Vârful Faraoane - Vârful Ouşoru, Munţii Suhard
Ceva mai incolo drumul este din nou blocat de zapada dar putem depasi aceasta portiune fara dificultati. Dupa ce ocolim Varful Faraoane, din locul unde se termina un gard, ne indreptam atentia spre ultimul varf important, Ousoru (foto 62). Urmam mai departe drumul si inainte de a intra pentru scurt timp intr-o padure, fotografiem spre inapoi partea sudica a pantelor ce duc spre Varful Faraoane (foto 63). Traversam apoi tot pe o curba de nivel un mic parcurs printr-o padure care ocoleste un varf impadurit. Aici, prin locurile ferite de lumina soarelui, intalnim iar portiuni cu zapada umeda si destul de mare.
62
63
La iesirea din padure Varful Ousoru se vede spectaculos (foto 64). Spre inapoi se vad si Muntii Rodnei, spre stanga in imaginea 65 si Varful Omu aflat ceva mai la dreapta, in ultimul plan. Trecem pe langa cateva stanci razlete (foto 66) si constatam ca trebuie sa coboram destul de mult (foto 67) pana intr-o sa aflata pe la 1300 m.
64
65
66
67
O data ajunsi acolo, trecem pe langa o stana parasita aflata in dreapta noastra in sensul de mers precum si pe langa una care acum inca nu este locuita, aflata in stanga noastra in sensul de mers. Urmam mai departe acelasi drum care se abate in urcus usor spre dreapta in sensul de mers, ocolind Ousoru.
Pentru a urca spre acest ultim varf avem doua variante. Fie urcam in sensul dat de sageata rosie o panta destul de mare, in imaginea 68, fie urmam drumul care se vede in aceasta fotografie, spre dreapta pana intalnim un drumeag care urca pe langa un gard de sarma ghimpata, spre stanga. A doua varianta este mai usoara insa dam un ocol destul de mare. Daca optam pentru prima varianta mergem pana sub poala padurii si vom intalni un izvor ingradit. Pe langa acest izvor sunt cateva poteci care urca abrupt spre acelasi gard de sarma ghimpata unde intalnim drumul care urca mai domol care constituie a doua varianta de urcus (foto 69).
68
69
Din acest loc, adica de langa gardul de sarma ghimpata, se vede foarte bine continuarea traseului spre varf (foto 70). Urcam incet, panta este destul de mare si aici. Mai sus intalnim iar zapada destul de mare care iar ne ingreuneaza inaintarea. Pana foarte aproape de varf poteca urca prin padure. Undeva mai sus, padurea se rareste si ajungem in golul alpin, pe un varf secundar. De aici fotografiem spre alti munti importanti din zona, Giumalau si Muntii Bistritei (foto 71). Inca putin si ajungem pe varful marcat de o cruce metalica (foto 72).
70
71
72
73
Suntem la 1639 m. Privelistea este umitoare de aici. Fiind foarte abrupt, perspectiva de pe Ousorul este cu adevarat impresionanta. Pe langa satul Dorna Candreni si alte sate aflate in vecinatatea muntelui pe care suntem, se vad relativ bine si cateva varfuri importante din Muntii Caliman (foto 73). Facem si o poza asupra crestei pe care am parcurs-o (foto 74). Varful arata ca in imaginea 75; am mai urcat aici intr-o iarna, pe traseul pe care vom cobori, descris la.
74
75
Dupa cateva zeci de minute petrecute pe varf, timp in care admiram muntii din plin, ne indreptam atentia spre poteca pe care vom cobori. Panta e foarte mare, trebuie sa coboram cu atentie (foto 76). Privita mai de jos, panta arata ca in imaginea 77. Treptat intram in padure si ajungem intr-o mica sa (foto 78). Inainte de a cobori mai departe fotografiem si spre inapoi (foto 79).
76
77
78
79
De acolo avem doua variante: fie mergem inainte, prin locul golas care urmeaza creasta fie coboram ceva mai direct in sensul dat de sageata rosie din imaginea 78. Am preferat sa coboram prin stanga fata de sensul de mers, pe unde indica sageata. Desi e la fel de abrupt si ceva mai jos, in padure, trebuie sa ne luptam putin cu cativa copaci cazuti, totusi depasim repede aceasta portiune mai dificila. Prin padure intalnim tulichina (foto 80) precum si flori de un colorit albastru deosebit (foto 81).
80
81
Mai jos panta se mai indulceste si iarba verde ne incanta privirea (foto 82). Mai jos putin fotografiem o portiune din Muntii Caliman (foto 83). Este fotografia „de vara” analoaga celei „de iarna”, nr. 4, de la.
82
83
Flori de un galben intens ne incanta privirea (foto 84). Incepe un mic drumeag de munte care urmareste un parau. Mai jos dam peste o prima gospodarie. Imediat dupa ce se termina aceasta, parasim drumul si traversam gardul de barne aflat in dreapta imaginii 85.
84
85
Pe acolo este o poteca care conduce direct la gara. Ajungem dupa circa 100 de metri la un mic spatiu printre doua garduri din barne pe unde trece poteca pe care ne-am inscris (foto 86). Mai trecem pe langa o gospodarie unde un caine ne latra puternic si ne inscriem pe un drum neasfaltat. Imediat cum ajungem la acest drum, pe stanga in sensul de mers, se afla un izvor captat, de apa minerala, o constructie metalica de culoare verde, ingradita. In partea dinspre vale exista o teava pe unde curge un puternic suvoi de apa feruginoasa, puternic mineralizata (foto 87).
86
87
88
Mai parcurgem foarte putin si inainte de a traversa calea ferata facem o fotografie asupra varfului pe care tocmai l-am coborat (foto 88). Arata impresionant. De aici sau ne abatem spre gara care este la cativa zeci de metri spre stanga, fie urmam mai departe drumul pe care suntem si ajungem in centrul satului Dorna Candreni. (vezi și parcurgerea crestei în anul 1999)