Îmbinările sudate pot fi împărţite în mai multe categorii, pe baza diferitelor criterii şi anume:

a) După poziţia pieselor una faţă de alta există următoarele tipuri de îmbinări

-îmbinări sudate cap la cap;

-îmbinări sudate prin suprapunere;

-îmbinări sudate în T;

-îmbinări sudate în L (de colț);

alte tipuri

-îmbinări sudate în cruce;

-îmbinări sudate în unghi drept, ascuţit sau optuz;

-îmbinări sudate multiple;

-îmbinări sudate cu eclise.

Tipuri de îmbinări: 1 - cap la cap, 2 - prin suprapunere, 3 - în T, 4 - în L (în colț)

Îmbinările sudate cap la cap - se realizează la piesele ce sunt dispuse una în prelungirea celeilalte, cordonul de sudură realizându-se în rostul dintre piese, rost ce poate fi prelucrat sau neprelucrat. Aceste îmbinări sunt cel mai des utilizate datorită unei bune comportări la acţiunea forţelor exterioare.

Îmbinări sudate prin suprapunere - Se realizează prin aşezarea pieselor una peste alta pe o anumită lungime, îmbinarea realizându-se cu cusături în relief dispuse în lungul suprapunerii sau, transversal acesteia, la capătul pieselor. Dezavantajul acestor îmbinări este că se consumă material prin suprapunerea pieselor, iar comportarea la acţiunea solicitărilor exterioare este necorespunzătoare, în îmbinare, datorită necoliniarităţii pieselor apărând şi un moment încovoietor.

Îmbinări sudate în T - Aceste, îmbinări sunt specifice construcţiilor sudate, ele realizându-se între două piese perpendiculare una pe alta, utilizându-se cordoanele de sudură în relief sau în adâncime.

b) După felul cusăturilor utilizate la realizarea îmbinărilor, se deosebesc următoarele tipuri de îmbinări:

• îmbinări cu cusături în adâncime;

• îmbinări cu cusături în relief.

Îmbinările cu cusături în adâncime se caracterizează prin faptul că, cusătura de sudură se realizează în rostul dintre piese, rost ce poate fi neprelucrat sau prelucrat.

Formele şi dimensiunile rosturilor sunt stabilite în norme funcţie de grosimea pieselor ce se sudează şi funcţie de procedeul de sudare utilizat. Tipul de rost trebuie astfel ales încât să se asigure pătrunderea sudurii pe toată grosimea pieselor. În general pentru piese de grosime mică şi pentru procedee de sudare cu pătrundere mare se utilizează rosturi închise, iar pentru piese de grosime mare şi pentru procedee de sudare cu pătrundere redusă se utilizează rosturile deschise. De asemenea, la alegerea tipului de rost trebuie să se ţină cont şi de poziţia de sudare, rosturile nesimetrice recomandându-se pentru suduri orizontale în plan vertical. Având în vedere aceste considerente, cusăturile de sudură în adâncime pot fi de mai multe feluri şi anume:

• cusături de sudură în adâncime fără prelucrarea marginilor (rost în I). Se realizează pentru piesele de grosime mică şi anume t<8mm pentru sudarea manuală şi t<12mm pentru sudarea automată. Aceste cusături sunt cele mai economice dar, pătrunderea la rădăcina sudurii este îngreunată. Din această cauză se recomandă efectuarea sudurii pe ambele părţi (b), iar pentru eliminarea craterelor finale efectuarea sudurii pe placă suport (c);

• cusături de sudură cu marginile prelucrate. Acest tip de cusături se utilizează pentru piesele de grosime mare pentru asigurarea unei bune pătrunderi la rădăcina sudurii. Marginile pieselor se prelucrează printr-o operaţie de rabotare, operaţie care poartă denumirea de şanfrenare. Funcţie de modul de prelucrare a marginilor pieselor există următoarele tipuri de cusături de sudură:

• cusături de sudură în V (d) se utilizează pentru piese a căror grosime este de 4-15mm. Piesele se prelucrează pe o singură parte, între cele două piese creându-se un unghi α=60-70o, la partea inferioară rămânând un prag de cca.2mm, pentru ca această margine să nu se ardă la sudare. Pentru a se asigura o bună pătrundere a arcului pe grosimea pieselor, între piese se lasă un rost a=1-2mm.

• cusături în V/I (Y), (e) se recomandă pentru sudarea pieselor cu grosime de 8-24mm. Prelucrarea pieselor se face pe o parte, pe o anumită grosime a acestora (în general pe jumătate din grosime). Acest mod de prelucrare a marginilor se întâlneşte de obicei la procedeul de sudare sub strat de flux în cazul în care sudarea se face automat.

• cusături de sudură în U (f). Aceste cusături sunt specifice pieselor de grosime mare (t=15-60mm), asigurându-se o bună pătrundere şi accesibilitate la rădăcina cusăturii. Prelucrarea pieselor este anevoioasă. Este indicată sudarea pe pernă de flux sau placă suport de cupru. Sudura de completare (resudarea rădăcinii) se recomandă numai la solicitări mari. Datorită volumului mare de metal topit depus pe o singură parte, deformaţiile din sudare sunt mari.

• cusături de sudură în X (g). Se utilizează pentru sudarea pieselor de grosime mare (t=16-40mm),în situaţia când există posibilitatea întoarcerii pieselor. Îmbinarea se realizează greu, deoarece la fiecare trecere trebuie întors elementul, iar rostul se prelucrează dificil. Cordonul de sudură este de bună calitate, deformaţiile fiind foarte mici.

• cusături de sudură în 1/2V,1/2U,1/2X (K) se utilizează mai rar, recomandându-se la sudarea orizontală pe perete vertical (pentru a împiedica scurgerea metalului topit) şi la îmbinările în T.

Sudarea pieselor mai groase se execută de obicei din mai multe treceri. După executarea fiecărui strat şi solidificarea metalului topit, se îndepărtează zgura şi apoi se execută stratul următor. Când piesele au grosimi diferite,racordarea se face prin sudură dacă diferenţa de grosime este de până la 2mm. Dacă această diferenţă este mai mare, racordarea se face prin prelucrare mecanică.

Îmbinări cu cusături în relief se întâlnesc, în general, la îmbinarea pieselor ce nu sunt cuprinse în aceleaşi plan. După forma secţiunii transversale a cordonului de sudură, sudurile în relief pot fi plane convexe, concave sau uşor alungite. Bombarea sudurilor convexe nu trebuie să fie mare (maxim 0,1-0,2 din grosimea sudurii) pentru a nu crea efecte de şanţ la racordarea cu piesele. La piesele solicitate dinamic sunt preferate sudurile plate sau concave racordate cu piesele în direcţia scurgerii eforturilor. La piese care formează unghiuri mici sudarea se face greu, din care cauză nu se recomandă efectuarea de suduri în relief la unghiuri dintre piese mai mici decât 60o.