Grota Zânelor, cea mai ramificată peşteră din România, în Munţii Rodnei

1

Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti) 





Nici nu-mi vine să cred că s-a întâmplat aşa! Puteam lăsa cortul nesupravegheat (imaginea 1), câte 1-2 zile, vreme în care eram la explorare şi cartare în Peştera Grota Zânelor.

Ea a fost cunoscută, dincolo de unica intrare (imaginea 3), pe primii metri, de păstori; în iulie 1976 o echipă a Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti  a venit aici, la Tarniţa/ Şaua Prelucii din Munţii Rodnei (imaginea 2, în centru) şi a găsit continuarea peşterii. Extensia reţelei de galerii (distanţa dintre cele două mai îndepărtate puncte de pe planul ei) este de 267 metri. Indicele de ramificare (dezvoltarea totală a peşterii/ extensie) este de 4386/ 267 = 16,42. Record naţional: cea mai ramificată cavitate din România. 

2

3

4

5

Morfologic, peştera este formată din 5 galerii orientate nord-est sud-vest (vezi harta 6), parcurse pe porţiuni de pârâuri care debuşează în pârâul colector. Cele cinci galerii au diferenţe de nivel între 60 şi 92 metri.

Pe aceste 5 mari galerii remarcăm câteva caracteristici comune:

- În zonele superioare şi în zonele din apropierea joncţiunii cu sistemul de galerii al pârâului colector apar calcarele.

- Zonele mediane sunt dezvoltate în roci care par a fi gresii, profilul galeriilor fiind aici foarte accidentat. Lăţimea şi înălţimea ajung la mai mulţi metri. Blocurile de pe podea sunt destul de instabile şi friabile.

- Pe anumite porţiuni întâlnim câte două pâraie care curg paralel (Galeria Cascadelor, Galeria Loazbelor). Pe Galeria Catargului, aval de cascada de 4,2 metri există chiar şi o difluenţă.  

Peştera nu prezintă verticale foarte mari în calea exploratorului dar are totuşi 64 de săritori şi puţuri între 1,3 şi 10 metri şi 18 cascade între 1,2 şi 7,5 metri. Multe dintre aceste praguri sunt foarte dificile iar catargul de escaladă este indispensabil pentru trecerea lor. Fixarea pitoanelor este în general imposibilă. Multe dintre blocurile de pe podeaua galeriilor au fost foarte friabile: nu o dată s-a întâmplat ca bolovani de 1-1,5 metri cubi să se rupă sub greutatea exploratorului. 

Pentru cercetarea Grotei Zânelor au avut loc 17 intrări/ explorări/ şedinţe de cartare, care au durat în total 228 ore. Timpul petrecut în peşteră de cei care au luat parte la aceste expediţii a fost: Ică Giurgiu   224 ore; Gabriel Silvăşanu   151,15; Siviu Ianoş   32,45; Nanu Brateş   27,30; Niki Sandeschi   21,15; Mariana Rebigan   21,15; Adriana Carp   21,15; Dima Ştefan   17,30; Costel Roman   16; Eva Roman   16; Adriana Niţă   16; Ilie Boloveschi   16; Adrian Mihalce   16; Dan Hazaparu   16; Mircea Vlădulescu   12; Adrian Rădulescu   12; Bogdan Constantinescu   12; Adrian Done   4; Nelu Roman   4. 

Lungimea şi denivelarea cartate în Grota Zânelor au evoluat astfel: 

Principalii exploratori, Ică Giurgiu și Gabriel Silvășanu (de la stânga la dreapta), în echipamentul cu care am învins (de obicei în doi) cascadele, săritorile și târâșurile. Între cei doi, intrarea în Grota Zânelor.