Peştera 6S are vegetaţie abundentă

Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă" Bucureşti)

imagini: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Gabriel Miclăuş, Cornelia Radu, Gigel Cuţa

precizări: Marelena şi Radu Puscarciuc (Oneşti)

Printre particularitatile exceptionale ale cavitatii (cea mai mare in sare din lume, concretiuni remarcabile, chimism cu multe sanse de alte premiere mondiale etc.) (vezi) se numara si vegetatia foarte bine conservata, de multe ori inca verde datorita microclimatului si rocii in care se dezvolta pestera. Desigur, un amplu studiu de determinare ar aduce rezultate foarte valoroase.

Pe 30 aprilie 1995, o tura de cercetare in Pestera 6S de la Manzalesti - la care au participat Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu, Ana Candea, Anna Lohin - a fost dedicata, pentru ca fetele erau studente la Biologie, colectarii de materiale vegetale, abundent prezente in aceasta cavitate, sub diverse forme, in multe zone, unele resturi prezentand inca clorofila.

Au fost luate circa 20 de probe, din locuri diferite. Probele au fost etichetate, puse in pungi de plastic si predate peste cateva zile profesorului Ion Cristurean, de la Facultatea de Biologie din Bucuresti. Rezultatele determinarilor, pentru care multumim foarte mult (completate ulterior de Ana Candea), ne-au fost predate peste catava vreme; ni s-a spus ca toate etichetele din pungile de plastic in care s-au aflat recoltarile din pestera au devenit ilizibile… Va prezentam in continuare datele care ne-au fost transmise.

Plante determinate

graminee - Agrostis stolonifera (iarba campului) (fragment)

graminee - Poa pratensis (firuta) (probabil) (fragment)

rogoz de Carex distans (rogoz) (probabil) (fragment)

Carex sp. (fragment)

radacina de Symphytum officinale (tataneasa)

radacina de Isopyrum (thalictroides) (gainusa) (familia Ranunculaceae)

radacina, articulatii si ingrosari de Equisetum arvense (barba ursului, barba imparatului)

lemn de Populus tremula (plop tremurator)

lemn de Prunus sp.

frunza de Prunus avium (cires)

frunza - Dactylis glomerata (golomat)

frunza - Quercus petraea (gorun)

frunza - Quercus robur (stejar)

Multumesc pentru adaugirile facute textului de mai sus (prezentate in continuare) lui Marelena si Radu Puscarciuc, din Onesti (www.muntesiflori.ro).

Symphytum officinale - tataneasa - (familia Boraginaceae, din care face parte si nu-ma-uita), prefera locurile umede, chiar mlastinoase, dar insorite. Florile sunt adaptate, prin formatul corolei, prin coloritul ei, pentru a atrage atat insectele polenizatoare cat si pe altele cu rol secundar in polenizare (bondarii, in incercarea lor de a ajunge la nectarul bine ascuns in fundul corolei, "rontaie" cu mandibulele peretii exteriori, deschizand astfel cale libera altor insecte, atrase de mirosul emanat si perceput doar de ele). Din cauza polenizarii relativ dificile, numarul semintelor, prin care se inmulteste planta, este adesea mic. Radacina insa poate atinge 180 cm.

Isopyrum thalictroides - gainusa - (familia Ranunculaceae, a piciorului-cocosului) este o planta care iubeste umiditatea si umbra padurii - cu deosebire a celei de fag, preferand solurile calcaroase acoperite de frunzis; mai rar, poate fi intalnita si in crapaturile stancilor. Se inmulteste prin seminte, dar si prin diviziune, avand un rizom tarator.

Equisetum arvense - barba-ursului (familia Equisetaceae, unicul ei gen fiind Equisetum) - creste doar in locuri cu umezeala pronuntata si cvasipermanenta, avand parca o predilectie anume pentru malurile rapoase, degradate de alunecari, ale paraielor. Este o planta inferioara care se inmulteste prin spori, perena datorita rizomului care se multiplica rapid si din care se ridica doua feluri de tulpini: unele sterile si asimilatoare (fotosintetice), altele (situatia normala) fertile, heterotrofe (fara functie fotosintetica). Tulpinile sterile isi schimba culoarea, ingalbenindu-se, in cazul in care planta creste intr-un mediu cu putina lumina.

Cat priveste gramineele (dupa nomenclatura in vigoare, familia Poaceae): Agrostis stolonifera - iarba-campului - prefera fanetele umede; Poa pratensis - firuta - creste pe soluri bine drenate, dar fertile. Dactylis glomerata - golomat - tolereaza foarte bine locurile umbroase.

Carex distans - rogoz - (familia Cyperaceae, a papurei) prefera fanetele umede si terenurile saraturoase. Prezenta lor in preajma pesterii este absolut normala avand in vedere preferintele de mediu si forta lor de raspandire/ expansiune.