text: Flaviu Bujor (
Cluj-Napoca; flaviu9@yahoo.com)
fotografii: Dragoș Grigorescu, Călin Flueraș, Laura Giurgea
Munții Giurgeului sunt cuprinsi între Masivele
Căliman, Bistriței, Hășmaș și Gurghiu; înspre vest, culmile lor coboară spre
Valea Mureșului. Creasta principală a acestora se întinde de la Pasul Răchitiș (în nord) până pe Piciorul Niergheș (în sud) și poate fi străbătută în două zile de mers (8-9 ore pe zi). Este parte a crestei Carpaților Orientali, fiind
pe cumpăna de ape dintre Ardeal și Moldova și de
aceea este marcată cu semnul bandă roșie. Cel mai înalt vârf este Sipos (Arbore
cum mai apare pe harta de la Dimap sau Ascuțit cum e în ghidul din colecția
Munții Noștri), de 1568 de metri, situat la sud-est de orasul Gheorgheni. În
unele surse de pe internet cel mai înalt vârf este considerat Prisca, de 1544
de metri, insa acestea ignora existenta Varfului Sipos, care totusi face parte
tot din Giurgeu. Cele doua varfuri nu sunt pe traseul crestei principale.
Sunt munti ideali pentru drumetie; traseele sunt
lungi insa fara diferente mari de nivel; multa padure si salbaticie, suficiente
izvoare si locuri de campare. Am reusit sa ii parcurgem la sfarsitul lui iulie
2010.
Ma intalnesc cu Calin la 8 dimineata si aranjam
rucsacii in masina. Apoi o preluam pe Laura si pornim la drum, voiosi. Iesim
din Cluj-Napoca pe
vreme superba si din Apahida facem dreapta spre Reghin. Cale de 100 de
kilometri soseaua serpuieste printre dealurile domoale si frumoase ale Campiei
Transilvaniei. Ceilalti colegi de tura vin din directii diferite. Asteptand la
semafoare prin Reghin ne dam seama cat este de cald afara. Si e doar ora 10.
Intram pe Valea Muresului si chiar inainte de defileu, la Deda, ne asteapta
Nicu. Il inghesuim si pe el in mica noastra masina si pornim spre Toplita.
Inaintam greu, soseaua tocmai se asfalteaza. Ajungem in Toplita si parcam la
gara. In zece minute apare Dragos. Facem prezentarile si mutam rucsacii in
masina lui Dragos.
Pornim spre Borsec si dupa cativa kilometri cotim
la stanga, catre Bilbor. Drumul e asfaltat, insa pe alocuri se circula greu,
din cauza gropilor. Trecem prin micul sat Secu si incepem urcusul usor spre
Pasul Rachitis. Cand ni se pare ca drumul si-a incheiat urcusul si incepe sa
coboare, oprim langa o cladire alba cu o sura mica langa ea. In spatele
cladirii o familie coseste iarba. Intrebam unde este Pasul Rachitis, insa nu ne
pot lamuri. Ne spun ca de aici se poate urca la Varful Faget (spre sud-est). Le
aratam harta si avem noroc. Denumirea maghiara a pasului este, in traducere,
Gara Mica si ei stiu ca pe aici trecea inainte linia ferata ingusta folosita la
exploatarea forestiera, deci banuim ca aici este Pasul Rachitis. In plus,
cladirea alba parca seamana cu o gara! Dragos pleaca cu masina la Bilbor si se
intoarce in zece minute cu sotia si fiica lui, care vor sta doua zile la
Gheorgheni, pana noi vom cobori de pe munte. In pas nu sunt semne de marcaj si
nici izvor cu apa. Facem o poza de grup si pornim voiniceste pe un drumeag din
spatele surii. Este ora 13 si de aici incepe creasta principala a Muntilor
Giurgeu.
extras din lucrarea
autorilor Oliviu Marcu, Zoltan Ratz, Mircea Borda - Giurgeu - Editura
Sport-Turism, Bucuresti, 1974

1. Cladirea din Pasul
Rachitis.
E caldura inabusitoare si de abia asteptam sa intram in padure. Drumeagul merge
prin pasune cateva sute de metri si da intr-un alt drum, ceva mai bun, care
vine din stanga. In zece minute ajungem la o gospodarie si luam apa de la un
izvor captat. Am fi vrut sa intrebam pe cineva cum se ajunge la Varful Faget,
dar nu e nimeni acasa. Doar un caine sta in curte si latra copios. Continuam
doua sute de metri, sarim un gard care bareaza drumul si ajungem la o
raspantie. Drumul mai bun merge inainte, insa ni se pare ca de aici ar trebui
sa urcam, deci il alegem pe cel din dreapta, mai noroios si evident mai putin
umblat. Urcam usor printr-o rariste si incepem sa avem privelisti frumoase spre
muntii din jur. In spate, spre vest, apare culmea estica a Calimanului, iar
spre nord si nord-est Muntii Bistritei. Se vede bine de aici localitatea
Bilbor, intinsa intr-o mica depresiune inconjurata de culmi impadurite.
Incercam sa prindem cat mai mult din umbra brazilor inalti de langa drum. Lasam
in dreapta un drum de TAF care urca abrupt si pe un brad gasim primul semn de
marcaj banda rosie, vechi, aproape sters.

2. Primul semn de marcaj.
Deci suntem pe drumul cel bun. Incepem sa urcam usor.
3. Palaria sarpelui
(Amanita muscaria)
Drumul intra in sfarsit in padure si marcajele incep sa fie mai dese. Facem in
urcus o curba de 90 de grade la stanga si continuam pe un mic culoar, printr-o padure
tanara de molid.

4. Urcand prin padurea
deasa, inainte de Varful Ciorbic.
Am ajuns destul de repede pe culme si aici urcusul e mai usor. Din pacate
drumul se infunda intr-o padure de molid. Nu gasim nici marcaj si nici poteca.
Dupa cateva incercari nereusite hotaram sa continuam pe aceeasi directie, prin
padure. Inaintam prin ferigi inalte pana la brau si gasim poteca ascunsa
printre molizi uriasi. Ceva mai incolo intalnim si marcajul. Urcam usor spre
stanga, pana in culme si banuim ca pe aici trebuie sa fie Varful Ciorbic.
Pierdem din nou poteca, insa o regasim dupa cateva sute de metri pe aceeasi
directie de mers. Incepem sa coboram accentuat pe o poteca larga si iesim brusc
din padure in Poiana Ciorbic. Langa o sura parasita, care insa se poate folosi
ca adapost in caz de vreme rea, facem o pauza mai lunga. Am facut pana aici
doua ore din Pasul Rachitis. In spate, dinspre vest se aduna nori de ploaie si
incepe sa tune.

5. Poiana Ciorbic. Traseul
continua pe culoarul din dreapta.
Pornim pe drumul de langa sura si gasim mai sus semnul de marcaj. De aici
semnele sunt dese si pana la Pasul Creanga, cu putina atentie, nu sunt probleme
de orientare. Urcam putin printr-o rariste si ajungem dupa 20 de minute in Saua
Faget. Sub noi, la cateva sute de metri, e o cabana mare. Se vad oameni si
masini care au urcat din Borsec pana aici. Spre sud se vede o parte din
statiune. Lasam bagajele si urcam spre Varful Faget pe un drum marcat cu semnul
punct albastru (traseu care urca din Borsec pana pe Faget, urmareste culmea
Mezovezul si coboara in Valea Bistricioara). In cateva minute ajungem la
liziera de pe culme si intram in padure. Probabil ca varful propriu-zis se afla
undeva in dreapta, in padure, asa ca ne intoarcem in sa. Aceasta deviatie de la
drumul nostru a durat doar 20 de minute. Dincolo de Depresiunea Borsec se vad
culmile Giurgeului spre care ne vom indrepta maine.

6. In Saua Faget. In fata
cabana Faget si o parte din statiunea Borsec. Varful Faget este la stanga.
De aici drumeagul coboara spre sud-vest. In cateva
minute ajungem la o lizera de molid. In stanga avem o defrisare mare care arata
dezolant.
7. Taietura de padure.
Continuam pe un platou, de asemenea defrisat si coboram intr-o sa ascunsa in
padure. De aici incepem sa urcam printr-o alta defrisare mare, intram putin in
padure si ajungem in Poiana Arcoza dupa o ora de mers din Saua Faget.
8. Platoul despadurit
dinainte de Poiana Arcoza.
9. Poiana Arcoza.
Trecem printr-o cireada mare de vaci si lasam in
dreapta stana, care se afla chiar sub creasta. Putin mai jos de drum, nu
departe de stana, gasim un izvor bogat. De aici privirile zburda nestingherite
spre multimea de creste insirate spre sud si est. Atentia ne este atrasa de
Masivul Ceahlau, care domina orizontul. Traversam aproape pe curba de nivel
lunga poiana Arcoza si incepem sa coboram usor spre Pasul Creanga. Intram in
padure si urmam drumeagul bun si semnele de marcaj dese. Intr-o ora ajungem in
Pasul Creanga, la soseaua Toplita - Borsec.

10. Casute de lemn in Pasul
Creanga. In spate e Varful Cherec.
Pasul Creanga se gaseste la altitudinea de 1102 metri. In pas este o pensiune
in curtea careia sunt vreo zece casute vechi, dar inca functionale. In spatele
lor sunt cateva locuri de cort. Este deja ora 20 si mai avem maximum o ora de
lumina. Aici e zgomot, masinile trec pe soseaua aflata la doar zece metri de
pensiune, iar pe partea cealalta a drumului sunt cateva corturi improvizate ale
culegatorilor de afine. Pe harta apare o mica poienita cu stana, la cam 45 de
minute de mers de aici asa ca ne luam rucsacii si plecam.
Trecem soseaua si vedem primul semn de marcaj pe un molid. In fata noastra se
ridica Varful Cherec, pe care il vom ocoli prin dreapta (vest). Lasam in spate
tabara improvizata si incepem sa urcam pe un drumeag, printre molizi. Intram in
padure pe drumul larg, in urcus usor. Desi suntem destul de obositi, traseul e
placut, mai mult o plimbare. Dupa 30 de minute iesim in poiana care apare pe
harta, insa, din pacate, nici urma de stana. Varful Cherec a ramas in spatele
nostru. Am putea pune corturile aici insa nu pare sa fie nici un izvor. Banuim
ca nu aceasta e poiana de pe harta asa ca pornim mai departe. Urcam in
continuare prin padure si in dreapta noastra apare printre copaci Valea
Creanga. La un moment dat zarim o cabana, probabil un canton silvic chiar langa
vale, un alt posibil adapost. Mai urcam cateva minute si drumul pe care am
venit face brusc o curba de 180 de grade la dreapta si coboara in Valea
Creanga. Marcajul urmareste o poteca care urca abrupt pe directia pe care am
venit. Incepe sa se insereze si noi urcam din greu prin padure. Banuim ca ne
apropiem de Varful Sarmas, pentru ca altfel nu s-ar justifica aceasta diferenta
mare de nivel. Dupa 40 de minute de mers vedem o poteca lata care o ia spre
dreapta, catre o rariste. Urcusul pana aici a fost partea cea mai grea a zilei.
E aproape intuneric. Ne regrupam si pornim pe aceasta poteca. In doua minute
iesim intr-o poiana mare si suntem luati in primire de cainii de la o stana
aflata sub creasta, nefiind vizibila de aici. Strigam spre ciobani, in speranta
ca ne vom pune corturile langa stana, insa nu suntem auziti. Ne departam de
caini urmand liziera din dreapta, mai mergem cateva minute si ne oprim pe un
platou mare, punctat din loc in loc de cate un molid. Desi nu este izvor, avem
destula apa pana maine dimineata,
cand ne vom umple sticlele la stana. Intindem cele doua corturi langa un grup
de brazi. E senin, iar jos, sub noi se vad luminile localitatilor de pe Valea
Muresului. Se vede foarte bine orasul Toplita, care pare foarte intins. Banuim
ca suntem pe versantul vestic al Varfului Sarmas si ca am deviat din traseul
nostru doar cateva sute de metri. Pentru ca suntem obositi nu stam prea mult
afara. Mancam si ne pregatim pentru noapte. Desi e ora 22, e inca cald afara.
Calin va dormi afara, intre cele doua corturi. Ne imaginam ce temperaturi
trebuie sa fi fost astazi la Cluj-Napoca! Mai
facem cateva glume cu ursul care in mod normal ar trebui sa ne viziteze la
noapte, apoi adormim intr-o liniste netulburata.
In ziua urmatoare, Dragos, Laura si Nicu trebuie sa
se intoarca acasa. Dupa ei va veni sotia lui Dragos, din Gheorgheni, cu masina
in Pasul Tengheler. Eu si Calin vom continua spre Pasul Pangarati. Pana
strangem corturile apare un cioban cu oile si cu cainii. Ne salutam si ne arata
pe harta unde suntem. Intr-adevar ne aflam undeva la vest de Varful Sarmas.
Mergem zece minute pe potecuta, prin pasune, pana la intrarea in padure. Aici
lasam rucsacii si coboram cateva sute de metri pana la stana. Suntem
intampinati cu bucurie de un cioban vesel si simpatic, care ne conduce la
izvorul captat, aflat foarte aproape. E dintr-un sat din judetul
Bistrita-Nasaud si ne povesteste cum vin cu oile patru zile pana aici peste
munte. Il intrebam pe ce drum vin si aflam ca de la Colibita urca pur si simplu
pe creasta Muntilor Calimani, trec peste Pietrosu si de la Varful Retitis,
coboara la drumul Toplita - Borsec, urca in Pasul Creanga si de acolo pe drumul
facut aseara de noi. Adevarata transhumanta! Ne imbie cu jintita, insa ar
trebui sa asteptam o ora pana e gata si este deja ora 9,30. Ne luam ramas bun
si cu sticlele pline cu apa rece de izvor urcam pana la rucsaci.
Urmam poteca si ajungem la locul de unde deviasem ieri din traseu. O luam la
dreapta, pe o poteca abia vizibila, pe un culoar printre molizi si dupa 200 de
metri gasim semnul de marcaj banda rosie. Aici e o problema serioasa de
orientare, pentru ca urcand dinspre Pasul Creanga oricine e tentat sa urmeze
poteca clara spre dreapta, care ne scoate pe platoul de deasupra stanei, cum
patiseram si noi aseara, in loc sa faca stanga pe o potecuta aproape ascunsa in
iarba. Ar fi de folos o sageata care sa arate directia de mers corecta. Urcam
usor pe un mic varf si incepem o coborare abrupta si directa spre o sa aflata
la sud-est de Varful Sarmas.

11. In fata e saua de la
sud-est de Sarmas. Traseul tine creasta din centrul imaginii.
De aici urcam spre o sageata vopsita pe un molid. In stanga se desprinde o
poteca care da intr-un drum clar care intra pe versantul din stanga. Atentie
aici, trebuie urcat direct pana la sageata de pe molid. Pe directia indicata de
aceasta gasim o potecuta firava care urca printre molizi si tufe inalte pana la
brau. Mai sus poteca dispare si trebuie sa mergem direct prin tufe, de la un
semn de marcaj la altul. Depasim intr-un sfert de ora aceasta portiune mai
neclara si iesim in creasta, la o poteca bine conturata. Urcam usor prin
rariste, tot timpul pe creasta si ajungem pe un varf cu inaltimea de 1360 de
metri, care apare pe harta, insa fara nume. Facem o pauza si admiram spre nord
Culmea Arcoza, Poiana Arcoza si Varful Faget. De aici urmam poteca de creasta
prin vegetatie bogata (iarba mare, tufe, molizi) si iesim dupa un urcus scurt sub
Varful Gruiet, care ramane in stanga. In fata apare un releu, probabil de
telefonie, aflat pe o culmea secundara, Teascul, la cel mult o ora de mers. In
stanga acestuia, in spate se observa Varful Chiozrezul Mare, rotunjit si
complet impadurit.

12. In fata e Varful
Gruiet, iar in dreapta Culmea Teascul, cu releul de telefonie. In stanga spate
e Varful Chiozrezul Mare.
Poteca coboara de aici prin aceeasi vegetatie
bogata pana la un drumeag care vine din dreapta. Aici intalnim doi oameni cu o
caruta. Urcam usor pe drumul bun si iesim din nou in creasta. Avem privelisti
frumoase spre nord, spre zona Varfului Faget. In spatele acestuia se vad
culmile Muntilor Bistritei.
13. Statiunea Borsec vazuta
din zona Varful Gruiet.
14. Stana de sub Varful
Gruiet. In spate sunt Valea Muresului si culmile Gurghiului.
Drumul intra pe o portiune plata. Trecem de o stana
aflata sub creasta, in dreapta si iesim pe un varf din care se desprinde spre
sud-vest culmea pe care se afla releul, care nu e departe de aici. Spre sud-est
se vede drumul serpuind in coborare spre Pasul Chiozrez si urcand apoi spre
Varful Chiozrezul Mare. Coboram abrupt si in cateva minute ajungem in Pasul
Chiozrez. Prin pas trece un drum neasfaltat, care face legatura intre Borsec si
Jolotca. Aici este un panou care indica un traseu marcat cu banda albastra care
coboara la Borsec. Am mai intalnit acest tip de panou in Pasul Tengheler si pe
Muntele Tataru. Pe ele distantele sunt date in kilometri si nu in ore de mers.
Mai jos se vede o tabara a culegatorilor de afine, iar pe culmea secundara se
vad trei relee. Am facut pana aici 2 ore si jumatate de la plecare.
15. Pasul Chiozrez (langa
stalpul de inalta tensiune) si Varful Chiozrez, in centru spate.

16. Panourile din Pasul
Chiozrez.
Din pas incepe cel mai dur urcus al zilei, cu atat mai greu cu cat trebuie sa
suportam si caldura. In padurea din stanga drumului gasim afine coapte. Sunt si
cativa culegatori de afine, care au urcat pana aici cu o Dacia Logan. Urcam pe
langa liziera batuti de soarele amiezii si intram in sfarsit in padure, unde
panta se accentueaza. Drumul este clar si marcajul foarte bun. Urcam continuu
prin padurea deasa si dupa 45 de minute ajungem in sfarsit pe un platou care
pare sa fie punctul maxim al Varfului Chiozrezul Mare. Suntem la 1491 de metri
si aceasta e altitudinea maxima pe care o vom atinge in aceasta tura.
O mica pauza si pornim iar la drum. Trecem printr-o mica poiana si incepem sa
coboram intai usor, apoi abrupt pe versantul sud-estic al Chiozrezului. Padurea
se rareste. Intalnim alti culegatori de afine si coboram pana intr-o mica sa.
Versantul din fata a fost despadurit si acum e plin de afine si zmeuris. Inspre
est apare maiestuos Varful Piatra Vitos din Muntii Hasmas, cu versantii sai
stancosi sclipind in soare.

17. Coborand de pe Varful
Chiozrezul Mare. In spate, creasta nordica a Masivului Hasmas si Varful Piatra
Vitos.
Urcam usor si prindem un drum bun care ne scoate la stana Rivo unde oprim
pentru o pauza. Oamenii sunt amabili, ne explica cum sa ajungem la Pasul
Tengheler (de acum inainte nu mai sunt probleme de orientare, drumul ne duce
sigur pana in pas). Luam apa de la un izvor puternic aflat in spatele stanei. E
singurul izvor din Pasul Creanga pana aici pe traseul crestei principale (daca
nu socotim stana de sub Sarmas, pana la care trebuie sa deviem 10 minute din
traseu). Ciobanii se plang ca sunt vizitati in fiecare noapte de urs.
18. Stana Rivo.
Ne luam ramas bun si pornim pe drum insotiti de
marcaj. In cateva minute ajungem la un loc deschis, cu multe vaci si doua
constructii, una din ele parasita. Conform hartii, aici ar trebui sa fie Saua
Lucheneu.
19. In Saua Lucheneu.
Continuam pe drumul deschis in versantul drept al crestei, pe directia generala
sud-est. In dreapta noastra se adanceste Valea Cracul Mare. Pe drumul acesta
aninat sub culme gasim foarte putina umbra. Soarele este puternic si ne
ascundem cum putem de el.
20. Pe drumul spre Pasul
Tengheler.
Dupa o curba apare in fata soseaua care urca din Ditrau in Pasul Tengheler si
de acolo coboara spre Hagota si Tulghes. Coboram mai pronuntat spre un grup de
case apartinand catunului cu acelasi nume. Varful Piatra Vitos apare de aici in
toata splendoarea sa. In fata, spre sud, dincolo de pas vedem Muntele Nou,
rotunjit si acoperit de padure, pe care va trebui sa il urcam pana sus.
21. Soseaua care urca in
Pasul Tengheler (aflat putin mai la stanga). In fata, Varful Muntele Nou.
22. Piatra Vitos.
Mai coboram putin pe langa un gard si la ora 16,30
ne oprim in Pasul Tengheler, langa un panou silvic pe care sunt si semnele de
marcaj banda rosie si cruce galbena (acest traseu nu apare pe harta). Pe un
molid e un panou care ne spune ca suntem la altitudinea de 1036 de metri si ca
pana in Pasul Chiozrez avem de mers 11 kilometri pe banda rosie, traseu pe care
am venit noi. Din pacate nu e nici o indicatie pentru traseul spre Pasul
Pangarati. Gasim putina umbra sub un molid de langa drum si asteptam sosirea
sotiei lui Dragos, cu masina. E foarte cald, insa cerul incepe sa se umple cu
nori.
23. In Pasul Tengheler.
extras din lucrarea
autorilor Oliviu Marcu, Zoltan Ratz, Mircea Borda - Giurgeu - Editura
Sport-Turism, Bucuresti, 1974
Dupa o jumatate de ora ne luam ramas bun de la prietenii
nostri, care coboara spre Ditrau si doar eu si Calin pornim pe drumeagul care
vine dinspre sud, perpendicular pe sosea. Traseul dintre Pasul Tengheler si
Pasul Pangarati este unul dintre cele mai frumoase din muntii nostri. Padurile
adeseori intunecoase prin care trece si lipsa oricarei activitati umane pe
aceasta portiune (nu sunt stane, adaposturi si nici urme recente de exploatare
forestiera) ii dau un farmec deosebit si drumetul este asaltat de o senzatie
acuta de singuratate, de salbaticie. Inaintam sub soarele arzator, printre
brazi mici, insotiti de banda rosie pana la o cladire mica de beton, parasita.
Aici lasam drumul si o luam putin spre dreapta, urmarind marcajul, aici putin
mai rar. Mai sus prindem o poteca prin iarba care urca direct pe versantul
nordic al Muntelui Nou. In spate, Varful Chiozrez e complet acoperit de nori
negri, iar spre Valea Muresului sunt nori de furtuna. Ne suna colegii nostri de
drumetie, care ajunsesera la Ditrau sa ne spuna ca acolo e prapad, ploua
torential. In fata noastra, insa, spre sud-est, cerul e senin. Speram sa scapam
de ploaie asa ca urcam continuu, fara pauza. Potecuta intra pe un culoar
printre brazi mici si tufe, urcand direct spre sud. Suntem necajiti de sute de
insecte care se aseaza pe fetele noastre. Culoarul se termina putin inainte de
intrarea in padure. Un mic ocol spre dreapta si patrundem in padurea batrana de
molid. Urmam un fost drum de exploatare forestiera, acum bine inierbat si iesim
langa o mare defrisare spre stanga, acoperita complet cu zmeuris. Probabil aici
va fi raiul ursilor peste o luna, cand zmeura va fi coapta. Facem o pauza,
bucurosi ca am scapat de urcusul pe Muntele Nou. Varful ramane undeva la sud,
in plina padure. Traseul il ocoleste pe curba de nivel si ajunge in saua lui estica.
Am facut o ora de mers continuu si destul de alert din Pasul Tengheler. Am
scapat si de ploaie, e putin innorat.
Pornim pe drumeagul inierbat, pe o portiune aproape dreapta. Deodata, in fata
noastra se aud zgomote puternice in tufisurile de zmeura. Desi constienti ca nu
putea fi ursul simtim acut senzatia de salbaticie a locului si a faptului ca
suntem aici niste intrusi. Facem zgomot, strigam si se aud pasi grei care
coboara panta cu zmeuris, indepartandu-se de noi. Ne mai linistim, ni se pare
ca am auzit zgomote de copite, deci sunt doar cerbi. Vorbim intre noi, pentru a
fi auziti de departe si continuam ocolirea Muntelui Nou pe curba de nivel.
Brusc apar in fata noastra doi cerbi superbi. Inainte de a apuca sa scoatem
aparatul foto, cerbii traverseaza drumul si se afunda in padurea intunecoasa de
sub varf. Incantati de aceasta intalnire traversam o padure de molid si iesim
in platoul larg al Varfului Caprelor, intr-o poiana intinsa. Iarba e pana la
brau, insa poteca este bine conturata.

24. Poiana de sub Varful
Caprelor.

25. Pe drumul de creasta, inainte
de Varful Tatar.
Trecem printre palcuri de molizi urmarind marcajul printr-o zona extrem de
frumoasa. Ocolim cateva balti si portiuni cu noroi de pe un fost drum de
exploatare si iesim intr-o poiana mai lunga de sub Varful Tatar. In fata, de
dupa niste tufe de brazi pitici apare o creatura gri, care seamana cu un caine.
Strigam si animalul se sperie. Se intoarce si dispare in padurea din stanga. Ne
intrebam ce o fi fost. Nu l-am vazut prea bine, fiind tot timpul ascuns de puii
de brazi. Nu prea avea ce sa caute un caine aici, nefiind stane in apropiere.
Fiind prea mic pentru un urs si prea gri pentru un porc mistret banuim ca era
un lup. Trecem cu grija de zona respectiva si dupa cateva sute de metri ajungem
la o baliza topografica care indica Varful Tatar cu altitudinea de 1452 m. Pe
harta si varful urmator apare cu aceeasi denumire, insa cu altitudinea de 1476
metri. Traversam o perdea de brazi si iesim la alta poiana. In fata e o
plantatie de molizi tineri, iar la dreapta ei e pregatit terenul pentru alta
plantatie. Zona e curatata de vegetatie si e perfect dreptunghiulara.

26. Prin plantatia de
brazi.
Poteca o ia direct printre molizii mici, pe un culoar si dupa cateva minute
intram intr-o padure deasa si batrana. Am facut aproape trei ore de la Pasul
Tengheler si pentru ca e trecut de ora 19 incepem sa ne gandim la un loc de
campare. Suntem putin ingrijorati de lipsa oricarei surse de apa, rezervele
noastre sunt pe terminate. Urcam usor si iesim in apropierea Varfului Tatar cu
cota de 1476 metri. De aici incepem o coborare accentuata si la 3 ore si
jumatate de la plecarea din Pasul Tengheler ajungem la un panou care ne indica
ca suntem pe Muntele Tatar. De aici se desprinde spre sud-vest un traseu marcat
cu cruce rosie care duce spre Pasul Tatar si Varful Prisca. Ni se spune ca pana
in Pasul Tengheler sunt de aici 9 kilometri.

27. Panoul de pe Muntele
Tatar, la ramificatia traseului spre Varful Prisca.
E tarziu si suntem obositi. Ne obisnuim cu ideea ca nu vom mai gasi apa astazi,
deci va trebui sa ne descurcam cu ce avem. Hotaram sa punem cortul in prima
poiana intalnita. Continuam pe drum si incepem sa urcam destul de tare printr-o
padure deasa si intunecoasa de molid. Trecem de aceasta portiune si padurea se
mai rareste putin. Intr-un sfert de ora ajungem intr-o poiana plina de stevie.
Gasim un loc mai ferit, intre doi molizi inalti si aici ne stabilim tabara.
Suntem undeva in zona Varfului Nierghes. La 21,30 cortul e deja intins.
Oboseala unei zile pline isi spune cuvantul. Trecem repede peste cina si intram
in cort cand inca e ziua afara. Ascultam zgomotele noptii si speram sa nu fim
vizitati de ursi. De departe se aud glasuri de oameni. Banuim ca e o tabara a
culegatorilor de afine si maine vom
descoperi ca asa si este. Adormim inainte de ora 22.

28. Poiana cu stevie, unde
am pus cortul.
Ne trezim devreme, inainte de ora 7. Suntem odihniti si ne grabim sa strangem
lucrurile pentru a evita cat mai mult caldura. Socotim ca mai avem de mers vreo
doua ore pana in Pasul Pangarati. Folosim ultimele rezerve de apa pentru cafea.
Sarim peste micul dejun si pornim la drum pe la 7,30. De aici traseul este usor
si in totalitate pe un drum bine conturat. Nu trec zece minute si intalnim
primii culegatori, de etnie roma. Drumul continua prin padure si ajungem la
tabara culegatorilor. O caruta, cai si multi copilasi care fac galagie. Urcam
usor spre un mic platou, langa o masina parcata. Suntem pe Piciorul Nierghes, o
culme care face legatura intre Giurgeu si Hasmas. Undeva pe aici este granita
dintre cele doua masive, insa nu este o delimitare clara. Cert e ca in Saua
Nierghes vom fi in Masivul Hasmas. De aici intalnim mai multe grupuri de
culegatori de afine si masini care urca in acelasi scop. Padurea se mai
rareste, incepem sa avem privelisti spre crestele din jur. Abia a trecut de ora
8 si deja e foarte cald. Incepem sa resimtim lipsa apei si tocmai cand ne-am
obisnuit cu gandul ca nu vom mai gasi nici un izvor pana in Saua Nierghes apare
unul chiar langa drum. Facem o pauza si ne umplem sticlele cu apa rece si
curata.

29. Aproape de Saua
Nierghes am intrat in Masivul Hasmas. Sub noi, Valea Putna Intunecoasa.
Drumul, tot mai bun, continua spre sud-est. In stanga se adanceste Valea Putnei
Intunecoase. Intram in padure, coborand usor si iesim in poiana din Saua
Nierghes, unde gasim un alt panou. Suntem la 1375 metri si de aici se desfac un
traseu spre Hagota, pe Valea Putna Intunecoasa (cruce galbena) si traseul
crestei nordice a Hasmasului, marcat cu banda albastra, care urca la Piatra
Vitos si mai departe face legatura cu Masivul Ceahlau. E frumos aici, se vad
crestele Hasmasului si chiar o bucata din soseaua Gheorgheni - Lacu Rosu.
Continuam pe drum si trecem pe langa un izvor captat. Trecem pe langa o cireada
mare de vaci si ne salutam de la distanta cu ciobanul.

30. In spate e Saua
Nierghes. Se vede o rulota alba in mijlocul ei.
Drumul e placut, coboara usor traversand o mica portiune de padure. Dupa o
curba ne apare brusc, sub noi, soseaua Gheorgheni - Lacu Rosu - Cheile
Bicazului. Drumul e destul de circulat, se aud masini, zgomot.

31. Pasul Pangarati.
Gata cu muntele, am ajuns inapoi la civilizatie. Coboram usor si la doua ore de
la plecare si la 45 de minute din Saua Nierghes ajungem in Pasul Pangarati.
E ora 9,30 insa pasul e destul de populat. Cativa vanzatori ambulanti de miere
au ocupat aproape tot locul de parcare. Va fi si azi o zi torida. Pe partea
cealalta a soselei banda rosie a crestei Orientalilor continua spre Poiana
Alba, Varful Hasmasul Mare, cabana Piatra Singuratica, pana in Saua Tarcau,
cale de 6-7 ore ( vezi aici ).
De acolo se intra in Muntii Ciuc, in partea lor nordica, numita Nascalat (asta
daca nu se considera ca Nascalatul apartine de Hasmas sau chiar ca este o grupa
de munti separata; este o disputa nerezolvata inca ).
Pe un molid e un panou frumos pus de administratia Parcului National Cheile
Bicazului - Hasmas, cu harta si cateva pictograme simpatice care ne arata ce nu
avem voie sa facem in aceasta zona protejata.
32. Panoul din Pasul Pangarati.
Ne strangem lucrurile si iesim la ocazie. In doua minute opreste un camion care
coboara frumoasele serpentine spre Gheorgheni si ne lasa la iesirea din oras
spre Toplita. Prindem repede alta ocazie si la ora 12,30 recuperam masina lui
Calin din gara Toplita. Pe o caldura insuportabila strabatem Defileul
Muresului, incetiniti mult de lucrarile de asfaltare si ajungem dupa-masa in Cluj-Napoca unde
termometrele arata 37 de grade.
Timp de mers (calculat
efectiv, fara a socoti pauzele):
Pasul Rachitis (932 m) – Poiana Ciorbic (2 ore) –
Saua Faget (2 ore 20’) – Poiana Arcoza (3,5 ore) – Pasul Creanga (1102 m) (4,5
ore)
Pasul Creanga (1102 m) – Pasul Chiozrez (1259 m)
(3,5 ore) – Varful Chiozrezul Mare (1491 m) (4 ore 15’) – stana Rigo (5 ore
15’) – Pasul Tengheler (1036 m) (7 ore)
Pasul Tengheler (1036 m) – Muntele Tatar
(ramificatie traseu spre Vf. Prisca) (2,5 ore) - Saua Nierghes (1375 m) (5 ore)
– Pasul Pangarati (1255 m) (5 ore 45’)
Marcaj
Semnele de marcaj banda rosie sunt dese si prospat aplicate pe cea mai mare
parte a traseului. Portiunile cu probleme sunt Pasul Rachitis - Saua Faget si
putin in zona de sub Varful Sarmasul Mare. Multumiri autorilor marcajului.
Bibliografie
Harta Muntii Giurgeu si Hasmas, aparuta la Dimap in 2004, buna si exacta cu
mici exceptii (unele stane si cladiri care apar pe harta nu apar si in teren,
insa e posibil ca in cei 6 ani trecuti de la aparitia hartii acestea sa fi fost
parasite)
Ghidul Muntii Giurgeului, aparut in 1974 in colectia Muntii Nostri (autori
Oliviu Marcu, Zoltan Ratz, Mircea Borda); traseele sunt descrise cam sumar insa
ne putem face o parere despre ele.