Este un program simplu, pe bază de text, care permite clientului să se conecteze la alt computer, utilizând Internetul.

Astfel se pot conecta calculatoare slabe la super-servere şi rula pe ele programe complexe, fără a fi nevoie de staţii puternice la fiecare post de lucru.

Telnet permite introducerea de comenzi utilizate pentru a accesa programe și servicii care se află pe un computer la distanță, ca și cum clientul s-ar afla chiar în fața lui. Monitorul local devine al doilea monitor al calculatorului de la distanţă şi tastatura locală a doua tastatură a calculatorului de la distanţă.

Protocolul Telnet poate fi utilizat pentru mai multe lucruri, inclusiv pentru accesarea poștei electronice, a bazelor de date sau a fișierelor.

Este utilizat de administratori pentru configurarea de la distanţă a dispozitivelor de reţea.

Este format din:

• Telnet server - instalat de administratorul de reţea pe un calculator care astfel devine server Telnet .Prin Telnet server administratorul de sistem creează conturi Telnet (username şi parolă ) şi stabileşte în ce zonă se poate conecta clientul şi ce poate face în acea zonă.

• Telnet client - instalat pe un alt calculator care astfel devine client Telnet . Softul Telnet client deschide canalul de comunicaţii cu serverul şi realizează conectarea la calculatorul server.

Este un protocol utilizat pentru a transmite informaţii între un program de navigare Web (browser) şi un server Web, fiind un protocol de tip text.

HTTP permite aducerea pe calculatorul local a unor documente HTML (Hyper Text Markup Language), fişiere grafice, audio, animaţie sau video, programe executabile pe server sau un editor de text.

Este softul utilizat de browsere (Internet Explorer , Safari, FireFox …) pentru aducerea paginilor web pe calculatorul propriu, fiind protocolul implicit al www.

Există HTTP server (furnizează pagini web) şi HTTP client (cere pagini web) . Protocoalele nu sunt identice din punctul de vedere al eficienţei, vitezei de lucru, resurselor utilizate, uşurinţei în instalare, uşurinţei în administrare, etc. Diferenţele sunt date de tipul reţelei, tipul infrastructurii acesteia, dacă protocolul este routabil sau nu, de tipul clienţilor din reţea, de tipul de echipamente existent în reţea şi modul cum este utilizat protocolul.

Protocolul HTTP se caracterizează prin faptul că nu memorează o succesiune a stărilor prin care trece legătura client-server. Astfel fiecare tranzacţie este independentă: clientul trimite o cerere, serverul răspunde cu resursa cerută. Pentru fiecare resursă, există o tranzacţie corespunzătoare.

Mod de funcţionare :

• Serverul HTTP aşteaptă, pe portul 80, cereri de la clienţi (navigator / browser), care sunt de fapt adrese ale documentelor dorite.

• Clientul primeşte un document în mod text şi dacă găseşte în el legături către imagini şi le vrea şi pe acestea le cere. Astfel transferul unei pagini hipertext constă de fapt în una sau mai multe sesiuni de transfer informaţie de la şi către serverul HTTP.

• După primirea informaţiilor, browser-ului hotărăşte în ce format acestea vor fi afişate.

File Transfer Protocol (FTP) este serviciul ce dă posibilitatea utilizatorilor de a transfera fişiere de la un calculator aflat în Internet, care se numeşte remote host, pe calculatorul local.

FTP este cea mai folosită metodă pentru transferul fişierelor de la un calculator la altul, prin intermediul Internetului, indiferent de tipul şi dimensiunea acestora.

Transferul poate fi de două tipuri:

• Upload - fişierele sunt transferate de pe calculatorul local pe cel de la distanţă;

• Downlod- fişierele sunt transferate de pe calculatorul aflat la distanţă pe cel local;

și este realizat în format text sau binar .

FTP nu necesită codarea fişierelor înainte de a fi încărcate, aşa cum se întâmplă în cazul fişierelor din e-mail sau de la grupuri de discuţii.

Este format din :

• FTP server - este instalat de administratorul de reţea pe un calculator care astfel devine server FTP .Prin FTP server administratorul de sistem creează conturi FTP şi stabileşte în ce zonă se poate conecta clientul şi ce poate face în acea zonă.

• FTP client - este instalat pe un alt calculator care astfel devine client FTP. El deschide canalul de comunicaţii cu serverul şi realizează upload sau download în şi din zona permisă.

Mod de funcţionare:

• • • FTP solicită să se indice calculatorul cu care se doreşte să se schimbe fişiere.

    • Se porneşte programul FTP şi se realizează conectarea la calculatorul de la distanţă.

    • După realizarea conectării, utilizatorul trebuie să introducă numele de login şi parola.

    • După acceptarea de către sistemul de la distanţă a numelui de conectare şi a parolei, utilizatorul este gata să înceapă transferul fişierelor.

    • FTP poate să transfere fişiere în ambele direcţii, să ia un fişier de pe staţia locală (cea care a iniţiat transferul) si să-l pună pe staţia de la distanţă, sau poate să aducă un fişier de pe staţia de la distanţă şi să-l plaseze apoi pe staţia locală.

FTP se foloseşte atunci când:

• • • se transferă (upload ) pentru prima dată fişierele unui site la o gazdă web.

    • se înlocuieşte un fişier sau o imagine.

    • se încarcă (download ) fişiere de pe un alt calculator pe calculatorul propriu.

    • se permite accesul unei alte persoane pentru a încărca un fişier dintr-un anumit site.

SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) este un protocol simplu, folosit pentru transmiterea mesajelor în format electronic pe Internet.

Protocolul SMTP specifică modul în care mesajele de poştă electronică sunt transferate între procese SMTP aflate pe sisteme diferite. Procesul SMTP care transmite un mesaj este numit client SMTP, iar procesul SMTP care primeşte mesajul este numit server SMTP.

Protocolul nu se referă la modul în care mesajul ce urmează a fi transmis este trecut de la utilizator către clientul SMTP, sau cum mesajul ce urmează a fi recepţionat de serverul SMTP este livrat destinatarului, nici la modul în care este memorat mesajul şi nici de câte ori clientul SMTP încearcă să transmită mesajul.

Obiectivul protocolului SMTP este de a trimite mail-uri într-un mod eficient. El este independent de sistemele care participă la comunicaţie, dacă se asigură un canal prin care datele să fie transmise într-un mod ordonat .

SMTP foloseşte următorul model de comunicaţie: transmiţătorul, ca urmare a unei cereri de transmisie a mail-ului, stabileşte o legătură bidirecţională cu receptorul, care poate fi destinatarul final al mail-ului sau doar un intermediar. De aceea este necesar să se precizeze numele de host al destinaţiei finale precum şi utilizatorul căruia îi este destinat mesajul.

Mod de funcţionare:

• Comunicarea între client / transmiţător şi server / receptor se realizează prin texte ASCII. Iniţial clientul stabileşte conexiunea către server şi aşteaptă ca serverul să-i răspundă cu mesajul “220 Service Ready”. Dacă serverul e supraîncărcat, poate să întârzie cu trimiterea unui răspuns.

• După primirea mesajului cu codul 220 , clientul trimite comanda HELO prin care îşi indică identitatea.

• Odată ce comunicarea a fost stabilită, clientul poate trimite unul sau mai multe mesaje (prin comanda MAIL), poate încheia conexiunea sau poate folosi unele servicii precum verificarea adreselor de e-mail.

• Serverul trebuie să răspundă după fiecare comandă indicând dacă aceasta a fost acceptată, dacă se mai aşteaptă comenzi sau dacă există erori în scrierea acestor comenzi.

• Atunci când un mesaj este trimis către mai mulţi destinatari, protocolul SMTP urmăreşte trimiterea datelor din mesaj o singură dată pentru toţi destinatarii care aparţin aceluiaşi sistem destinaţie.

Un server SMTP trebuie să cunoască cel puţin următoarele comenzi :

• HELO - identificare computer expeditor;

• EHLO - identificare computer expeditor cu cerere de mod extins;

• MAIL FROM - specificare expeditorului;

• RCPT TO - specificarea destinatarului ;

• DATA - conţinutul mesajului;

• RSET – Reset;

• QUIT - termină sesiunea;

• HELP - ajutor pentru comenzi;

• VRFY – verificare o adresa.