Vârful Omu, Munţii Suhard
Desi e primavara totusi pe crestele muntilor inca se vede zapada. Din centrul satului traversam podul peste Bistrita (foto 1). Raul este tulbure si umflat de apa rezultata in urma topirii zapezilor de prin toti muntii din jur (foto 2).
1
2
Imediat cum traversam podul ne abatem spre dreapta, pe un drum care duce spre partia de schi si pe care gasim sageti indicatoare catre aceasta partie. Undeva mai sus, drumul catre partie se abate spre dreapta fata de sensul nostru de mers. Noi vom continua traseul pe drumul din stanga (imaginea 3). Depasim repede ultimile case din sat si ne inscriem pe drumul forestier Stanisoara (foto 4).
3
4
Desi mai apar drumuri forestiere care se desprind din cel principal si care urca pe versanti, vom urca doar pe cel care urmeaza paraul de pe valea pe care ne-am inscris (vezi harta). Nu dupa mult timp ajungem intr-un loc unde drumul nostru pare sa se termine si mai departe e doar paraul. Din acel loc se desprinde, spre stanga fata de sensul de mers, un drumeag care urca in serpentine. Ne inscriem in urcus pe acel drumeag (foto 5). Si pe aici vom intalni ceva mai sus drumusoare laterale care par sa mearga pe curba de nivel insa noi continuam sa mergem doar pe cel care urca (foto 6).
5
6
Deja intalnim petice de zapada iar mai sus, pe alocuri, zapada acopera tot drumul pe portiuni destul de mari. Totusi florile si-au facut aparitia (foto 7) si in unele locuri muschii de diferite specii alcatuiesc covoare intregi (foto 8).
7
8
Urcam destul de mult, pana intr-un loc unde poteca pare sa se stabilizeze din nou pe o curba de nivel. Suntem intr-o portiune unde spre stanga noastra in sensul de urcus se observa o padure de conifere cu copaci inalti, care contrasteaza cu copacii din jur. Pe langa acei brazi inalti vom urca mai departe, parasind drumusorul pe care am suit pana aici. Desi apare zapada din nou, totusi putem distinge o poteca care se strecoara anevoie printre brazi.
Dupa cateva sute de metri de urcus ajungem in sfarsit la un luminis (foto 9). Zapada este pe alocuri destul de consistenta (foto 10) dar nu pune probleme deosebite. Daca mai urcam putin observam ca am depasit un imens petic de zapada si suntem la intrarea in golul alpin. Primavara incearca sa isi intre in drepturi. Intalnim covoare imense de branduse de primavara (foto 11).
9
10
11
12
Mai sus, o data ce depasim si ultimii copaci, se observa spre stanga in sensul de urcus zona cea mai inalta a masivului, spre care ne indreptam (foto 12). Peisajul este uimitor. Facem iar fotografii cu banduse (foto 13) si intalnim si branduse albe (foto 14). Mai depasim un petic de zapada si urcam spre un varf secundar unde se afla o borna topografica (foto 15). Acolo facem popas pentru ca peisajul este foarte frumos. Spre nord se vad grupe de munti si varfuri importante ale acestora. In imaginea 16 am surprins Varful Tapu Mare din Muntii Tibaului precum si Varfurile Lucina si Batca Tatarcii din Obcina Mestecanisului . Spre vest, Muntii Rodnei cu Varful Ineu domina orizontul (foto 17).
13
14
15
16
17
18
Observam intr-o crapatura a unei bucati de lemn care marcheaza varful pe care suntem si pe care se afla si borna topografica, multe buburuze (foto 18). Spre sud-est fotografiem celelalte varfuri importante ale masivului, Faraoane (1715 m) si, foarte departe, chiar la capatul crestei, Ousorul (1639 m) (foto 19). De pe varful pe care suntem vom urma in urcus creasta. Trece pe langa cateva stanci razlete (foto 20) si urcam spre un alt varf, de 1873 m. Drumul spre acesta este acoperit cu zapada destul de moale si consistenta, ceea ce ingreuneaza putin inaintarea (foto 21).
19
20
21
22
La un scurt popas in urcus ne depaseste o soparla (foto 22). Urcam si acest varf si ne bucuram ca sus nu mai este zapada si putem inainta mai usor. In fata se deschide o frumoasa perspectiva asupra varfului cel mai inalt din acesti munti, Omu (foto 23). Facem o fotografie si spre inapoi unde se mai vede inca varful anterior, unde am facut popas (foto 24).
23
24
Pentru ca suntem mai sus, peticele de zapada sunt mai dese, mai ales spre nord, acolo unde soarele inca nu a ajuns sau ajunge mai greu. Incercam sa evitam zapada si ne strecuram printre aceasta si copaci (foto 25). La un moment dat tot ne luptam cu zapada, intr-un loc in care nu mai putem sa o ocolim. Dar dam peste o portiune de creasta mai degajata de unde ne facem un plan pe unde sa urcam spre varf. Desi piscul este acoperit cu zapada stim ca in absenta acesteia, vara, intalnim o mare de jnepeni. Observam de la distanta o posibila ruta de acces spre varf (foto 26).
25
26
Urmam mai departe o poteca (foto 27) si intalnim cateva stanci izolate (foto 28, 29). Ajungem astfel in locul de unde vom incepe urcusul spre Varful Omu. Panta e destul de mare si acoperita in totalitate cu zapada (foto 30). Incepem urcusul, incet si cateodata ne afundam destul de mult in zapada (foto 31).
27
28
29
30
31
32
Pe alocuri crengile de la jnepeni strapung stratul de nea. Dupa ce depasim panta destul de lunga ajungem in creasta de unde mai avem foarte putin si sosim pe varf, la 1932 m (foto 32). Un stalp indicator vechi arata trasee spre diferite directii (foto 33, 34). Este prima data pana aici ca intalnim marcaje sau indicatoare turistice.
33
34
Zabovim pe varf pentru ca peisajul este fascinant in toate directiile. Muntii Rodnei, Obcinile Bucovinei, in special cea a Mestecanisului, Muntii Tibaului, chiar si Muntii Caliman se vad imprejurul nostru. Vantul sufla destul de puternic dar soarele straluceste cu putere. Cativa nori razleti sunt pe cer si spre sud cerul este putin mai tulbure; o usoara ceata impiedica vizibilitatea perfecta spre Muntii Caliman dar distingem totusi cateva varfuri importante din acest masiv.