Marcajele spre Platoul Semenic, Munţii Semenic
Marelena şi Radu Puşcarciuc (Oneşti)
Cand am ajuns la Resita (avand ca principal obiectiv Cheile Caraşului), ceea ce a cam insemnat pentru noi “celalalt capat al tarii”, am alocat putin timp si pentru Muntii Semenicului.
Fiind cazati intr-o pensiune din Resita, in nord-vestul masivului, am incropit un circuit care sa cuprinda cam tot din ceea ce poate oferi Semenicul intr-o zi de drumetie, cu plecare din Crivaia (de la sud-est de Resita), locul cel mai apropiat de Resita din punct de vedere al accesului auto. Pe hartile atasate ghidurilor din colectia Muntii Nostri, nr. 24 din 1981 si 49 din 1990, autor Mihai Grigore, am gasit o poteca marcata cu banda albastra (Crivaia - Piatra Goznei) ca fiind cea mai potrivita de suit pe Platoul Semenicului, iar pentru coborat am ales-o pe cea marcata cu cruce rosie (Baile Mici ale Vulturilor - cantonul Comarnic); pe platou, cele doua poteci se leaga intre ele prin poteca de culme, marcata cu banda rosie, iar jos se racordeaza prin drumul forestier de pe Valea Barzava.
extras din Mihai Grigore - Semenic - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981
Daca am fi fost ceva mai perseverenti in privinta informarii prealabile, am fi aflat, cercetand de pilda harta publicata pe site-ul Parcului National Semenic, ca marcajul banda albastra nu mai exista (pe harta respectiva!), fiind inlocuit cu punct albastru. Are rost sa mai comentam neajunsurile aceastei practici de a schimba vechile marcaje “intelenite” pe atatea si atatea harti, dar si prin uz?
Am parcurs cu masina cei 25 km de drum asfaltat care leaga Resita de Crivaia, oprindu-ne unde se termina asfaltul, adica nu departe de coada Lacului Valiug (imagini 1-2), acolo unde dintr-o bifurcatie (imaginea 5), “asfaltul” o ia spre stanga, urcand inca vreo cativa metri spre un grup de vile “proaspete”; insa drumul principal continua (deocamdata neasfaltat) de-a lungul Barzavei si traverseaza Paraul Bolnovat (sau Gozna, cum apare pe alte harti).
1 Lacul Valiug.
2 Lacul Valiug.
5 Intersectia unde debuteaza traseul: din dreapta am venit, din stanga vom reveni la finalul traseului.
Trecand raul, am gasit pe un stalp de electricitate prima banda albastra, apoi cam la doua sute de metri mai departe, pe drumul Barzavei, pe cea de-a doua; in zadar insa am cautat-o pe urmatoarea. Asa ca am hotarat, dupa aproape jumatate de ora de cautari sterile, sa urmam marcajul punct albastru pe care l-am gasit semnalat la intersectia pomenita. Dincolo de vile, drumul de acces la ele continua, spre dreapta, cu un drum forestier (despre care o sa mai vorbim). Noi pastram directia pe care am inceput traseul, condusi de altfel de marcajul turistic. Dupa ce intram in padure observam, din cand in cand si rare benzi albastre ale marcajului cautat, dar care, in scurt timp, vor disparea. Si totusi, ce era cu benzile albastre de pe drumul Barzavei? Presupunem ca, initial, traseul “banda albastra”, coborat de pe Platoul Semenicului, nu se oprea in Crivaia, ci se racorda la traseul banda rosie in punctul in care acesta atinge Valea Barzava, consemnat pe majoritatea hartilor turistice ca fiind Vila Klaus (Semenic).
Nu insistam cu descrierea traseului, acesta fiind destul de bine marcat. Desi se urca relativ “in scurt” o diferenta de nivel de circa 700 metri (imaginile 6-8), pantele sunt acceptabile, traseul avand ici-colo portiuni mai lente, de “recuperare”.
6 Pana pe platou, un urcus continuu, prin padure si prin ceata.
7 Ploaia aduce belsug de ciuperci (văcăriţe).
8 Finalul urcusului se desfasoara pe langa linia telescaunului.
Finalul traseului se desfasoara prin taietura care a facut loc liniei de telescaun, si prin stanga si prin dreapta ei. Din pacate nu putem descrie aici nimic din ceea ce inseamna Platoul Semenicului, avand parte de o ceata deasa si permanenta. Am remarcat statia meteo, antenele releului de televiziune, dar si Varful Piatra Goznei pe care am si urcat (imagini 9-11).
9 Piatra Goznei.
10 Pe Piatra Goznei.
11 Pe Piatra Goznei, splinuta (Solidago virgaurea).
Din ceea ce pe harti apare, localizata pe Platoul Semenic, ca fiind statiunea turistica Semenic n-am reusit sa vedem decat o cladire parasita. Orbecaind prin ceata am dat de o cocheta cabana (imaginea 12), destul de plina de turisti, unde ni s-a servit, cu o amabilitate care tinde a deveni surprinzatoare pe munte, ceea ce am cerut: de exemplu, doar ceai!
12 Primitoarea cabana Andra de pe platoul Semenicului.
12a Ciulin (Carduus nutans).
De la cabana am luat-o intr-o directie aproximativa, “indicata” de un stalp de marcaj, dar fara marcaj, si am ales, bazandu-ne pe intuitie, unul dintre multele drumuri (de ATV-uri) care strabat platoul. Cate o banda rosie stearsa apare pe rarele pietre mai mult ascunse in iarba bogata, totusi inca pasunata, cu toate ca ne aflam intr-un parc national; desi interdictia stricta asupra pasunatului s-ar putea sa nu faca tocmai bine unei anumite parti a vegetatiei!
13 Traversam, de la nord la sud, Platoul Semenic.
15 Importanta intersectie, inca marcata, de unde vom parasi platoul.
16 Mai zabovim, la afine!
Ajutati si de indicatiile unui cioban, reusim sa ne lamurim cam cat de departe si in ce directie sunt Baile Mici ale Vulturilor, un izvor de langa care se desprinde traseul “cruce rosie”. De fapt, intamplator, eram doar la cativa pasi de indicatorul ruginit care marcheaza intersectia traseelor (imaginea 15). O poteca pastorala, relativ bine conturata (poate mai putin iarna!), ne conduce razant, in coborare, spre stanga, pana la marginea padurii. Rare cruci rosii ne vor arata directia, tot spre stanga, fuiorul de poteci de oi tinandu-se un timp de marginea padurii. Apoi, traseul marcat face un cot de aproape 120 de grade, traverseaza un colt de pasune si patrunde in padure (o “peninsula” de conifere in marea de foioase). Coborarea prin padure este inlesnita, ca orientare, de marcaj; ajungand la un drum forestier, transversal pe directia noastra, il traversam si regasim poteca (de fapt, vechi drum de exploatare forestiera, acum intelenit) si marcajul pe arborii din padure.
17 Coborarea este cand... romantica (prin “lanuri” de angelica si laptucul-oii)...
18 ...cand, pur si simplu... placuta (zmeura)!
19 Angelica (Angelica archangelica).
20 Laptucul-oii (Telekia speciosa).
Destul de repede dupa traversarea drumului, ajungem la o portiune orizontala de unde drumul se asterne pe muchia unui picior care se contureaza drept cumpana de ape. Va trebui sa fim atenti caci marcajul turistic paraseste acest picior si coboara, brusc, spre stanga, traversand, undeva mai jos, valceaua a carei obarsie nu este alta decat Izvorul numit Baile Mici ale Vulturilor. Noi am ratat traversarea, fiind furati de drumul bun care ramane pe versantul drept al valcelei. Cand am constatat ca nu mai apare nici o cruce rosie, coboraseram prea mult ca sa mai merite intoarcerea la ultimul semn vazut. Drumul ne-a scos la un nou drum forestier, transversal pe directia de coborare. Din pacate am aflat abia acasa, la intoarcere, ca urmadu-l spre dreapta ne-ar fi scos la grupul de vile de unde am intrat in traseu. L-am traversat si, dupa o coborare scurta am iesit la drumul Barzavei, cu circa 1 km mai jos de Vila Klaus, acolo unde il atinge si traseul “cruce rosie”.
21 O alta intersectie importanta: din stanga am coborat noi, in spate se ajunge la Vila Klaus (dupa 1 km), spre dreapta pleaca drumul marcat cu cruce rosie spre cantonul Comarnic; noi mergem spre Crivaia, pe Barzava in jos,...
22 ...pana la care mai avem 3 km si unde ajungem dupa 10 ore de la plecare.
Trebuie sa precizam ca acesta traverseaza Barzava nu cum apare pe harti, pe langa Vila Klaus, ci cu un kilometru mai jos, adica exact pe acolo pe unde am iesit noi in Valea Barzava. Pana la masini am mai avut de parcurs 3 km de drum forestier.