2. Ghid metodologic

Ce este microistoria? Microistoria aruncă o privire specifică asupra unui loc, a unei persoane sau a unui eveniment din istorie care ilustrează sau explică teme mai ample din macroistorie (istoria convențională). În microistorie, studiem obiceiurile și rutinele mai degrabă decât acțiunile deliberate, mentalitățile implicite mai degrabă decât opiniile explicite. Pentru microistorie, excepția este mai interesantă decât regula, incluzând cotidianul, detaliile trecute cu vederea - toate acestea se pot dovedi la fel de importante ca și "marea" istorie recunoscută. Acesta este motivul pentru care sursele microistoriei (jurnale, scrisori, fotografii, povestiri orale etc.) sunt de multe ori ambigue, deoarece reflectă o polifonie de voci.

De ce este importantă microistoria? Anumite evenimente politice și realități sociale nu pot fi explicate în mod adecvat prin modelele macroistorice existente. Relatările istorice nu vorbesc în numele experiențelor tuturor membrilor evenimentului, societății sau culturii studiate. Astfel, individul devine centrul relatărilor de microistorie, spre deosebire de macroistorie, unde accentul se pune pe grupuri/societate ca întreg. Datorită abordării sale analitice și narative, microistoria poate submina ierarhiile stabilite de viziunile politice și tradițiile istorice.

Știați că...

Microistoria, ca abordare distinctă a istoriografiei științifice, a apărut ca urmare a unor preocupări postbelice mai largi legate de eșecurile modernității occidentale, contribuind în același timp la proiectul global al unei "istorii de jos". Condusă de un grup de istorici italieni, această abordare a câștigat teren în anii '70 și a cunoscut un succes internațional în 1980, când cartea lui Carlo Ginzburg ‘The Cheese and the Worms’ a fost tradusă pentru prima dată în limba engleză. De atunci, cartea a apărut în peste 24 de limbi, făcând din microistorie - sau cel puțin din viziunea lui Ginzburg asupra acesteia - un adevărat fenomen academic global.

Cum să incepeți investigația microistorică. Microistoria începe cu un studiu de caz concret (persoană, loc, eveniment) care este explorat îndeaproape. Acest proces care este ghidat de microanaliză (punerea studiului de caz sub microscop) și de agenție (condensarea și ascuțirea subiectului prin însușire), permite să se pună întrebări diferite fată de cele adresate de istoria tradițională. Niciodată, nu există o metodă stabilită pentru realizarea cercetării microistorice. Acest ghid metodologic include 4 metode inspirate din cercetarea artistică și studiile cinematografice/media care, datorită modului critic și investigativ în care își tratează subiectul, pot fi utilizate în mod fructuos pentru o investigație microistorică. Studiul de caz ales pentru exemplificarea celor 4 metode este ‘Casa Anne Frank’.

1. Mood board

O modalitate bună de a vă apropia de subiectul istoric este construirea unui mood board.

Ce este un mood board:

Mood board-urile sunt colaje fizice sau digitale care aranjează imagini, materiale, text și alte elemente vizuale într-un format reprezentativ pentru stilul designului final. Acestea nu sunt utile doar pentru designeri, ci și pentru abordarea unor subiecte mai abstracte, cum ar fi microistoria.

Cum să creezi un mood board:

1. Stabiliți direcția proiectului dvs.

Reflectați asupra întrebării la care doriți să răspundeți și decideți mai întâi dacă mood board-ul dumneavoastră va fi:

- practic/literar (incluzând fonturi, scheme de culori și imagini pe care intenționați să le folosiți în lucrarea finală)

- abstractă (explorând tonul, starea de spirit și abordările conceptuale ale subiectului).

După ce v-ați găsit direcția, dați un nume mood board-ului și notați câteva idei inițiale pe care ați dori să le explorați prin intermediul subiectului.

! Un mood board se referă la explorare, așa că nu vă atașați prea mult de o anumită direcție. Puteți crea un mood board fizic, în stil colaj, sau puteți crea un mood-board digital folosind instrumente gratuite precum Miro. Avantajul mood-board-urilor digitale este că puteți include și resurse video.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: Alegeți tema istorică, definiți-vă întrebarea și stilul tabloului.

1. 2. Colectați materialul

După ce ați stabilit direcția, adăugați orice conținut scris (idei, reflecții, provocări în jurul temei/subiectului de investigație). S-ar putea ca acestea să nu ajungă în mood board-ul final, dar sunt totuși un bun punct de plecare. Colectați imagini pe care să le adăugați. Imaginile pe care le includeți pot avea o influență importantă asupra modului în care arată și se simte proiectul dvs. Puteți folosi imagini de arhivă din perioada pe care o analizați și care au legătură cu tema dvs. sau puteți, de asemenea, să explorați resurse online specifice, cum ar fi Europeana. Nu vă faceți griji cu privire la organizarea resurselor, asigurați-vă doar că imaginile selectate exprimă ideile dvs. legate de tematica cercetată.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: Plasați-vă tema într-un context mai larg, decideți de ce fel de informații aveți nevoie pentru mood board, colectați date (jurnalul Annei, imagini istorice, extrase din interviuri etc.) care vă ajută să vă exprimați ideile și să reflectați asupra lor. Câteva surse de documentare online: Muzeul Anne Frank; Archive.org ; Google Arts & Culture ; Europeana

1.3. Adăugați exemple de mișcare/sonoritate și culoare, fonturi și fișiere.

Pentru mood board-uri fizice puteți utiliza imagini din reviste și alte materiale tipărite. Pentru mood board-uri online, vă puteți juca cu materiale de arhivă, imagini digitalizate sau chiar formate mai speciale, cum ar fi GIF-uri sau chiar audio. Adăugarea de elemente de culoare (forme grafice etc.) și de text este o parte importantă a transmiterii mesajului din mood board-ul dumneavoastră. Pentru culori, puteți găsi inspirație în reviste sau online prin intermediul unor instrumente precum Kuler. Cuvintele, tipurile sau metaforele specifice sunt o modalitate excelentă de a consolida mesajul mood board-ului.

! Folosiți toate aceste elemente cu înțelepciune și într-un mod coerent. Mai puțin înseamnă mai mult!

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: Îmbogățiți-vă mood board-ul prin selectarea mai multor formate de date și prin adăugarea de elemente grafice/vizuale/audio.

1.4. Organizați-vă mood board-ul

Este momentul să poziționați toate elementele la locul dorit pentru compoziția finală. Începeți să explorați compoziția și introduceți ierarhia. Luați cele mai importante elemente din mood board și poziționați-le în raport cu celelalte. Restul se va ajusta apoi de la sine.

! Acest lucru poate lua ceva timp. Este obișnuit să simțiți că nu aveți nicio idee despre cum va arăta în final. Probabil că veți avea mai mult material decât s-ar putea să aveți nevoie de fapt. Este în regulă!

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: decideți cum toate elementele pe care le-ați colectat pot spune povestea vizuală a temei dvs. Organizați-le în consecință. Nu există limitări în ceea ce privește dimensiunile mood board-ului (pentru un mood board digital poți folosi o suprafață imensă, pentru unul fizic vei fi limitat). Nu uitați că dimensiunile efective ale mood board-ului dvs. reprezintă, de asemenea, o declarație despre tema dvs. (de exemplu, un mood board cu dimensiunile unui jurnal, cum ar fi jurnalul Annei, poate fi o declarație puternică).

2. Jurnal

Ce este un jurnal: Metoda jurnalului colectează informații calitative cu privire la o temă istorică, solicitând participanților să înregistreze date despre experiențele lor zilnice. Atunci când participanții își înregistrează observațiile/percepțiile în momentul respectiv, aflăm ceva diferit despre experiențele lor față de ceea ce s-ar putea obține prin alte metode.

Cum să creați un jurnal:

Ținerea unui jurnal nu este doar în scopuri personale. Se poate dovedi a fi un instrument eficient pentru a explora și nota impresii despre locuri, persoane și evenimente legate de tema istorică pe care o investigați. În acest fel, jurnalul vă permite să abordați subiectul dintr-un unghi diferit, care răspunde mai bine nevoilor microistoriei, deoarece este mai reflexiv și mai personal. Ținerea unui jurnal nu trebuie să fie plictisitoare și puteți merge dincolo de formatul fizic, folosind un ipad sau chiar telefonul/aplicațiile existente. Organizarea jurnalului pe tematică istorică poate fi complicată, așa că trebuie urmați câțiva pași esențiali.

1. Planificarea și pregătirea

Definiți obiectivul cercetării dvs. și fenomenele pe termen lung pe care trebuie să le înțelegeți. Definiți un calendar, selectați instrumentele de captare a datelor și organizați munca.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: Decideți focalizarea tematică, fenomenele istorice pe care doriți să le investigați, cronologia jurnalului dvs. și instrumentele pe care le veți folosi pentru a colecta date.

2. Implementarea

Adăugati înregistrări în jurnalul dvs. pe toată durata de timp convenită. Puteți utiliza o varietate de instrumente pentru a vă înregistra impresiile și experiențele legate de locurile, oamenii și contextele legate de tema istorică pe care o investigați:

Plimbarea

Plimbarea ajută la explicarea modului în care locul este conceptualizat, teoretizat și materializat. Așadar, dacă tema dvs. se referă la un loc istoric, atunci acesta este un instrument excelent de utilizat. Luați-vă timp să vă plimbați și să reflectați asupra ideilor și senzațiilor pe care le aveți în legătură cu locul pe care îl vizitați. Scrieți-vă reflecțiile. Puteți, de asemenea, să observați comunitățile din acele locuri și să includeți reflecțiile acestora în jurnalul dumneavoastră.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: vizitați casa Annei Frank, împrejurimile și cartierul, notându-vă reflecțiile.

Scriere/ desen creativ

Puteți folosi scrisul și într-un mod mai creativ, de exemplu, imaginând o poveste legată de un anumit loc sau context istoric pe care îl studiați. Puteți, de asemenea, să desenați hărți ale locului sau să faceți schițe ale unghiurilor și peisajelor care vă atrag atenția. Înregistrarea impresiilor dvs. prin scris și desen vă eliberează imaginația și vă permite să surprindeți detalii despre tema abordată care altfel v-ar fi putut scăpa.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: Folosiți-vă imaginația pentru a "scrie/desena" răspunsul la tema pe care o investigați.

Interviul (istorie orală)

Dacă aveți nevoie să colectați mărturii de primă mână, interviul este o metodă bună. În microistorie, interviurile fac parte din ceea ce se numește istorie orală. Dacă decideți să realizați interviuri, trebuie urmați câțiva pași fundamentali:

Identificați persoanele care sunt relevante pentru subiectul dumneavoastră, asigurându-vă că acestea au o experiență primordială a locurilor istorice, evenimentelor pe care le explorați. Gândiți-vă cine este relevant și știe mai multe despre subiectul cercetat. Persoanele potrivite nu sunt întotdeauna persoane oficiale, ci pot fi și bunicii și prietenii dumneavoastră.

Pregătiți-vă dinainte, compilând o serie de întrebări pe care doriți să le adresați persoanelor intervievate. Încercați să vă țineți de aceste întrebări, dar nu fiți foarte rigid. Dacă în timpul interviului apar remarci interesante, încercați să aflați mai multe despre ele, chiar dacă vă abateți de la lista de întrebări.

Rămâneți scurt și la obiect. Nu se recomandă ca interviul să dureze mai mult de 30 de minute. Dacă faceți acest lucru, veți crea un grad ridicat de complexitate în analiza datelor dumneavoastră.

Înregistrarea video a interviului este indicată. Înregistrarea video este un mediu foarte expresiv, astfel încât captarea expresiilor faciale și a gesturilor corporale ale persoanelor intervievate este esențială pentru a transmite încărcătura emoțională a dialogului.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: Puteți intervieva direct oamenii din cartier cu privire la casa Annei Frank și, de asemenea, puteți colecta materialul de interviu existent.

! Amintiți-vă că istoria orală este diferită de alte surse istorice. Următoarele elemente diferențiază istoria orală de alte metode: narațiunea, subiectivitatea, credibilitatea și paternitatea.

c. Analiză și prezentare

Deoarece jurnalele captează date pe o perioadă mai lungă de timp, ele generează o cantitate mare de informații. După ce ați încheiat perioada de insemnări, acordați-vă puțin timp pentru a reflecta asupra activităților dvs. și asupra modului în care acestea v-au ajutat să vă explorați subiectul. Puteți crea o prezentare de tip slide-show cu extrase din jurnalul dumneavoastră pentru a prezenta proiectul dumneavoastră altora. Puteți utiliza și alte strategii de povestire și puteți deveni cât de creativ doriți în prezentarea rezultatelor dumneavoastră celorlalți. Poți pregăti un poster, un mic videoclip care să încorporeze elemente din jurnal sau chiar să pui în scenă un spectacol/reprezentație în timp ce materialul colectat prin intermediul jurnalului este proiectat în spate pe un ecran.

! Încorporati desenele, textul, videoclipurile și imaginile voastre într-un mod coerent în povestea jurnalului. Găsiți un scenariu sau o narațiune care să reflecte cel mai bine argumentul pe care doriți să îl aduceți în legătură cu subiectul abordat și respectați-l. În prezentarea rezultatelor în fața publicului, doar imaginația este limita!

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: decideți formatul în care doriți să vă prezentați jurnalul în fața publicului.

3. Documentar desktop

De cele mai multe ori, lucrul cu imagini de arhivă, cu imagini și cu surse istorice scrise ne limitează spațiul de lucru la ecranul calculatorului sau al tabletei/ipadului. Este o condiție firească ca aceste resurse să fie utilizate în cadrul acestor ‘containere’ tehnologice prin intermediul cărora au fost generate sau cărora le-au devenit un cămin după ce au fost digitalizate. O bună abordare pentru a lucra la proiect și a nu părăsi calculatorul sau tableta/ipad-ul este utilizarea metodei de documentar desktop.

Ce este un documentar desktop:

Documentarul desktop (desktop film) este un nou format audio-vizual. Pe scurt, acest format reprezintă lucrări audio-vizuale care folosesc interfața grafică a computerului ca bază vizuală. Dintr-o perspectivă pur estetică, documentarul desktop poate fi definit ca un obiect media "intermediar" care este construit și vizionat ca și cum ar fi un film, prezentând în același timp o vizualitate asemănătoare cu cea a interfeței computerului. În termeni cinematografici, acesta tratează ecranul computerului atât ca pe o metodologie cinematografic, cât și ca pe o pânză, realizând potențialul său ca mediu artistic. Documentarul desktop încearcă să descrie și să pună în discuție modul în care explorăm lumea prin intermediul ecranului de computer. Având în vedere că o parte tot mai mare a resurselor de microistorie se găsesc online (interviuri înregistrate, fotografii digitalizate, scrisori și jurnale etc.), documentarul desktop poate oferi o metodă interesantă de a aborda o temă istorică prin căutarea de surse online.

! Rețineți că filmul desktop este destul de nou, astfel încât următorul proces (inspirat de profesorul Kevin B. Lee) este doar o sugestie de abordare a procesului, dar nu este prescriptiv. Puteți să vă dezvoltați propriul proces personalizat.

Cum să creați un documentar desktop:

0. Acțiuni pregătitoare (etape opționale):

Studiați modalitățile de a spune o poveste pe ecran

Cel mai bun mod de a vă face o idee despre cum se construiesc și cum funcționează documentarele desktop este să vă familiarizați cu modul în care regizorii de film spun o poveste pe ecran. Fiind o practică nouă, documentarul desktop experimentează o varietate de practici și forme estetice, care variază de la un proiect la altul. O bună resursă cu exemple de filme desktop este biblioteca Screen Stories.

Transformați-vă propria viață de pe ecran într-o poveste (porniți de la propria experiență)

În timp ce urmăriți exemple de documentare desktop, notați subiectele și tehnicile care ies în evidență pentru dvs. în această metodă. Faceți două coloane separate și notați-vă observațiile. După aceasta, gândiți-vă cum ați putea transforma propria viață pe ecranul computerului într-o poveste. Pentru aceasta, folosiți tehnica PechKucha, care constă în a lua o experiență, cum ar fi o zi din viața dumneavoastră legată de ecrane, creați 20 de cadre de film din experiența dumneavoastră zilnică cu ecranele și selectați doar 6 secunde din fiecare cadru. Vedeți ce fel de poveste ați putea crea folosind aceste fragmente de videoclipuri.

1. Dezvoltarea proiectului (pași necesari)

Alegeți o temă istorică (un monument, un eveniment, o figură) cu care ați dori să lucrati.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ:

Gândiți-vă la ce ați dori să aflați online despre acest obiect și formulați-o sub forma unei întrebări.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ:

Căutați online un răspuns la întrebarea dumneavoastră. Documentați procesul de căutare utilizând un software de înregistrare a ecranului (de exemplu, OBS, Quicktime Player, VLC). Procesul poate fi autentic (pur și simplu înregistrați ecranul în timp ce căutați date), pus în scenă (ați efectuat anterior căutarea și acum simulați procesul într-un mod mai rapid și mai bine direcționat) sau o combinație a ambelor variante. Priviți atât procesul de căutare online, cât și conținutul materialului. Odată ce sunteți gata, reflectați la ce fel de narațiuni scot la lumină toate resursele colectate sau, dimpotrivă, ce lacune istorice evidențiază acestea? Ce întrebări ridică acest material?

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ:

! Documentarul desktop nu reprezintă doar ecranul computerului dumneavoastră. Diferitele aplicații de pe computerul dumneavoastră (Spotify, iMovie, platformele de mesagerie din social media etc.) reprezintă moduri distincte de încadrare a spațiului desktop. În timp ce reflectați asupra scenariului proiectului dumneavoastră, reflectați și asupra aplicațiilor pe care le utilizați pentru a prelua sau consuma resursele.

Editați-vă videoclipul

Videoclipul final nu trebuie să depășească 3 minute; astfel, întrebarea trebuie să rămână relativ concretă și specifică. Puteți alege să vă lăsați videoclipul așa cum l-ați înregistrat sau să folosiți software de editare video precum iMovie, Final Cut etc. (altele) pentru a include unele efecte.

Sfaturi pentru a vă menține pe drumul cel bun...

! Nu uitați: Cel mai important lucru despre documentarul desktop este să ne arătăm mintea la lucru. Cum gândim, cum procesăm, cum ne exprimăm ideile, experiența noastră, înțelegerea noastră despre media și lume. Urmați aceste 6 întrebări pentru a vă ghida pe parcursul dezvoltării proiectului dumneavoastră.

1. Ce teme, experiențe, subiecte sunt mai interesante de explorat dintr-o perspectivă istorică (și nu doar de explicat)?

2. Despre cine este povestea? Despre dumneavoastră sau despre alții? Ce dezvăluie interacțiunea pe ecran despre relațiile și identitățile din cadrul relatărilor istorice?

3. Unde? Ce site-uri și platforme vor fi prezentate? Ce va spune povestea dumneavoastră despre acestea, precum și despre subiectul dumneavoastră? (Cum sunt găzduite și afișate conturile istorice de către aceste arhive?)

4. Când? Ce rol joacă timpul în proiectul dumneavoastră? Priviți trecutul prin prisma prezentului sau încercați să recreați o experiență a ceea ce ați fi simțit în acel moment specific din trecut? Doriți să simulați o experiență live, în timp real? Ritmul dumneavoastră este lent, rapid, contemplativ?

5. Cum? Ce tehnici de prezentare vizuală și metode de povestire doriți să încercați? Care sunt strategiile formale?

6. De ce? Ce anume doriți să descoperiți cu adevărat? Ce dezvăluie povestea voastra despre viața online în sine?

! Acceptati defectele în procesul de căutare online. Greșelile și erorile pot duce la metode noi și interesante de explorare estetică și conceptuală. Observați ceea ce este cool și păstrați-l.

4. Eseul video

Eseul video reprezintă o metodă de explorare mai dinamică și mai complexă.

Ce este un eseu video: Un eseu video este echivalentul audio-vizual concis și în formă liberă al eseului scris. Acesta poate fi construit din materiale audio, vizuale și textuale pentru a construi un argument care să abordeze o intrebare. Eseurile video pot conține clipuri de film, materiale video (materiale înregistrate personal), sunet, imagini statice, lucrări scrise și muzică. Eseurile video pot surprinde detalii sau fenomene și pot arăta modul în care acestea se raportează la un context mai larg.

Cum se construiește un eseu video:

1. Înțelegeți-vă subiectul.

Eseul video tratează subiectul său într-un mod critic și investigativ, reflectând în același timp procesele și considerațiile sale. În primul rând, trebuie să vă analizați cu atenție subiectul. Efectuarea de cercetări și citirea literaturii relevante cu privire la subiectul ales vă vor ajuta să vă construiți mai bine argumentul. Acest proces vă va permite să definiți modul în care eseul video vă va prezenta ideile și modul în care va fi încadrat videoclipul.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: citiți literatura relevantă legată de tema voastră istorică și analizați principalele categorii de resurse care vă pot ajuta să o încadrați.

2. Încadrați argumentul

În această etapă trebuie să decideți cum să vă comunicați ideile. Acest lucru formează stilul eseului dvs. vizual. De exemplu, ați putea decide să folosiți audio cu o serie de imagini pentru a documenta evoluția unei probleme. Ați putea folosi materiale de arhivă sau imagini de arhivă pentru a încadra perioada istorică sau aspectele argumentului dumneavoastră. Puteți începe să luați decizii cu privire la cel mai bun mod în care să vă raportați la argumentul dumneavoastră. Un stil adecvat pentru conținut și argument este vital.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: utilizați sursele pentru a decide cum doriți să vă prezentați tema/argumentul

3. Planificați

După ce v-ați construit argumentul, puteți schița un plan aproximativ al videoclipului. Decideți de ce conținut specific aveți nevoie și sursele pentru a le procura. Puteți planifica fiecare parte a videoclipului pentru modul în care va introduce argumentul, va discuta materialele relevante și va reitera ideile în concluzie. Puteți utiliza un scenariu pentru a vă ajuta să vă imaginați proiectul, să îl adaptați, să îl editați și să îl rafinați înainte de a produce materialele. Un storyboard poate lua mai multe forme, dar cel mai frecvent seamănă cu benzile desenate. În acest format, acțiunea este schițată într-un desen de bază, în timp ce alături se poate face o descriere a elementelor vizuale, a textului și a notelor de producție. După storyboard, trebuie să realizați un scenariu pentru videoclip. Un scenariu este o versiune scrisă a unei piese de teatru sau a unui film, reprezentând practic un plan pentru munca dumneavoastră. Un scenariu este necesar pentru orice elemente audio sau pentru orice text afișat. Mai multe îndrumări despre cum să scrieți un scenariu bun pot fi găsite aici și aici.

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: construiți un scenariu și decideți stilul elementelor dvs. Creați un scenariu care să vă ghideze în construirea videoclipului.

4. Elaborați și editați

Puteți utiliza apoi diferitele resurse pe care le-ați identificat anterior pentru a extrage conținutul pentru scenariul dumneavoastră. Există o serie de surse de imagini, sunete și materiale video pe care le puteți utiliza și o parte semnificativă a planificării videoclipului ar trebui să fie dedicată dezvoltării. Vă reamintim că trebuie să faceți referire la surse fie în genericul videoclipului, fie într-o bibliografie însoțitoare.

! Filmele, fotografiile sau videoclipurile nu sunt niciodată acumulări neutre de informații vizuale. Ele sunt încărcate cu valori politice, culturale și sociale pe care le puteți exploata în proiectul dumneavoastră. Această etapă vă permite să reflectați în mod critic asupra semnificațiilor estetice, dar și asupra semnificațiilor conceptuale mai profunde ale resurselor dumneavoastră.

Ultimul pas, după ce ați colectat resursele, este crearea unei secvențe coerente a argumentului dumneavoastră. În această fază, eseul poate fi structurat și conturat în funcție de scenariu. La fel ca în cazul tuturor proceselor de editare, aici se pot lua decizii de a schimba, adapta și modifica după nevoi.

Sfaturi! Pentru mai multe sfaturi despre editare, puteți accesa aici. Programele de editare pot fi găsite atât pe computerele Windows, cât și pe cele Mac: Windows Photos, iMovies. Alte resurse gratuite pe care le puteți folosi pentru a vă dezvolta eseul sunt:

Audacity - Un program de editare audio open-source care permite utilizatorului să înregistreze, să editeze și să importe audio pe un videoclip

Wikimedia Commons - o bază de date cu fișiere audio, video și imagini care pot fi utilizate

gratuit, fără restricții de copyright

Creative Commons - o sursă de fișiere audio, video și de imagini care pot fi utilizate gratuit

sub licența Creative Commons

flickr - zona Creative Commons a site-ului oferă fișiere de imagini care pot fi utilizate gratuit

Vimeo - zona Creative Commons a site-ului oferă fișiere video care pot fi utilizate gratuit

! Alternativ, puteți utiliza Power Point sau alte aplicații web pentru a vă construi eseul video. Puteți rula prezentarea pe ecran și o puteți înregistra cu ajutorul unui software de înregistrare a ecranului (de exemplu, Media Player). Un eseu video bun durează între 6 și 15 minute!

EXEMPLU DE STUDIU DE CAZ: exemplu de eseu video furnizat de Alec Stewart, despre personajul Anne Frank (exemplu creat cu ajutorul unui software de înregistrare video).

Page updated

Google Sites

Report abuse