini puternic ravenate ne dă imaginea torentului năvalnic de pe pârâul acum firav. Ajungem la șosea: la dreapta spre Curtea de Argeș; la stânga spre Cornet (Valea Oltului) și Perișani, Boișoara, Câineni. Mai avem de aici 11 km de drum forestier până la șoseaua națională de pe Valea Oltului.
Când ajungem la intersecția spre Perișani, găsim monumentul în amintirea bătăliei de la Posada, din 1330.