Muntele Olimp (2917 m), Grecia, partea a 2-a
A doua zi ne trezim destul de dimineata si prima data vrem sa vedem cum stam cu vremea. Afara e ceata, nu foarte deasa si putem vedea totusi imprejurimile. Dupa ce mancam putin, ne indreptam spre harta aflata pe un perete al refugiului unde Costica ne arata o varianta de urcus (foto 29). Pe o latura a refugiului se afla o sageata indicatoare cu drumul spre varf precum si tablite mai mici care spun ca trebuie sa mergem mai departe pe E4 (foto 30).
29
30
Urcam incet, depasim mici portiuni cu zapada inghetata dar care nu pun probleme deosebite. Ceva mai sus, cum iesim in golul alpin facem o fotografie la impresionantii pereţi de sub varf, care sunt invaluiţi partial de nori (foto 31). De undeva mai de sus zarim si refugiul (foto 32).
31
32
Muntele incepe sa-si arate splendorile desi norii grei se abat asupra lui (foto 33). Peisajul este coplesitor, varfuri si pereti de calcar uriasi se zaresc printre nori (foto 35). Depasim o banca de piatra unde facem un foarte scurt popas apoi ne inscriem pe un creasta pietruita (foto 36).
33
35
36
Din haurile din stanga, in sensul de urcus, norii se ridica cu repeziciune (foto 37). Undeva mai sus intalnim o banca de piatra si langa ea un indicator (foto 38).
37
38
Desi ni s-a parut ca am urcat destul de mult, indicatorul ne descurajeaza putin cand vedem unde ne aflam faţa de varf. Dar vom constata ca proportiile nu sunt respectate pe aceasta tabla. Dupa acest indicator, poteca urca din nou si se abate spre dreapta; de aici urmeaza portiunea cea mai abrupta, dar fara dificultati deosebite (foto 39). Mai sus, pe poteca se afla petice de zapada pe care le depasim incet (foto 40). Suntem deasupa norilor sau mai bine zis intre doua panze de nori iar peisajul este de vis. La un moment dat intalnim cateva capre negre, deloc impresionate de prezenta noastra.
39
40
Panta devine si mai mare si depasim o mica portiune de grohotis (foto 43). Din nou facem o fotografie spre inapoi (foto 44) pentru ca peisajul este impresionant.
43
44
45
Dupa circa doua ore si jumatate de la plecarea de la Refugiul A atingem Varful Skala (2866 m), unde se afla o tabla care indica locul (foto 45). Undeva spre stanga se afla alt varf important al masivului, Skolio (2911 m) (foto 47).
47
Mai la dreapta fotografiem pantele foarte mari ale Varfului Myticas (foto 48). Iar in final, varful cel mare, superbul Myticas (2917 m) (foto 49).
48
49
Din locul unde ne aflam, de pe Varful Skala, se desprinde o custura foarte expusa spre Varful Myticas (foto 50). Exact cand ne pregateam sa infruntam aceasta custura, probabil ca Zeus a fost deranjat de prezenta noastra si a adunat asupra muntelui cativa nori negri din care a dat drumul la o burnita rece, amestecata din cand in cand cu lapovita. Stanca a devenit astfel foarte alunecoasa. Desi exact la intrarea in traseu se afla un piton, totusi, prudenta ne determina sa abandonam ideea ca vom putea ajunge pe varf.
50
51
53
Asa ca ne facem datoria fata de Varful Skala si construim, asa ca mulţi altii, o traditionala momaie romaneasca (foto 51). Pentru ca am urcat totusi un varf important al Masivului Olimp desfasuram steagul romanesc (foto 53).
Nu zabovim prea mult acolo sus si incepem coborarea. Muntele nu mai este asa de ingaduitor cu noi si burnita rece ne insoteste pana in vale. Ajungem la refugiu unde ne luam bagajele si coboram imediat de pe munte. De altfel refugiul este deschis inca o saptamana, pana la finele lunii octombrie. Pe timpul iernii este inchis.
Muntele nu se mai zareste deloc iar vremea rea a pus stapanire peste tot. Ploua si coboram pe aceasta ploaie marunta pana in vale la Prionia. De acolo, o data ajunsi la masina cu care am venit, ne indreptam spre Romania. Nu ne intoarcem deloc cu regretul ca nu am reusit sa urcam Varful Myticas, din contra, am vazut multe locuri interesante, de o frumusete deosebita.
vezi și