Toamna pe Muntele Cotumba, Munţii Ciuc
pe traseul de iarnă
text: Marelena Puşcarciuc (Oneşti)
Radu Puşcarciuc (Oneşti)
fotografii: Marelena si Radu Puscarciuc, Lucia si Dominic Csudor
Lucia Csudor
Dominic Csudor
La traseele de pe Muntele Cotumba, descrise in articolul anterior, mai adaugam unul, cunoscut de drumetii din zona sub numele de “traseul de iarna”. Nu l-am putut prezenta impreuna cu celelalte, existand inca la data anterioara cateva puncte neclare privind intrarile/iesirile alternative in/din traseu. L-am numit “de iarna” fiind un traseu relativ scurt pentru zilele de vara. Strabatandu-l in aceasta toamna, cu scopul de a lamuri neclaritatile de care pomeneam, l-am apreciat si ca fiind un excelent traseu “de toamna”, scurtimea sa lasand timp, de pilda, pentru cules ghebe sau/si rascovi.
Acces
- cu trenul, ajungem pe linia 501, Adjud - Siculeni (candva Ciceu), in halta Palanca. Prin spatele garii, traversam DN 12A, Onesti - Miercurea-Ciuc, coboram apoi pe o ulicioara ingusta, pana la un drum asfaltat care duce spre dreapta si, de la prima curba, spre stanga, trecem podul peste Trotus in satul Ciughes (mai putin de 1 km de la gara). Dupa 2 km pe acest drum care strabate satul Ciughes, urmeaza 200 m de drum pietruit pana la un pod de piatra, in parte deteriorat, peste Paraul Ciughes
- parasim DN 12A luand-o spre stanga, respectiv dreapta, pe drumul asfaltat care duce in Ciughes, chiar de la intrarea in Palanca; indiferent din ce directie se vine, Onesti, respectiv Miercurea-Ciuc, cu autoturismul
Descrierea traseului
Trecem podul peste Paraul Ciughes si ne directionam spre dreapta, pe un drum forestier care lasa repede in urma cele cateva case ale satului Ciughes de pe dreapta paraului. Drumul forestier se inscrie pe valea unui afluent al Ciughesului, Paraul Gratioasa. Mai bine neglijam diversele brate, drumuri de taf sau de carute, care scurcircuiteaza cele cateva serpentine ale drumului forestier, oricum nu ne aduc cine stie ce avantaje, ba putem avea ghinionul sa nimerim vreun drum care sa ne conduca in vreo directie gresita. Dupa circa jumatate de ora de la plecare, drumul forestier se bifurca: bratul din stanga duce spre valea unui afluent al Gratioasei, Paraul Socilor, in timp ce bratul drept ramane pe Valea Gratioasei, cam vreun sfert de ora, sfarsindu-se brusc. Continuam, urcand acum ceva mai accentuat, pe un drum de taf, catre o sa care se intrevede pe linia culmii si pana la care mai avem doar un sfert de ora. Saua in care poposim, aflata pe interfluviul Ciughes - Sulta, ne ofera o oarecare deschidere catre una dintre culmile inalte ale Muntilor Ciuc, cea care separa bazinul Sultei de al Ciobanusului (Muntele Burda Mare).
1: In saua de sub Muntele Fagul Rotund (in spate).
2: Privind din Saua Fagului Rotund, peste Valea Sultei, spre Muntele Burda Mare.
3. Din Saua Fagului Rotund spre culmea Obcinei Rotunde.
Din sa pleaca spre sud (foto 1), urcand pantele Muntelui Fagul Rotund, poteca care strabate in continuare interfluviul Ciughes - Sulta (Piciorul Lupului), ajunge deasupra izvoarelor celor doua paraie si apoi pe culmea principala a Muntilor Ciucului (vezi harta acestor munti publicata in articolul anterior despre traseele de pe Muntele Cotumba). Inaintand doua-trei minute pe acest traseu descoperim o priveliste si mai larga asupra Muntelui Burda Mare.
3-1: Inainte de a iesi din padure pe culmea Obcinei Rotunde drumul se orizontalizeaza.
4: De pe Obcina Rotunda pana pe Cotumba strabatem un lung sir de poieni.
5: Poteca alee care ne aduce de pe Obcina Rotunda pe Varful Cotumba.
6: Spre Varful Cotumba.
Din saua in care ne aflam coboara spre est, catre Valea Sultei, un drum de carute care ajunge in satul Pajistea, un catun al satului Cosnea, sat aflat la 18 km de DN 12A; l-am mentionat pentru ca el reprezinta locul de intrare intr-unul dintre cele mai frumoase trasee ale Muntilor Ciucului, care realizeaza circuitul izvoarelor Sultei. Va fi, speram, descris intr-un articol viitor.
7: Una dintre culmile Ciucului: Interfluviul Ciughes - Trotus.
8: In planul doi, Muntele Cotumbet (vedere de pe Varful Cotumba); se vede una dintre serpentinele drumului pe care vom cobori in Valea Purcaretului.
9: In stanga imaginii, culmea trapezoidala a Muntelui Cotumbet, vazuta de pe Varful Cotumba.
Parasim saua, urcand spre nord. Desi drumul este usor de urmarit, fiind “intretinut” de cei care mai au inca padure de taiat in zona, luam aminte si la marcajul silvic care-l insoteste, destul de fidel: doua benzi rosii verticale care reprezinta hotarul dintre doua districte silvice (unitati de productie: UP). Panta e putin mai accentuata doar la inceput, vreo 20 de minute, domolindu-se pe ultimele 10 minute de dinainte de atingerea culmii Obcinei Rotunde. De aici vom schimba directia cu 90 de grade, spre stanga. Se schimba si aspectul traseului, caci strabatem un sir continuu de poieni pana sus, pe platoul somital al Cotumbei. Nu exista nici un fel de probleme de orientare, poteca pe care o urmam fiind circulata de turmele de oi de la cele doua stane aflate sub Varful Cotumba. Privelistile de pe varf sunt impresionante, caci nu avem oprelisti inspre nici o directie (vezi fotografiile conexe). Traseul nostru continua si coboara de pe varf, spre nord, pentru a ajunge la baza culmii trapezoidale, prima si cea mai rasarita de pe aceasta directie, a Muntelui Cotumbet.
Pana aici, pe la marginea poienilor pe care le strabatem, avem sansa de a gasi ciuperci (ghebe si rascovi). Cateva amanunte despre aceste specii, credem ca sunt binevenite.
Ghebele (Armillaria mellea) (foto 10-12) prefera, daca nu suportul direct, macar vecinatatea cioatelor, a trunchiurilor aflate in putrefactie. A spune ca au palaria galben-bruna (cele “de plop”, chiar cenusie), acoperite cu solzisori fini, care dispar, ca relief, o data cu varsta, lasand doar o urma circulara ceva mai bruna, e prea putin pentru a evita confuziile cu alte ciuperci, toxice (unele chiar mortale), destul de asemanatoare cu ghebele, care cresc in acelasi mediu. Exista totusi o caracteristica a ghebelor, un inel alb la jumatatea piciorului, care, la exemplarele tinere e lipit de palarie, iar la cele mai “varstnice” e posibil sa nu mai existe (ramanand totusi urma lui). Pentru cine nu a mai cules ghebe e absolut obligatorie tovarasia unui cunoscator de incredere. Partea inferioara a piciorului, cea murdara de pamant, se rupe sau, si mai bine, se taie cu un cutit, verificand astfel si prezenta sau absenta in carnea ciupercii a larvelor de insecte (popular, a viermilor); acasa, oricum se verifica fiecare ciuperca, despicand-o in doua. Despre ghebe mai trebuie spus ca in atlasurile serioase, sunt prezentate drept necomestibile, cu adresa la cei care consuma, in general, ciuperci crude. Dar fierberea lor prelungita elimina toxinele; in acest sens, mai e de mentionat ca ghebele de rasinoase pierd cel mai usor toxinele, cele de foioase (cu palaria avand nuante verzui), nefierte suficient, pot provoca dureri gastrice.
10: Ghebe (Armillaria mellea) “de iarba”.
11: Ghebe (Armillaria mellea) “de cioata”.
12: Ghebe (Armillaria mellea) “de cioata”.
13: Pholiota aurivella - necomestibile - usor de confundat cu ghebele (nu au inel pe picior).
Cat despre rascovi (Lactarius deliciosus, L. deterrimus, L. salmonicolor) (foto 14, 15), acestia prefera vecinatatea coniferelor si chiar nu pot fi confundati cu alte ciuperci, stiindu-se despre ei ca la ruperea sau taierea piciorului secreta un lapte de culoare rosie. E suficient sa fie evitate ciupercile care seamana cu rascovii (cei mai tentanti sunt rascovii-flocosi - L. torminosus - care cresc exclusiv sub mesteceni) dar care secreta un lapte alb. Cat priveste comestibilitatea lor, rascovii sunt considerati delicatese; nu indepartati lamelele, acestea reprezinta esentialul in ceea ce inseamna valoarea nutritiva a ciupercilor.
14: Rascovi (Lactarius deterrimus).
15: Rascovi (Lactarius salmonicolor).
De sub Varful Cotumbet, urmand strict directia pe care am venit, poteca lata intra in padure, ramane pe o aceeasi curba de nivel si iese dincolo de culmea Muntelui Cotumbet, in Poiana Tercatoarea (vezi harta Muntelui Cotumba). Poteca traseului nostru, la fel de lata, de fapt un vechi drum de taf, ocoleste culmea Muntelui Cotumbet pe pantele sale vestice. Coboara putin, dar reurca intr-o zona despadurita, Piciorul Purcaretu, de unde avem prilejul sa admiram frumoasa vale a Ciughesului, catre izvoare. Poteca-drum se bifurca:
16: Pe poteca de sub Muntele Cotumbet.
16-1: Vedere de pe Muntele Cotumbet spre Valea Ciughes - amonte.
16-2: Vedere de pe Piciorul Purcaretu spre Valea Ciughes - aval; vizavi, peste Valea Ciughesului, Muntele Ascutit (1517 m), sub care se afla comuna Ghimes.
17: Coborand de pe Muntele Cotumbet spre Valea Purcaretului cu sacosele (aproape) pline cu ghebe.
- Inainte, pastrand aceeasi altitudine, ajungem pe linia de creasta a Piciorului Purcaretu, deasupra Vaii Gusitoaia. Si versantul dinspre Gusitoaia al Purcaretului este despadurit, asa ca avem din nou o ampla deschidere, catre confluenta dintre Ciughes si Trotus, strajuita de culmile Ciucului si ale Tarcaului. Drumul coboara lejer pana langa Paraul Gusitoaia, de unde continua pe langa acesta pana la varsarea lui in Ciughes, langa biserica ortodoxa. E o buna iesire din traseu pentru cei care depind de tren, desi o iesire si mai buna este pe traseul b.1, descris anterior.
17-1: Clopotei (Campanula persicifolia).
18: Pe Valea Purcaretului.
19: O ultima “vedere” (a Piciorului Purcaretu) inainte de a ajunge in satul Ciughes.
20: Podul peste Raul Ciughes de unde incepe (spre dreapta) si se sfarseste traseul (dinspre stanga); in spate, Piciorul Purcărețu.
- Spre stanga, coboram tot pe un drum de taf, care, foarte repede, ne ofera doua variante: una directa, destul de abrupta, alta mai moderata, in serpentine largi, ramanand pe drumul principal care-si schimba directia spre stanga. De altfel, cele doua drumuri se vor intalni destul de repede. Traseul ne tine mult timp pe versantul drept al vaii Paraului Purcaretu. Dupa circa jumatate de ora pe valea acestui parau, drumul coteste brusc si abrupt spre stanga. Il vom urma, desi un brat al sau continua de-a coasta. Candva ar fi fost o solutie mai buna, dar o alunecare a distrus, undeva, nu departe, acest drum. Varianta fortata ne scoate iute la drumul forestier de pe firul principal al Vaii Purcaretului. Ne mai trebuie jumatate de ora ca sa ajungem la primele case ale Ciughesului, la 50 de metri de podul de la care am intrat in traseu, aflat in stanga Purcaretului. Am facut, cu tot cu timpul alocat culesului de ghebe, 8 ore. Cam tot atatea ne sunt necesare si iarna.