Peștera din Perete/ Părete (Munții Șureanu) este ignorată și ea de arheologi

Ică Vasile Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București) 

Până la începerea scrierii acestei prezentări aveam următoarea bibliografie disponibilă despre zona peșterii: 


1

Explorare, cartare

Peștera din Perete/ Părete este un fost meandru subteran al curgerii de pe Valea Munceilor (imaginea 2; descărcați forma mare a hărții de la https://sites.google.com/site/romanianatura83/home/carpatii-meridionali/sureanu/un-loc-cu-pesteri-mari-urme-de-locuire-in-vechime-si-chei-spectaculoase-pestera-tepoasa---cheile-jgheabului---pestera-gaura-oanei---cheile-munceilor---pestera-din-perete---pestera-de-la-malul-rosu-si-inca-multe-alte-cavitati-interesante-in-muntii-sureanu ). 

2

A fost descoperită de Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București, explorată (august 1971) și descrisă în primul volum/ buletin al clubului (https://sites.google.com/site/romanianatura77/home/carpatii-meridionali/sureanu/pestera-din-perete-cu-urme-de-locuire-umana-pe-valea-munceilor-in-muntii-sureanu-prima-publicare ) (imaginea 3). 

3   descărcați din baza acestei pagini forma mare a acestei hărți (fișierul 3a) 

În anii 1989-1990, Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București a reluat cartarea peșterii (imagini 4-10).

4   descărcați din baza acestei pagini forma mare a acestei hărți (fișierul 4a)

Pe 18-19 martie 1989 (imagini 5, 6), Ică Giurgiu, Adrian Mitrică, Florin Pencea topografiază 320 metri dezvoltare și 19,6 (-13,6/ +6) metri denivelare. Se realizează un profil termic al golului subteran. 

5
6

La aproximativ 10 metri de intrare, întoarcerea unor cruste albicioase de calcit de pe podea, groase de aproximativ doi centimetri, de către Ică Giugiu, arată pe cealaltă parte a lor fragmente de ceramică de aproximativ 20 centimetri lungime, groase de aproximativ un centimetru, acoperite de respectivele cruste. Imediat cum coborâm săritoarea de 0,7 metri aflată la doar câțiva metri distanță de aici (harta 4, 4a, imaginea 12), lângă peretele din dreapta cum înaintăm spre fundul peșterii, găsim două masive vetre de foc (înalte de aproximativ 0,5 metri, cu diametrul de aproximativ 0,5 metri), înconjurate de multe resturi vegetale parțial arse sau nearse și de diferite unelte confecționate din lemn. În sala care urmează (imaginea 13) mai erau și alte vetre de foc.

Pe 8-9 aprilie 1989 (imaginile 7, 8), dată aleasă pentru ca doi angajați de la Muzeul de Istorie al României să poată veni cu noi, ei introduc toate piesele (ceramică, unelte, lemne) în doi saci de plastic cu diametru de aproximativ 50 de centimetri, înalți de aproximativ 80 centimetri fiecare. 

7
8

Ne-a surprins faptul că respectivii angajați nu au venit pregătiți să facă imagini la locul recoltării. A fost ultima oară când am văzut aceste piese! De la Muzeul de Istorie, desi am insistat, nu am primit nici un raport/ buletin de înregistrare/ studiu.

În perioada 15-18 februarie 1990 (imaginea 9), printre alte explorări, adăugăm cinci metri la dezvoltarea Peșterii din Perete prin decolmatare în extremitatea ei sud-estică, acolo unde stabilim o joncțiune impenetrabilă cu exteriorul (și nu insistăm pentru a o face penetrabilă!).  

9
10

Un plan al cavității a fost publicat (imaginea 10a) de Clubul de Speologie Proteus Hunedoara (deja cunoscut pentru hoție, vezi aici și aici) în volumul (descris în bună parte la https://sites.google.com/site/romanianatura83/home/carpatii-meridionali/sureanu/penibil-si-hotie-la-clubul-de-speologie-proteus-hunedoara) Bazinul 2067, Sistemul carstic Cheile Munceilor - Canionul Jgheabului, apărut în anul 2000. Încă o dovadă elocventă de evitarea în acest volum, cu îndărătnicie, repetat, a citării sau citării corecte a surselor de informație, a bibliografiei o găsim la pagina 5, anume: „Într-una din peșterile de pe Valea Munceilor a (! - nota noastră) fost găsite în 1989, vetre de foc, unelte și ceramică (descoperire Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București). Observăm că nu este citat numele peșterii iar la pagina 19, la descrierea Peșterii din Perete nu este citat numele primilor exploratori, Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București. 

10a

Descriere sumară 

Peștera din Perete, meandru al fostei curgeri de suprafață de pe Valea Munceilor este accesibilă coborând versantul de sub stâna Scăuniș (imaginea 1), acolo unde o brână îngustă, expusă, ne duce la intrarea ei. Mai ușor de ajuns este dacă intrăm în Peștera Gaura Oanei pe la intrarea cu placă metalică (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura66/home/carpatii-meridionali/sureanu/pestera-gaura-oanei-1262-metri-dezvoltare-doua-rauri-curg-unul-pe-sub-altul-in-muntii-sureanu, vezi și imaginea 2 de acolo), urcăm amonte pe pârâul subteran și ajungem la intrarea amonte a Peșterii Gaura Oanei, de unde se vede, parțial, intrarea în Peștera din Perete. De la baza versantului respectiv, primul coechipier poate urca de obicei fără mari dificultăți până la intrarea peșterii. Din cauză că în timpul ascensiunii se pot disloca prize importante de primul care suie, o asigurare de sus cu coarda este necesară pentru ceilalți coechipieri (sau, mai bine, se poate prinde o scară de 20 de metri de arborii care sunt în fața deschiderii peșterii).  

Peștera din Perete are de-a lungul ei un cumul de forme de săpare prin presiune și apoi de curgere cu nivel liber. Formațiunile sunt diverse și interesante. Fauna este prezentă în special în prima parte a galeriei de la intrarea amonte. Descoperirile arheologice de aici se adaugă unei liste tot mai bogate care arată dezinteresul arheologilor pentru mediul subteran (vezi și https://sites.google.com/site/romanianatura11/home/speologie-pesteri-din-romania/cave-and-carst-systems-of-romania-editura-springer-anul-2018/arheologia-pesterilor-din-romania-este-saraca-cand-se-omit-descoperirile-clubului-de-speologie-emil-racovita-bucuresti ).

11   Intrarea în Peştera din Perete, aflată în versantul de sub stâna Scăuniş (harta 1). În stânga jos se vede partea superioară a intrării amonte în Peştera Gaura Oanei. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti). 


12   Peştera din Perete, sala situată la aproximativ 20 metri de intrare, acolo unde am descoperit vetre de foc și unelte din lemn. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).

 


13   Peştera din Perete, aflată în versantul de sub stâna Scăuniş; sala situată la aproximativ 20 metri de intrare, acolo unde am descoperit vetre de foc și unelte din lemn. Foto: Ică Giurgiu, Bogdan Constantinescu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).
 
14   Peştera din Perete are în partea ei mediană câteva zone cu pod de calcit, crescut pe aluviuni care ulterior au fost spălate de ape. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti). 
 














15   Peştera din Perete, scurgere stalagmitică masivă, consolidată în mai multe etape de concreţionare. Foto: Ică Giurgiu, Bogdan Constantinescu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti). 



 












16   Peştera din Perete, aproape de capătul ei penetrabil. Foto: Ică Giurgiu, Bogdan Constantinescu, Valentin Țintea (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti). 







 






17   Peştera din Perete, capătul ei penetrabil pentru explorator; există acolo o comunicare de mici dimensiuni cu exteriorul. Foto: Ică Giurgiu, Eugen Georgescu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).