Primul ajutor medical - este un complex de măsuri destinat pentru restabilirea sau păstrarea vieţii sau sănătaţii accidentatului efectuat nu de personalul medical (ajutor reciproc) sau de către însuşi accidentatul (autoajutor). Unul din cel mai principal factor al primului ajutor este urgenţa acordării: cu cât mai repede a fost acordat ajutorul - cu atât e mai mare speranţa la un rezultat prosper. Pentru aceasta primul ajutor trebuie să fie acordat de angajatul care se află alături, ori alt oarecare martor.

Condiţiile principale a succesului la acordarea primului ajutor medical accidentaţilor care au suferit în urma electrocutării sau în urma altor accidente de muncă sânt: calmul, agerimea, rapiditatea acţiunilor, cunoştinţele şi insuficienţa celui care acordă ajutorul sau autoajutorul.

Angajatul care acordă ajutor trebuie să cunoască:

• simptomele principale de dereglare a funcţiilor organelor principale ale organismului;

• principiile generale de acordare a primului ajutor medical şi procedeele necesare referitoare la caracterul traumei suferite de accidentat;

• metodele principale de transportare şi evacuare a accidentatului.

Ajutorul medical accidentatului care îl acordă angajaţii nu înlocuieşte ajutorul personalului medical şi trebuie să fie efectuat până la sosirea medicului. Acest ajutor trebuie sa fie acordat în limita necesitaţii (readucerea la viaţă, oprirea provizorie a hemoragiei, pansarea rănii, locului ars, imobilarea fracturii, transportarea accidentatului).

Eliberarea accidentatului de sub acţiunea curentului electric (electrocutare).

În caz de electrocutare, accidentatul trebuie să fie eliberat imediat de sub acţiunea curentului electric, fiindcă de durata acţiunii depinde gradul de electrocutare. Prima actiune a angajatului care acordă ajutor este ca să deconecteze imediat partea conductoare a echipamentului cu care contactează accidentatul. Deconectarea se execută cu ajutorul întrerupătorului, întrerupătorului cu pirghie, a altui aparat de deconectare, prin scoaterea sau desşurubarea dopurilor de siguranţă. Dacă accidentatul se află la înălţime, concomitent cu deconectarea echipamentului electric, trebuie să fie luate măsuri contra căderii accidentatului sau măsuri care îi vor asigura securitatea. Dacă eliberarea imediată a accidentatului este imposibilă, atunci el trebuie separat de partile conductoare folosind echipamentul individual de protecţie sau obiecte uscate care nu conduc curentul electric.

Se admite mai întâi de a trage pe accidental de îmbrăcămintea lui (dacă ea este uscată şi nu este lipită de corp), ca exemplu - de guler, poala vestonului sau de pulpanele paltonului. Nu se admite contactarea cu obiecte metalice din împrejurare şi cu parţile corpului accidentatului neacoperite de îmbrăcăminte.

Pentru izolarea mâinilor angajatului care acordă ajutor, mai ales dacă el este nevoit să se atingă de părţile corpului accidentatului, care nu sânt acoperite de îmbrăcăminte (sau îmbrăcămintea este umedă), trebuie să folosească mănuşi dielectrice sau sa înfăşoare mâna cu un fular, să îmbrace pe mână o şapcă din postav, să tragă pe mână mâneca vestonului sau a paltonului, de aruncat peste accidentat covoraş din cauciuc, ţesătură cauciucată sau o ţesătură uscată.

Se poate de asemenea de izolat pe sine însuşi, stând pe covoraş izolant, pe scândură uscată, sul de îmbrăcăminte sau pe un alt aşternut care nu conduce curentul electric.

La separarea accidentatului de părţile conductoare se recomandă de acţionat numai cu o mână, a doua - ţinând-o după spate sau alături de corp. Conductoarele electrice pot fi tăiate cu toporul la care mânerul este din lemn uscat sau cu scule la care mânerile sânt izolate. Fiecare conductor electric trebuie să fie tăiat în parte, prin aceasta se recomandă de stat pe scânduri uscate, scară de lemn. Se permite folosirea sculelor cu, mânere neizolate, dacă în prealabil mânerele se înfăşoară bine cu ţesătură uscată. Până la sosirea medicului, dacă accidentatul nu respiră, este necesară efectuarea respiraţiei artificiale şi al masajului exterior al inimii, atragând atenţie la starea pupilelor accidentatului. Pupilele mărite indică la înrăutaţirea bruscă a circulaţiei sângelui la creier. În acest caz readucerea la viaţă se începe imediat.

Electrooftalmie. Simptomele electrooftalmiei

Ce simptome se vor manifesta prin electrooftalmie depinde de gradul de afectare a ochilor. De exemplu, atunci când un țesut cornean arde ușor, victima simte mâncărime și arsură. Medicul stabilește o scădere a transparenței corneei. Pentru gradul moderat de arsuri ale corneei prin sudare electrică, mai multe semne sunt caracteristice:

• Fotofobie;

• Durere severă;

• Pâlpâind "iepurași" înaintea ochilor mei;

Astfel de simptome precum:

• Umflarea pleoapelor;

• Scăderea acuității vizuale;

• Senzație de corp străin sub pleoape;

• Semnificația opacității corneei.

Arsura de gradul 4 la sudare dă cele mai grave consecințe:

• Orbire;

• Deteriorarea retinei;

• Concedierea conjunctivă;

• Durere severă care nu permite deschiderea ochilor.

Ce trebuie să faceți atunci când ardeți ochii de la sudură:

Dacă ochii strălucesc după sudură, există senzație de nisip, durere și disconfort, victima trebuie să primească primul ajutor. În acest caz e necesar să se spele ochii cu o cantitate mare de apă pură/fiartă răcită.

Ce fel de picături oftalmice pot fi folosite imediat după sudură?

Lucrătorii care au primit arsură, medicii recomandă anestezia corneei cu Lidocaine (soluție 2%).

Tratamentul medicamentos al electrooftalmiei

Dacă pacientul a văzut suficiente suduri și ochii îi fac rău, tratamentul se va face acasă. Toate medicamentele care sunt potrivite pentru tratamentul electrooftalmiei sunt împărțite în mai multe grupuri. Acestea sunt prescrise de un medic pentru a atinge obiective terapeutice diferite. Cumpărarea picăturilor la întâmplare este inacceptabilă.

Pentru tratarea ochilor se mai utilează și remedii populare:

Mierea în tratamentul electrooftalmiei este folosită ca o rețetă populare.

• În cantitate de 1 - 2 lingurițe produsul apicol este plasat în apă fiartă, caldă și se agită bine.

• Un disc de vată este umezit cu soluție dulce este aplicat pe ochi.

• Îndepărtați compresa decongestionantă după 30 - 40 de minute.

Când își arde ochii după sudură, vindecătorii populari mai recomandă măști de cartofi. Legumele trebuie să fie frecate cu un răzuitor grosier și să fie așezate într-un bandaj cu tifon multistrat. Comprimați impunerea la o jumătate de oră. Elimină umflarea, reduce durerea și creează un efect rece. Frunzele de varză sunt de asemenea utilizate în acest scop (frunzele sunt trecute printr-un măcinător de carne).

Ce să nu faci

Dacă există suferință în ochi după sudură, ce să nu faceți? Este strict interzis să frecați ochii, deși mâna se întinde involuntar. Nu este nevoie să luați oricare picături de ochi care sunt la îndemână. Acestea conțin conservanți, iar acest lucru afectează negativ starea corneei, provocând în plus inflamația acesteia. Durerea poate crește. În prima zi după arsură, excludeți utilizarea oricăror remedii populare (inclusiv urină).

Este necesar să se consulte un medic dacă durerea nu poate fi eliminată și continuă să crească mai mult de 3 zile. Aceasta indică la un proces progresiv.

Intoxiare cu gaze

Intoxicatia cu gaze, se produce de obicei în timpul lucrărilor de sudare, fumul fiind nociv datorită diferitor elemente, care se conțin în învelișul electrozilor, cât și în metal, care se evaporă în timpul sudării și sunt dăunătoare prin efectul iritant la nivelul căilor respiratorii superioare.

Manifestări clinice: cefalee, agitație, tulburări de conștiență până la comă, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii și a faringelui, tuse, voce răgușită, semne ale intoxicatiei cu gaze.

Primul ajutor:

• scoaterea victimei din mediul cu fum, avand în vedere și propria siguranță;

• evaluarea nivelului de conștiență și a funcțiilor vitale, cu începerea manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie dacă este necesar;

• solicitarea ajutorului medical și transportul victimei la spital;

• dacă este disponibil, administrarea de oxigen.

Glosar de termeni

• Electrooftalmie - afecțiuni ale ochilor de la surse puternice de lumină.

• Fotofobie - Sensibilitate exagerată (până la aversiune) a ochiului la lumină, întâlnită în unele boli oculare.

• Blefarospasmul - Contracție spasmodică, involuntară, a mușchiului orbicular al pleoapelor.

• Acuitate vizuală - Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele.