Canionul, cetatea şi babele Orăţii, Culoarul Rucăr - Bran

premieră într-o zonă turistică

text: Ică Vasile Giurgiu   (Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București)

imagini: Emilia Marinescu (Bucureşti), Mircea Vlădulescu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)

De foarte multi ani am remarcat marea framantare de relief din cotloanele Culoarului Rucăr - Bran, teritoriu situat intre Masivele Piatra Craiului si Iezer (partea vestica a Culoarului) si respectiv Bucegi si Leaota (partea estica a Culoarului). Din pacate, mult prea putine deplasari am reusit sa fac in acest imens teritoriu de surprize turistice, speologice si alpine: ba n-a fost cu cine, ba n-a fost momentul potrivit, ba n-a fost cu ce.

Culoarul dintre Muntii Piatra Craiului - Iezer si respectiv Muntii Bucegi - Leaota se intinde, dupa cum bine sugereaza numele, intre localitatile Bran, la nord si Rucar, la sud, si este traversat chiar prin ax de soseaua Brasov - Campulung. Peisajul pare clar de pe soseaua principala, spectaculosii munti care ii constituie granite captand privirile si pacalindu-ne in a nu cerceta decat superficial ondularile aparent domoale ale Culoarului propriu-zis. Iata, in imaginile 3 si 4, aspecte caracteristice ale acestei arii geografice: partea centrala a fotografiilor pare limpede in ceea ce priveste denivelarile peisajului, dar ea ascunde ochiului increzator in prima impresie vizuala chei lungi si adanci, cu versanti abrupti sau surplombati, platouri suspendate fata de apele din jur, combinatii variate de roci. 

Culoarul Rucar-Bran a fost invadat in ultimii 20 de ani, progresiv, de casele orasenilor veniti aici sa admire muntele. In locul gospodariilor taranesti s-au ridicat vile si blocuri. Dar proprietarii lor nu admira de fapt decat peisajul (desigur spectaculos) vizibil de pe drumul de acces si cel vizibil din perimetrul cumparat. Aproape nimeni nu colinda denivelarile Culoarului, cheile, vaile; si, de ce sa nu o spun, intr-un fel e bine ca se intampla asa. 

Culoarul, in adanciturile lui mai ales, este un spatiu in care prezenta celor patru anotimpuri se face bine simtita. Iar formele de relief fac si mai spectaculos fiecare anotimp.

“Data la care este construita Oratia este necunoscuta. Bazandu-ne insa atat pe materialul arheologic gasit cat si pe documente si contextul istoric, putem incadra ridicarea cetatii in a doua jumatate a secolului al XIV-lea.

Cetatea strajuia drumul ce lega Campulungul de Brasov (vezi imaginile 5 si 26). Drumul trecea pe sub cetate, ocolind-o pe la vest si nord-vest, fiind partial sapat in stanca. In partea de sud si la est se afla sapat un sant lat de 10 m si adanc de 4 m. Cetatea este restransa ca intindere, latimea ei nedepasind 20 m.

In 1905 s-au observat urme ce ar indica extragerea pietrei folosita pentru constructie chiar din stanca pe care se afla cetatea si s-a apreciat inaltimea zidurilor la aproximativ 7 m. Portiunea sud-estica a incintei a fost singura ocupata de constructiile dependinte, cladite exclusiv din lemn dupa cum atesta urmele carbonizate si cenusa descoperite acolo.

Intrarea se afla pe latura sudica, la inaltimea de 1 m fata de stanca, si are deschiderea de 2 m. Pe aceasta portiune zidul de incinta este mai gros cu 0,8 m. La o data necunoscuta intrarea a fost astupata. In interior, in partea de nord-est, se gaseste cisterna, circulara, cu o adancime de 5,35 m si o latime de 3,40 m.”

Canionul Orăţii

De multi ani imi doream sa cotrobai prin cotloanele peretilor din imaginile 5 si 26; aceste momente au venit de abia pe 10 decembrie 2006.

Am coborat de la parcarea din sosea (950 metri altitudine) la cetate (920 metri altitudine) iar apoi, din dreptul peretelui ei nordic ne-am lasat in firul de vale imediat apropiat si am pornit-o spre avalul sau. Eram deja intre versanti pietrosi, de calcar, dar nu speram ca vom parcurge o succesiune de saritori atat de spectaculoasa; ma gandesc mai ales la urmele lasate de apa pe peretele stang geografic, la mare inaltime, in zona saritorii I (vezi schita 8), loc care din punct de vedere morfologic ne impune sa nu omitem formele din aceste chei atunci cand incercam sa construim in timp evolutia curgerii Raului Dambovita in bazinul sau superior.