La Cârlige, scările spre satul de munte Scărişoara, în Munţii Cernei
La Cârlige, spre cătunul Scărişoara. Fotografii: Octavian Moşanu (Drobeta Turnu Severin).
Naziana Moşanu (Drobeta Turnu Severin)
Iarnă, zăpadă, şosea sticloasă. Ne întorceam din zona Văii Iauna (vezi aici zona Văii Iauna: https://sites.google.com/site/romanianatura20/home/carpatii-meridionali/cernei). Doi oameni ne fac semn cu mâna; nu au putut trece peste Vlaşcu, din cauza stratului de nea (vezi aici zona Muntelui Vlaşcu: https://sites.google.com/site/romanianatura20/home/carpatii-meridionali/cernei) şi vor totuşi să ajungă în sat la Scărişoara. O să urce pe La Cârlige.
I-am urmărit, cu binoclul, cum suiau stânca pe „ceva”. Acela trebuia văzut şi urcat şi de noi. Trei săptămâni mai târziu zăpada era aproape topită, aşa că împreună cu soţul meu am pornit să ne satisfacem curiozitatea.
Dinspre Băile Herculane, ajungem aproape de kilometrul 19; pe stânga drumului este un adăpost din scânduri, popas în aşteptarea curselor are leagă Herculane cu Târgu Jiu sau Motru. Peste Cerna, un pod de unde pleacă o potecă.
După 10 minute de urcuş avem pe partea stângă o casă dărăpănată, a lui Ghiţulică (imaginea 2). După alte 15 minute pe potecă ajungem la baza stâncii, în locul numit La Cârlige. Patru scări de lemn sunt fixate pe piatră, din loc în loc întărite cu benzi de metal. După ce suim scările, mai sunt câţiva metri de urcuş şi ajungem la o bancă de lemn.
Poteca continuă, suind accentuat sau domol, fie pe curbă de nivel, fie prin pădurice şi ne scoate într-o poiană de unde putem privi Munţii Mehedinţi, în special intrarea în Cheile Seci (Foeroaga Sătească, Valea Tâmna; pe unde se poate ajunge în Crovul Mare). De acum apar mai multe poteci: unele urcă spre cătunul Scărişoara, altele spre Vlaşcu Mare.
Noi ne-am oprit în sătucul cu bisericuţă şi câteva case împrăştiate prin poieni. Pe Vlaşcu era zăpadă mare şi sătenii ne-au sfătuit că acolo se poate merge spre sfârşitul primăverii. Tot discutând cu ei de una, de alta, am aflat de Peştera lui Ion Bârzoni (400 m dezvoltare) şi că poteca spre ea pleacă din faţa casei lui Ghiţulică.
Fosta casă a lui Ghiţulică. Prin faţa ei, spre stânga, poteca spre peşteră. Deasupra casei, poteca spre Cârlige.
Ca să ajungem la peşteră, cam cu o sută de metri înainte de a sosi la podul peste Cerna (cel din dreptul adăpostului de scânduri, de care povesteam la începutul acestor rânduri), este o întăritură a malului, din pietre, pe partea dreaptă a şoselei cum venim de la Herculane. De aici, dacă privim spre abrupt, la 99 metri altitudine relativă (Peşteri din România, 1976) este intrarea, o gaură în stâncă. Plecând din faţa casei lui Ghiţulică, pe poteca Patraulei, căutaţi mereu cu privirea întăritura de mal de pe cealaltă parte a Cernei şi, când ajungeţi în dreptul ei, ştiţi că trebuie să urcaţi. Este mult grohotiş şi dificil.