Rezervaţiile Piatra Rea şi Cascada Cailor, Munţii Rodnei
20 In amontele Vaii Rele, catre Piatra Randunelelor.
Abia iesiti din curtea pensiunii sotilor Timis Maria si Stefan dam peste borvizul ruginiu-chizos bolborosind defel apetisant in stutul unei foste tevi de sonda. O vreme mergem pe marcajul turistic triunghi rosu care duce spre Cascada Cailor insa la confluenta V. Zanoaga (care vine dinspre est, de la vestita Cascada a Cailor) cu V. Rea (care coboara de sub Rapa Piatra Rea, pe langa Piatra Randunelelor si apoi Piatra Rea, intalnind V. Cimpoiasa sau a Paltinului) continuam inainte (sud-vest) trecand de gospodaria cu gater si pastravarie.
Acolo o cotim la stanga, traversam peste un pod din tuburi largi de azbociment V. Rea, urmand circa 1 km un fost drum forestier orientat spre sud-est si care ne readuce la V. Rea pe care o vom traversa de-acum direct prin vad, la un nivel superior, peste bolovani si apele-i cristaline imputinate de seceta.
In dreapta si-n sus, la poalele Paltinului (vezi harta), sub liziera fostei paduri decimata de drujbasi dupa 1990, acum in curs de regenerare naturala, ne atrag atentia cateva constructii muntenesti vechi (salase, fanare si casoaie pitoresti de varat). Aproape, pe malul drept al V. Rele, putinii molizi ramasi in picioare ne ofera imaginea proaspetelor conuri semincere. In fata apare treptat spinarea lunga a Paltinului apoi (catre stanga acesteia) V. Cimpoiasa, Vf. Cimpoies in mare parte defrisat sau devastat de furtuni si avalanse, stancos in crestet, in fine V. Rea (foto 20), in zona sa superioara si apoi, treptat, albul calcarelor impresionantei Piatra Rea, prima noastra destinatie.
25 Omag rasfirat (Aconitum paniculatum).
27 Broasca de padure, Rana silvatica.
33 Gradina Pietrei Rele.
34 Floarea studentului.
35 Carlina acaulis, cu cosaș pe marginea ei.
38 Camp cu omagi si abruptul sudic al Pietrei Rele.
39 Flori de colt la baza citadelei Piatra Rea.
40 Vizita de curtoazie.
Urmam o vreme inspre amonte V. Rea (pe malul sau geografic stang), o traversam dupa circa 300 m, imediat trebuind sa suim consistent un piept abrupt de deal, in mare parte defrisat. Urmeaza un parcurs aproape rectiliniu, cu V. Rea vuind undeva jos si in dreapta noastra, pe un fost drum de TAF in care ne atrag atentia (ca alteori) urmele de urs imprimate in lutul pastos. Traversam din nou prin vad V. Rea, dupa care continuam pe ingusta poteca din molidisul plantat si dens, iesind in soarele violent, vizavi de peretii Pietrei Rele (foto 27-40) si renumita-i Biserica (foto 41-70). Sub acestea, adica pe malul geografic drept al V. Rele, ne intampina o veritabila holda de omagi rasfirati (Aconitum paniculatum) (foto 25) cu flori albastre cerneala, cateodata diluat-albastre, aproape albe. Calcarele impresionante cu pereti, turnuri, brane, valcele si spurcate culoare de avalanse sunt deocamdata in umbra insa nu pentru mult timp. Soarele trece catre amiaza baleind in violenta-i lumina fierbinte Podul Cailor apoi Rapa Piatra Rea, Curmatura Galatului... Deja, pentagonul stancos Piatra Rosie (sau Piatra Randunelelor) e intens luminat din crestet spre poale iar argintia anaconda lunga si franta-n succesive repezisuri si cascade, alb-cristaline si racoroase suvoaie ale V. Rele straluceste orbitor.
41 Biserica Pietrei Rele.
42 Biserica Pietrei Rele; in fundal, Paltinu/ Paltinisu.
45 Flori de colt la Biserica Pietrei Rele.
50 Flori de colt.
51 Ciulin galben.
55 Prescurita (Jovibarba globifera); determinare: Marelena si Radu Puscarciuc, Onesti.
60 Saxifraga paniculata (iarba-casunatului/ surzilor, ochii-soricelului, saxifraga-alba). (determinare: Adrian Schlesinger, Arad; Marelena si Radu Puscarciuc, Onesti)
70 Garofite Barba ungurului (Dyanthus spiculifolius); completare la determinarea autorului facuta de Adrian Schlesinger, Arad si Marelena si Radu Puscarciuc, Onesti
Vom aborda rezervatia suind prin gradina omagilor albastri, asezonata strasnic cu urzici si molizii uscati peste ani antrenati de teribilele avalanse pornite dinspre Podul Cailor si culmile nevazute ale Pietrei Rele. Deplasarea e infranata de omniprezentele bariere naturale, de la arbori, ragalii, bolovani, la urzici si ciulini (Carduus nutans sp.) dar... treptat soarele valoreaza planurile, mai apoi volumele, reliefand alba catedrala de piatra a Bisericii cu trei turnuri (impresia e diferita in functie de locul si altitudinea de observatie, mereu inedita si incantatoare).
Printre grohote apar repede primele exemplare de flori de colt (Leontopodium alpinum) cu sepale verzi-sur-albicioase si catifelate; butonasii circulari nu s-au deschis deocamdata pentru a oferi privirilor auriul-ocru al staminelor.
Ciucurii (Campanula granulata) albastri-violacei sunt omniprezenti, unii trecuti de perioada de inflorire, la fel ciulinii galbeni pal (foto 51), specii amintind de cactacee, cu flori umbeliforme violacee.
Aici vom admira cateva exemplare splendide de urechelnita galbena (Sempervivum tectorum) (foto 55) care par niste minusculi palmieri desprinsi din fascinanta lume a lui Guliver dar si labartate flori de angelica (Angelica archangelica), borbisor (Sempervivum sclehani) (foto 60), niste pernite din miniaturale verze a la Bruxelles cu inflorescente aducand a mici si albe umbrelute, Saxifraga sp., cinstel tepos si lipicios (Salvia glutinosa), ferigute (Polypodium vulgare), feriguta ruginita (Asplenium viride) degetar galben (Digitalis grandiflora), stirigoaie (Veratrum album), ienuperi (Juniperus comunis), jnepeni (Pinus mugo), macrisul iepurelui (Oxalis acetosella) si multe alte specii...
Scenarista si regizoarea au ramas jos, destul de departe, pe conul de grohote imburuienate. Exista aici un serios risc de-a starni vipere chiar daca traditia populara spune ca naparcile se retrag in vizuinile lor dupa 6 august, o data cu Schimbarea la fata. Impreuna cu Razvan, cameramanul am suit din ce in ce mai sus peste instabilele grohote, tot mai marunte si parsive, pentru a descoperi in fieful lor predilect parfumatele garofite roz pal cu petale zdrentuite, barba ungurului (Dyanthus spicullifolyum) (foto 70) alaturi de florile de colt aciuate pe peretii stancosi, profitand de minusculele cause aride in care vantul adunase-n ani si ani de zile colb si resturi vegetale, treptat metamorfozate intr-un primordial sol fertil. Este indescriptibila gratia si delicatetea acestora, mai ales privite fiind razant, de jos in sus, pe langa peretele calcaros aproape vertical si cu un fundal variabil de cer calatorit de caravelele alb-pufoase de nori. Este de nedescris si panorama plonjanta catre Biserica Pietrei Rea, cu background-ul verde-biliard al Paltinului, la stanga Cimpoiesul si-apoi alb-argintiul fuior cascadat al V. Rele pana dincolo-n sus de Piatra Randunelelor. Din nou tocam vajnic timpul, extaziindu-ne in fata tuturor acestor minunate expresii botanice ale varietatii si splendorii naturii apoi, strigati de treptat exasperatele noastre colege, am decis sa mai lasam impresii si imagini si pentru altadata.
Imaginea de ansamblu a spectaculoasei Piatra Rea, pecetluita de diafanele corole duble ale unei flori de colt ivite-n iarba, la nici 15 m de malul drept al V. Rele, am luat-o din ogorul de omagi rasfirati, intens curtati de galagiosii bondari vargati in negru si auriu.
Reveniti la V. Rea ne-am racorit in undele-i proaspete, reci si limpezi, am facut un scurt popas, coborand in cele din urma nu pe la cele doua succesive cascade ale cursului inferior al V. Cimpoiasa, ci pe unde suiseram, deviind putin catre final doar pentru a le arata prietenilor o alta inedita fata a darniciei naturii rodneene, borcutul (fantana) cu borviz carbogazos sulfuros numit La Pacura, locul in care apa minerala izbucneste involburat tumultuoasa, precum un izbuc, fiind zagazuita intre lobele de stejar al ghizdului protector ingropat la circa 70 cm adancime, constituind o atractie nu doar pentru turisti ci si o sursa de aprovizionare pentru muntenii din imprejurimi.
Colegii mei nu-si imaginau macar minunatia acvatica alpina numita Cascada Cailor si cu toata arsita si oboseala acumulata-n toridele zile precedente, le-am propus s-o vizitam in cea mai rapida varianta posibila. Am galopat spre Complexul Turistic Borsa, prinzand ultima cursa a telescaunului ce suia spre Runcu Stiolului si refugiul Salvamont (foto 90, 95), din apropierea traditionalei stane si debutul teleschiului care suie-n Vf. Stiol (vezi si harta). Ne-am imbarcat printre ultimii, majoritatea turistilor coborand la acea ora. In timpul leganarii cablistice am admirat gospodariile traditionale din jur, o ciurda mica de Brune de Maramures pascand pe partia de schi dar mai ales extrem de densele case de vacanta, vile, pensiuni, traiectul viitoarei telegondole deasupra fostei partii de schi, asa zisa olimpica, de la Prisaca spre Fata Meselor - Buza Muntelui iar spre nord-est, minunatiile alpine ale Cearcanului si Podului Cearcanului (din Muntii Maramuresului) in blandele invaluiri ale amurgului incipient.
90 Teleschiul care porneste de la Borsa Complex.
95 Din Runcu Stiolului privim catre Gargalau (stanga) si Musceta (dreapta); vezi si harta.
Multi turisti asteptau sa coboare, unii excelent echipati, mai multi insa picnicari-pantofari sau fitosi nevoie mare. Ajunsi acolo am tras o lunga pauza, profitand de racoarea conferita de umbrelutele care acopereau masa si bancile din lemn apoi am luat-o pe poteca marcata cu banda albastra care suie catre Poiana Stiol - Saua Gargalau, abandonand-o dupa circa 15 minute pentru a cobori lejer la Cascada Cailor (foto 100-104). Colegii mei nu mai vazusera aceasta hidrobijuterie rodneana si asa cum mizasem, se dovedira profund si placut impresionati, asta fiind sinonim cu studiatul, prospectatul si filmatul mai bine de doua, poate chiar vreo trei ceasuri, adica pana cand soarele pica la orizont pe undeva departe, deasupra Moiseiului.
Pacat de mizeriile abandonate de nesimtitii turisti pe platforma de la baza cascadei, ambalaje, cutii de conserve, pet-uri, doze de racoritoare si bere (fapt valabil si pentru parcursul telescaunului care suie in Runcu Stiolului). Eram a treia oara in acest an la cascada, acum debitul acesteia fiind cel mai redus. Am suit pana la marmita in care se pravale suvoiul violent de apa, fiind repede murat de stropii zvanturati imprevizibil de briza. Pana prin 1970-1975 cascada avusese (cap-coada) un parcurs vertical cvasilinear; ulterior marea marmita a fost distrusa partial de viituri si arocamente, s-a produs o deviere a cursului final catre nord-vest, fapt care (mai ales pentru cei care vad acest monument al naturii intaia oara) nu are prea mare importanta.
100 Cascada Cailor, integrala.
101 Detaliu din Cascada Cailor, portiunea ei superioara.
102 Detaliu din Cascada Cailor, treimea ei centrala.
104 Arealul Cascadei Cailor.
Am coborat in circa 1 1/2 ore, pe langa cariera de marmura si o functionala valtoare (foto 110) in care ameteau de-atata invirteala mai multe cergi inflorate tesute din aspra lana turcana, la pensiunea Timis, admirand fantasticele nebuloase straveziu purpurii ale amurgului, fericiti ca putuseram vizita doua obiective turistice splendide.
110 Valtoare pe Valea Zanoaga, in localitatea Borsa Fantana.
