Lectia 4

Elemente de bază în reprezentarea algoritmilor

Una dintre principalele noţiuni care intervin în programare este noţiunea de dată.

Definiţie 1: Data este o informaţie care se prelucrează cu ajutorul calculatorului. Datele se pot clasifica:

a. După locul în care sunt prelucrate:

· date de intrare - reprezintă un set de informaţii iniţiale care sunt cunoscute şi care reprezintă punctul de plecare în rezolvarea problemei.

· date de manevră – se utilizează în interiorul algoritmului pentru a memora la un anumit moment valori intermediare necesare procesului de rezolvare al problemei date

· date de ieşire - sunt rezultatele aşteptate şi care sunt obţinute prin prelucrarea datelor de intrare cu ajutorul algoritmului dat

b. După tipul informaţiilor memorate:

· date numerice – conţin ca valori numere întregi sau reale

· date logice – pot sa conţină ca valoare doar: True sau False

· date de tip caracter – conţin ca valoare un singur caracter din cele 256 din codul Ascii[1]

· date structurate – sunt acele date care se compun pe baza unor reguli precise din datele simple(numere, caractere, logice)

c. După felul în care îşi schimbă valoarea pe parcursul unui algoritm

1. variabile - valorile se modifică pe masură ce algoritmul se execută

2. constante- valorile lor rămân constante pe toata durata de execuţie a programului

O variabilă se caracterizează prin:

· numele variabilei - este format din unul sau mai multe caractere (litere mari sau mici ale alfabetului englez, numere si caracterul underline) cu condiţia ca primul caracter nu fie cifră.

· tipul variabilei – stabileste mulţimea de valori posibilă pentru variabila respectivă precum si setul de operaţii permise; un tip de dată poate fi elementar (reprezinta date de tip numeric-întreg sau real şi nenumeric-caracter, logic), structurat ( sunt obţinute prin gruparea tipurilor elementare de date după reguli bine precizate ) sau referinţă (permit referirea la date alocate dinamic în timpul execuţiei programului)

· valoarea variabilei – reprezintă valoarea efectivă pe care o are o variabilă la un moment dat în interiorul codului sursă. într-un moment dat o variabilă are întotdeauna o singură valoare, valoarea ei modificându-se doar în urma unei operaţii de atribuire sau a unei operaţii de citire de la tastatură sau din fişier text.

· adresa variabilei – reprezintă locaţia fizică din memoria calculatorului în care se păstrează valoarea unei variabile. în majoritatea situaţiilor adresele variabilelor sunt invizăbile pentru utilizator.

Pentru memorarea informaţiilor în memoria internă a calculatorului se foloseste sistemul binar, care are doar două valori 0 si 1.

Definiţie 2: Unitatea elementară de memorare a informaţiilor în memoria internă a calculatorului este bit-ul, care poate avea doar valoarea 0 sau valoarea 1( modelarea fizică a sistemului binar este comutatorul.0 – nu trece „curent electric”, 1- trece „curent electric”).

Definiţie 3: Un octet(byte) este alcătuit dintr-un grup de 8 biţi şi orice informaţie poate fi memorată utilizând întotdeauna un număr întreg de octeţi, măsurându-se în multipli de octeţi. (1024 octeţi= 1Kb, 1024 Kb=1Mb, etc).

[1] ASCII este acronimul pentru American Standard Code for Information Interchange, ceea ce înseamnă "Codul Standard American pentru Schimbul de Informaţii". ASCII reprezintă un sistem de codificare a caracterelor bazat pe alfabetul englez. Codurile ASCII reprezintă caractere text pentru calculatoare, echipamente de comunicaţie şi echipamente care lucrează cu text. Setul de caractere ASCII conţine 128 de caractere: litere mari şi mici, numere, elemente de punctuaţie şi coduri de control.