Cârlibaba - Vf. Bâtca Tătărcii, Munţii Obcina Mestecănişului
harta 1
Adrian Roşca
traseu nemarcat; timp: 2½ ore
Unul dintre punctele de plecare in drumetiile in Obcinele Bucovinei este localitatea Carlibaba (vezi harta, extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987), comuna frumoasa care se cuibareste in micul bazinet depresionar de la poalele Muntilor Suhard, Tibau si Obcina Mestecanis. Exista curse de autobuze intre Vatra Dornei si Carlibaba, care acopera distanta de 36 km in 1¼ ore (este de asteptat ca durata curselor sa creasca, in urma inceperii lucrarilor de reabilitare a DN 18, pe portiunea Iacobeni - Moisei).
Cel mai insemnat eveniment cu care se poate mandri Carlibaba este descalecatul lui Bodgan, care, trecand muntii din Maramures in anul 1359 alunga pe urmasul lui Dragos, Balc si declara independenta Moldovei. Trecerea voievodului prin aceste locuri este marcata de obeliscul comemorativ aflat chiar in centrul comunei. In timp, granita dintre Ardeal si principatul Moldovei a ramas fixata pe cursul superior al Bistritei Aurii si, poate si din acest motiv, tinutul a ramas relativ nepopulat timp de cateva sute de ani. Anexarea Tarii de Sus a Moldovei de catre Imperiul Habsburgic modifica insa situatia si, astfel, in jurul anului 1790, baronul Anton Manz intemeiaza localitatea Mariensee, pe malul stang al Bistritei Aurii, aducand colonisti germani de confesiune evanghelica din zona Zips si deschide exploatarea minelor de argint din Muntele Fluturica. Pe malul drept al Bistritei, aflat sub jurisdictie ungara, se dezvolta in paralel localitatea Ludwigsdorf (nume oficial: Radnalajosfalva), majoritatea populatiei formand-o aici germanii romano-catolici veniti din Silezia Superioara si Boemia. In urma Marii Uniri, cele doua localitati surori despartite doar de apa Bistritei se contopesc, si, sub numele de Carlibaba Veche si Carlibaba Noua formeaza comuna Carlibaba, fiind integrate judetului Campulung. Evenimentele tragice din anul 1940 afecteaza in mod profund localitatea; Carlibaba Noua este anexata Ungariei hortiste, iar Carlibaba Veche isi pierde locuitorii de etnie germana care se repatriaza in masa in urma acordului semnat intre Germania hitlerista si Guvernul Romaniei in data de 22 octombrie 1940. In urma lor ramane biserica evanghelica din lemn care va fi apoi transferata Bisericii Ortodoxe si in care se slujeste si astazi. In urma semnarii tratatului de pace de la Paris din 1947, Transilvania de Nord este retrocedata Romaniei si o data cu ea Carlibaba Noua care este reintegrata comunei Carlibaba. Datorita faptului ca etnicii germani din Carlibaba Noua nu au fost afectati de acordurile de repatriere, prezenta germana pe aceste meleaguri nu a disparut cu totul, asa cum s-a intamplat in alte localitati bucovinene (Iacobeni, Fundu Moldovei, Gura Putnei etc), iar mica parohie romano-catolica Sfantul Ludovic a continuat sa fiinteze pana in ziua de astazi. La recensamantul din anul 2002 comuna avea aproximativ 1980 de locuitori dintre care 1700 romani, 180 germani si 100 ucrainieni (hutuli), acestia din urma fiind grupati mai ales in catunele din Muntii Tibaului si Valea Carlibabei.
harta 2
Dupa aceasta scurta incursiune in istoria Carlibabei, ne indreptam atentia asupra traseului care ne va purta pana pe Varful Batca Tatarcii (1549 m), al treilea ca inaltime al Obcinei Mestecanis, dupa Vf. Lucina (1587 m) si Zubriu (1551 m). Pozitia sa izolata si situarea la o altitudine superioara culmilor din jur fac ca acest varf sa fie unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din acesti munti, comparabil poate cu Vf. Hrobi, vecinul mai nordic al Lucinei.
Pentru inceput ne angajam pe drumul comunal care urmeaza Valea Carlibaba in directia nord, spre Bobeica si Izvoarele Sucevei, iar in stanga noastra ne atrage atentia versantul Muntelui Fluturica care mai pastreaza urmele vechilor exploatari miniere inchise inca din anul 1870. Dupa circa 1,2 km ajungem la marginea localitatii, loc in care se desprinde spre dreapta drumul forestier care urca pe Valea Tatarcii spre Poiana Manaila pentru a cobora mai apoi in satul Benia. Depasim panoul “drum interzis circulatiei publice”, trecem podul de peste apa Carlibabei si ne angajam in parcurgerea acestui drum cale de circa 3 km, prin poieni pitoresti, punctate de gospodarii izolate, pana dam de Paraul Candrinari, al doilea afluent de dreapta al vaii.
2a În ultimul plan, Vf. Bâtca Tătărcii, vedere de pe drumul menţionat în text cu circulaţie publică interzisă, imediat după ce ne-am înscris pe el. (text şi foto, Vasile Bouaru, Rădăuţi)
2b La ieşirea din Cârlibaba, pe partea dreaptă în sensul de mers către Bâtca Tătărcii, pereţi de 25-30 m înălţime, cu grote, surplombe şi vegetaţie caracteristică. (text şi foto, Vasile Bouaru, Rădăuţi)
In acest loc parasim forestierul si ne abatem pe drumul de tractor, noroios si impracticabil pentru autoturisme, care urmareste Paraul Candrinari in directia nord-est, mai intai printr-o zona defrisata si apoi prin padure. De multe ori drumul se suprapune cu talvegul paraului, fapt ce ne obliga la cateva traversari ale paraului, de altfel deloc complicate. Dupa aproximativ 1 km intalnim o limba de poiana care coboara pe versantul drept al vaii (geografic), tocmai de sus de pe Batca Tatarcii. Parasim drumul care continua de-a lungul paraiasului, sarim un gard din razlogi si incepem sa urcam spre stanga pe versantul poienit, pe o cararuie abia ghicita. Panta se aspreste treptat si urcam din greu o diferenta de nivel de 150 metri pana intersectam un drumeag zoopastoral, construit recent, care iese din padure si incinge muntele pe curba de nivel in directia stanei aflata la sud de Batcii Tatarcii (stanga noastra). Probabil ca daca am fi continuat sa urmam paraul am fi gasit la un moment dat punctul de inceput al acestui drum. Intrucat deasupra noastra panta se aspreste inca si mai mult, cotim la stanga pe drumeag pana cand ajungem intr-un loc relativ plat, nu departe de stana. Peisajul se deschide larg spre vest si daca avem sansa unei zile senine putem admira intregul lant al Muntilor Rodnei, de la Vf. Rosu, Ineut si Ineu pana la Pietrosu.
3 Vedere spre Muntii Rodnei, cu Varfurile Rosu, Ineut, Ineu.
Atentia ne este atrasa si de micul abrupt al Batcii Tatarcii, care se ridica deasupra noastra si mai ales de o stanca izolata care aduce cu infatisarea unui chip uman.
4 Micul abrupt al Batcii Tatarcii.
Pentru a continua, ochim o potecuta care taie versantul abrupt din fata noastra in urcus spre dreapta, pe deasupra unei stanci care poarta o cusma de molizi pe crestet si o urmam pana ajungem in muchia pietroasa care coboara din varf spre sud-est, imediat deasupra lizierei padurii. De aici schimbam directia spre nord-vest si continuam urcusul pe langa mici stancarii, urmand neabatut muchia.
5 Muchia sudica a Batcii Tatarcii. In ultimul plan se vede varful.
Lasam in stanga noastra stanca izolata observata mai devreme, care din aceasta pozitie nu mai seamana deloc a sfinx si dupa un parcurs de nici 400 m reusim sa atingem varful marcat de baliza trigonometrica.
6 “Sfinxul” Tatarcii, vazut din spate.
Peisajul care se deschide de aici ne rasplateste toate asteptarile: la vest Muntii Rodnei, la nord-vest cei ai Tibaului, din care distingem cu usurinta Varfurile Iedu, Tapu Mare, Troita si Magura, la sud Suhardul, la sud-est Raraul, Giumalaul si Pietrosul Bistritei, la est intinderile nesfarsite ale Obcinelor Bucovinei si doar la nord privelistea este partial obturata de brazii crescuti chiar pe creasta.
7 Muntii Tibaului cu Varfurile Iedu, Tapu Mare si Troita. In fundal se disting Muntii Maramuresului.
8 Muntele Dadu in plan apropiat, iar in fundal Muntii Bistritei cu Vf. Pietrosul si Bogolinu, Giumalaul si Raraul.
9 Privire spre est catre Poiana Manaila si Obcina Feredeului.
Mai aproape de noi zarim Varful Tonca (1398 m), aflat imediat la vest, spre sud Muntele Dadu (1523), din pacate afectat de taieri de padure destul de urate, iar spre nord-est se ghicesc stanele din punctul La Rebenciuc.
Din varf putem sa ne intoarcem pe acelasi drum sau sa alegem alte variante de continuare a traseului: fie catre est spre intinsele pajisti din zona hergheliei Lucina, spre vest catre Vf. Tonca si Valea Carlibaba, sau spre nord spre Valea Gainii, pe la stanele La Rebenciuc.