Muntele Olimp (2917 m), Grecia
participanţi: Vasile Bouaru, Otilia şi Ciprian Bârsan, Anca Cârşmariu, Costică Martinescu
21-24 octombrie 2011. Plecarea a fost din Bucuresti. Am pornit pe inserate si dupa ce am traversat Bulgaria, am intrat in Grecia dupa miezul nopţii. Am traversat orasul Thessaloniki iar de acolo ne-am indreptat spre orasul Litochoro, aflat la poalele Muntelui Olimp si pe malul Marii Egee. Din Litochoro urmam indicatoarele rutiere si urcam circa 17 km pe o sosea cu multe serpentine pana la Prionia, o parcare aflata la 1100 m, ultimul loc pana unde se poate urca cu masina. Am facut pana aici aproape 12 ore de la plecarea din ţara. Montam repede cortul si pana sa se lumineze de ziua prindem 3 ore de somn.
Dimineaţa vedem primele detalii, pereţi impresionanţi din calcar, luminaţi feeric de soare. Se observa si cateva culmi inzapezite. Dam un tur prin imprejurimi si observam poteca care coboara spre Litochoro, foarte bine amenajata (foto 1). Pe aceeasi poteca, dar in sens invers, trebuie sa urcam. Ne alimentam cu apa de la un izvor amenajat. E bine sa luam apa cu noi pentru ca pana sus nu gasim deloc. Ceva mai sus de parcare se afla primele indicatoare despre traseul pe care trebuie sa-l urmam.
1
Poteca noastra, foarte bine intretinuta, larga, se numeste E4. Incepem asadar urcusul (foto 6). Traversam un mic podet, pitoresc. De pe el observam spre dreapta fata de sensul de urcus, o cascada. Urcam prin padure de foioase cu pin, la inceput mai mult foioase dar cu cat suim pinul este predominant. Poteca se strecoara printre stanci de mici dimensiuni (foto 8).
6
8
Desi este sfarsitul lui octombrie, plantele sunt inca verzi (foto 9) si e destul de cald. Undeva sub o piatra intalnim ciuperci (foto 10) iar pe un pin s-a catarat o iedera (foto 11).
9
10
11
12
13
14
Urcam mai departe si undeva pe un copac intalnim tablita care ne spune ca suntem pe drumul cel bun (foto 12). Undeva mai sus, un pin parca ne ofera un imens tron (foto 13). Pe parcurs se afla cateva banci, din lemn sau piatra, binevenite, la care facem popas. Poteca nu are marcaje asa cum suntem obisnuiti la noi in tara ci niste mici indicatoare din lemn pe care este scris E4 (foto 14).
Pe alocuri panta este mai mare si treptat doar pinul este la putere prin aceste paduri. Dupa circa 3 ore de urcus, padurea se mai rareste si intr-un luminis vedem pentru prima data zona inalta a masivului (foto 15). Langa trunchiul unui pin gasim un indicator din lemn care ne arata unde ajungem daca urcam sau daca coboram (foto 16).
15
16
Mai sus iesim treptat din padure, intr-un punct de belvedere (foto 17). Aici avem si o frumoasa perspectiva asupra vaii pe care am urcat (foto 18). Crestele muntilor sunt inzapezite si stralucesc feeric. Afara e destul de cald si mai dam jos un rand de haine.
17
18
Pornim iar la drum dar de aici panta devine mai accentuata si traverseaza un gol alpin, padurea se rareste foarte mult si face loc unor imense tufe de jnepeni (foto 19). Mai sus, in timpul unor popasuri, intalnim si o tufa de maces (foto 20). Panta este destul de mare si urca in serpentine largi.
19
20
Dupa 4 ore de la plecarea din Prionia ajungem la Refugiul A, cum este denumit principalul refugiu de pe acest munte (foto 21). Amenajat frumos, pe un mic platou suspendat, intr-o padure formata din exemplare imense de pin, refugiul ne primeste cu multa caldura.
21
22
Punem bagajele langa o masa aflata pe o terasa si prima data fotografiem serpentinele finale pe care am urcat pana aici (foto 22) precum si zona inalta spre care vom urca maine (foto 23). Cum ne odihnim si ne tragem si noi putin sufletul, auzim multe talangi si imediat isi fac apariţia caţiva asini incarcaţi cu poveri pentru refugiu (foto 24). La refugiu, multa lume de nationalitati diferite.
23
24
Dupa ce ne mai revenim inspectam putin zona refugiului. De undeva avem o perspectiva mai buna asupra varfului (foto 25). Refugiul A, arata mai mult ca o cabana. Are cateva cladiri adiacente. Dupa ce ne cazam, primim niste papuci de casa iar ghetele de munte le lasam in niste dulapuri speciale. Si bagajele mai mari le lasam tot acolo. De aceea in incinta refugiului este o curatenie desavarsita. Sutem condusi intr-o incapere unde sunt priciuri de lemn (foto 28).
25
28
Avem la dispozitie cate paturi vrem asa ca fiecare ne facem o rezerva de trei. Cazarea costa 12 euro de persoana. Mai aflam ca in incinta refugiului este interzisa folosirea primusului.
Seara intram in una din salile de mese unde un ceai cald este binevenit. Ne-a placut pe unul din pereţi un tablou cu Zeus aflat pe varful cel mai inalt al masivului, Myticas (2917 m), al doilea varf ca altitudine din Balcani, care pare sa starneasca avalanse pentru a opri pe oricine vrea sa-i tulbure linistea.
Intunericul s-a lasat deja si nori destul de grei se ridica din vale. Asteptam doar sa se faca ora 21 pentru a primi buletinul meteo pentru a doua zi. Buletinul meteo nu este deloc incurajator, se anunta vreme foarte rea, cu ploi si lapovita. Asa ca mergem la somn cu inima putin indoita dar totusi increzatori ca vom putea urca. Somnul ne cuprinde foarte repede avand in vedere oboseala drumului pana in Grecia precum si a urcusului pana la refugiu.
aici este continuarea articolului