Slovensky Raj - paradisul calcaros din Slovacia

Declarat parc național în 1988, cu o suprafață de 19.763 hectare, Slovensky Raj este încadrat de alte grupe montane: spre nord-vest se ridică maiestuosul Vysoke Tatry (Tatra Înaltă), prelungit spre nord-est cu bastionul muntos Levocska Vrchy; sud-estul aparține Munților Volovske Vrchy, pentru ca limita vestică să-l despartă de trufașul Kralova Hola (Regele Muntelui), din cadrul parcului național Nizke Tatry (Tatra Joasă). 92% din suprafața sa este ocupată de păduri, fiind unul din puținele masive unde vârfurile și creasta nu sunt atracția principală. Atinge altitudinea maximă în Vf. Predna Hola (Fruntea Muntelui), 1546 m, la limita cu Nizke Tatry. Apa, acest nemuritor sculptor, a format numeroase platouri carstice, văi, râpe, canioane, izbucuri, peșteri (vreo 210) și grote, atracții turistice care încântă. Aici există un paradis al plantelor și animalelor. Alături de urși, râși, salamandre și vulturi, trăiește capra neagră, colonizată în 1963. Să ne îndreptăm pașii spre atât de îndrăgitele și căutatele obiective turistice.

Canionul Prielom Hornadu, 11 km (imaginea 3), între Hrdlo Hornadu (Gâtul Hornadului) și Letanovsky Mlyn, cu pereți care uneori ating 170 m înălțime. De pe formațiuni stâncoase ca Ihrik (Acul), Kazatelnica (Amvonul) sau Tomasovsky Vyhlad (belvederea Tomasovsky, imaginea 5), regiunea Spis (cu numeroase biserici și castele), dar mai ales „Regele Carpaților” (Tatra Înaltă), ni se deschid copleșitor în fața ochilor.Canionul Stratensky Kanon, la limita sudică a Paradisului Slovac, din Valea Hnilec (care-și adună apele de sub Vf. Kralova Hola) este un defileu păzit de deasupra de Havrania Skala, 1156 m (Stânca Corbului), minunat punct de belvedere.

Marea majoritate a văilor sunt tributare Râului Hornad (și acesta cu izvoarele în Nizke Tatry), toate având numeroase cascade fermecătoare. Deseori, rămâi surprins când după sectoarele împădurite ale văilor îți apar în față masive blocuri de stâncă, peste care se prăvălesc impresionante cascade. Iată trei din aceste văi, în care pătrunzi ca într-o catedrală, unde zgomotul căderilor de apă pare a veni dintr-o altă lume, mai bună.

Sucha Bela (Bela Seacă) ascunde Cascadele Misove Vodopady (Cascada Farfurie) (imaginea 2), Okienkovy Vodopady (Cascada Fereastră) și Korytovy Vodopad (Cascada Troacă). Valea Piecky (imaginea 4) are Velky Vodopady (Cascada Mare) și Terasovy Vodopady. Velky Sokol (Marele Șoim) este valea cea mai largă din zonă, adăpostind Cascadele Velky Vodopady (Cascada Mare), Vysne Kaskady (Cascada Superioară), Maly Vodopad (Cascada Mică, cea mai sălbatică) și Nizne Kaskady (Cascada Joasă, cea mai lungă din această vale).

Aceste trei văi, în drumul lor spre Hornod, se întâlnesc în Velka Biela Voda (Marea Vale Albă), vale peste care se ridică, spre vest, Tri Kopce (Trei Dealuri), 1056 m, rezervație naturală, din creștetul căreia privirea aleargă în special spre Valea Velky Sokol.

Renumite sunt și Văile Kysel Vysny și Bocny, cunoscute mai mult drept Kyselul Mic și Mare; aici putem descoperi Cascadele Machovy Vodopad (Cascada Muschi), Maly Vodopad (Cascada Mică) și Kaskady.

Lateral, peste culmea împădurită, se găsește cea mai dificilă vale, Sokolia Dolina (Valea Șoimului), cu Cascadele Skalny Vodopad (Cascada de Stâncă) și Zavojovy Vodopad (Vălul Cascadă, cea mai înaltă din întreg Paradisul Slovac). Aceste văi se întâlnesc în Biely Potok (Pârâul Alb), coborând împreună spre Hornad.

O vale scurtă, care se varsă direct în Canionul Hornad, este Klastorska Roklina (Râpa mănăstirii) unde sunt Cascadele A. Straku și Duhovy Vodopad (Cascada Curcubeu).

Dintre văile tributare Râului Hnilec, cea mai renumită este Zejmarska Roklina, de sub Platoul Geravy.

Una dintre perlele cele mai râvnite ale zonei este Dobsinska Ladova Jaskyna (Peștera de gheață Dobsinska), cu intrarea la 971 m altitudine. Descoperită în 1870, intrată în circuitul turistic un an mai târziu, electrificată în 1887, are înălțime maximă de 112 m și dezvoltare de 1232 m, dintre care doar 475 m deschiși pentru public. Are un volum de gheață de 110.132 metri cubi și o grosime maximă a gheții de 26,5 metri, în Sala Mare.

Alături, în același versant al Muntelui Duca, 1141 m altitudine, există o altă peșteră, Stratenska Jaskyna, cu numeroase formațiuni, având 21.485 m dezvoltare, a doua din Slovacia. Ea este închisă circuitului turistic, la fel ca și Zlata Diera (Gaura de Aur) sau Medvedia Jaskyna (Peștera Urșilor).

Pentru a ajunge în preajma acestui tărâm de vis putem folosi atât mijlocul de transport feroviar cât și cel rutier, Slovensky Raj fiind într-o regiune ușor de atins. Feroviar, dinspre Kosice, prin Kysak, Margecany (nod de cale ferată), de unde putem alege direcția nord, spre Poprad, prin Spisska Nova Ves (centrul administrativ al regiunii Spis, poartă de intrare în Slovensky Raj, pe la Cingov, 494 metri altitudine) sau chiar halta Vydrnik (570 m), de unde prin Hrabvsice, pe șosea, ajungem la Podlesok (6 km); putem alege și direcția sud, spre Banska Bystrica, prin Hnilec, Mlynky (centru al sporturilor de iarnă), pe lângă Lacul artificial Palcmanska Masa (de aici acces la stațiunile Dedinky (Satele Mici) și Geravy, între acestea fiind și telescaun, Stratena și Puste Pole (Șesul Pustiu)).

Vă recomandăm accesul cu mașina personală, dinspre Roznava, prin Dobsina (până aici există cale ferată), Stratena, Puste Pole, după care șoseaua urcă în Pasul Vernarske Sedlo, 1029 m, de unde coboară spre Poprad, pe Valea Vernarsky, prin localitatea Vernar și pe lângă Lacul Hranovnicke Pleso. Sau putem folosi drumul secundar din Stratena, pe sub Vf. Kopanec, 1132 m, coborând în Valea Velka Biela Voda, prin Pila, Podlesok, Hrabusice. Pentru partea nordică a masivului există autobuze, în special din autogara Spisska Nova Ves, mai puțin dinspre Poprad.

În privința cazării nu trebuie să ne facem probleme. Campingurile ne așteaptă la Podlesok, Cingov, Dedinky. La Hrabusice putem dormi la numeroasele case particulare (agroturism), unde avem condiții civilizate, la prețuri accesibile. Bineînțeles, putem alege vilele și hotelurile de la Stratena, Mlynky, Cingov sau cabana de la Klastorisko, un fel de Padiș, poiană alpină presărată cu frumoase exemplare de pin, considerată inima Paradisului Slovac. Pe aceste meleaguri s-au adăpostit locuitorii regiunii Spis, în timpul invaziilor tătarilor, din anii 1241 - 1242, în locul numit Skala Utocista (Adăpostul de Piatră).

Cât privește marcajele turistice, scările, podețele, lanțurile ajutătoare, atât de necesare în astfel de locuri, s-ar putea spune că sunt perfecte, iar curățenia… așa cum ne-am dori-o și prin munții noștri. N-ar mai fi de adăugat decât că la ape foarte mari (rareori însă) unele văi devin inaccesibile, cu tot efortul depus de cei care au construit aceste atât de necesare elemente ajutătoare. Iarna, multe porțiuni sunt de netrecut fără echipament adecvat (colțari, coardă), asta însă doar cu aprobare, traseele fiind închise. Prețurile sunt aceleași ca în Tatra, perioada fiind de asemenea iunie - iulie 2000. (articol redactat în anul 2001)

Donează 30 de lei