Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
Vasile Bouaru, Ciprian Chelariu (Rădăuţi), Ionuţ Andrişan (Satu Mare), Claudiu Marcu (Dorneşti)
Cum ajungem în poiana din vecinătatea căreia izvorăşte Pârâul Seghes (poza 45 de pe traseul Siculeni - Pârâul Seghes) găsim o săgeată indicatoare pe un copac, care arată sensul de coborâre spre Siculeni (foto 1), marcaj de creastă bandă albastră dar şi spre Vârful Csompoly (foto 2).
1
2
Vârful Csompoly, vulcanic, se vede frumos în stânga geografic a Văii Seghes şi în aceeaşi poiană este un stâlp din lemn cu o săgeată din lemn cu indicaţii spre acest vârf (foto 3). Găsim în poiană și o săgeată indicatoare spre Harghita Băi (foto 4).
3
4
5
Admirăm peisajul dinspre est, către Depresiunea Ciucului apoi ne înscriem pe poteca de creastă, marcată cu bandă albastră, către nord, spre Vârful Mădărăş însă nu parcurgem decât 100 m pe poteca foarte bine conturată şi vom observa o alta, mult mai puţin vizibilă, nemarcată, care coboară într-o pădure destul de deasă, spre valea unui pârâu. Pe acea potecă ne-am abătut în ideea de a face un circuit prin aceşti munţi (foto 5). Coborâm destul de accentuat şi ne abatem uşor spre dreapta, pentru a ajunge la albia pârâului. Mai jos găsim câţiva brazi prăbuşiţi, cu multe conuri (foto 6). Trebuie să-i depăşim (foto 7) şi ajungem la albia pârâului.
6
7
8
9
Pe partea cealaltă, pe malul drept geografic, se află un drumeag pe care ne înscriem şi îl urmăm până în vale (foto 8). Din locul în care am început coborârea şi până aici am făcut 10 minute. Pârâul are debit destul de mare şi, după coloritul albiei, are în compoziţie minerale (foto 9). Drumeagul se lărgeşte şi arată ca un drum forestier însă tot este barat din loc în loc de brazi doborâţi de vânt (foto 10). Ciprian, geolog de meserie, găseşte multe roci vulcanice interesante, printre ele unele care seamănă cu sticla topită. Este aşa numita sticlă vulcanică sau obsidian.
10
Mai jos drumul pare să fie circulat de maşini şi zărim printre brazi staţiunea Mădăraş (foto 12), pe la care vom trece pentru a urca cel mai înalt vârf din Munţii Harghitei. Câteva sute de metri mai jos intersectăm alte drumeaguri (foto 13). La sfârşit de aprilie 2018, în locurile umede, pe lângă pâraie, întâlnim covoare întregi de Floarea paştelui galbenă (foto 14), de colorit intens, foarte plăcut privirii.
12
13
14
Ajungem la intersecţia cu drumul care vine din satul Vlăhiţa. În poza 15, drumul din stânga imaginii şi care trece peste un podeţ, este cel pe care am coborât, iar drumul care se abate spre dreapta coboară spre satul Vlăhiţa. Pe drumul către Vlăhiţa vom coborî din Munţii Harghitei dar acum ne vom înscrie pe acest drum în urcuş, spre staţiunea Mădăraş (foto 16). Avem de parcurs 4 km până acolo.
15
16
Privim spre sud-est şi zărim Vârful Harghita Ciceu, cel pe care se află antenele iar în stânga sa, în poza 17 se află Vârful Harghita Siculeni. După un urcuş cu multe serpentine ajungem la intrarea în staţiunea Mădăraş (foto 18).
17
18
19
Pe partea dreaptă, chiar la intrarea în staţiune, un punct de belvedere amenajat. Iată cum arată dimineaţa zona Vârfului Harghita Ciceu (foto 19) văzut de acolo şi tot de acolo, dacă privim spre sud, valea pe care se coboară spre satul Vlăhiţa (foto 20).
20
Până să ajungem în inima staţiunii, întâlnim adesea poieni întregi cu brânduşe de primăvară (foto 21). Iată, privit spre înapoi, drumul pe care am ajuns aici (foto 22).
21
22
Chiar cum intrăm în staţiune (foto 23) găsim panouri cu informaţii utile. Unul este cu harta regiunii (foto 24), altul cu harta zonei Harghita Băi (foto 25).
23
24 (vezi formatul mare al acestei hărți în fișierul 24a, atașat în baza acestei pagini)
25 (vezi formatul mare al acestei hărți în fișierul 25a, atașat în baza acestei pagini)
Avem indicaţii despre munţii de aici (foto 26) (vezi și harta de la şi traseele din ei (foto 27, 28).
26
27
28
29
Ne deplasăm spre cabana din poza 29 şi exact prin colţul din dreapta al ei este începutul traseului spre Vârful Mădăraş. Poteca este acoperită parţial cu zăpadă la sfârşit de aprilie 2018 (foto 30).
30
32
32
În câteva minute ajungem într-un loc deschis de unde ne abatem către stânga, în urcuş uşor (foto 31). Foarte puţin mai sus ajungem la o intersecţie de trasee unde găsim panouri (foto 32) sau indicaţii spre alte trasee (foto 33).
Pe traseul din poza 33, marcat cu bandă albastră, vom continua circuitul, după ce urcăm vârful. Şi spre vârf avem indicator (foto 34).
33
34
35
Ne înscriem pe poteca spre Vârful Mădăraş (foto 35), bine întreţinută. Pe alocuri, ceva mai sus, găsim zăpadă (foto 36). Poteca urcă destul de lejer şi în câteva minute zărim zona cea mai înaltă din Munţii Harghitei (foto 37). Ajungem la primele stânci (foto 38) de unde privim spre înapoi, sud (foto 39). Adesea găsim momâi (foto 40).
36
37
38
39
40
Ne deplasăm spre vârful ca atare (foto 41) printre mulţii stâlpi din lemn sau fier (foto 42). Avem vizibilitate spre vest, deşi cu puţină ceaţă la orizont. Spre acea direcţie vom continua traseul spre Blaj. Ajungem şi pe Vârful Mădăraş, la 1801 m, unde este un semicerc mare pe care avem indicaţii despre ce munţi vedem de acolo (foto 44).
41
42
44
Facem cale întoarsă până la indicatorul din poza 33. De acolo ne abatem spre stânga faţă de sensul de coborâre pe traseul marcat cu bandă albastră. În stânga, cum coborâm se află o imensă poiană, tinovul Szökőláp (foto 45), plin cu brânduşe (foto 46). Sunt multe panouri care avertizează să nu intrăm în aria tinovului.
45
46
Foarte puţin mai jos, pe un trunchi de copac uscat, găsim alte indicatoare (foto 48, 49) precum şi informaţii despre fauna acestor locuri. Undeva în dreapta noastră în sensul de mers este un loc liber printre brazi (foto 51). Este traseul nemarcat pe care se poate coborî până la drumul care duce spre Vlăhiţa şi se ajunge la intersecţia din poza 15.
48
49
51
Din acest loc poteca urcă domol trecând mai departe pe lângă poieni întregi cu brânduşe. Vom traversa o porţiune defrişată de unde privim spre înapoi, către Vârful Mădăraş (foto 53) şi spre Vârful Harghita Ciceu, aflat la sud de noi (foto 54).
53
54
Zărim valea pe care vom coborî spre Vlăhiţa (foto 55) iar printre trunchiurile de copaci rămase în picioare vedem staţiunea Mădăraş (foto 56).
55
56
Trecem pe lângă câteva pârâiaşe şi zărim căprioare care se avântă repede spre adâncurile pădurii. Treptat, intrăm în pădure şi găsim două săgeţi indicatoare (foto 57, 58).
57
58
O broască imensă stă chiar pe potecă (foto 59). Din loc în loc trecem prin poieni însorite însă pădurea pe care o traversăm este foarte sălbatică. Traversăm întinse porţiuni cu zăpadă şi ajungem la un refugiu (foto 61).
59
61
Pornim mai departe, pe poteca marcată şi plină cu zăpadă. Vom fi atenţi la marcaj deoarece mai apar poteci sau drumuri laterale. Copacii sunt plini de licheni (foto 62). Ne bucurăm când poteca trece prin zone cu mult soare, pe unde zăpada este topită. Undeva, în adâncul pădurii, o pasăre (foto 65).
62
65
Coborâm puţin, apoi poteca se stabilizează pe curba de nivel şi trecem pe lângă câteva stânci de mici dimensiuni (foto 64) şi câteva izvoare. Spre dreapta, cum ne deplasăm, zărim un mic lac foarte negru (foto 67) iar pe partea stângă o zonă de abrupt cu grohotiş (foto 68).
64
67
68
70
Depăşim un mic luminiş şi ajungem în poiana de unde am început circuitul (foto 70), respectiv poza 14 de pe traseul care porneşte din Harghita Băi sau poza 45 de pe traseul care porneşte din Siculeni.
Coborârea spre Vlăhiţa
Vasile Bouaru (Rădăuţi), Radu Lungoci (Horodnic de Sus)
Pornim de la intersecţia din poza 15. Iată aceeaşi intersecţie fotografiată iarna (foto 71). Ne înscriem pe drumul care coboară, pe care îl vom urma până în Vlăhiţa. Ceva mai jos trecem de un frumos perete stâncos, aflat pe stânga (foto 72). Este o placă comemorativă acolo, urme ale unor pitoane, şi un lanţ prins în perete la 15 m de sol. Şi pe partea dreaptă zărim undeva mai sus, câteva stânci semeţe (foto 73).
71
72
73
Mai la vale trecem pe lângă un izvor (foto 74) iar pe o piatră mai mare zărim punct albastru. Drumul forestier este bine întreţinut şi iarna. Apropiindu-ne de Vlăhiţa, trecem pe lângă câteva pietre mari, rotunjite şi parcă aliniate (foto 77). Nu departe mai găsim asemenea pietre (foto 79).
74
77
79
După o oră şi jumătate de la intersecţia din poza 15 ieşim din pădure şi zărim în stânga antenele de pe Vârful Harghita Ciceu, pe care le-am vazut de pe multe porţiuni alte traseului (foto 80). Ajungem imediat la primele case din Vlăhiţa și trecem pe lângă un panou cu câteva indicaţii despre zona pe care o străbatem. Intrăm în Vlăhiţa şi până a ajunge în centrul localităţii, la o intersecţie găsim indicatorul spre staţiunea Mădăraş, dinspre care am coborât (foto 84) precum şi un indicator spre Harghita Băi. Mai mergem 400 m şi ajungem aproape de panoul din poza 1 de pe porţiunea Vlăhiţa - Odorheiu Secuiesc, lângă biserica fortificată construită în secolul al XV-lea. Cea actuală a fost construită pe ruinele celei vechi, între 1756-1780 (foto 86).
80
84
86
Page updated
Google Sites
Report abuse