Cetatea nouă a Romanului, pe malul Siretului, în Podișul Bârladului
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
În 1466, Ştefan cel Mare construia o cetate pe malul stâng al Siretului, foarte aproape de actualul oraş Roman. Ea făcea parte dintr-un sistem vast de fortificaţii, menit să apere Moldova de duşmani. Construită din piatră, pe un teren nisipos, avea turnuri de apărare şi ziduri groase. Prin şanţurile adânci din jurul cetăţii era apă din Siret. Ea nu a fost construită într-o zonă greu accesibilă, ca alte cetăţi ctitorite de Ştefan cel Mare, ci pe teren plat.
În 1476 cetatea a fost distrusă de oştile otomane dar a fost refăcută doi ani mai târziu. În 1675, din ordinul vizirului din acele vremuri, domnitorul Dumitraşcu Cantacuzino, distruge cetatea care, treptat, cade pradă uitării şi degradării fizice. I se spune Cetatea nouă a Romanului deoarece a existat şi o cetate anterioară dar care a fost construită undeva în oraşul Roman. Acea cetate a fost denumită Cetatea veche a Romanului.
Am pornit spre acele locuri, unde a fost cetatea, într-o frumoasă zi de sfârşit de octombrie 2018. Din oraşul Roman ne deplasăm 5 km pe drumul 15D în direcţia Vaslui, până în satul Gâdinţi. Imediat cum ajungem în sat ne abatem pe primul drum pe care îl întâlnim, 207D, spre dreapta faţă de sensul de mers.
După aproximativ 1 km depăşim ultimile case din sat şi ajungem pe malul Siretului (foto 1). Sunt raţe sălbatice pe cursul apei (foto 2). Mai parcurgem aproape 1 km şi înainte de o unitate militară aflată pe partea stângă cum ne deplasăm, singura construcţie de altfel pe care o întâlnim de la ieşirea din satul Gâdinţi, se află intersecţia din poza 3. Pe fondul mestecinilor înalţi care se văd în plan îndepărtat în poza 3, se zăresc câteva tufe cu arbuşti, marcate cu săgeată roşie, aflate mai aproape de noi. Acolo se află ceea ce a mai rămas din falnica cetate de odinioară.
1
2
3
4
Ne deplasăm câteva sute de metri pe câmpurile care ne despart de acele tufe şi privim spre înapoi, spre dealurile pe la poalele cărora am ajuns aici (foto 4). Sosim în vecinătatea acelor arbuşti țepoși, compacți. E o adevărată pădurice, aproape imposibil de străbătut. Forma ei rectangulară ne arată că acolo a fost o construcţie.
Dăm un ocol acestui loc în speranţa că vom găsi o cale de acces în interiorul împrejmuirii apărate natural atât de bine. În lungime are mai bine de 350 m iar în lăţime aproape 200 m. Privind cu atenţie zărim mici mlaştini adiacente şi urmele unor şanţuri de apărare. Dinspre drumul pe care am ajuns aici, 207D, se văd un mic gol printre arbuştii țepoşi şi o firavă potecă pe care ne vom abate spre interiorul cetăţii.
Ne strecurăm cu atenţie și ajungem într-o arie ceva mai degajată, dar plină cu ierburi foarte înalte (foto 7). Se aude un animal mic, posibil o vulpe, care fuge printre copaci. Găsim o mică potecă ce coboară într-un şanţ adânc, probabil unul din şanţurile de apărare ale fostei cetăţi. Arbuştii sunt atât de deşi încât lumina soarelui de abia pătrunde. Zărim deodată urme de ziduri (foto 8).
7
8
E greu să înaintăm şi trebuie să mergem mereu aplecaţi sau chiar târâş. Iată o piatră mai mare din zidurile cetăţii (foto 9). Cel mai uşor avansăm prin partea inferioară a unui şanţ adânc pe unde mai găsim urme de ziduri (foto 10). Înaintarea devine la un moment dat imposibilă din cauza vegetaţiei aşa că încercăm să ne întoarcem. Găsim o bucată de zid mai bine păstrată (foto 11). Încă un mic zid stă mărturie zilelor de glorie ale acestei cetăţi (foto 12) iar la câţiva metri un zid mai gros este aproape complet îngropat (foto 13).
9
10
11
12
13
Ieşim în cele din urmă în acelaşi loc cu ierburi foarte înalte, după care părăsim incinta cetăţii. În spatele ei, spre sud-vest, se află lunca Siretului (foto 15), de aceea ne îndreptăm spre drumeagul din dreapta din poza 3, cel pe care am ajuns la cetate, şi ne îndreptăm spre albia râului, către vest (foto 16). Foarte aproape de râu trecem pe lângă o arie destul de mare cu pământ crăpat în bucăţi mari (foto 17).
15
16
17
Ajungem pe malul Siretului de unde privim în amonte (foto 18). Apa curge domol. În partea opusă privim spre locul unde Siretul se desparte în două braţe, formând o mică insulă (foto 19).
18
19
Suntem pe malul opus locului de unde am făcut fotografia 13 de la.
Revenim la drumul care ne conduce spre satul Gâdinţi. Aproape de intrarea în sat fotografiem Râul Siret în aval (foto 20) şi amonte (foto 21).
