Peștera de la Varnițe/ Varniță, 466 metri lungime, la Federi, în Munții Șureanu

Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București) 

Pe 3 noiembrie 1984 (vezi imaginile 1, 2) Ică Giurgiu a descoperit Peștera de la Varnițe. Nu a fost o atracție deosebită să verific fundul dolinei adânci de câțiva metri în care se află și se vede intrarea în subteran (pe buza dolinei este privata casei lui Viorel Lascu din satul Federi) dar diferența de nivel dintre privata puțin folosită și intrarea peșterii m-a determinat totuși să explorez locul. A urmat o rețea destul de lungă de galerii, presărată din belșug cu deșeurile menajere din zonă... Împreună cu Aurelia Mihai, după câteva decolmataje simple, am atins aproximativ 280 metri lungime și -22 metri denivelare (harta 7). Ne-am oprit la un colmataj cu pământ dincolo de care galeria părea să continue...

1

2

3   Zona carstică a satului Federi (9 este Peștera din Valea Cheii). Extras din Valer Trufaș - Șureanu - colecția Munții Noștri, Editura Sport-Turism, București, 1986.

4   Extras din sinteza Hidrologie în zona centrală din bordura calcaroasă din sud-vestul Munților Șureanu, de Valer Trufaș și Ică Giurgiu. 

Pe 17-18 noiembrie 1984 (imagini 5-6), Ică Giurgiu, Viorel Lascu (colegul nostru, nu localnicul din Federi!), Costel Roman, Costel Cristea, Laurențiu Ilie au cartat Peștera de la Varnițe (imaginea 7): 457,8 metri lungime/ dezvoltare totală, 37,4 (-32,9/ +4,5) metri. Pe deasupra dopului cu pământ la care ne oprisem în explorarea anterioară, am pătruns într-o sală, baza unui puț umplut cu prăbușiri și resturi menajere de la suprafață. Pe dedesubtul decolmatajului nu am putut avansa esențial.

5

6

7   Descărcați această hartă la o scară generoasă din fișierul atașat în baza acestei pagini.

7a   Harta 7, cu nordul direcționat în sus, pentru a presupune mai ușor (vezi harta 3) direcția de drenaj a apelor din Peștera de la Varnițe/ Varniță.

30 decembrie 1984 - 2 ianuarie 1985, Ică Giurgiu, Gabriel Miclăuș, Petre Puiu (Proteus Hunedoara), Mihaela Manciu (Proteus Hunedoara), Mihai Ducea (Sibiu), decolmatare, derocare în Peștera de la Varnițe.

Pe 11 ianuarie 1986 (imaginea 8), Viorel Lascu și Zoltan Balogh adaugă 6 metri la dezvoltarea peșterii, în urma unor decolmataje.

8 

Pe 29-30 martie 1986 (imaginea 9), Viorel Lascu, Zoltan Balogh, Valentina Lascu, Doru Măcreanu, Mircea Samoilă adaugă 1 metru la dezvoltarea peșterii, în urma unui decolmataj. Dezvoltarea peșterii urcă la 466 metri, denivelarea la 37,9 (-33,4/ +4,5) metri.

9 

Pe 5 aprilie 1986 (imaginea 10), Ică Giurgiu, Mircea Vlădulescu, Marius Popescu, Denisa Drăguțan nu găsesc nici o posibilitate cât de cât mai rapidă pentru a avansa prin decolmatare în Peștera de la Varnițe.

10 

Descrierea cavității 

Prin intrarea înaltă de 0,8 metri pătrundem într-o galerie joasă care ne surprinde prin aspectul atipic al pereților și tavanului. Probabil din cauza conținutului mai scăzut în carbonat de calciu al rocii toate formele subterane apar puțin altfel, parcă fiecare dintre ele neterminată, neconsolidată, nefinisată (harta 7, imagini 11-13). Vedem urmele unei curgeri temporare și, după câteva mici săritori, la cota -9,7 metri sosim în galeria principală, pe alocuri parcursă de apă.

11    17-18 noiembrie 1984.

























12   17-18 noiembrie 1984. De la stânga, Costel Cristea, Costel Roman, Laurențiu Ilie, Viorel Lascu. Fotografii, Ică Giurgiu.

13   17-18 noiembrie 1984. De la stânga, Costel Cristea, Viorel Lascu. 

De la cota -9,7 metri se desprinde către sud-est o galerie pe care se poate urca până la cota +4,5 metri (situată nu departe de exterior), tronson pe care tavanul se ridică și coboară de mai multe ori.

Galeria principală a Peșterii de la Varnițe nu ridică probleme de parcurgere dar nu este exclus ca mutarea unor aluviuni (și deșeuri menajere) să creeze colmataje de-a lungul ei. Pare că nu se poate trece dincolo de cota -33,4 metri dar, cine știe, tot mișcarea unor aluviuni ar putea deschide drumul spre mai departe...