Peștera din Perete/ Părete

continuare de la

În anii 1989-1990, Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București a reluat cartarea peșterii (imagini 4-10).

Pe 18-19 martie 1989 (imagini 5, 6), Ică Giurgiu, Adrian Mitrică, Florin Pencea topografiază 320 metri dezvoltare și 19,6 (-13,6/ +6) metri denivelare. Se realizează un profil termic al golului subteran. 

La aproximativ 10 metri de intrare, întoarcerea unor cruste albicioase de calcit de pe podea, groase de aproximativ doi centimetri, de către Ică Giugiu, arată pe cealaltă parte a lor fragmente de ceramică de aproximativ 20 centimetri lungime, groase de aproximativ un centimetru, acoperite de respectivele cruste. Imediat cum coborâm săritoarea de 0,7 metri aflată la doar câțiva metri distanță de aici (harta 4, 4a, imaginea 12), lângă peretele din dreapta cum înaintăm spre fundul peșterii, găsim două masive vetre de foc (înalte de aproximativ 0,5 metri, cu diametrul de aproximativ 0,5 metri), înconjurate de multe resturi vegetale parțial arse sau nearse și de diferite unelte confecționate din lemn. În sala care urmează (imaginea 13) mai erau și alte vetre de foc.

Pe 8-9 aprilie 1989 (imaginile 7, 8), dată aleasă pentru ca doi angajați de la Muzeul de Istorie al României să poată veni cu noi, ei introduc toate piesele (ceramică, unelte, lemne) în doi saci de plastic cu diametru de aproximativ 50 de centimetri, înalți de aproximativ 80 centimetri fiecare. 

Ne-a surprins faptul că respectivii angajați nu au venit pregătiți să facă imagini la locul recoltării. A fost ultima oară când am văzut aceste piese! De la Muzeul de Istorie, desi am insistat, nu am primit nici un raport/ buletin de înregistrare/ studiu.

În perioada 15-18 februarie 1990 (imaginea 9), printre alte explorări, adăugăm cinci metri la dezvoltarea Peșterii din Perete prin decolmatare în extremitatea ei sud-estică, acolo unde stabilim o joncțiune impenetrabilă cu exteriorul (și nu insistăm pentru a o face penetrabilă!).  

Un plan al cavității a fost publicat (imaginea 10a) de Clubul de Speologie Proteus Hunedoara (deja cunoscut pentru hoție, vezi aici și aici) în volumul (descris în bună parte la) Bazinul 2067, Sistemul carstic Cheile Munceilor - Canionul Jgheabului, apărut în anul 2000. Încă o dovadă elocventă de evitarea în acest volum, cu îndărătnicie, repetat, a citării sau citării corecte a surselor de informație, a bibliografiei o găsim la pagina 5, anume: „Într-una din peșterile de pe Valea Munceilor a (! - nota noastră) fost găsite în 1989, vetre de foc, unelte și ceramică (descoperire Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)”. Observăm că nu este citat numele peșterii iar la pagina 19, la descrierea Peșterii din Perete nu este citat numele primilor exploratori, Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București. 

Descriere sumară 

Peștera din Perete, meandru al fostei curgeri de suprafață de pe Valea Munceilor este accesibilă coborând versantul de sub stâna Scăuniș (imaginea 1), acolo unde o brână îngustă, expusă, ne duce la intrarea ei. Mai ușor de ajuns este dacă intrăm în Peștera Gaura Oanei pe la intrarea cu placă metalică (vezi, vezi și imaginea 2 de acolo), urcăm amonte pe pârâul subteran și ajungem la intrarea amonte a Peșterii Gaura Oanei, de unde se vede, parțial, intrarea în Peștera din Perete. De la baza versantului respectiv, primul coechipier poate urca de obicei fără mari dificultăți până la intrarea peșterii. Din cauză că în timpul ascensiunii se pot disloca prize importante de primul care suie, o asigurare de sus cu coarda este necesară pentru ceilalți coechipieri (sau, mai bine, se poate prinde o scară de 20 de metri de arborii care sunt în fața deschiderii peșterii).  

Peștera din Perete are de-a lungul ei un cumul de forme de săpare prin presiune și apoi de curgere cu nivel liber. Formațiunile sunt diverse și interesante. Fauna este prezentă în special în prima parte a galeriei de la intrarea amonte. Descoperirile arheologice de aici se adaugă unei liste tot mai bogate care arată dezinteresul arheologilor pentru mediul subteran (vezi și).

vezi mai mult despre istoria Spațiului Românesc/ România