Peştera Bolii, Munţii Şureanu, era parcursă călare
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Pestera Bolii (Pestera de la cetatea Bolii) se afla intr-o zona calcaroasa destul de bine impadurita, de pe versantul stang geografic al Vaii Banita (vezi harta, extras din ghidul Muntii Sureanu, de Valer Trufas, colectia Muntii Nostri, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986), perimetru intens locuit de peste 2.000 de ani. Cavitatea este loc de pierdere in subteran pentru Paraul Jupaneasa, care patrunde prin intrarea ei amonte; dupa cateva sute de metri strabatuti prin galerii spatioase (12-45 metri largime), apa (adanca in subteran intre 0,2-1 metru) se varsa imediat dincolo de iesirea din aval a pesterii in Paraul Banita, in perimetrul Cheilor Banita.
Pentru istoricul pesterii (explorativ si stiintific), cel mai amplu material aparut pana in prezent se afla in Lucrarile Institutului de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti, tomul VI, din 1967, paginile 9-88: Contributii la studiul pesterilor din regiunea Hunedoara, studiu semnat de Margareta Dumitrescu, Nicolae Orghidan, Traian Orghidan, Valeriu Puscariu, Jana Tanasachi, Maria Georgescu, Stefania Avram.
Deschiderea din amonte a pesterii (imagini 1, 1a, 2), inalta de 10 metri si larga la nivelul apei de 20 de metri, se afla la 720 metri altitudine. Cealalta iesire a pesterii, din aval, este situata cu 2 metri diferenta de nivel mai jos (are 10 metri inaltime si 10 metri latime la nivelul apei); iesirea este acum partial obturata de terasamentul caii ferate Petrosani - Subcetate. Temperatura din zona profunda a pesterii se mentine in jurul valorii de 7 grade Celsius.
1
1a (foto: Emilia Marinescu, Bucuresti)
2
Prima mentiune bibliografica asupra Pesterii Bolii dateaza din 1838 (M. J. Ackner); prima descriere a golului subteran ii apartine lui A. Bielz (1881, 1899). In urma cercetarilor facute de grupul Valeriu Puscariu, Traian Orghidan, Jana Tanasachi, Margareta Dumitrescu, Stefania Avram, Maria Georgescu (1951-1964), a fost publicata si o harta pentru 455 metri de galerii (figura 3; planul a fost redesenat dupa topografia din volumul din 1967 si publicat in Pesteri din Romania, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, autori Marcian Bleahu, Vasile Decu, Stefan Negrea, Cornel Plesa, Ioan Povara, Iosif Viehmann (vezi imaginea 4).
3
4
In anul 1987, Clubul de speologie Piatra Rosie Petrosani a prezentat la reuniunea nationala Speosport o harta pe care indica 1729 de metri lungime, cifra la care se ajunsese si prin cartarea unor noi galerii (exista o mentiune si in Buletinul speologic informativ 3 (12) din 1988, editat de Federatia Romana de Turism-Alpinism, Comisia Centrala de Speologie). Harta respectiva nu cunoastem sa fi fost publicata pana in prezent iar grupul din Petrosani nu s-a facut remarcat (pana acum) prin realizarea unor planuri credibile. Este insa posibil ca fata de planul publicat in 1967 sa existe posibilitati de inregistrare a unor noi galerii.
Acces. Din soseaua Petrosani - Hateg, la cateva sute de metri in amonte de gara Pestera Bolii, dintre bornele kilometrice 40 si 41 pana la Hateg, se desprinde catre dreapta un drum de tara, pietruit. Dupa 400 de metri pe acest drum trecem linia ferata Petrosani - Subcetate, apoi mai avem alti 400 de metri pana la niste rezervoare mari pe stanga drumului, imediat dincolo de ele fiind o parcare.
Din aceasta parcare se vad intrarea din amonte a pesterii (imaginea 1) si calea de acces (cu trepte si balustrada) care duce acolo.
Extragem urmatoarele dintr-un comunicat de pe lista alpinet2k, a site-ului alpinet.org. „La 5 iulie 2006 a avut loc un concert de muzica religioasa in Pestera Bolii, organizat de Asociatia Petro Aqua. Concertul a capella a fost sustinut de corul Catedralei ortodoxe din Orastie, corul Bisericii catolice din Petrosani si Melita Botezatu, interpreta la orga a Forumului Democrat German. Pestera Bolii a fost redata circuitului turistic in urma cu aproximativ doua luni, de catre asociatia amintita, cu sprijinul Salvamont Lupeni si a altor institutii. Ea ofera conditii deosebite de acustica, interiorul fiind numit in perioada interbelica Sala de concert si dans.”
S-a intamplat sa pot trece pe la Pestera Bolii in august 2006, apoi de doua ori in septembrie 2006. In august pestera era iluminata si am putut aprecia ca pe cei 75 de metri amenajati becurile sunt bine puse, scotand in evidenta peretii si formatiunile. In septembrie 2006 insa lumina era mult redusa, nemaiasigurand circulatia prin cavitate.
Sa amintim - pentru completarea datelor despre potentialul turistic al Pesterii Bolii - un paragraf din tomul VI al Lucrarilor Institutului de Speologie, citat mai sus. „In interior drumul a fost amenajat cu punti pentru evitarea trecerii prin apa. In momentul de fata aceste punti nu mai pot fi utilizate, fiind putrede si in parte prabusite.”
Si, sa nu uitam (vezi Pesteri din Romania, 1976) ca o descriere din 1893 povestea despre traversarea calare a pesterii, lucru care ar fi perfect posibil si astazi. Imagini din toata pestera sunt aici.
vezi și
Peştera turistică Bolii, toată, imagini