Sudabilitatea - este o proprietate complexă a metalelor şi aliajelor, care reprezintă capacitatea acestora de forma îmbinări sudate, de bună calitate, în anumite condiţii de realizare.

Sudabilitatea nu este caracteristica proprie a materialului respectiv, așa cum sunt maleabilitatea, forjabilitatea etc., dar depinde de proprietățile materialului, de condițiile tehnologice de sudare, de soluțiile constructive, precum și de alți factori. Sudabilitatea unui material nu poate fi apreciată, dacă tehnologia de sudare nu a fost corespunzatoare, dacă materialele de adaos folosite nu au fost adecvate, sau dacă soluția constructivă nu a fost corectă, chiar la un material sudabil pot fi obținute îmbinari necorespunzatoare dacă sudarea nu a fost efectuată în condiții corecte.

Posibilitatea de realizare a sudurii depinde de o serie de factori care definesc şi determină noţiunea complexă de sudabilitate, astfel:

• Sudabilitatea metalurgică - Care ţine seama de compoziţia chimică, starea metalului, procedeul de elaborare, conţinutul de gaze, tratamente termice, elemente de aliere, etc. Unele elementele de aliere, care influențează pozitiv sau negativ sudabilitatea sunt prezentate mai jos.

• Sudabilitatea tehnologică - Ține cont de procedeul de sudare aplicat, regimul de lucru ales, pregătirea componentelor pentru sudare, tratamentul termic înainte şi după sudare etc. La sudarea oțelurilor cu sudabilitate limitată se recurge la procedee la care sursele de energie produc fluxuri termice cât mai mari. Procedeele de sudare în mediu de gaze protectoare MIG/MAG, TIG/WIG, de asemenea, pot fi aplicate la oțeluri limitat sudabile, deoarece sursele de caldură mai concentrate precum și protecția mai bună care se obțin cu aceste procedee fac posibilă obținerea de suduri corespunzătoare. După sudare se recomandă realizarea tratamentului termic de normalizare.

• Sudabilitatea constructivă - Ține cont de complexitatea construcţiei sudate:

- grosimea materialului;

- locul sudurii în ansamblul construcţiei;

- modul cum este exploatată îmbinarea sau construcţia sudata;

- amplasarea cusăturii;

- presiune;

- coroziune.

• Sudabilitatea altor metale și aliaje

• Fonta este un metal foarte dificil de sudat, de aceea sudarea se execută la cald, după ce piesa respectivă a fost încălzită la temperatura de 650-700º C.

• Aluminiul și aliajele de aluminiu se sudează folosindu-se fluxuri și preîncălzirea, în vederea operației de sudare, iar pentru sudare sunt necesare surse puternice.

• Cuprul și aliajele de cupru (alama, bronz, tombac, alpaca) se sudează dificil, se folosesc fluxuri de dezoxidare, preîncălzirea și surse puternice de sudare.

• Plumbul, zincul, nichelul, magneziu se sudează prin procedee cu flacără de gaze, folosindu-se și fluxuri decapante.

• Carbonul echivalent

În cazul oţelurilor, care constituie marea majoritate a metalelor supuse sudurii, compoziţia chimică şi în special conţinutul de carbon constituie elementul hotărâtor care influenţează sudabilitatea. Sudabilitatea se clasifică după cantitatea de carbon și anume:

• până la 0,35% - excelentă

• 0,36-0,40% - foarte bună

• 0,41-0,45% - bună

• 0,46-0,5% - satisfăcătoae

• mai mult de 0,5% - rea