Cetatea Carsium, pe faleza înaltă de la Hârşova, în Dobrogea
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Hârşova este un loc în care geografia, geologia şi istoria par să convieţuiască în perfectă armonie de milenii. Locurile au fost descrise foarte bine, cu hărţi, la https://sites.google.com/site/romanianatura35/home/dobrogea/harsova-cetate-faleze-de-calcar-si-pesteri . Vom parcurge încă o dată aceste locuri, acum, la sfârşit de august 2015.
Hârşova este străbătută de drumul E60 care duce spre Constanţa. Din locul de unde din acest drum se desprinde strada Vadului, care urcă spre faleză, sunt indicatoare rutiere care arată că de acolo mai sunt 85 km până la Constanţa şi 15 până la Giurgeni. Ne vom abate pe strada Vadului spre centrul oraşului, pe care îl depăşim şi vom merge în continuare spre faleză.
Sunt suficiente indicatoare turistice care ne îndreaptă spre principalele puncte de atracţie din oraş. La aproximativ 400 m înainte de faleză, strada Vadului se intersectează cu strada Carsium. Din acel loc ne vom abate spre stânga pe această nouă stradă. După nici 100 de metri, pe partea dreaptă, pe o ridicătură, vom ajunge la primul grup de ruine. Suntem în perimetrul anticei cetăţi Carsium aflată pe Dealul Cetăţii (foto 1). Undeva lateral, strânsă în chingi metalice, se află o interesantă construcţie (foto 2). După ce admirăm ruinele din această zonă urcăm mai departe pe strada Carsium sau pe una adiacentă ei, strada Călăraşi, spre faleză, către o porţiune din zidul gros al cetăţii Carsium. Ajungem imediat în vecinătatea noilor ruine (foto 3).
1
2
3
4
Zidul rămas în picioare impresionează prin grosime. Din vecinătatea lui privim spre oraş (foto 4) apoi depăşim porţiunea de zid întâlnită (foto 5). Zărim Dunărea şi stând cu spatele spre zid privim spre dreapta (foto 6).
5
6
Urmele cetăţii se văd peste tot. Şanţuri adânci cu urme de ziduri dar şi de săpături întâlnim prin câteva locuri. După ce parcurgem câţiva metri de-a lungul unui asemenea şanţ, privim spre înapoi (foto 8) apoi ne deplasăm spre Dunăre pe care o zărim de la înălţimea abruptei faleze (foto 9). Spre dreapta zărim alte stânci uriaşe dar şi intrarea într-un tunel natural, printre două uriaşe turnuri (foto 10).
8
9
10
11
Zona se numeşte Canaraua Cetăţii. Privim spre Dunăre printre stâncile de pe faleză (foto 11) dar şi spre impresionanta bucată de zid din spatele nostru (foto 12).
12
13
Zona este frumoasă şi fotogenică; spre orice direcţie privim avem ceva interesant de văzut. De deasupra stâncilor din imaginea 10 privim Dunărea spre amonte (foto 13). Ne putem apropia cu grijă de margine abruptului stâncos de unde privim spre baza stâncilor (foto 14). Dunărea are nivel foarte scăzut, din cauza caniculei prelungite.
14
15
Tot spre amonte zărim de abia acum o peninsulă stâncoasă, în mod normal acoperită de apă (foto 15). În jos, sub noi, iată un uriaş zid între turnurile stâncoase care alcătuiesc în nod natural faleza în această zonă (foto 16). Ne deplasăm pe partea superioară a stâncilor şi zărim o grotă (foto 17).
16
17
18
Ajungem deasupra tunelului din imaginea 10 unde fotografiem imensa fisură dintre turnurile stâncoase (foto 18). Tot de acolo zărim în aval altă porţiune spectaculoasă de faleză, aflată la câteva sute de metri de locul în care suntem şi spre care ne vom îndrepta după ce vizităm bine locurile din jurul Dealului Cetăţii (foto 19). Mai zărim, spre dreapta dacă stăm astfel încât să avem Dunărea în stânga noastră, alte ziduri ale cetăţii antice (foto 20). Ne apropiem de ele (foto 21, 22).
19
20
21
22
Parcurgem cu atenţie locurile şi mai descoperim în partea estică câteva ziduri (foto 23). Ne atrage din nou atenţia tunelul pe care l-am zărit la început (foto 24) şi spre care ne vom îndrepta nu înainte de a ne deplasa pe o potecă spre marginea abruptului stâncos (foto 25) pentru a admira peisajul spre aval (foto 26) sau spre malul vecin (foto 27) sau spre amonte (foto 28).
23
24
25
26
27
28
Ne deplasăm apoi cu atenţie pe marginea superioară a falezei către tunelul amintit şi coborâm câţiva metri pâna la intrarea lui (foto 29). Este destul de înalt şi foarte spectaculos. Constatăm că tavanul este prăbuşit parţial şi că mai există o gaură. Ne putem deplasa prin acel tunel câţiva metri până ajungem pe marginea unui abrupt de unde privim spre înapoi (foto 31). Facem cale întoarsă, urcăm iar pe platoul unde se afla cetatea şi coborâm spre est, pe una din străduţele de la maginea oraşului, către malul Dunării. Ajungem astfel la peninsula stâncoasă pe care am zărit-o de sus, de pe faleză (foto 32).
29
31
32
Este un impresionant intrând în mijlocul Dunării. Zărim de acolo partea estică a înaltei faleze de pe care tocmai am coborât (foto 33). „Aleea” pietruită este uimitoare (foto 34), stânci spălate de ape atunci când nivelul Dunării este la cote normale. O cioară grivă se odihneşte (foto 35).
33
Ne deplasăm mai departe spre mijlocul Dunării (foto 36). Din loc în loc aceste stânci sunt străbătute de mici canale (foto 37). Privind spre înapoi zărim o imensă grotă, ascunsă privirilor până acum, sub abruptul care alcătuieşte faleza (foto 38).
34
35
36
37
Nu puteau să lipsească pescăruşii din peisaj (foto 39). Mai departe stâncile sunt destul de fragmentate (foto 40). La tot pasul găsim cochilii de scoici sau melci (foto 41).
38
39
40
Ne uităm spre înapoi şi ne dăm seama cât am înaintat spre mijlcul apei (foto 42). Acum avem privire de ansamblu şi asupra falezei (foto 43). Ajungem la capătul peninsulei stâncoase (foto 45). Nu ar mai fi aşa mult până pe malul opus dar aici Dunărea este ceva mai adâncă deoarece ne aflăm în porţiunea canalului navigabil. Privim spre aval (foto 47) şi spre înapoi (foto 48).
41
42
43
45
47
48
50
Facem cale întoarsă. Trecem peste câteva lespezi netede (foto 50); mai departe vom urma malul Dunării spre aval. Ajungem în partea inferioară a falezei unde ne întâmpină câteva stânci calcaroase, albe (foto 51). După câteva zeci de metri ajungem la imensa surplombă pe care am zărit-o de pe peninsula stâncoasă (foto 52).
51
52
Este impresionantă... De sub ea se desprind mai multe găuri, una fiind intrarea într-o peşteră destul de mare. Celelalte găuri sunt situate mai sus de această peşteră (foto 53). Din interiorul acestei imense grote privim Dunărea spre amonte (foto 54). La ieşirea din grotă se vede pe stâncile care o alcătuiesc nivelul normal al Dunării (foto 55). Ne deplasăm pe la baza falezei, spre aval. Zărim imediat următoarea grupă de stânci (foto 57) iar de după un colţ vedem zidul a cărei parte superioară am privit-o în imaginea 16 (foto 58). Locul ales pentru construcţia cetăţii este foarte bun, apărat natural de turnuri stâncoase imense (foto 59).
53
54
55
57
58
59
60
Şi mai departe faleza înaltă oferea protecţie naturală (foto 60). Ne abatem până sub ziduri pentru a admira modul cum au fost construite (foto 61) apoi continuăm deplasarea nu înainte de a mai privi spre înapoi (foto 62). Ajungem astfel la baza turnurilor printre care este tunelul din imaginea 29 (foto 63).
61
62
63
65
Mai departe, peretele stâncos prezintă interesante urme de eroziune; iată-l într-o privire de ansamblu, spre amonte (foto 65). Ne îndepărtăm treptat de Canaraua Cetăţii (foto 66) şi urmăm spre aval digul de protecţie de pe malul Dunării. Ne deplasăm spre stâncile din imaginea 19. Nu putem ajunge direct, urmând doar digul deoarece chiar în vecinătatea acelor stânci sunt câteva construcţii iar drumul de acces este blocat. De aceea vom urca spre oraş câteva sute de metri, pe strada Ana Ipătescu. Aceasta ne scoate în vecinătatea unor antene, în partea superioară a falezei (foto 67).
66
Trecem pe lângă monumentul dedicat memoriei marinarilor care s-au scufundat odată cu şalupa Trotuşul în 1912 (foto 68) şi ajungem din nou în partea superioară a falezei stâncoase. De acolo zărim pe malul opus altă peninsulă stâncoasă care se avântă spre mijlocul Dunării (foto 69). Suntem deasupra unor imense stânci de unde priveliştea este minunată (foto 70).
67
68
69
Observăm un loc pe unde se poate coborî spre malul Dunării (foto 71). Locul pe unde coborâm necesită atenţie sporită, pe alocuri având porţiuni de abrupt. Pe pereţii laterali sunt porumbei care se simt în siguranţă pe acele înălţimi (foto 72). Zărim mai jos câteva grote, inaccesibile de pe uscat (foto 73).
70
71
72
73
Ajungem la baza abruptului stâncos dar nu ne putem apropia chiar foarte mult de malul apei. Ne deplasăm câţiva metri pe sub stâncile uriaşe. Zărim câteva grote de mici dimensiuni. Pe sub aceste stânci cresc sălcii înalte (foto 75). O grotă de formă destul de rotundă, mare, atrage atenţia (foto 76). Atracţia principală o reprezintă imensele stânci la baza cărora suntem (foto 77). Pe sub aceşti pereţi, prin vegetaţia destul de bogată mai găsim câteva mici grote.
75
76
77
79
Urcăm înapoi deasupra falezei; zărim ce nu am observat la coborâre, o frumoasă fosilă, destul de mare (foto 79). Înainte de a ieşi deasupra mai privim spre stâncile pe la baza cărora am fost (foto 80).
80
81
O dată ajunşi pe platoul de deasupra continuăm înaintarea spre aval. Zărim alte porţiuni de abrupt la fel de spectaculoase (foto 81). Dunărea pare să fie adâncă pe la baza acestot stânci (foto 82).
82
Va trebui să depăşim un mic golf pentru a ajunge la stâncile din imaginea 83. În zona golfului (foto 84) se află un punct de măsurare a nivelului Dunării. Depăşim acest loc şi imediat avem vizibilitate spre aval (foto 85).
83
84
85
Spre dreapta, dacă avem Dunarea în stânga noastră, se află altă porţiune de abrupt (foto 86) iar spre stânga sunt două interesante colţuri stâncoase (foto 87).
86
87
Ne-am abătut mai întâi spre dreapta, pe sub abruptul din imaginea 86 (foto 88). Găsim câteva mici surplombe dar ceea ce atrage atenţia în mod special sunt nişte pietre încastrate în masa mare, calcaroasă (foto 89).
88
89
Ne abatem apoi la stâncile de pe malul Dunării (foto 90). Ne apropiem cu grijă de marginea lor şi admirăm frumoasele turnuri stâncoase care ies din apă (foto 91). Privim apoi mai departe şi constatăm că urmează o porţiune de plajă nisipoasă (foto 92).
90
91
92
93
Coborâm chiar pe malul fluviului (foto 93) şi privim spre înapoi (foto 94). Stânca din imaginea 92 din plan apropiat sau aceeaşi stâncă privită din partea opusă (foto 95) are o interesantă formă şi a fost denumită Cocoşatul. În continuare, pe o bună distanţă, Dunărea scapă de strânsoarea unor stânci iar pe malul drept urmează o întinsă plajă (foto 96).
94
95
96
97
98
99
Din acest punct ne vom întoarce spre oraş îndreptându-ne spre porţiunea de abrupt aflată spre nord, porţiune în continuarea celei din imaginea 86 (foto 97). La baza acestui abrupt zărim o gaură spre care ne îndreptăm (foto 98). Constatăm că este intrarea într-o grotă destul de lungă dar prea îngustă pentru a permite accesul unui om (foto 99). Urcăm pe lângă pereţii care scad în înălţime pe măsură ce ne apropiem de oraş (foto 100) şi ajungem în vecinătatea primelor case. Pe firul unei plante uscate găsim doi melci (foto 101).
100
101
Spre stânga noastră, dacă stăm cu spatele la Dunăre, se zăreşte Dealul Varoş, cu a sa carieră de piatră de culoare roşie (foto 102). Mai sus, porţiunea pietroasă capătă aspectul unei alei (foto 103). Trecem de primele case şi ne deplasăm spre centrul oraşului. De pe strada Independenţei, pe care ajungem la un moment dat, zărim din nou Cetatea Carsium de unde am început traseul (foto 104).
102
103
