Vârful Omu - Şaua Diecilor, Munţii Suhard

articolul continuă de aici 

 

Privim apoi spre continuarea crestei si vedem ca urmeaza un nou varf, ceva mai mic decat cel pe care suntem (foto 35). Pe partea dreapta in sensul de mers acesta prezinta grohotis, pietrele fiind puternic acoperite cu licheni galbui (foto 36). Pornim la drum pe poteca de creasta, depasim si acest al doilea varf, de unde traseul de creasta se abate spre stanga in sensul de mers (foto 37). De undeva de mai jos facem o fotografie spre inapoi (foto 38).

                                                       35

36

                  37

38

Urmeza un foarte mic urcus si portiunea pe care trebuie sa o strabatem este plina cu jnepeni. Acum, poteca care se strecoara printre acestia este acoperita pe alocuri cu zapada ceea ce o face mai greu de gasit (foto 39). Gasim o portiune cu zapada destul de intarita pe stanga acestor jnepeni, in sensul de mers, care ne ajuta la inaintare. Din loc in loc, acolo unde nu este zapada, urmam poteca vizibila. Ne bucuram cand intalnim portiuni golase fara jnepeni (foto 40).

                                                       39

40

Inca putin si ajungem intr-un minunat punct de belvedere, Varful Pietrele Rosii (foto 41). De aici jnepenii se raresc si coboram intr-o frumoasa poiana. Imediat dupa aceasta poiana traversam cateva sute de metri prin padure. Aici, din nou, avem parte de zapada din plin dar incet, incet depasim si aceasta portiune. In plus apare marcajul banda albastra dupa care ne putem ghida. Ajungem la o alta poiana intinsa, in care incepem sa coboram spre Saua Diecilor (foto 42). Acolo, in vale, se afla o stana parasita si, ascunsa deocamdata privirilor noastre, o mica cabana in constructie. Tot din locul de unde am facut imaginea 42 observam si pe unde vom continua traseul (foto 43). In coborare intalnim un drumeag care vine din dreapta noastra iar noi il vom urma, dar a doua zi, spre stanga, asa cum arata imaginea 43. Pe acest drumeag vom merge pana aproape de ultimul varf al Suhardului, Ousoru. Seara se apropie asa ca ne grabim sa punem cortul intr-un loc plat. Peisajul este superb, Muntii Rodnei ne vegheaza in departare (foto 44). Nu este foarte frig, cerul e senin si urmeaza un ceai cald. Noaptea avem parte de lumina puternica, a fost Luna plina.

                                                             41

42

43

44

Ne trezim de dimineata si cand iesim din cort privirile sunt atintite asupra Varfului Ineu si Muntilor Rodnei (foto 45). Din locul unde am pus cortul, la marginea drumeagului amintit, se vede ceva mai jos cabana in constructie de care am spus mai inainte (foto 46). Langa ea gasim apa care se scurge printr-un sistem de jgheaburi (foto 47).

              45

                                                    46

47

Mai este un izvor, ceva mai la vale dar in partea opusa cabanei fata de drumeagul pe care ne vom deplasa.