Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, Munţii Mehedinţi
Ică Giurgiu, Horia Mitrofan, Tarquinius Vădeanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)
Drum de acces Şoseaua Baia de Aramă - Băile Herculane, cu autobuz sau autoturism.
Istoricul cercetărilor
În 1931, Chappuis şi Winkler menţionează trei cavităţi din apropierea satului Obârşia Cloşani: Peştera de pe Cracul cu Via, Peştera de pe Cracul cu Plopi, Peştera de la Cheia Comoriştii.
1 Din localitatea Obârşia Cloşani se vede Vârful lui Stan, aflat pe creasta principală a Munţilor Mehedinţi. Foto: Ică Giurgiu.
În 1960-1961, Vasile Decu, Anca Decu şi Ştefan Argintaru, acesta din urmă din Cloşani, explorează cavităţi din zona Obârşia Cloşani, publicând descrieri şi hărţi de: a) Avenul de pe Cracul cu Plopi (numit de localnici Peştera de la Poiana din Dos - nota noastră), -22 m denivelare; b) Peştera de la Furca Văii; c) Avenul de la Furca Văii, -35 m denivelare; d) Avenul de la Muchea Pietrei, -16 m denivelare; e) Avenul de pe Cracul cu Via (numit de localnici Peştera de sub Vf. Godeanu - nota noastră), tentativă de explorare, fără a se atinge baza primului puţ.
În aprilie - mai 1976, Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti explorează şi cartează Peştera de pe Cracul cu Via, Avenul cu lespede din Faţa Comoriştii, Peştera de la Cheia Comoriştii, Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, Avenul de sub Vf. Godeanu/ Avenul de pe Cracul cu Via, Ponorul din Crovul lui Darap. În aprilie 1978, o altă echipă a clubului adaugă 56 metri de galerii în Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii şi explorează Avenul Drumului de la Godeanu.
Hidrologie
În partea de vest a satului Obârşia Cloşani se află marele Izvor carstic al Brebinei (imaginea 2), cu debit aproximativ constant de 500 l/s; s-a observat că este afectat de ploi cu o întârziere de câteva zile. În apropiere nu se cunoaşte nici un ponor cu debit comparabil.
2 Peşteri la Obârşia Cloşani (vedeţi mai mult la https://sites.google.com/site/romanianatura61/home/carpatii-meridionali/mehedinti/pesteri-si-avene-mari-la-obarsia-closani-muntii-mehedinti).
Apa care se scurge prin Cheia Comoriştii, 5-20 l/s şi se varsă în Brebina, în funcţie de debit îşi pierde total sau parţial apa în patul de calcare, ea apărând aproape imediat în Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii. Dealul Cornetu (Godeanu) din vestul satului Obârşia Cloşani, pe care sunt majoritatea peşterilor de care ne ocupăm, este brăzdat de văi torenţiale profunde, seci în majoritatea timpului, care se unesc într-un canal la baza căruia este Izbucul Brebina.
Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii (imagini 3-11)
La 50 metri aval de Peştera de la Cheia Comoriştii (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura61/home/carpatii-meridionali/mehedinti/pesteri-si-avene-mari-la-obarsia-closani-muntii-mehedinti ), pe acelaşi versant, la 5 metri altitudine relativă, chiar lângă şosea, în dreptul contactului calcarelor cu stratele de Nadanova (marnocalcare, argile, gresii), se află mica gură a puţului de acces în peşteră, la 505 metri altitudine absolută (imagini 3-4). Puţul a fost deschis prin 1973, de lucrările la şoseaua Obârşia Cloşani - Valea Cernei, în dreptul lui construindu-se un mic parapet de protecţie a drumului.
3 Gabriel Silvăşanu la intrarea în Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii. Foto: Ică Giurgiu.
4 Ică Giurgiu la intrarea în Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii.
5 Foto: Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti.
După ce coborâm la liber puţul strâmt, adânc de 5 metri, întâlnim pârâul subteran, sosind din dreapta, dintr-o galerie joasă, lungă de 10 metri (vezi hărţile/ imaginile 10-11). Am pătruns într-o diaclază înaltă, largă de 1-2 metri, pe care înaintăm după firul apei. Pe scurte porţiuni pârâul dispare în sorburile din podea, apoi apare din fisuri impenetrabile. Tavanul prezintă în unele locuri aspecte ale unui fost tub de presiune; există porţiuni pe care tubul de presiune iniţial se individualizează într-o galerie superioară independentă. Unica galerie laterală, fosilă, care se întâlneşte în această zonă, se termină după 30 metri.
La aproximativ 80 metri de la intrare, apa părăseşte definitiv Galeria de Acces, adâncindu-se într-un canion cu pereţi extrem de apropiaţi. După dispariţia apei suntem obligaţi să trecem, cu dificultate, printr-o diaclază lungă de 9 metri, nu mai largă de 25-30 cm (imaginea 5).
Apoi ne găsim pe buza unui puţ pe care-l depăşim în şpraiţ, la fel şi pe cel următor şi ajungem la o bifurcaţie. La dreapta porneşte o galerie destul de largă şi înaltă (2 x 3 metri), săpată sub presiune; după un scurt parcurs accesul este împiedicat de colmatajul masiv.
6 Forme de săpare sub presiune, în tavan; ordin de mărime, un metru. Foto: Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti.
De la bifurcaţie la stânga avansăm târâş pe un tub de presiune care duce într-o săliţă unde se află un puţ înfundat cu bolovani, de la baza lui auzindu-se, la viituri, apa.
Din săliţă, escaladăm, cu ajutorul unui coechipier, o treaptă de 3 metri, surplombată şi intrăm în Galeria Gururilor, largă de 2-3 metri şi înaltă de 4-5 metri (imaginea 7).
7 Intrarea în Galeria Gururilor. Foto: Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti.
8 Aspect din Galeria Gururilor. Foto: Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti.
9 Aspect din Galeria Gururilor. Foto: Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti.
Ocolim cu uşurinţă un puţ adânc de 11,5 metri, cu baza inundată, dar suntem obligaţi să coborâm pe scăriţă puţul de 7,9 metri care urmează şi ocupă întreaga lăţime a galeriei. De pe peretele opus celui pe care am coborât se scurge zgomotos un fir de apă, care dispare într-un alt puţ, de 4,2 metri, cu baza inundată; acolo se atinge adâncimea maximă a peşterii, -18 metri faţă de intrare, aceeaşi cotă negativă ca şi la baza puţului de 11,5 metri din Galeria Gururilor. O escaladă dificilă, realizată de Dan Nanu, pe peretele pe care curge apa, a condus în prelungirea Galeriei Gururilor.
Revenim în Galeria de Acces, la cele două puţuri peste care s-a trecut la venire; coborâm, la liber, prin oricare din ele şi ajungem la cursul subteran, dispărut puţin mai în amonte. În sus, pe apă, suntem opriţi de o cascadă care cade dintr-o fisură impenetrabilă. În aval urmărim apa pe aproximativ 60 metri, printr-un meandru foarte strâmt, până la un târâş activ (cota -18 metri); Ică Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu au lucrat în acest loc la un decolmataj, dar galeria s-a dovedit impenetrabilă. Cu aceste galerii explorate, peştera avea 500 metri lungime totală. Cartarea a fost realizată de Horia Mitrofan, Şerban Iliescu, Dan Nanu, Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu; sinteza datelor, Horia Mitrofan (imaginea 10).
10 Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, plan; descărcaţi această imagine, la scară mare, din baza acestei pagini
În aprilie 1978, echipa compusă din Tarquinius Vădeanu, Silviu Ianoş, Adrian Ianoş, Marian Dumitrache, Daniel Şoiman a continuat explorarea cavităţii. S-a avansat, prin decolmatare, cam 2 metri în zona punctului D. Urcarea unui horn de 3 metri situat deasupra puţului de la intrare a permis parcurgerea unei reţele de galerii lungă de 55 metri. Dezvoltarea peşterii devenea 556 m, denivelarea urca la 23 (-18; +5) metri. Horia Mitrofan şi Tarquinius Vădeanu au întocmit şi profilul galeriilor parcurse (imaginea 11).
11 Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, profil; descărcaţi această imagine, la scară mare, din baza acestei pagini
În evoluţia peşterii se pare că putem separa două faze majore de drenaj, care au funcţionat succesiv în timp, fiecare din ele fiind afectată de captări (imagini 10 şi 11). În prima fază apa intra în peşteră prin Galeria Gururilor, apoi trecea prin Galeria Colmatată. Pe Galeria Gururilor s-au produs ulterior trei captări succesive, prin puţurile din lungul ei.
Apoi, prin adâncirea văii de suprafaţă, ponorul spre Peştera de la Cheia Comoriştii a rămas suspendat, apa pătrunzând în peşteră pe Galeria de Acces. De aici se drena prin Galeriile Laterală şi Colmatată. Activul a fost în cele din urmă captat spre actualul nivel inferior.
Bibliografie
Ică Giurgiu, Horia Mitrofan, Tarquinius Vădeanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti) - Peşteri şi avene mari la Obârşia Cloşani, Munţii Mehedinţi
vezi şi
Peşteri şi avene mari la Obârşia Cloşani
Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, 556 metri lungime totală
Explorări în peșterile și avenele de la Obârșia Cloșani