Descoperiri pe Valea Sărăţelului
La Grunjul de tuf de langa soseaua Buzau - Lopatari, in arealul comunei Manzalesti.
Ică Giurgiu, Cristophe Reuss, Cristian Megulete (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Subcarpatii Vrancei (vezi harti la). 14 ianuarie 2012, vreme buna pentru explorare (vant puternic, grade sub zero, soare).
De la confluenta Jghiab - Slanic (vezi; vezi imaginea 1a, grunjul de tuf din arealul localitatii Manzalesti, langa soseaua Buzau - Lopatari, la aproximativ 50 kilometri de Buzau), pornim spre amontele Vaii Jghiabului (vezi harta 1b), trecand Slanicul pe pod. Dupa aproximativ 2 kilometri, din stanga (malul drept geografic) vine Paraul Meledic iar dupa aproximativ inca un kilometru ajungem in localitatea Gura Badicului (harta 1b) (rar, fara niciun indicator, apare un marcaj turistic punct rosu, care nu stim unde incepe si unde duce); aici vine Paraul Rugina, pe care se dreneaza si „apa intineririi” (vezi aici).
Dupa ce am strabatut 5 kilometri de la grunjul de tuf (imaginea 1a), ajungem la Fundu Jghiabului (harta 1 b). De aici, spre nord-vest, un drum de caruta (uneori circulabil auto) suie la satul si platoul carstic Plavat. Spre nord-est, un drum neasfaltat, circulabil cu autoturisme Dacia, porneste catre localitatea Bisoca (spre dreapta imaginii 2).
Harta 1b
2 Spre dreapta porneste drumul catre localitatea Bisoca.
Din imaginea 2 pornim catre nord (vezi harta 1b) catre amontele Vaii Saratel. Aspectul general al locurilor: platouri locuite, cu livezi, marginite de vai cu versanti abrupti, pe care sarea apare la zi (imagini 3-36); vegetatia ocupa cam jumatate din suprafata, predomina palcurile de catina (imagini 13, 30). 15 cavitati cu dezvoltare mai mare de 7 metri au fost descoperite pe aici de echipele Clubului „Emil Racovita” (vezi), cercetarile neepuizand in anii 1982-1984 tot perimetrul.
Pe Saratel si Izvorul Saratelului (harta 1b) remarcam scurte chei pe versanti (cu formatiuni), lapiezuri, doline, pierderi si aparitii de apa, cruste de sare langa talveguri.
Peştera 3 de pe Valea Sărăţelului
Putin in amonte fata de primul dintre canioanele sudice care brazdeaza faleza din malul drept geografic al Saratelului (vezi harta 1b), aparea o portiune plana, cu crusta de sare creata de firul de apa care iesea dintr-o galerie cotita, usor ascendenta, inalta de 0,3-0,4 metri, lunga de 7,3 metri. In portiunea finala a cavitatii apareau numeroase stalactite, albe si portocalii, lungi de circa 4 centimetri. Pestera descoperita la 30 octombrie 1983 de Gigi Chiriloi, Cristian si Radu Solacolu, Mihaela Albu.
Peştera 3bis de pe Valea Sărăţelului
Acum, 14 ianuarie 2012, nu am mai observat intrarea in Pestera 3, dar, imediat aval de locul ei, chiar pe firul canionului, vezi imaginea 3, la circa 2 metri altitudine relativa fata de Saratel, firul apei temporare care apare din versant poate fi urmat in subteran pe circa 20 metri, pana intr-o zona cu prabusiri.
3 Locul unde se afla Pestera 3bis.
4, 5, 6 Inspre amonte, pe Valea Saratelului.
Avenul 1 de pe Valea Sărăţelului
Este situat in malul drept geografic al Saratelului, la 200 metri aval de confluenta Valea Saratelului - Izvorul Saratelului, la 30 metri altitudine relativa si la 50 metri distanta in linie dreapta fata de apa Saratelului (imagini 7-9).
A fost descoperit si cartat la 18 septembrie 1982, de Ica Giurgiu, Costel Roman, Eliza Anghel. Doua puturi relativ largi (vezi harta 9) comunica intr-o sala de unde incep doua galerii care se termina colmatate cu noroi. 18 metri lungime si -9 metri denivelare.
Acum, in 14 ianuarie 2012, de la distanta, gura avenului nu ni s-a mai parut atat de larga; nu am avut timp sa mergem pana la locul respectiv (imaginea 7).
Avenul 2 de pe Valea Sărăţelului
Este situat in malul drept geografic al Saratelului, la 15 metri aval fata de Avenul 1, la un nivel identic. A fost descoperit de aceeasi echipa care a gasit Avenul 1.
O gura larga de 4x3 metri permite coborarea la cota -2 metri, spre interiorul masivului, de unde o sala de 2x1 metri continua cu doua puturi, de 3 si respectiv 4 metri adancime (cu sectiuni de 2x0,3 metri, respectiv 1,5x0,5 metri). 17 metri dezvoltare totala, -9 metri denivelare.
Peştera 4 de pe Valea Sărăţelului
Este situata in malul drept geografic al Saratelului (harta 1b), la circa 300 metri amonte fata de confluenta Valea Saratelului - Izvorul Saratelului, la 25 metri altitudine relativa, sub o faleza inalta de argile saraturoase. A fost descoperita si cartata la 31 octombrie 1983, de Gigi Ghiriloi si Valentin Beloiu. O galerie destul de joasa coboara accentuat pana la un parau pe care il urmeaza pana cand acesta ajunge la exterior. 19,5 metri dezvoltare, 11,95 (-11,5/ +4,5) metri denivelare (imaginea 21).
In decursul explorarii din 14 ianuarie 2012 nu am mai avut vreme ca sa mergem pana la locul ei.
7-9 Avenul 1 de pe Valea Saratelului.
10-14 Continuam in amonte, pe Valea Saratelului.
15 Din dreapta vine Valea Izvorul Saratelului. Dolina ponor de la baza sagetii galbene are sub ea, pe versantul dinspre Valea Saratelului, aproape de talvegul Saratlului, pestera din imaginile 16-18.
16-18 Pestera A (vezi harta 1b), lunga de doar cativa metri, din care iese un fir de apa.
19-20 Dolina ponor, de deasupra Pesterii A.
21 Pestera 4 de pe Valea Saratelului.
Pe 14 ianuarie 2012 am intrat pe o zona pe care nu o mai parcursesem pana acum, scopul deplasarii de la exterior fiind observarea morfologiei in bazinul Izvorul Saratelului (vezi harta 1b). Am urcat brusc din dolina din imaginea 19, aproximativ 30 metri diferenta de nivel, ajungand pe versantul drept geografic al Vaii Izvorul Saratelui, la partea lui superioara, in zona cu padurice, livezi, fanate. O poteca bine trasata ne va purta de aici catre amontele versantului, cale de vreo 500 metri, printr-un peisaj atractiv, cu valente picturale. Observam destul de bine in timp ce parcurgem aceasta poteca aspectele morfologice ale versantului stang al Izvorului Saratelui, diverse, incitante. Ne atrag atentia, printre altele, lacul (inghetat) din imaginea 22 si aparitiile de sare la baza carora se disting posibile intrari de pestera.
22 Lac pe malul stang geografic al Vaii Saratelui, la partea lui superioara, la aproximativ 50 metri altitudine fata de talveg.
23 Pe talvegul Izvorului Saratelului, una dintre portiunile cu mult stuf (Cristian Megulete, Cristophe Reuss ).
Poteca pe care avansam ne duce pana la zona de obarsie a Izvorului Saratelului, de unde se vad in directia nord culmi muntoase; incepem coborarea spre talvegul Saratelului si nu este greu ca sa gasim o cale convenabila pe care sa ajungem pana la firul principal de apa. Pe acesta apar fie zone cu mult stuf (imaginea 23) fie portiuni care conserva datorita sarii resturile vegetiei masive care a exista prin apropiere (imaginea 24).
24 Imediat aval de imaginea 23; pe parcursul intregii vai, versantii destul de abrupti au aproape in continuare inaltimi de cateva zeci de metri.
Pe firul unui afluent care vine din malul stang geografic avansam pana la Pestera 13, din imaginile 25-26, lunga de 13 metri, cu un fir de apa care vine spre exterior.
25, 26 Pestera 13 de pe Izvorul Saratelului.
Apa de pe valea principala a Saratelului se va pierde in pestera din imaginile 27-29 (Pestera 35), aflata la baza unei prabusiri imense, care blocheaza intregul curs/ vale al Izvorului Saratelului. Pe o galerie larga in medie de 3-4 metri, penetrabila in ianuarie 2012 pe 35 metri lungime, apa dispare in directia Pesterii de pe Izvorul Saratelului (vezi harta 1b, imaginile 32-36).
27-29 Pestera 35 de pe Valea Izvorul Saratelului.
30 Vegetatie specifica crescuta pe marea prabusire care blocheaza cursul Vaii Izvorul Saratelului, intre Pestera 35 si Pestera de pe Izvorul Saratelului.
Trecem peste mare alunecare/ prabusire care blocheaza cursul Izvorului Saratelului si ajungem la baza peretelui de sare din imaginea 31, acolo unde la explorarea noastra anterioara am patruns in Pestera de pe Izvorul Saratelului, lunga de 153 metri (imaginile 32-36). Acum, versantul surplombat in anul 1982 (imaginea 32) si-a pierdut/ prabusit marea surplomba si nu se mai poate intra in Pestera de pe Izvorul Saratelului.
Peştera de pe Izvorul Sărăţelului
Cel mai important gol subteran din bazinul superior al Vaii Jghiabului era Pestera de pe Izvorul Saratelului: 153 metri dezvoltare; 6,5 metri denivelare; 103 metri extensie. Este parcursa de un parau (imagini 33-36).
Este situata in versantul drept geografic al Vaii Izvorul Saratelului, putin amonte de cotul inspre malul stang geografic al Vaii Saratelului (harta 1b). In fata intrarii surplombate (imaginea 32) erau ingramadite mari lespezi de sare.
Dupa deschiderea larga si destul de inalta a pesterii, accesul in profunzime se putea face descendent, de-a lungul apei care iesea din cavitate sau, mai usor, ascendent, printr-o galerie ingusta, situata in dreapta cum intram. Patrundem in curand intr-o galerie de mari dimensiuni: spre nord urmeaza o sala unde gasim un pasaj cu anemolite albe de sare (imaginea 34), iar spre est se duce o galerie foarte larga (imagini 35, 36) si din ce in ce mai joasa, meandrata, parcursa de apa. Amonte de cota -0,25 metri, pe cativa metri lungime, se poate observa cu usurinta pozitia verticala a stratelor.
Pestera a fost descoperita la 29 mai 1982, de Ica Giurgiu, Stefan si Iulia Andreescu, Gigi Chiriloi, Eugen Georgescu. Primii trei au topografiat atunci 127 de metri. Cartarea a fost definitivata la 18 septembrie 1982, de catre Ica Giurgiu, Costel Roman, Eliza Anghel.
Avenul de pe Izvorul Sărăţelului
Era situat cu cativa zeci de metri inspre amonte fata de Pestera de pe Izvorul Saratelului, tot in malul drept geografic al Vaii Izvorul Saratelului. A fost descoperit la 29 mai 1982. O galerie unica, lunga de 13 metri, cu mici ramificatii, in forma de semicerc, cobora pana la cota -8 metri. Acum, 14 ianuarie 2012, locul unde era avenul a suferit puternice modificari.
31 Versantul la baza caruia era intrarea in Pestera de pe Valea Saratelului.
31 Versantul la baza caruia era intrarea in Pestera de pe Valea Saratelului.
