Peşteri la Vânturiş şi Colţii lui Barbeş, Munţii Bucegi
Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Avenul din Clinul Vânturişului şi Peştera de la Colţii lui Barbeş au fost explorate de clubul nostru în toamna lui 1973 şi primăvara lui 1974. Începusem pe atunci căutarea cavităţilor din masiv, stimulaţi şi de informaţiile publicate de sinăianul Cătălin Manoliu.
Avenul din Clinul Vânturişului se află chiar lângă poteca ce vine de la stână (vezi imaginile 3-6), gura lui deschizându-se într-o mică dolină. Aici sunt prăvălite uneori (de către ciobani) trunchiuri de brad, pe care ei le pun pentru a evita căderea animalelor. Nu strică dacă înainte de a începe să coborâm scoatem la suprafaţă ceea ce se poate dintre aceste trunchiuri care altfel ne vor stânjeni mişcările. Se poate ajunge până la fundul avenului, dacă zăpada s-a topit, fără a utiliza scară sau cordelină.
1-2 Iată Valea Izvorul Dorului (acoperită iarna cu mulţi metri de zăpadă), tronsonul dintre pitoreştile ei Lacuri (spre fundalul imaginii) şi Cascadele Vânturişului (spre primul plan al imaginii 1). Pe malul drept geografic al Văii Izvorul Dorului se ridică Vf. Vânturiş (imaginea 2), poate cel mai neaşteptat loc de superbă belvedere asupra întregului masiv. Fotografii: Ică Giurgiu (Bucureşti)
2
2a Săgeţile punctate arată linia traseului nemarcat, pe sub versant, către drumul auto de pe Platoul Bucegilor, parcurs pe care vi-l recomandăm atunci când nu este zăpadă mare. Pe culmea versantului este traseul marcat cu punct roşu, foarte plăcut de străbătut. Foto: Ică Giurgiu (Bucureşti)
3 La poalele estice ale Vârfului Vânturiş este un platou delimitat de abrupturi (pe unde este săgeata galbenă ne putem lăsa, pe o vale cu pantă mare, până sub cascada din aval a Vânturişului). Spre centrul platoului (săgeata roşie), lângă câteva lespezi mari se deschide intrarea Avenului din Clinul Vânturişului. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
4-5 La poalele estice ale Vârfului Vânturiş, pe platoul delimitat de abrupturi (vezi imaginea 3), spre centrul său, lângă câteva lespezi mari se deschide intrarea Avenului din Clinul Vânturişului. Foto: Ică Giurgiu, Cristina Lazăr, Raluca Mocanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
6-7 Pe malul stâng geografic al Văii Izvorul Dorului sunt Colţii lui Barbeş. Pe la poalele lor se strecoară marcajul punct roşu (traseu 59). Săgeata indică Peştera de la Colţii lui Barbeş. Foto: Ică Giurgiu
La baza puţului de intrare (4 metri la data explorării, podeaua urcând între timp cu ceva din cauza resturilor vegetale) se desprinde o galerie scurtă către sud-vest iar către nord-est urmează o galerie îngustă (diaclază) de 30-50 centimetri, cu podeaua în mare pantă. Pereţii au suficiente prize ca să coborâm şi să urcăm fără probleme prea mari; ne vom uda însă de la pereţi şi ne vom murdări cu pământul scurs/ adus de la exterior. La 17 metri adâncime avenul se înfundă cu bolovani.
Harta 5 a fost întocmită de Horia Mitrofan, Adrian Iurkiewicz, Dorin Baru.
Peştera de la Coţii lui Barbeş este compusă dintr-o galerie ceva mai spaţioasă doar la intrare. Harta 7 a fost realizată de Horia Mitrofan. Peştera a fost descoperită/ pentru prima dată semnalată de către Ică Giurgiu şi Horia Mitrofan.
Avenul şi peştera sunt dezvoltate în conglomerate mezozoice de Bucegi.
8 Pe malul stâng geografic al Văii Izvorul Dorului sunt Colţii lui Barbeş. Pe la poalele lor se strecoară marcajul punct roşu (traseu 59). Săgeata indică Peştera de la Colţii lui Barbeş. Foto: Ică Giurgiu
9 Pe malul stâng geografic al Văii Izvorul Dorului sunt Colţii lui Barbeş. Pe la poalele lor se strecoară marcajul punct roşu (traseu 59). Săgeata indică Peştera de la Colţii lui Barbeş. Foto: Ică Giurgiu
Prin dreapta sau stânga Peşterii de la Colţii lui Barbeş, la zeci de metri distanţă, găsim pante pe care putem câştiga rapid altitudine, ieşind deasupra Colţilor. Vom întâlni aici şi alte deschideri spre subteran, tot în conglomerat dezvoltate, dar din cauza îngustimii lor sunt posibil de abordat doar de persoane nu foarte înalte, care să-şi poată mula picioarele după conformaţia galeriilor. Merită să parcurgem brânele de deasupra Colţilor lui Barbeş, care se întind mult către est, pentru că pereţii, poliţele şi şeile de pe aici oferă peisaj atractiv.
Bibliografie