Noi avene în Munţii Obcina Feredeului, în Poiana Corhana
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Acum vreo 15 ani am fost in Muntii Obcina Feredeului, in zona Poienii Corhana, aflata in vecinatatea Varfului Feredeu (1477 m) (vezi harta, extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987). Cu acea ocazie am descoperit (redescoperit?) doua avene in apropierea acestei poieni. Ca punct de plecare am ales atunci satul Argel de unde ne-am inscris pe un drum forestier care urmareste indeaproape Paraul Argel, apoi Paraul Turculetu si la un moment dat am urcat pe o poteca pana in poiana.
Deoarece am citit despre Avenul Demacusa, am pornit la inceput de octombrie 2010 ca sa vedem unde sunt avenele din aceasta zona. Am plecat din satul Vatra Moldovitei spre satul Moldovita (care se vede in imaginea 3 de aici). Din centrul satului Moldovita ne abatem spre stanga, catre satul Demacusa. Dupa ce intram in sat, care practic este unit cu satul Moldovita, intrebam localnicii daca sunt pesteri in zona; aproape toti ne indica ca singur loc unde sunt pesteri, Poiana Corhana. In plus, toti oamenii pe care i-am intrebat ne-au spus ca in poiana locuieste un cioban celebru, cu nume de asemenea deosebit: Bujolet. Asa ca inaintam prin sat pana la o bifurcatie unde este si confluenta Paraurilor Demacusa si Petacu.
Ne inscriem pe drumul din dreapta in sensul de urcus, drum care urmareste indeaproape Paraul Petacu. Dupa harta avem de parcurs un drum relativ lung. Deja am parcurs circa 6 km din centrul satului Moldovita si pana la aceasta bifurcatie. Vremea e destul de capricioasa, cade o burnita foarte marunta. Ceva mai incolo un om care merge impreuna cu copii sai, cu o caruta, in padure dupa lemne, ne invita sa urcam (foto 1). Mai parcurgem impreuna inca 5 km dupa care caruta merge pe un drum lateral. Omul ne da multe indicatii care se dovedesc a fi foarte pretioase.
Mergem mai departe pe drumul principal, pe care trec de altfel destul de multe masini, marea majoritate cu lemne. Observam ca din drumul pe care suntem se desprind foarte multe alte drumuri laterale, unele care par sa fie la fel de umblate si de mari ca si drumul forestier pe care suntem. Apare si un marcaj turistic banda rosie, destul de des chiar pe drumul pe care trebuie sa- strabatem insa acesta nu apare si pe hartile turistice. Dar indicatiile primite sunt de aur, trebuie doar sa mergem inainte pana depasim un canton forestier aflat pe partea dreapta in sensul de urcus.
Ajungem si la acest canton si imediat dupa el se mai desprinde pe partea dreapta alt drum forestier, numit Turculova, pe care insa nu ne inscriem si il depasim. Imediat si drumul nostru se abate spre dreapta fata de sensul de urcare si mai mergem cativa kilometri pana ajungem intr-un loc mai deschis. Dupa ce traversam un mic pod din drumul pe care suntem se desprinde, tot spre dreapta, dar in urcus accentuat, un alt drum cu piatra marunta pe jos. Parasim drumul forestier pe care am venit pana aici si incepem urcusul pe niste serpentine frumoase. Nu dupa mult timp urcusul devine mai usor, panta imblanzindu-se semnificativ. Pe aceasta portiune trebuie sa fim atenti la un moment dat pe partea stanga in sensul de urcus la aparitia unui drumeag care urca prin padure, primul de altfel intalnit dupa ce am inceput sa urcam pana aici. E un drum pe care se vad urme de roti de caruta, cu mult noroi in aceasta perioada. De altfel burnita s-a transformat in ploaie.
1
3
4
Incepem un urcus accentuat pe acest drumeag iar noroiul este destul de mare dar putem ocoli aceste portiuni prin padure. Apar foarte multe ciuperci, de toate soiurile, unele otravitoare (foto 3, 4) altele comestibile (foto 5 - creasta cucosului). Dupa circa 20 de minute de urcus poteca pare sa se stabilizeze pe o panta destul de mica si la un moment dar devine chiar orizontala. Inca putin si ajungem in vasta Poiana Corhana (foto 6).
5
6
Nu vedem mare lucru din peisaj, ceata se ridica din niste vai adanci. In poiana, ceva mai jos, cateva stani; la una din ele vedem miscare. Ne indreptam spre acea stana, unde un cioban tanar ne spune ca dupa culmea din fata noastra (dupa gardul care se vede pe creasta din foto 6) se mai afla o stana, de fapt o casa de locuit permanent. Acolo locuieste celebrul cioban la care am tras si acum 15 ani. Cainii ne simt imediat si latra puternic cu cat ne apropiem mai mult. In sfarsit ajungem la stana si suntem intampinati de sotia ciobanului, apoi intram in camera unde locuiesc. Intalnirea cu ciobanul este emotionanta (foto 8, ciobanul Bujolet impreuna cu sotia sa, care tocmai a venit din padure cu hribi uriasi); si-a adus aminte de mine pe loc, desi a trecut atata timp. La stana focul arde puternic in soba si dupa vremea de afara aici e un adevarat hotel de 5 stele. Pe masa stau doi hribi (foto 9), dintre care unul gigantic iar pe plita cateva bucati dintr-un alt hrib, taiate atent si puse la copt. O delicatesa…
7
8
Ciobanul era foarte vorbaret si bucuros sa mai aiba oaspeti, mai ales cu vremea de afara. Ii spunem ca vrem sa cercetam din nou avenele. Ne spune ca de data trecuta nimeni nu a mai intrat in ele. Ambele avene se afla in padure, unul foarte aproape de stana. De altfel ciobanul ne povesteste ca acum cativa ani un porc a cazut in acest aven si ca a trebuit sa lege pe un alt cioban cu niste funii ca sa-l scoata de acolo. Cum porcul era destul de mare a trebuit sacrificat pe fundul avenului si scos pe bucati dinauntru.
Desi vremea este potrivnica, din cand in cand ploaia se mai transforma in lapovita, decidem sa mergem la avenul mai departat de stana, care este de altfel si cel mai adanc. Locul este destul de greu de gasit, dar avem cateva repere. De la stana ne deplasam inapoi spre locul de unde am intrat in poiana si ne abatem spre sud-estul Poienii Corhana (foto 10), spre o stanca inalta de 2,5 metri, care iese in evidenta (foto 11). Depasim aceasta piatra si intram in padure, unde imediat vom observa o mica borna care marcheaza - probabil - un varf secundar. De la aceasta borna coboram o panta destul de mare si ne abatem usor spre dreapta, in coborare. La circa 200 de metri mai jos se afla intrarea in aven, in forma de crapatura (foto 12). Afara ploua destul de tare dar curiozitatea este mai mare si decidem sa intram. Langa intrare, o ciuperca uriasa ne supravegheaza (foto 13).
9
10
11
12
13
Legam corzile de un copac si incepem coborarea intr-o fisura destul de larga si cu cateva trepte. Dupa un rapel de circa 12 metri ajungem intr-o galerie care coboara. Gasim oase de animale aici, de vaci dupa cat ne-am informat caci odata a cazut o vaca de la stana. Panta este destul de mare si in curand ajungem la capatul primei corzi (circa 20 m). Legam inca o coarda de 40 m si coboram mai departe. Oase la tot locul (foto 14). Ceva mai jos dam peste cateva blocuri de piatra instabile (foto 15) si pe o mica proeminenta este o broasca.
14
15
Urmeaza apoi o portiune mai ingusta si aproape verticala (foto 17) care ne scoate intr-o mica sala (foto 18). Aici sunt din nou multe blocuri instabile. Undeva se vede o gaura pe unde avenul continua, dar din cauza blocurilor de piatra instabile, a conditiilor de afara si a timpului inaintat decidem ca nu vom cobori mai departe. Totusi, am masurat adancimea acestui put cu ajutorul telemetrului, are circa 14 metri. In total am coborat in jur de 25 metri pana in locul in care ne-am oprit.
Facem cale intoarsa si iesim la lumina pe o ploaie puternica. Urcam spre stana, nu inainte de a trece prin vecinatatea celuilalt aven, unde intalnim o mica dolina (foto 20).
17
18
20
Nu am explorat si al doilea aven dar reproduc ce am constatat data trecuta cand am intrat in el. Este foarte simplu ca structura, o fisura cu pereti netezi, adanc de circa 20 metri. Dupa primul rapel se ajunge la o saritoare de circa 3 metri, dupa care se atinge capatul avenului. In prezent ciobanii vor sa astupe acest gol din cauza pericolelor pentru animalele de la stana. De aceea au aruncat in el lesuri de animale si alte resturi.
Ajungem iar la stana unde caldura ne imbie la odihna. Casul si jintita ne sunt servite de gazde cu cea mai mare placere. Dupa ce ne mai uscam putin ne luam ramas bun si ne indreptam spre casa cu speranta ca vom reveni pentru a termina de explorat avenul cel mai adanc.