Munticelu şi Tunel, peşteri în Munţii Hăşmaş
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
11 aprilie 2012. Pestera Tunel se afla in Cheile Sugaului, situate la intrarea dinspre aval in Cheile Bicazului (cea dinspre satul Bicaz-Chei). Se pare ca s-a format prin prabusire, in imensa Piatra a Glodului.
Accesul spre pestera este facilitat de soseaua care strabate Cheile Bicazului, dinspre Moldova spre Transilvania, pe la Lacul Rosu. La iesirea din amonte a satului Bicaz-Chei incep vestitele Chei ale Bicazului (harta 1, extras din Emilian Cristea - Hasmas - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1978).
Imediat cum iesim din sat si depasim o fabrica de ciment suntem intampinati pe partea stanga, in sensul de urcus, de o mare cariera de piatra (foto 1) iar pe dreapta de o creasta a Muntelui Munticelu, cu imensi pereti de calcar (foto 2). Strabatem foarte putin pe drum pana intram intre doi pereti stancosi (foto 3); pe partea dreapta, in sensul de urcus, o tabla indicatoare ne spune ca intram in Cheile Bicazului (foto 3). Raul Bicaz curge pe langa noi. La cateva zeci de metri mai sus admiram o parte din Piatra Glodului, cu imense turnuri de calcar (harta 1; imaginea 6).
1
2
3
6
Pe sub aceasta piatra este si intrarea in Cheile Sugaului. Poteca pe care urcam trece pe sub o poarta de lemn (foto 8). Foarte putin mai sus se desprinde spre stanga fata de sensul de urcus o poteca foarte scurta pe care e bine sa ne abatem cativa metri, pana deasupra unei mici stanci de unde putem fotografia cheile micului Parau Sugau (foto 9). Se mai observa cateva scanduri care mai demult formau o cale de acces printre acesti pereti abrupti si atat de apropiati.
8
9
Revenim la poteca principala si urcam mai departe pe niste trepte care conduc la Cabana Eco, aflata putin mai sus. Din dreptul cabanei ne abatem spre dreapta, pe o poteca vizibila, marcata cu punct galben. In dreapta noastra fata de sensul de urcus se inalta pereti imensi de calcar iar in stanga stanci de dimensiuni ceva mai reduse, dar spectaculoase (foto 10). Poteca se strecoara printre brazi, nu prea desi. La data la care urcam era destul de frig si o bruma destul de groasa a pus stapanire pe munte desi cerul era perfect senin si soarele puternic. Numai ca aici suntem in umbra imensului perete stancos din dreapta noastra. Undeva mai sus intalnim o planta inflorita care rezista in aceste conditii de frig (foto 11). Continuam urcusul si dintr-un loc ceva mai degajat fotografiem versantul drept geografic al Bicazului, pe care se observa si cariera de piatra de la intrarea in Cheile Bicazului (foto 12). Urcam inca foarte putin si, spre dreapta fata de sensul de urcus, zarim intrarea in Pestera Tunel (foto 13).
10
11
12
13
Este o imensa fisura in stanca. Urcusul devine ceva mai accentuat, presarat cu grohotis. Intalnim cateva plante verzi (foto 14). Peisaj superb, fotografiem spre vale (imaginea 15).
14
15
Pereti luminati feeric de soare incanta privirea. La un moment dat poteca se abate spre dreapta fata de sensul de urcus si merge aproximativ pe curba de nivel. Suntem foarte aproape de intrarea in pestera. Exact sub fisura intrarii intalnim flori albastre (foto 16). Ne indreptam apoi privirea spre intrarea in pestera (foto 17).
16
17
Avem de escaladat cateva stanci asezate in trepte. Prize sunt suficiente, totusi e bine de avut o cordelina la noi. O data trecut acest obstacol patrundem in pestera, care nu este foarte lunga (vreo 45 metri). Deja se observa iesirea opusa (foto 18). Sunt multe stanci desprinse din tavan, dispuse haotic. Concretiuni apar foarte putine (foto 20).
18
20
Studiem si unele fisuri laterale (foto 21). Deoarece intrarile pesterii nu sunt prea departate si sunt destul de mari nu este nevoie de sursa suplimentara de lumina. Ne indreptam apoi spre cealalta intrare (foto 22) si iesim intr-o padure luminata de soare. Atentie aici suntem in partea superioara a unor pereti stancosi. Poteca pe care trebuie sa o urmam urca spre stanga fata de sensul de iesire din pestera. Urcam cu grija prin padurea de brad. Inca mai sunt petice de zapada in acesta perioada ceea ce face ca poteca sa fie mai putin vizibila. Urcam destul de mult si uneori destul de abupt, dar numai prin padure.
21
22
Dupa 20 minute de urcus ajungem intr-o sa, in gol alpin. Peisaj superb. Undeva printre copaci reusim sa fotografiem Ceahlaul (foto 23) precum si o parte din valea pe care am ajuns in Cheile Bicazului (foto 24).
23
24
Soarele incalzeste cu putere. Aici am depasit zona periculoasa si intalnim si un drumeag de munte pe care incepem coborarea. Ceva mai jos, unde este panta mai mare (foto 25), parasim acest drumeag si ne abatem in sensul dat de sageata rosie pe o poteca care ne conduce la baza imensilor pereti stancosi pe care i-am ocolit in partea lor superioara cand am iesit din pestera. Undeva mai jos, pe o stanca, plante care traiesc doar aici, revin incet la viata (foto 26). Peretii pe la baza carora vom continua coborarea sunt impresionanti prin inaltime si colorit (foto 27). O data ajunsi langa ei urmam poteca ce se strecoara pe la baza lor. Si aici se afla o pestera frumoasa, Munticelu (sau Ghiocelu) (vezi harta ei; extras din Pesteri din Romania - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976).
25
26
27
Ceva mai jos, de sub o imensa surplomba, fotografiem din nou cariera de piatra de la intrarea in Cheile Bicazului (foto 28). Apoi, ceva mai jos, intalnim din nou un drumeag care are in dreapta sa, in sensul de coborare, un sir lung de trepte (foto 29).
28
29
Acestea ne conduc la un drum printre niste case, de unde, in cateva minute ajungem din nou la drumul asfaltat care strabate Cheile Bicazului, ceva mai la vale fata de intrarea in Cheile Sugaului, pe malul Raului Bicaz.